inserare clip

citind blogul tau despre o poveste din liceu, mi se confirma ipoteza mea cum ca in viata trebuie sa fim tot timpul cu ochii deschisi si sa anticipam clipa ce ne-ar putea schimba destinul: CLIPA DE NEATENTIE!
sunt convinsa ca fata despre care ai scris si-a avut visele sale de adolescenta, a crezut ca le va putea transforma in realitate,iar in increderea ei in ea insasi s-a lasat dusa de valul succesului temporar avut in liceu, uitand sa lupte in continuare pentru idealurilel sale si sa se pazeasca de aceea clipa ce i-ar putea schimba cursul vietii.doar o clipa de neatentie este de ajuns si totul ia forma opusului ce l-am dorit!

"Traieste clipa si uita ziua de ieri!"

Ce simplu e de spus.... :))

Da, clipul lor e dat in fiecare zi pe M6 si e la mare voga prin discoteci.

Intr-o dimineata, un l... de prezentator de la M6 zicea ca nu stie ce inseamana "Dragostea din tei", dar ca poate sa iasa pe strada si afla imediat.

Zici M6 si tragi apa.

..................................................................................
"-- Hei, uitati-va, Regele e gol!..."

Concurs foto cu tema "Vara 2004 ... clipe"!

AiudOnline.ro organizeaza un concurs foto.

Sunt invitati sa participe persoane din intreaga lume, cu imagini din vacanta de vara, concediul 2004.

Vor fi premiatie cele mai interesante fotografii.

Tehnica de realizare: foto.

Dimensiunile lucrarilor:
- minim 800x600 pixels, in format JPG

Fotografiile se pot trimite completand formularul de inscriere de la adresa www.aiudonline.ro/concursuri/fotovara2004

*. se pot trimite mai multe lucrari, maxim 5 din partea unei persoane. Fiecare fotografie trebuie sa aiba si o scurta descriere.

Ultima data de trimitere a lucrarilor este 20 septembrie 2004.

Fotografiile vor intra in patrimoniul AiudOnline.ro si vor fi postate pe pagina AiudOnline.

Dupa terminarea concursului, in functie de lucrarile adunate se vor alege castigatori care vor primii cate o placheta si o diploma AiudOnline, oferite de

(pentru a putea primii placheta si diploma in cazul in care fotografia ta este castigatoare este important sa completezi in formularul de inscriere o adresa postala corecta. Datele tale de contact sunt confidentiale si nu vor fi publicate de AiudOnline)

detalii si inscrieri la:
http://www.aiudonline.ro/concursuri/fotovara2004

DAR CAT DE GREU E SA TRAIESTI CLIPA DE CLIPA PENTRU NOI, OAMENII DE RAND, CARE AM INTELES CA TREBUIE SA TRAIM IN PREZENT, NU IN TRECUT SAU VIITOR, CUM FACEM TOTI . CEI ALESI DE DIVINITATE SA TRAIASCA IN PREZENT SUNT PUTINI. PE ACESTIA II SIMTIM CA CENTRI DE ATRACTIE SAU CALAUZE.

homo homini deus

Este cea mai tare definitie pe care am intilnit-o vreodata:

"Fotografia este viaţă, clipe, sentimente "

...daca vreti detalii despre cum devine cazu` cu fotografia care e sentimente: http://www.echoproject.net/ro/index.html

Niste poze foarte romanesti au inceput sa apara pe net-ul romanesc; cafegii pot sa frunzareasca cu mare interes fotoplus.ro, artista.ro, si or mai fi, ca de, fotografia are sentimente, care este.

grazzie ! mai vazusem clipul ala dar "l-am pierdut". acum ma bucuram ca l-am regasit la guzer ! ;)
=================
"- Dubito ergo cogito"
"- Cogito ergo sum"
Descartes

clipul este de un rar si monumental penibil. eu, sa fiu in locul oanei pellea, i-as cere mai mult de 2 milioane.

