comentarii

inspirati un eseu ku generikul a tacea in linmba ta


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
apropos de dezlegat cainele - de anisia la: 16/05/2005 01:15:40
(la: Trancaneala Aristocrata "3")
aveam un coleg haios la un alt loc de munca, mai demult. si vine intr-o luni si ne povesteste ce-a facut el in week-end. cum a fost cu o individa la o petrecere si spre dimineata l-a invitat d-neai acasa. tipa statea pe undeva pe la Chibrit. fiind zona dubioasa, casa cu curte, cam intuneric si procentul de alcolemie ridicat...o intreaba George (asa il chema pe colegul cu pricina): "auzi draga? dar tac-tu', ma-ta' si cateii sunt legati? " parca si acum il vad cum povestea...:))
#49256 (raspuns la: #49255) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
mai - de giade la: 10/03/2008 18:13:07
(la: Adieu! )
andrew.

personal ma doare la patina daca te sinucizi.

da' ce faci cu sheilalti pe care-i lasi?
noi cei din cafenea care te citim,
ma-ta, tac-tu, sor-ta, nevasta-ta si pisicile? cui le lashi?
om - de Lady Allia la: 06/10/2008 12:51:45 Modificat la: 06/10/2008 12:52:22
(la: o confa cu intruderu :)))
si noi...ce facem? lustruim vreo medalie, vreun trofeu ???

pe bune...ce naiba ai?
esti de aici de atat de multa vreme si inca nu ai reusit sa vezi oamenii dincolo de cuvinte? pacat. daca ai sesiza macar ideea ca sunt oameni si nu roboti pusi sa raspunda in locul lor...ai realiza ca oamenii sunt frumosi pentru ca gresesc, pentru ca dau cu bata in balta, pentru ca uita uneori sa se stearga la gura...pentru ca sunt oameni si atat.

probabil trebuia sa tac - e conferinta ta despre Intruder. o alta conferinta de spalat rufe in public (banuiesc ca iti place de vreme ce nu folosesti privatul)..., dar nu m-am putut abtine.

stii insa de ce il iubesc eu pe Intrusu?

pentru ca e spontan!
pentru ca stie ca poate gresi si isi permite greseli!
pentru ca nu e arogant, iar daca ar fi e atat de frumos incat nu doare!
pentru ca daca da cu bata in balta stie sa spuna "imi pare rau"!
pentru ca se vede si dincolo de monitor cat de mult iubeste oamenii, viata, veselia!
pentru ca e o gura de aer curat cand in jur e imbacseala!
pentru ca el vede acolo unde altii nu vad si crede in instinctele lui!
pentru ca e copilaros!

pentru ca ii place zacusca mea! :P

...........

de ce imi vine sa iti trag tie un bobarnac?

pentru ca perseverezi si bati apa in piua pe tot felul de chestii enervante cand lumea vrea sa se relaxeze!
pentru ca rascolesti in gunoaie dupa alte gunoaie in loc sa scoti la iveala ceva bun!
pentru ca ti se pare ca le stii pe toate - iar asta e deosebit de enervant!
pentru ca ti-ai scos la lumina aluatul bun, dar iti place sa dezvolti drojdia din el :P!

de ce te iubesc?
pentru ceea ce am vazut eu dincolo de cuvinte, dar pentru ca tu le stii pe toate banuiesc ca stii de ce :).

...........

stii ce mi-e ciuda?
ca sunteti deosebiti amandoi in felul vostru si in loc sa folosesti asta pentru voi, pentru noi si pentru cei care va vor citi...preferi sa faci mereu ASTA...sa iesi in evidenta!


latu - de alex andra la: 09/01/2010 20:07:13
(la: am ales să tac)
Asa e:)))
Ca doara nu ne cunoastem de ieri, de alataieri:)
Pot sa aleg sa tac in prezenta ta, ca stii cam ce spun tacand:)))
#513881 (raspuns la: #513879) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
RH - de Baby Mititelu la: 23/02/2010 18:13:16
(la: DAN PURIC)
Am gasit urmatoarele vorbe legate de pacat...
Acum stiu, am aflat si eu...


