comentarii

instrument de prins fluturi


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Your soul is mine. - de ANGEL la: 01/08/2004 20:53:19
(la: SUFLETUL OMULUI - Ce-i aia?...)
Mr. Paianjen,

Sa shtii ca iubesc paienjenii,arahnidele de toate speciile,pe undeva,shi eu sint la fel.....nu?Imi tes pinza dulce shi ashtept sa pice in ea o musca sau fluture,il infashor cu dragoste in cocoonul meu shi il voi savura mai tirziu.
Am o cruce mare pe spate......imi vine sa pling......Nooot!Crucea este cu capul in jos,desigur,asha imi place mie.Ha!Haaaaaaaaaa!!!!

Mda,mi se pare ca era vorba de ....suflet aici...nu?
In nemernicia mea de neshtiutor care de milioane de ani exista in toate lumile materiale si imateriale,ma intreb daca merita sa-mi bat copitele(pardon,capul)cu voi,care sintetsi departe de a fi devenit fiintse umane inca....nu?Ha!
Ori chiar shi cu paienjeni.
Exista un secret al Universului la care initsial omenirea cindva ,cind va fi pregatita,va avea acces....shi atunci,povestea vietsii se va incheia shi alta se va scrie....rolul meu este de a lungi povestea la infinit ,sa nu las sufletul uman sa ajunga la destinatsie.

De aceea il atrag in pinzele mele shi ii ofer bani,putere,vanitate,egoism,lashitate,
ura,vise iluzorii,moarte shi in final....ii sug sufletul shi arunc trupul uscat de vlaga in haznaua universului.Crezi ca Moshulica(cel care doarme calare pe un nor,pentru ca asha l-atsi imaginat voi)Dumnezeu nu shtie ce fac?
Sintem o corporatsie Mr. Paianjen.God&Satan Ltd.
Oh,sper sa nu te simtsi jenat sau tulburat sau suparat ca spun adevarul,nu?Uite ca ma faci sa pling acum....Noooot!Ha!Haaaaa!

Uneori alerg prin univers cu o plasa de prins fluturi shi prind atitea suflete,pe urma le pun in colectsia mea,insectarul meu personal,unii ii dau shi lu moshulica.
Ce este sufletul omului?Este o expresie a ego-ului uman,in toate calitasile lui enumerate mai sus de mine.Este focul ce da viatsa trupului,nu uita ca eu sint focul!!!!!
Oh,Mr. Paianjen,oare nici acum nu ai intseles ca sufletul este nemuritor?
Desigur ca dupa ce-mi dai in primire viatsa ta,shi trupul tau e cenusha,sufletul tau inca este un foc pe care-l iau in mina si-l suflu in univers sa se reintoarca cum o cadea in alta lume shi alta forma,dar pina atuncea,fi sigur ca vei gusta din HELL shi din plin,va fi asha de real incit vei crede ca real traieshti momentul prin care tu singur te vei condamna,eu...doar te privesc,asha ca Nu mai datsi vina pe mine ci pe voi inshiva!

Mai vorbim cindva ,poate in momentul mortsii tale Mr. Paianjen shi atunci vei cunoashte adevarul pe care-l cautsi azi prin intrebari inutile.Am rabdare,viatsa mea e o eternitate,a ta .....trece in 1 minut de fapt,dar nu shtii.....te trezeshti din visul vietsii tale la 70 ani shi doar ca sa mori.Ha!Asta in caz fericit in care nu mori mai...devreme???Ha!Shi atuncea te intrebi:"Oh my God....unde s-au dus anii ashtia?Parca mai ieri eram un bebelush shi ma tiram pe jos shi ma cacam pe mine....acum uite sint batrin shi iar ma tirasc pe jos shi ma cac pe mine...."
My son,e viatsa ta,nu a mea,I'll see you in Hell.