zaraza

fetelor, clip video cu Mihai Margineanu aveti? ;P
==================================================
"o idee incepe prin a fi un paradox, continua prin a fi o banalitate si sfarseste prin a fi o prejudecata"

o clipa de fericire

Assume a virtue, if you have it not.
Nu ajunge sa regretam trecutul fara a face din acest regret o forta pentru fapte de reparatie in viitor si pentru viitor, sau macar fara a trezi in noi, prin pomenirea celor carora le-am gresit si prin fapte in numele lor, sensibilitatea noastra reparatoare fata de ei.Trecutul primeste in noi o prezenta presanta in clipele de fata, numai daca asteptam de la repararea lui un viitor etern.Altfel, nu mai traim cu interes vibrant in clipa prezenta nici trecutul, nici viitorul. Gindirea la trecut si la viitor ramine mereu o teorie, care nu schimba timpul si fiinta noastra.
Totusi am si eu o intrebare :

Daca ti-a fost prietena atat de buna ,cum de numai dupa 2 ani ii simti lipsa?
Ai scris ca motivul ptr care te ai certat cu prietena ta cea mai buna (your best friend),este un motiv "neinteresant"ptr noi.Eu cred ca este un motiv bine zugravit in amintirea prieteniei voastre ,daca ea nu a putut sa te ierte nici dupa 2 ani.Nu critic si nu cred ca o sa para deplasata intrebarea mea ,dar oare tu ti ai cerut iertare ?Ai facut ceva sau mai hine spus ati facut ceva ca sa reparati greselile trecutului? Ptr ca tu din cate ne ai spus ati fost chiar foarte bune prietene (best friends). O prietenie adevarata nu se uita in 2 ani.Spuneai ca erati pe aceeasi lungime de unda.E imposibil ca ea ,prietena ta sa nu ti fi spus ca fiecare avem dreptul la o a doua sau chiar la o a treia sansa!:)

Incepuse deja sa uite, programat, pas cu pas, asa cum vazuse in filme. Deja se gandea la cruciulitele ei de gherghef insirate ordonat exact dupa modelul cu oite din carte, cand o lumina verde aprins o lovi cu o zbatere slaba drept in mijlocul fruntii intrerupandu-i modelul. Un licurici.
- Mi-a venit o idee! crezu Andreea inveselita brusc, mirandu-se de cat de concret isi putea simti bataile inimii, iradiindu-i atat de precis pana in umarul stang. Isi puse mana pe piept cu gandul ca daca nu-i potoleste bataile nebune ii vor sari toti nasturii cat colo. Si pentru ca zgaltaiala nu se oprea, a crezut ca poate rade tare pe dinauntru, o fi razand cu hohote, o fi uitat de tot!
- Tot eu sunt, Radu, se trezi ea cu cinci degete si o voce la ceea ce credea ca daca nu e ras, doar inima mai putea fi, doamne fereste!
- Nu te supara, zise el clipind des mai mult dintr-un ochi, dar s-a intamplat ceva ciudat de tot si cum suntem doar noi pe strada la ora asta, te rog, trebuie sa ma ajuti! Si-si retrase in sfarsit mana de pe umarul ei stang.
Ii venea sa rada din ce in ce mai tare vazandu-l cum clipeste strengareste la oitele ei. Lasa pana si ghergheful deoparte.
- M-a lovit ceva in ochiul stang (tot stang!), o lumina verde, nu stiu.
- O pedeapsa? facu ea cu capul catre al de statea cu inserarea deasupra lor. Te-am vazut cand mi-ai scos limba dupa ce-am trecut! Daaacacc nuuu-mi veenea ooo idee exact atuuunci, taragana ea vorbele atenta sa-i intoarca genele pe dos... si se opri brusc. Isi scotoci cele doua riduri mici dintre sprancene incruntandu-se, nimic.
Ideea... ideea ei!!! O uitase. La naiba, uitase ideea!
I-o luase asta cu ochiul, ca era hotz.
- Maaa! Spune ce vezi, acu' sa spui ca de nu... il lua deodata de barbie si incepu sa-l zgaltaie ca apucata, stanga, dreapta, stanga, dreapta, ca-i zbura parul ca-n reclamele la iPod si tare era frumusel asa rascolit.
O luminta verde facea cercuri deasupra lor, printre ei, pe sub ei.
- Nu vad nimic, nebuno, lasa-ma, da-mi drumul, zise el - hotz! - prinzand din nou licuriciul, de data asta in pumn.
Ea se aseza pe bordura, uituca, uitata, uitand de ce era acolo. "Cine-o fi asta?" se trezi intrebandu-se intr-o doara uitandu-se la parul ala ciufulit cu doi ochi rosii dedesubt. Sau inrositi, oricum, intentia ei fusese buna si n-a vrut de fapt sa-i strice albastrul.
- Ce-mi dai pe el? ii arata el deodata pumnul strans reverberand usor a verde-n inserare, dansandu-i-l lup pe dinaintea ochilor, atatandu-i oitele.