"Cand un om reuseste sa faca ceva ce i-a solicitat mult efort, in el incepe sa lucreze trufia. Cel ce slabeste, se uita cu dispret la grasi, iar cel ce s-a lasat de fumat rasuceste nasul dispretuitor cind altul se balaceste, inca, in viciul sau. Daca unul isi reprima cu sarg sexualitatea, se uita cu dispret si cu trufie catre pacatosul, care se cazneste sa scape de pacat, dar instinctul i-o ia inainte! Ceea ce reusim, ne poate spurca mai ceva decit pacatul insusi. Ceea ce obtinem se poate sa ne dea peste cap reperele emotionale in asa maniera incit ne umple sufletul de venin.


Banii care vin spre noi ne pot face aroganti si zgarciti, cum succesul ne poate rasturna in abisul infricosator al patimilor sufletesti. Drumul catre iubire se ingusteaza cind ne uitam spre ceilalti de la inaltimea vulturilor aflati in zbor. Blandetea inimii se usuca pe vrejii de dispret, de ura si de trufie, daca sufletul nu este pregatit sa primeasca reusita sa cu modestia si gratia unei flori. Tot ce reusim pentru noi si ne aduce energie este menit a se intoarce catre aceia ce se zbat, inca, in suferinta si-n pacat.


Ochii nostri nu sunt conceputi pentru dispret, ci pentru a exprima cu ei chipul iubirii ce se cazneste sa iasa din sufletele noastre. Succesele nu ne sunt date spre a ne infoia in pene, ca in mantiile statuilor, ci pentru a le transforma in dragoste, in dezvoltare si in daruire pentru cei din jur.


Daca reprimi foamea in timp ce postesti, foamea se va face tot mai mare. Mintea ta o sa viseze mancaruri gustoase si alese, mintea o sa simta mirosurile cele mai apetisante chiar si in somn, pentru ca, in ziua urmatoare, inebunita de frustrare, sa compenseze lipsa ei printr-un dispret sfidator fata de cel ce nu posteste. Atunci, postul devine prilej de trufie, de exprimare a orgoliului si a izbinzii trufase asupra poftelor. Dar, dincolo de orice, trufia ramine trufie, iar sentimentul frustrarii o confirma.


Daca ai reusit in viata, nu te agata de nereusitele altuia, pentru a nu trezi in tine viermele cel aprig al orgoliului si patima infumurarii. Reusita este energia iubirii si a capacitatii tale de acceptare a vietii, dar ea nu ramine nemiscata, nu este ca un munte sau ca un ocean. Ingamfarea si trufia reusitei te coboara, incetul cu incetul de pe soclul tau, caci ele deseneaza pe cerul vietii tale evenimente specifice lor.


Slabeste, bucura-te si taci! Lasa-te de fumat, bucura-te si taci! Curata ograda ta, bucura-te de curatenie si lasa gunoiul vecinului acolo unde vecinul insusi l-a pus. Caci intre vecin si gunoiul din curte exista o relatie ascunsa, niste emotii pe care nu le cunosti, sentimente pe care nu le vei banui vreodata si cauze ce vor ramine , poate, pentru totdeauna ascunse mintii si inimii tale.


Intre omul gras si grasimea sa exista o relatie ascunsa. O intelegere. Un secret. Un sentiment neinteles. O emotie neconsumata. O dragoste respinsa. Grasimea este profesorul grasului. Viciul este profesorul viciosului. Si, in viata noastra nu exista profesori mai severi decit viciile si incapacitatile noastre.


Acum stiu, stiu ca orice ura, orice aversiune, orice tinere de minte a raului, orice lipsa de mila, orice lipsa de intelegere, bunavointa, simpatie, orice purtare cu oamenii care nu e la nivelul gratiei si gingasiei unui menuet de Mozart ... este un pacat si o spurcaciune; nu numai omorul, ranirea, lovirea, jefuirea, injuratura, alungarea, dar orice vulgaritate, desconsiderarea,orice cautatura rea, orice dispret, orice rea dispozitie este de la diavol si strica totul. Acum stiu, am aflat si eu... "


Nicolae Steinhardt



Exista in unii crestini bucuria harului si umilinta dar mai exista si trufia...
In sensul "iata, eu cred dar tu nu, eu merg la biserica, postesc, tu nu, etc" , ca si cum crestinismul ar fi o competitie, un concurs...Ce zici?