ANGEL

































oameni buni.... - de AlexM la: 24/08/2004 21:25:36
(la: Casuta Postala A Lui LMC)
..uitatsi care este treaba. E bine stiut ca sint si lucruri greshite care le face lumea din moshi stramoshi. Io asa stiu ca iepurele de urechi se prinde si nu de altceva ca nu prea ai de ce. Acu Gamalie a lu LMC o fi el mai deosebit dar daca iepurele nu vrea sa vina sa pui mana pe el cum sa-l prinzi? S-au nu vi s-a intamplat niciodata sa va faceti de ras alergand pe strada dupa frun iepure? Io am facut-o si am zis ca nu o mai fac. Pai adica, el tsopaia lejer si cand ajungeam la 1 m de el, o dadea cotita si sarea la dracu cu carti de era sa-mi rup si gatul din cauza lui. Pentru mine un animal are rolul lui acolo, dar asta nu inseamna ca trebe sa-l "umanizez" cat e posibil. Chit ca-i iau io de urechi pe aia mari, pe Sisi si pe Coco, ei tot vin la mâna si se lasa scarpinati, nu sint speriosi asa. Dar cand vrei sa-i iei si simt ca-i ridici in sus si nu mai au pamantul sub picioare, gata, odata numa ce zvacnesc si taiete ie, ca nu mai poti sa-l tii. Aia mici, aia sint mici poti sa-i prinzi in mana si nu-i asa de greu de prins, dar pe cei mari, daca nu ar avea urechile nu stiu ce m-ash face. Ca nici nu cred ca-i convine mai bine la iepure sa-l prinzi cu minciocul sau cu plasa de prins fluturi....
latu - de andrushca la: 28/07/2007 10:09:40
(la: cumpar bilete tratament Olanesti )
Nu! Hotarat nu.
Si cu plasa de prins fluturi ce mai facem ?:P:P:P

Ce faina e comuniunea asta de ganduri...:-)))
Asa simti si tu ?:)))

alex

#220442 (raspuns la: #220410) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
alex - de latu la: 28/07/2007 10:29:44
(la: cumpar bilete tratament Olanesti )
Si cu plasa de prins fluturi ce mai facem ?
O schimbam pe o din aia de omorat muste: Supradimensionala, pentru cucuvele:-)))

Asa simti si tu ?
Adica si tu?:-)))
#220467 (raspuns la: #220442) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
intruder - de irma la: 01/12/2007 16:22:36
(la: Despre idei)
n-am vanat niciodata idei. am capacitatea sa deschid bine ochii si sa le vad.

despre pescuit... sau prins fluturi poate o sa vorbesc altadata. :)
#261709 (raspuns la: #261603) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
wow ! thanks ! - de alex andra la: 21/12/2007 15:34:01
(la: Loc pentru trollat)
Ies cu plasa de prins fluturi :)))
#267502 (raspuns la: #267499) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
latu - de alex andra la: 26/01/2008 13:03:33 Modificat la: 26/01/2008 13:13:04
(la: Premiile literare Cafeneaua 2007 in stadiu de proiect)
Daca tu esti italia, atunci io-s groenlanda:)))

:))) Plasele sunt pentru cumparaturi. Sau pentru prins fluturi:)
#278680 (raspuns la: #278678) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
maza:P - de alex andra la: 05/07/2008 18:27:35
(la: dragoste de rupi locu'!)
Te-ai apucat de prins fluturi ? Femeie serioasa, deh:)))))))))))
#322869 (raspuns la: #322862) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
prole - de alex andra la: 16/07/2008 19:43:25
(la: atât de simplu...)
Da, da:))) Am observat:)) Plasa de prins fluturi ai ?:P:P:P
#326070 (raspuns la: #326064) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
nisu - de alex andra la: 15/11/2008 07:30:58 Modificat la: 15/11/2008 07:32:55
(la: Confă de fluturit)
Si daca ne inseala simturile si nimerim in vreo plasa de prins fluturi ?:))
#362879 (raspuns la: #362876) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de anadaria la: 02/03/2010 12:37:37
(la: martisor...aninat...ca surasul...)
De-aici am prins fluturele ala care zboara peste toata harmalaia:)Primavara frumoasa!
O toparceana...? Cu mare placere! - de Madalina la: 22/11/2003 20:56:10
(la: poezia)
Prefatã

Prin ce tinuturi ratacesti
Pribeaga?
In care grota din povesti
Ai hibernat -- o vara-ntreaga?