Si patru perechi de talpi au scanteiat deodata pe trotuar, el mai rapid si tehnic (in zig-zag), ea tropaind si-alunecand pe sandalute...

Ma avertizasesi ca ai postat un comentariu pe conferinta mea si îl citisem deja de sambata. A trebuit însa sa reflectez putin asupra subiectului ca sa pot sa vin si cu un raspuns pertinenr.
Cand am provocat aceasta tema de discutie, în ciuda a ceea ce se poate întelege din textul conferintei ca atare, doream cu precadere sa aflu ce statut mai are meseria asta în Romania si aiurea, ce anume cred romanii de aceasta profesie, daca se poate numi asa. In ceea ce ma priveste, directiile viitoarei mele cariere începeau deja sa se trasez. Nu stiu daca, nu vor începe sa se retraseze de acum. Zic asta pentru ca unele raspunsuri imi reînvie ambitii de adolescent.
Cand am dat la facultate, am întampinat dezaprobarea parintilor si a profilor care ziceau ca o atare meserie nu e de mine si m-am bucurat de aprobarea prietenilor si colegilor care spuneau ca sunt „tout à fait” facuta pentru asta. Cine oare ma cunostea mai bine nu as putea sa spun, cand sunt facuta sa scap atat de usor intelegerii banale, gratiei dualitatii specifice Gemenilor.
Cert e ca pana la urma, am avut ceea ce am avut chef. Asa am ajuns la facultate in Timisoara. Imi aduc aminte cu cat entuziasm imi pregateam toate articolele pentru scoala si cu cata mandrie replicam ca eram studenta in jurnalism. Eu, si de altfel, toti ceilalti 80 de colegi ai mei impartaseam aceeasi daruire (in anul urmator, au intrat 120; iar dintre colegii mei, se mai tin de scoala vreo 30-restul fiind imprastiati prin lume, atrasi de preocupari mai mundane).
Sa ne intelegem. Nu critic nici o clipa profesorii de la facultate. Sunt toti, fara exceptie, personalitati de valoare ale vietii media si culturale romanesti. Nu stiu insa cati dintre dansii sunt si (buni) pedagogi.
Ai dreptate, jurnalismul nu se invata o scoala. Sunt gata sa-mi argumenteze asta atatia ingineri sau mai stiu eu ce reprofilati din presa romaneasca. Dar nu cred ca mai suntem in epoca in care jurnalismul se prinde dupa ureche, ca si alternativa la o alta pregatire care nu mai e actuala.
Notiuni de baza de tehnici de scriere de presa, o minima diferentiere intre principalele specii si genuri jurnalistice, dexteritate in manuirea unui aparat foto si a unei camere de filmat sau pricepere in ale on-line-ului, ca inserare de text, audio sau video sunt insa ESENTIALE!
Nu, nimeni nu ma poate invata sa fiu jurnalist, daca nu am skill-urile si determinarea si constructia sufleteasca necesare, dar in conditiile unei economii de piata in continua dezvoltare, a unei perpetue evolutii ale pietei media in Romania si in lume, un viitor jurnalist profesionist nu se va mai forma dupa ureche.