#527431 (raspuns la: #527320) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de Yuki la: 07/10/2010 07:33:52
(la: Herta Muller la Ateneu)
morning everybody, scuze ca am dezertat aseara, dar sunt rupta de o raceala.

zaraza: despre a doua parte nu pot sa ma pronunt pentru ca nu cunosc multe din biografia celor doi.
In rest sunt de acord cu tot ce ai zis,inclusiv dupa ce eu m-am dus la naninani.

modi: pana la urma Herta Muller a raspuns la cea a fost intrebata, iar intrebarile mi s-au parut de bun simt.Ea despre asta scrie.Liiceanu a vrut altceva de la ea, a vrut sa obtina ' o solidarizare' cu intelectualii ramasi in tara, o ' intelegere' ca altfel nu se putea, ori ea exact asta refuza sa faca. H. Muller a si spus, nu acuza pe nimeni ca a tacut, dar nici nu poate sa taca in fata celor car doar asta au facut si se vor opozanti ai regimului, cei care, cum zicea ea, ' au scris carti cu limbajul curat'.


Daca te consideri om de cultura, cu influenta asupra maselor prin ceea ce creezi, nu e Ok doar sa taci in sinea ta,trebuie sa protestezi. pana la urma Liiceanu a fost ' batut' cu propriile arme. La un moment dat o intreaba pe H. M daca experienta aceasta a comunismului nu i-a dat o intelegere superioara asupra lumii. Ori daca el a avut-o, de ce nu e el azi in locul ei?

Da, e foarte bine ca Herta Muller vine si spune lucrurile astea pentru ca pe aici nimeni nu vrea sa le recunoasca si de asta niic nu are cum sa fie iubita de cititorul roman, la urma urmei cine e ea, o nemtoaica dezertoare care vine ea sa ne spuna cat de naspa a fost in comunism. In Romania inca se aplica politica strutului vis a vis de asta si probabil ca o sa se mai aplice inca vreo generatie doua pentru ca nimeni nu vrea sa-si faca procese de constiinta.
Cum zice si ea, peoblema asta trebuie discutata ca sa duca la insanatosirea unei societati, ori exact asta refuza sa faca romanii.
absolut - de modigliani la: 02/03/2011 18:50:25 Modificat la: 02/03/2011 18:52:17
(la: pffft)
intimplator am vazut duminica un reportaj, despre cei care taie ilegal padurea, de ani si ani si ani
reporterul de la protv a mers cu o caseta (hotul a fost evident filmat in toata splendoarea lui) la politie, iar aia au zis ca n-ajunge numele, sa le dea si adresa daca vor sa-l intrebe de sanatate

sa nu o mai lungesc de-a pleasna, aia-s liberi si o sa fie tot liberi, in frunte cu toti bulangiii care fura de ani iar pa ala-l aresteaza ca se cearta intr-un bar, dupa ce este provocat

nu imi pare doar aberant imi pare amuzant de grotesc si tot ce mai sper, este ca lucrurile astea sa evolueze in directia in care inevitabil trebuie sa evolueze

evident ca evenimentele cu fazon local, romanesc, pot fi inlocuite cu invazia libiei de catre usa, uk si franta

citeodata imi pare bine ca-i mai aproape mother rusia iar daca ma injura unu' intr-un pub stiu ca o sa rida domn' saf de post de mine, daca imi trece prin cap sa fac reclamatie
si daca-i asa, cum sa ma exprim corect politic, mai colorat, si eu vaz ca-i colorat, si stiu ca aia colorati is tigani, si daca-i mai spun si frumos, ce ai bre, stai linistit pa curu' tau ca nu ti-am facut nimic si ala iar ma-njura, apai ori tre' sa mi-o fur pa motiv ca nu m-o facut mama discriminat, ori ii suier cit pot de hotarit "taci in ma-ta de cioara ca-ti iau mau" stiind ca-s mari sansele sa evit in acest fel o cafteala
#600003 (raspuns la: #599997) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
A fi scriitor intr-o limba "imprumutata" - de Florin Firimita la: 30/12/2003 02:00:59
(la: Florin Firimita despre experienta emigrarii si "Arta de a pleca")

Cind am inceput sa scriu, stingaci, in engleza, in jurnalul pe care-l tin de prin 1981, mi s-a parut imposibil sa gindesc in alta limba fara a suna fals, mai ales ca jurnalul nu era destinat unei audiente. Jurnalul a fost intodeauna un antidot nu numai impotriva singuratatii, dar si un fel de laborator privat. Cuvintele au avut intotdeauna aceasi greutate ca si culorile. In afara jurnalului, incercarile mele literare au fost modeste, poezii adolescente, teribile, de fiecare data cind credeam ca ma indragosteam de o colega de liceu, sau, si mai teribil, citeva participari la concursuri sau "olimpiade" unde odata imi amintesc ca mi-au dat un premiu, desi, dupa cum o fosta profesoara de limba romana mi-a spus, "bateam cimpii." Cred ca imi placea sa "bat cimpii," mai ales atunci cind trebuia sa-l analizam pe Eminescu prin prizme marxiste.