O, Muza mea cu nasul mic
Si coapse fine,
Abia sculptate din nimic,
De ce te-ai dus de lângã mine?...

Ti-am prins în parul inelat
Vreo floare artificiala?
Te-am ofensat
Cu vreo metafora banala?

Ori mi-ai batut vreodata-n geam
Si, spionînd perdeaua trasa,
Te-ai suparat ca nu eram
Acasa?...

Vrei poate macii din livezi
Pe toti cu mâna ta sã-i scuturi?
Sau te distrezi
Cu palaria dupa fluturi?

N-ai dormit cumva pe-afara
Si te-ai trezit sub un umbrar,
Indragostita de-un magar
Ca-n Visul unei nopti de vara?

Cu Demonul lui Lermontof
Te-ai fi-ntilnit si ti-a fost frica?...
Nu ti-a intrat cumva-n pantof
O pietricica?

(De-aceea-mi iese schiop si mic
Un vers, în fiecare stanta...
Vezi, tot m-ai inspirat un pic
De la distanta!)

Ori m-ai zarit vreodata stând
Cu Muza altuia? Se poate.
Le-am spus cuvinte dulci, pe rând,
La toate...

Dar n-am fãcut-o pe furis
Cum fac confratii mei cu tine,
Ci pe afis
Mi-am spus pacatul la oricine,

Si confidentele, tu stii,
Le-am dat pe fatã, tale-quale,
Intr-un volum de Parodii
Originale...

Oricum, de-o fi ca-n viitor
Sã pleaca stihurile mele,
Las marturie tuturor
Ca n-ai colaborat la ele

Ca singur m-ai lasat sã scriu
O carte-ntreaga fãrã tine...
Si daca totusi mai târziu
Te vei intoarce lângã mine,

Nici nu te-alung, nici nu te-mpac,
Ci-n fundul calimarii crunte
Muind un deget, am sã-ti fac
Un benghi în frunte!

Televiziunea - prezent si viitor? - de Ulise la: 27/11/2003 16:03:56
(la: Radu Herjeu: televiziune, radio, prietenie si cultura)

Mai jos reproduc un fragment din volumul "Tentatia Inocentei" de Pascal Bruckner. Domnule Radu Herjeu, considerati opinia autorului o reflectare cat de cat autentica a realitatii? Iar daca raspunsul este afirmativ, credeti ca televiziunea are vreo sansa de a rascumpara deceniile de imbuibare mediatica, mai ales acum in era consumismului debordant si a bucuriilor facile si imediate? Poate deveni un instrument de cultura?


"Este posibil ca noi toti inca sa fim copilandrii televiziunii, ca relativa ei noutate tehnica sa explice stangaciile si proasta folosinta pe care le facem in ceea ce o priveste? Nu este interzis sa visam la o televiziune care sa fie si un instrument de creatie spirituala si care sa conjuge imensa ei putere de atractie cu o autentica intentie pedagogica. Nu e mai putin adevarat ca astazi, cu rare si remarcabile exceptii, televiziunea ramane in cea mai mare parte o chestiune de divertisment. Totdeauna acolo se petrece ceva mai grozav decat in viata. Acaesta este hipnoza televizuala la a carei lumina ardem ca niste fluturi de lampa: ea produce in jet continuu valuri de culori si impresii pe care noi le sorbim fara incetare. televizorul este o mobila insufletita si vorbitoare, el are rolul de a face platitudinea suportabila. Nu ne smulge din impovararea noastra, din obiceiuri, dar le converteste intr-o tihna calduta, este prelungirea apatiei cu alte mijloace si se integreaza ca element fundamental in imensa panoplie a banalitatii. Televizorul nu cere din partea spectatorului decat un act de curaj - care este insa supraomenesc - acela de a-l inchide."