Exista scoli de gen in Romania. La Bucuresti, Iasi, Timisoara, Cluj si Sibiu, incercand astfel si o ierarhie. Si stiu cate ceva despre sistemul din fiecare. Poate ca la Bucuresti sau Iasi si nu numai se face o insertie a studentului in miezul problemei inca „de mic”, ca sa vada din timp ce il va astepta daca se incapataneza sa vrea sa stea de paza democratiei cand va fi mare. Nu a fost cazul acolo unde am studiat eu.
Nu stiu ce ar fi trebuit sa fac ca sa am ocazia sa experimentez toate aceste lucruri. Sa merg la facultate in alte orase, in alte tara, asa ca tine? Poate ca da, dar nu am avut acest fler de la inceput.
As fi vrut sa mi se dea ocazia sa public cate un articol mai des decat in perioada practicii, sa pun mana pe o camera video, sa vad un studio de radio pe dinauntru, sa transpir intr-o agentie de presa sau sa inghet transmitand stirile din fundul Moldovei.
Si as mai fi vrut sa fac asta intr-un cadru organizat, de preferinta, educational, ca doar, de aia e facultate. De ce sa ma multumesc cu sfaturi binevoitoare de genul
„daca vrei ceva cu adevarat, poti sa o faci si pe cont propriu”? Sa se inteleaga: nu vreau nici sa traga cineva de mine sa fac ceva pentru de care nu sunt apta..Vreau doar ca daca eu imi doresc si cred ca vreau sa fiu jurnalist, sa imi demonstreze ca pot sa fiu asta sau nu
Nu stiu a cui e vina, daca e a mea, daca e a scolii, daca e sistemului, daca e a Romaniei.
Dar, pentru ca ai amintit si de asta, a fi ziarist in Romania nu coincide deloc cu ceea ce inseamna sa fii ziarist in Vest, nu vreau nicidecât sa devin unul dintre multele specimene care bantuie peisajul audio-vizual românesc. Nu vreau sa renunt la principii sanatoase doar pentru ca foamea e mare, nici sa devin o paranoica care nu vede in ceilalti decât niste concurenti si niste dusmani. Înca cred ca o profesie, indiferent care ar fi ea, e facuta sa te dezvolte ca individ, tocmai prin contactul uman si activitatea pe care o presupune.
Si mai stii ce, as fi vrut, si imi dau seama ca inca vreau, sa aleg eu pentru mine ceea ce vreau sa fac mai tarziu, nu sa aleaga hazardul. Ca poate sunt într-adevar facuta sa fiu jurnalist, sa lupt pâna în pânzele albe pentru principiile în care cred, sa fiu îndaratnica si naiva si obiectiva. Sa ma folosesc de cuvinte, imagini si sunete îmbinate cu dibacie ca sa transmit publicului toate credintele mele despre viata.
Iata, deci, cateva dintre gândurile mele vizavi de subiect. Mi-ar face o deosebita placere sa mai schimbam idei pe aceasta tema.