Am citit si citesc foarte mult.
Cred ca scrisul "serios," s-a nascut in ultimul an de liceu, anul petrecut in preajma mamei mele, care, nu numai ca a avut un cancer deosebit de violent (la oase), dar care a fost paralizata, si fortata sa stea in pat.
De fiecare data cind o internam in spital, veneam acasa si, in bucatarie, de furie, spargeam farfurii. Cind am ramas doar cu citeva farfurii, mi-am dat seama ca scrisul ar fi un mod mai eficient de a face fata situatiei (plus ca nu trebuia sa string cioburi).
Deci, am inceput sa scriu....serios.

In Statele Unite, jurnalul continua, (in engleza, 900 de pagini in ultimii 13 ani). Prin 1991, am scris prima povestire, "Birds," inspirata de fostul meu mentor si profesor de desen, Constantin Ciocarlie. Avea o baza "reala," dar sfirsitul a fost neasteptat, chiar si pentru mine. Ceea ce a transformat articolul intr-o povestire au fost citeva elemente pe care le-am visat, si care mi-au dat solutia felului in care povestirea se va incheia.
De cele mai multe ori, nu pot scrie daca finalul unei povestiri, eseu, etc, imi e necunoscut.

Scriu aproape in fiecare zi, si caietul de schite pe care il am cu mine devine uneori caiet de idei pentru o viitoare povestire sau eseu. Cioran vorbeste despre imposibilitatea de a locui in doua limbi, si multa vreme m-am simtit vinovat din cauza acestei dualitati. Cred ca faptul ca am crescut in limba romana m-a ajutat sa devin un scriitor american. Limba romana este o limba poetica, in timp ce engleza americana s-a nascut ca limba de afaceri. Astazi cred ca modul meu de a gindi sau mai bine zis, de a scrie o povestire, penduleaza constant intre cele doua culturi. Amble sint limbi cu nemaipomenite capacitati de expresie.

La citiva ani dupa ce am inceput sa scriu in engleza, lucruri ciudate au inceput sa se intimple: o buna prietena m-a incurajat sa particip intr-un concurs national literar sponsorat de New York University. Povestirea pe care am prezentat-o a cistigat marele premiul, si desi nu cred in “competitii” in arta, am fost foarte surprins de modul in care a fost primita, de faptul ca cineva a avut incredere in scrisul meu intr-o limba “imprumutata.” Altii prieteni m-au incurajat de-a lungul anilor, corectindu-mi greselile gramaticale, etc. Editoarea mea de la “House Beautiful” in New York m-a introdus in mecanismele sistemului de edituri din Statele Unite. Una dintre profesoarele mele de engleza de la prima facultate pe care am facut-o aici, m-a invitat timp de citeva veri la ferma pe care ea si cu sotul ei o au undeva, aproape de granita canadiana. Am petrecut citeva saptamini acolo, intr-o izolare aproape totala, scriind la primul meu roman.
Am invatat sa pretuiesc micile victorii. Cind una dintre povestirile mele a fost publicata intr-o revista de mare tiraj din State, in 2001, eram cu citiva studenti in Tobago, o insula frumoasa, izolata, aproape de Cuba. Una dintre studente a vazut singurul exemplar al revistei, in magazinul “satesc,” si a cumparat-o pentru un pret destul de ridicat. Seara, au organizat o petrecere ad-hoc, au citit povestirea, si-au exprimat parerile. Desi eram la citeva mii de mile de New York, m-am simtit “acasa” printe ei, prin faptul ca, in mijlocul junglei, si-au facut timp sa citeasca ceea ce am scris, sa se bucure cu mine.
Scrisul de fapt asta e: un mod de a te imparti cu altii, un mod de a te diseca (si de a diseca lumea in acelasi timp).