============================
I've always wanted to be someone. Now I've realized I should have been more specific.

pentru everlast
Nu stiu nimic, ai dreptate. Nu am incercat sa explic, ci exactinvers, am incercat sa exprim ceea ce am simtit. Fireste ca am esuat lamentabil, neexistand o posibilitate reala de a tanspune in cuvinte iubirea. Normal ca ma contrazic. Sunt o fiinta contradictorie.
Nici eu nu am avut rabdare sa citesc ceea ce ai scris tu in intregime.
Prima oara a fost dezamagire, a doua oara si tristetea a fost divina.
A treia oara a fost total si cand s-a terminat, s-a terminat cu totul, fara pareri de rau, fara tristeti, fara nimic.

pentru unicul
Ai dreptate, pe femei le fascineaza iubirile neimplinite. Unele chiar au un cult pentru asa ceva. Poate ca ele simt ca in acest fel iubirea atinge culmile, poate ca masoara iubirea dupa “cantitatea” si intensitatea suferintei.
Si esti simpatic cu femeile sunt vinovate pentru moartea masculilor.. :) Intotdeauna a fost asa.

pentru victor c
E-mailul este: casandra_radu@yahoo.com



pentru Cri Cri
Textul l-am scris inainte de a citi Osho. Extrasul despre gelozie l-am inserat acuma, cand am trimis textul spre publicare pentru cafeneaua.
Referitor la “confuzii”, perceptia expriamta iti apartine. Perceptia este unica si personala, nu am ce reprosuri sa aduc perceptiei altcuiva.
Cat despre “Nu poti iubi pe cineva si sa-i spui in acelasi timp: "sinucide-te daca asta te face fericit; eu te iubesc prea mult ca sa ma opun dorintelor tale!" - nici nu era vorba despre asa ceva. Era vorba despre :”Vrei sa fii cu altcineva...fii daca asta te face fericit, cine sunt eu sa ma opun dorintelor tale?”
”Ma rog... a face "portretul" iubirii mi se pare deja pretentios. Nimeni nu e chiar atat de intelept.” Nu am intentionat nici o clipa sa fac portretul iubirii. Un portret al iubirii ar putea mai degraba fi realizat prin muzica decat prin cuvinte. Muzica exprima mult mai mult decat cuvantul.

pentru angyal
E foarte bine ca ai trait. Ai avut noroc. Nu stiu cat de multa putere iti poate da o amintire...dar e bine sa nu folosesti o amintire frumoasa ca un refugiu in fata realitatii. Ceea ce a fost, oricat de frumos a fost, nu se mai intoarce. Si cu cat e mai frumos cu atat suntem (sau poate ar trebui) sa fim constienti de ireversibilitatea acelor clipe.

pentru lavdyi
Faptul ca cineva este de acord cu mine nu-mi aduce bucurie. Ma bucur cand cineva ma critica si descopar un element nou, ceva care mi-a scapat. Sau un alt punct de vedere.
Daca dezaprobi ceea ce am scris, te rog, scrie. Nu am venit aici ca sa fim de acord unii cu altii si sa ne laudam reciproc ce grozavi suntem.
Nu am trasat standarde de calitate. Textul e incercarea de a exprima o experienta personala. Subliniez personala. Cel putin in materie de sentimente nimeni nu poate sa spuna ce e bine si ce e rau. Fiecare traieste in felul sau. Poate ca exprimarile noastre se aseamana, dar cel mai probabil trairile sunt pur personale. Poti critica ideile cuiva, dar cum sa critici felul in care simte?
Si crezi ca eu nu alternez in felul descris de tine? Si eu ca orice muritor de rand. Dar cum s-a intamplat, macar pentru cateva momente sa simt altceva, mai presus de aceste lucruri. Si eu am “pesudo-iubit”, si eu am crezut ca iubesc, si eu am confundat pasiunea cu iubirea, si eu m-am atasat, m-am cramponat, am fost geloasa...toate alea. Dar am cunoscut si alte trairi. Asta am incercat sa transpun in cuvinte.