Bineinteles ca victoriile care conteaza sint atunci cind reusesti sa scrii citeva fraze sau pagini bune, fara sa te gindesti daca se vor publica sau nu..

Cit despre supravietuire....cind se termina, cind incepem sa traim cu adevarat...nu credeti ca aproape tot din ceea ce facem (scriem romane, pictam, crestem copii, facem filme, plecam in vacante, "cucerim" munti), e un pariu impotriva moartii, un pariu al supravietuirii? Bineinteles ca il pierdem, dar cine are dreptul sa ne toceasca iluziile?
#7442 (raspuns la: #7264) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Sa fiu cuminte si sa tac! - de Alice la: 07/01/2004 10:40:11
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
Si bine-ar fi sa pot, sa stiu, sa-nvatz tacea de-aici de pe ramurica mea, din copacu-asta cu radacini adanc infipte-n rahat - kktul asta de tara din care ne tragem suflul, ca pe muci.
Ca nu mi-s mandra c-am ramas si nici voi mare breji ca v-ati carat cu doi dolari in buzunar.
Ca ce?...ati gandit la mine de-ati fugit, si io gandit-am mult la voi cand v-am vazut plecand?
Ca nici o secunda!

Si ce? Va-ti umilit? V-au umilit? Si-ati razbatut, intr-un final ...dar de putere cin’ va dat? De unde seva, neam de daci? De unde-ati baut si ce-ati luat cu voi, cand ati plecat?
Atata? Doi dolari in bozonar?

Si taria de-a razbate cin’ v-a dat-o?
Muma? Si muma-i din Iunaitidsteit?

Tot din cacat, acelasi, ne tragem toti, al de va pute-acum si injurati voi-insiva habar n-avand pe cine.

Ca s-ar putea acum pe mine, dar nu va bagati neamul in rahat si nu-l scuipati, cand nu-i mai apartineti!
UITATI-NE, noi inca va iubim!:(

Iar intebarea s-o lasati in grija mea - nu-mi trebe de la voi raspuns, ci dram de 7 ani de-ACASA.
Foarte buna si inspirata cont - de SolidEdge la: 23/02/2004 14:21:36
(la: Romani in strainatate)
Foarte buna si inspirata contributia ta.De asa oameni are nevoie Romania
da si iti spun cu mina pe inima nici prin cap vreodata sa nu-ti treaca sa pleci.Nu ai nici-un motiv.Daca te poti realiza acolo asa cum ai reusit tu ar fi o pura prostie.Si sa-ti mai spun ceva..acum cind inca preturile si taxele si ma rog totul nu are rost sa insir aici..sint inca la nivel est- european ai mai multi bani reali in mina decit in vest.Nemaivorbind ca in vest a ajunge la pozitia ta si cu perspectivele tale este practic imposibil.
Nemaivorbind de preturile caselor,serviciilor,de aici,nemaivorbind de plecarea masiva a intreprinderilor de aici ..ai ghicit inspre Polonia ,Baltice si chiar in Romania.Nemaivorbind de restructurarile permanente(am trecut prin doua astfel) si nu doresc la nimeni stressul pina la clarificare cine da si cine nu..

Eu lucrez la o firma buna de aici si ma rog fara a fi director de HR am cam acelasi salariu (din care jumatate se duce la impozit).Cu salariul asta ma gindeam as putea trai imparateste acolo si uita ca sint in Romania care traiesc imparateste.(Nu vorbesc aici de marii capitalisti ci de salariati) Ca sa fac ceva trebuie sa fiu aprope la fel de strins cum eram inainte...sigur un post destul de important il reprezinta si cheltuielile cu vizita anuala si sigur "obligatorie" la rude in Romania etc etc.

La un singur punct strict de orgoliu pot spune da uite "le-am aratat eu lor de ce sint in stare"....dar asta nu ma face repet la bani reali sa am mult mai multi in buzunar.Romanii se pling dar de fapt nici nu stiu ce posibilitati reale sint acolo..acolo e batuta cum se spune.. si inca o data vorbesc de oameni cu buna calificare si vointa de a reusi.

Aici mai este si cistigul enorm al altei culturi pe care o stapinesti, performanta intelectuala in competitie cu tine insuti este in sine un cistig,ca lucrurile in general functioneaza,ca ai o deschidere mai mare,ca stii exact despre ce e vorba,nu din povesti si presupuneri sau "wishful thinking" asta ca plusuri pentru aici...dar cu cite sacrificii...si sansele sint atit de mici ca uite acum cind ma gindesc in urma mi se pare aproape o inconstienta.

Era o vorba despre copii:cine-i are sa-i traiasca cine nu sa nu-si doreasca cam asa e si cu plecatul.


Dar cum am spus felicitari si gindul cu plecatul la "recycle bin" cu el succes in continuare!

Cu prietenie
SolidEdge

#10386 (raspuns la: #10192) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Azi noapte intr-un moment de - de gabriel.serbescu la: 27/02/2004 14:00:24
(la: Neocrestinii)
Azi noapte intr-un moment de smerenie am vorbit cu Dumnezeu. Asa... cam vreo jumatate de ora. I-am spus la inceput ca sunt roman, a stat o clipa si mi-a marturisit ca habar nu are pe unde vine asta. I-am spus ca e ok, e pe undeva prin Balcani, si ca in principiu e o tara destul de controversata. Discutia a continuat fada si lipsita de orice substrat ca si comentarile voastre si textul meu.

Schitroc spre exemplu speculeza o greseala de exprimare ca sa ma intrebe de pe ce planeta vin. Ceea ce vroiam sa spun, dar nu am spus, si-mi asum greseala, e ca o Asociatie Romana nu are absolut nici un drept sa faca discriminari pe baza religioasa. Nu vorbesc de Asociatia Adventistilor, sambatarilor sau ¨pocaitilor¨ romani. Ci de una romaneasca. Sau asa autointitulata. In afara faptului ca nu sunt dispusi sa-ti ofere nici macar un minim de interes, te invita la Biserica.

Intr-o alta ordine de idei incepe sa se conturez o noua discutie, respectiv una definitorie conceptului de crestin. Ce sunt, cum sunt, gradul lor de distilare, de purete etc. Din pacate amandoua termina intr-un unanim roaga-te, de parca a emite o opinie cu privire la o secta sau alta, la un mod mai mult sau mai putin critic, ar fi exact biletul meu spre Iad.
E foarte buna definita lumea asta ca final mistic, si e evident ca evanghelic vorbind, sa vorbesti despre Isus, intr-o jalnica oda cu nori grei, din care mai lipsesc poate pasarelele lui Eminescu, nu interzice nici macar un percept biblic, nici unul. Insa ori eu nu reusesc sa scap de un ermetism de nevoie (nu am intodeauna timp sa scriu asa cum as vrea sa o fac), si atunci condeiul meu scartaie, ori din amalgamul asta frazeistic fiecare intelege ce vrea.

Si la final vine ampop, care intr-o scurta cronica revizuieste starea de fapte a Romaniei (totul e adevarat?), juxtapunand textul chinuit de mine intr-un final a la Pavel Coruti.

Eu cred ca doar tampitii nu pot avea un fior mistic, cat de mic, fie el om de stiinta, fie Lena.
Incerc insa sa disting foarte bine intre ceea ce este credinta, intima si intransferabila, exact cum e ea definita in Biblie, adica ca se cladeste in taina sufletului; si o secta care in general unicul ei scop e sa ma faca sa merg la un loc de cult , unde lui Isus i se taie parul, e barberit, tranfigurarea crestina ii dispare intr-un zambet middle-class, iar crucea e inlocuita miraculos printr-un stalp, un stalp minimalist si frivol, pentru ca in asertiunea neocrestinilor astora ¨nu exista nici o dovada ca Isus ar fi fost rastignit pe o cruce¨.
Astfel, cu doar doua palme impreunate pe fatada unei biserici, si cateva noi simboluri iconoclastice, se naste subit o religie noua, am inteles ca de origine americana. Cam de pe la inceputul secolului XX incoace, si probabil dintr-o independentizare totala fata de Europa, adica atat in plan de liderat politic, cat si social, militar si religios. Tot de pe atunci, o noua biserica, presioneaza prin orice mijloc castigarea de noi adepti. Eu am odata la saptamana in cutia postala un astfel de anunt, prin care mi se explica ca ei au secretul vietii, sau ca sa parafrazez un film, ei stiu care e secretul trompetei.