pentru Belle
Uite ce a raspuns persoana careia ii era adresata scrisoarea (scrisoare continand mai putin pasajul citat):
“Am avut o zi grea azi, zi care nu s-a terminat inca. Desi a mers totul bine, am venit acasa obosit, agitat, conectat inca la nebunia de dincolo de ziduri. Primul lucru pe care l-am facut, cu speranta, a fost sa-mi verific mail-ul. Multumesc. M-am adapat din cuvintele tale. Orice ai scrie ar fi pentru mine un dar nepretuit. Dar nu a fost orice. A fost mult mai mult. Profund, neformal, sincer, venit din inima, coplesitor. Nu incerc sa-ti raspund, nu incerc sa comentez, nu incerc sa analizez. Gust. Simt. Ma bucur. Nu ma intreb de ce, nu caut explicatii. Este ceva inedit, prea puternic pentru a fi cuprins in imaginea cuvintelor. Imi aduce liniste. Nu calm. Linistea concentrica unei bucurii profunde. Nu sper, nu astept, traiesc. E clipa. Renunt (n-am mai facut-o) la reprimari, la masti. Si nu ma simt vulnerabil, descoperit. Atins, insa, in strafundurile fiintei mele. As vrea sa stau o vesnicie sa te ascult, sa-ti vorbesc, sa te privesc. Dar clipele astea chiar pot dura o vesnicie. O stiu.”

Te cred ca fugeai. Cei mai multi fug, chiar daca ar vrea sa stea. Lasitatea e mereu o optiune convenabila, te scuteste de riscuri, de frica si de emotii.
Subsemnata prefera sa riste, si daca e sa regrete, sa regrete ceea ce a fost si nu ceea ce nu a fost, intrebandu-se ce ar fi putut fi daca...

pentru zaraza sc
Nu este nimic rau in a trai pentru altii. In sensul de –ai iubi, de a face totul pentru ei, de a-i ajuta, de a fi acolo si a-i sustine, la bine si la greu. Poate ca iubirea este poarta mantuirii.
Iubirea e un “loc” bun de unde sa incepem...

pentru Alexandros
Si mie imi place. E oarece afinitate intre ideile noastre.
Ceea ce am scris nu a fost gandit. A fost trait si apoi transpus in cuvinte, cu neajunsurile de rigoare ale exprimarii, desigur. Cred ca asta a fost ultima tentativa a a incerca sa exprim ceea ce nu poate fi exprimat in cuvinte. Cum ziceam mai sus, am scris inainte de a “face cunostinta” cu Osho, extrasul a fost adaugat pentru publicare.
Poate ca iubirea pentru o fiinta umana deschide calea catre iubirea pentru Dumnezeu. Nu stiu cum ar putea cineva sa-l iubeasca pe Dumnezeu daca nu a iubit o alta fiinta umana.
Altruismul nu paote fi intins pana acolo...asa este...dar te poti trezi ca asa simti.
Da, poate ca a inselat. Poate ca a fost cu altcineva de la bun inceput si eu nu am stiut. Poate ca am aflat pe parcurs, dar asta nu a facut sa nu-l mai iubesc, ci doar sa incetez sa ma mai vad cu el.
Nu am zis ca nu as crede in iubirea la distanta. Nu e vorba de a crede sau nu. Se intampal uneori sa nu poti fi cu persoana iubita, sa existe distanta fizica intre voi. In text m-am referit la o altfel de distanta. Distanta care exista intre doi oameni, fizic impreuna, dar sufleteste foarte departe.
Nu e vorba ca pasiunea si atractia sexuala nu ar fi obligatorii sau ca ar fi. Sunt firesti, naturale si eu sunt pentru tot ceea ce este natural. Dar pasiunea inceteaza cand stii ca nu esti singurul/singura. Iubirea nu. Asta e diferenta.
Revino :)

o clipa de umanitate... un veac gresit de sentiment
impotriva fumatului in localuri... radical si vehement impotriva.
nu stiu ce are lumea cu tutunu' ca-i bun tare. dar tre' sa ne inmodernizam si noi ca iepuru' intre cauciuce ca, cica' am intrat in UE.

aiurea...

Freamat cu fiecare clipa in parte, imi adun sufletul laolalta de prin locurile pe unde se prelinge, arhivez evenimentul si-l aduc in zile mari la vedere.