Mie mi se pare definitoriu ca omul crede, plasmuieste, viseaze, transpune, asta e spiritualul din noi. In timp ce adorau, probabil ca cea mai mare parte dintre sentimente avute, oamenii le-au transformat in arta pura si sublima. Ceea ce acum Unesco numara ca patrimoniu universal este in mare parte adoratie religioasa la modul nealterat.
Si nu ma refer doar la crestini, ci la tot ce e fenomen religios. Acum Daniel, partea de propaganda artistica neocrestina reduce tot ceea ce e arta religioasa la gluma, la gag. Sincer, nu inteleg cum un om care etaleaza cultura, ca tine, sa intrebe care e raul evanghelic in ¨Isus si norii negri.¨ E hidosul e kitchul. Sau poate ca nivelul tau de toleranta il depaseste cu mult pe al meu, nu stiu, sincer te-as admira pentru asta.

In mica mea intelegere pricep religia, credinta generata de ea, ca pe o interpretare certa a imediatului cotidian, e mai mult, ¨daca si-ar respecta conditia sa umana, omul nu ar mai trai decat in glorie sau in asceza¨M.Eliade.In istorie maestrii incecau sa predice controlarea dorintei, carnale sau materiale, acum ti sa propovaduieste, in conceptia neocrestina sa muncesti, chiar mai mult decat in epoca feudala, sau chiar in cea protestanta. Si nu ar fi surprinzator sa se fi inspirat chiar de la protestanti, in modul de a percepe lumea. (Pentru cei nefamiliarizati, una dintre discutiile cu privire la imbogatirea sau saracia unor societati, atinge exact influenta religiilor. Saracia musulmana este explicabila de spiritualitatea fanatica a credinciosilor. O alta evidenta e nevoia de individualizare si de autodepasire protestanta. Dar ar fii alta discutie)
Ma repet, dar o religie insemna,de pe vremuri, un scut, iar finalul oricarui dreptcredincios era asceza sau intr-u gloria lui Dumnezeu. In teorie... deci vorbesc la modul general, va rog nu ma rastalmaciti. La noecrestini in schimb nu. Sistemele de valori nu mai sunt aceleasi, ba dimpotriva.
Acum, eu intr-un fel deplang pragmatismul occidental, dar si inteleg foarte bine de ce acest ateism valoric, il gasesc uneori foarte justificat; totusi mi se pare o deturnare totala a sentimentului religios ce inca rezida in noi, directionarea lui in niste directii adventiste, baptiste sau penticostale.

Iar ca sa inchei, sincer, fiecare predica ceea ce simte, o facem de la un nivel personal, la unul de grup, iar ¨pocaiti¨au un drept stipulat legal la asta. Insa nu mi se pare corect ca ei sa ma bombardeze la modul publicitar vorbind cu tot felul invitatii la revelatii, in cadrul privat al comunitatii lor, slujindu-se de tot felul de tertipuri persuasive, negandu-mi retoric si de o oratorie de agenti comercial niste valori tot atat de universale ca bunul simt, iar eu sa tac fara sa-mi exprim frustrarea. Ba mai mult sa-mi arate, de o comapasiune aroganta, sa-ma forteze psihologic ca ei au descoperit secretului trompetei asteia de care va vorbeam si mai inainte. Si nici nu cred ca in fata depersonalizarii umane actuale, pentru ca ampop, aceasta depersonalizare e certa, la fel ca si ecologia, ca si ¨consumerismul¨, mai lipseau sa vina neocrestinii si sa redefineasca pe ¨homo religiosus¨ la modul atat de global incat iar ajungem la depersonalizare. In fine. Nu mai insist. Toate cele bune.
De ce in alte cazuri de distrugerii de parcuri se tace? - de AlterMedia la: 01/05/2004 15:42:57
(la: CATEDRALA SAU MAUSOLEUL?)
Sa imi iertati absenta de la discutii, din ultimele zile.

As vrea sa ne gandim putin la urmatoarele:

La incercarea BOR de a construi Catedrala in Parcul Carol, dupa cum bine stiti, au sarit tot felul de asociatii civice (in frunte, SLC) cu slogane de genul "Salvati Parcul Carol" , "Mauzoleul Eroilor Comunisti face parte din istoria noastra" etc.

Iata ca in Parcul Herastrau s-au construit 50 de restaurante fara autorizatie, pentru care s-au taiat si copaci care incomodau contructile. In plus se circula pe alei cu tot felul de masini care mai de care mai "bengoase".