Ce faci cand durere nu mai e, dar tihna nu se intrezareste?

de aici reiese ca noi, toti suntem primitivi, nu?!

langa mine nu sta Fred Filntstone...

dorinta de razbunare este inserata printr-o crapatura a piramidei simtirilor umane, pe la baza pe undeva, dar din curtoazie nimeni nu a subliniat-o, insa toti o experiem.
manifestarea ei de catre fiecare depinde de gradul de privitivism in care ne aflam ; unii se razbuna pe tine in asa fel incat nici nu realizezi de unde te-a lovit mingea de rugby.
slabiciune?! nu prea cred, chit ca retinerea de la razbunare da dovada de tarie de caracter. razbunarea ce educa nu este slabiciune, slabiciune este lipsa de acuratetze cand dai cu tarnacopul pe care scrie razbunare. cand dai numa' bine si acolo unde trebuie e perfect, insa baiu' intervine prin osmoza in momentul in care dai ca ciobenu' peste tot, manat de furie si de dorinta de a te razbuna.

Omerta
___________________________________________
o clipa de umanitate... un veac gresit de sentiment

oprete-te o clipa si priveste in tine.Trebuie sa crezi pe deplin ca tu esti principalul protagonist al vietii tale,adica tu esti singurul ''vinovat''pentru tot ce ti se intampla!
Nu incerca nici o clipa sa cauti scuze,vinovati,nu-ti plange de mila,nu cauta compasiune...nu merge!
Ceea ce trebuie sa intelegi pe deplin este ca ziua de ieri este IERI si ca a trecut...TRECUT!
Maine? stii ca va veni,dar nu stii ce-ti va aduce,poate o revelatie,poate...
Ceea ce este cel mai important este ziua de astazi,azi poti schimba ceva in tine,azi te poti ridica,azi te poti scutura,azi hotaresti,azi respiri si zambesti pentru ca azi TRAIESTI!
Incearca sa-ti ''blochezi'' mintea cand vrea sa planga ceva pierdut,imbraca-te cu ceva frumos,ce-ti place,suna o prietena,doua,iesi afara si dute si mananca exact ce-ti trece prin minte,ma refer la un capriciu al tau,la o pofta.
Nu lua medicamente(somnifere sau mai stiu eu ce....);
Nu cauta singuratatea,renunta la muzica ''spirituala''(cel putin pentru o vreme);ascunde-ti ''amintirile''insirate pe pe pereti,agatate de tablouri,baga fotografiile ,expuse pe etajere,in sertare!
Fa efortul de a zambi cand simti ca esti nedreptatita,nu intra in dispute.
Las-o mai moale cu tigara(in caz de esti fumatoare),cafeaua sa o raresti pana la suprimare chiar!
Incearca tovarasia unei persoane optimiste,vesele,placute tie,duceti-va la un film,la o comedie...
Renunta la amintirea(poate proaspata)a vreunui esec,deziluzii,dezamagiri...refuza sa gandesti negativ!!!
suntem ceea ce gandim,modul nostru de gandire ne influenteaza ziua de maine,de noi depinde totul!
Fiecare dintre noi are ceva frumos inlauntru,SCOATE,SI BUCURA-TE!
DE TINE DEPINDE,TU ESTI CEL MAI BUN DOCTOR PENTRU SUFLETUL TAU !!!

Zâmbetul meu e hâd...
Şi clipa se ascunde de-a privirilor iscoade.
Prostindu-te, încercai zadarnic să aduci clipa înapoi.
Căci dusă e
în veci să nu mai fie
pentru noi.
Zâmbetul ei,
al clipei vezi bine,
în ambe ample dimensiuni
rămâne un gest sec
îngheţat în colţul gurii.

multzumesc Intrudere, sper ca aceste clip era si pt. mai putzin doamnele, asa ca mine. :P