Oare de ce asociatile civice "umaniste" si cu "constinta libera" tac malc in cazul Parcului Herastrau ?

Bogdan
==================
http://ro.altermedia.info
http://www.altermedia.ro
Story-urile tale imi inspira - de Daniel Racovitan la: 26/05/2004 04:56:11
(la: Ovidiu Bufnila, despre taina norilor din Tando si Guasalaa)
Story-urile tale imi inspira vag stilul din Citadela lui Exupery :)
Cu fiecare cuvint... - de LMC la: 28/09/2004 18:44:24
(la: 3x7 (tabla inmultirii??? nu o noua poveste))
.....citit imi dau seama ca beau dintr-un izvor care ma face din ce in ce mai setoasa. Nu stiu ce se intimpla dar ma uit la mine si imi vine sa rid ca am ajuns sa fiu aceeasi copila ce-am fost un sfert de secol in urma. M-ai fermecat, si-acum sint subjugata dorintei aprige de a mai citi. De obicei cind incep sa citesc mai mult de doua carti sau povesti scrise de acelasi autor, doresc sa aflu mai multe detalii despre autor. O biografie scurta, o introducere, un eseu despre metoda cum ajungi sa scrii, de unde-ti vin inspiratiile, etc etc. Ai acces la "mesaje private" aici pe cafenea?
#23584 (raspuns la: #23575) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Un eseu foarte interesant pe - de Daniel Racovitan la: 13/10/2004 00:47:17
(la: Anonimitatea la Cafenea, pro sau contra.)
Un eseu foarte interesant pe tema interactiunii prin Internet a scris Iulian Nistea. Eseul il gasiti la
- http://www.nistea.com/ciber-relatia.htm ("Internet şi ciber-relatie")

___________________________________________________
"where did where do you want to go today go?"
"Visul familiei Nastase: o tara care tace..." - de DRACULA-i la: 16/10/2004 14:44:08
(la: Anonimitatea la Cafenea, pro sau contra.)
"Visul familiei Nastase: o tara care tace"
http://news.softpedia.com/news/1/2004/October/9989.shtml

Ce parere aveti?

TRASUL IN TEAPA
Lasii
Ironici
Negativistii
Gelosii
Avarii
Impostorii
Cand femeia tace,pune-ti cent - de (anonim) la: 25/11/2004 17:37:55
(la: Femeia)
Cand femeia tace,pune-ti centura de siguranta.
Ce-mi inspira Craciunul? I - de mya la: 20/12/2004 19:01:21
(la: Ce va inspira Craciunul?)
Ce-mi inspira Craciunul?

Insasi perioada din jurul Craciunului ma inspira pur si simplu. E o perioada din an foarte speciala pentru mine. Parca simt vibratii de fericire si bucurie in eter, e ca si cum constiinta divina e mai la indemana, mai aproape de suflet in perioada asta. Am senzatia ca aceste perceptii reprezinta chiar ele un dar pentru noi, un dar din partea lui Dumnezeu.

Realizez apoi ca atentia mea/a noastra plina de iubire si bucurie din zilele astea trebuie canalizata spre Dumnezeu (mama natura sau altfel... cum vreti sa-i ziceti) in aceeasi masura. E ca un fel de dar din partea noastra, dar pe care noi singuri alegem sa-l daruim la randul nostru lui Dumnezeu/mama natura.

Asa cum perceptia divina din eter e mai intensa in aceste zile, asa si eu simt nevoia sa-mi manifest dragostea si atasamentul fata de divinitate in mai mare masura ca in alte perioade din an.

Ce mi se pare interesant este ca in perioada Craciunului nu-mi mai este foame sau somn (precum in restul anului), mananc si dorm mai putin. E ca si cum ma incarc cu energie din eter in asa masura incat ma "indestulez" atat fizic cat mai ales spiritual.

Doresc Craciun Fericit tuturor si zile placute si linistite alaturi de cei dragi!
problema de eseu - de blink la: 30/01/2005 01:10:41
(la: Sectiune noua: Ajutor)
am trimis un eseu dar trebuia sa ma adaug o nota d sfarsit. Il mai pot recupera/modifica pentru a adauga nota acum?Va multumesc!
#34910 (raspuns la: #13986) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
as tacea. - de maan la: 19/02/2005 09:11:36
(la: Ultima luna din viata)
as tacea.



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...