Pascal Bruckner




#5440 (raspuns la: #5401) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
da-mi voie sa fac o precizare - de (anonim) la: 13/05/2004 08:38:22
(la: Cine ar trebui sa il judece pe Saddam Hussein?)
da-mi voie sa fac o precizare

in principal razboaiele nu se fac din cauze religioase
simti si tu ceva ca si mine referitor la asta dar ai dreptate doar daca indici ca instrument exacerbant al conflictelor

istoria omenirii s-a conturat nu asa cum se crede in jurul conducatorilor, puterilor si razboaielor ci in jurul infrastructurii economice
traim prinsi definitiv intr-o relationare cauzala circulara
suprastructura e in principal destinata asigurarii construirii, intretinerii si administrarii infrastructurii
de exemplu resursele naturale sint infrastructura
si totul doar pentru a putea mentine suprastructura
din aceasta capcana nu vom iesi niciodata in lumea reala
elementele de baza ale acestei constringeri sint
faptul ca traim intr-un sistem inchis
asta-i fundamental si anuleaza fara drept de apel teoriile liberale capitaliste ce cer contrarul: existenta intr-un sistem deschis
un om care priveste lumea, inclusiv cea occidentala si vede un sistem deschis a facut poate scoala degeaba
alt element:
sintem o populatie care se extinde pina la valorificarea intregului spatiu disponbil
rastimpurile de salt in dezvoltare s-au datorat extinderii granitelor acestui sistem inchis in care traim.
aceste largiri au fost adevarate atuuri pentru oameni
totusi destul de repede ele sint anulate de mecanismul extinderii noastre
aceste lucruri descriu esenta existentei noastre
nu-ti trebuie deloc religie pentru a ajunge la conflicte
generatoare de conflict e insasi existenta asa cum am conturat-o mai sus
poate religia sa ajute conflictualul?
da, si inca cum...?...

astea fiind zise
va las

salutare!

Cosmin
#15339 (raspuns la: #6773) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Despre poezie - de (anonim) la: 30/10/2004 05:43:05
(la: Cele mai frumoase poezii)
Despre poezie

Când dorim să exprimăm o idee cu maximă precizie, alegem cuvintele cele mai expresive şi mai potrivite scopului, fără a ţine cont de careva reguli, în afară de regulile gramaticii – astfel ne exprimăm în proză. În proză ideea este componenta primordială şi cea mai importantă, stilul şi vocabularul utilizat slujesc ideea, creând climatul psihologic adecvat unei perceperi optime. Poezia tradiţională, dimpotrivă, presupune respectarea strictă a unor anumite reguli, care impun un ritm şi un tip de rime unic pentru poemul respectiv. Necesitatea de a rima versurile impune căutarea cuvintelor care rimează cu cele deja găsite, iar asociaţiile care apar pe parcurs îmbogăţesc ideea iniţială cu noi nuanţe, îi dau o turnură neaşteptată, descoperă faţete şi contururi nebănuite. Acesta îi aplică jocului de-a versificarea un farmec deosebit, prospeţime şi mister, oferindu-ne emoţii inegalabile. Este lafel cum ai păşi pe un tărâm neexplorat, într-o junglă deasă fără cărări bătătorite, care îţi dirijează ea-înseşi paşii, obligându-te să învingi obstacolele apărute pe neaşteptate în cale. În schimb, îţi dăruieşte privelişti minunate după fiecare stâncă ocolită, iar dacă te pricepi să nu pierzi orientarea, vei ajunge unde ai dorit după o călătorie palpitantă şi plină de aventuri. Astfel constaţi cu uimire că ai exprimat ideea poate chiar mai bine decât ai fi făcut-o în proză, deşi aceasta a suferit o metamorfoză uluitoare, ca o femeie care pe un corp frumos de la natură îmbracă o rochie minunată, care îi scoate în evidenţă şi îi amplifică frumuseţea. Butonul a pleznit, scoţând la iveală farmecul florii, un fluture încântător şi-a luat zborul, părăsind crisalida uzată.
Pe de altă parte, nu e nici o pagubă, dacă busola, brusc, se strică şi nu-ţi mai indică corect direcţia. Mulţi călători, rătăcindu-se, au făcut descoperiri extraordinare. Columb, după cum se ştie, a luat calea spre India, dar a descoperit două continente noi şi o mulţime de insule! Important este să găseşti, totuşi, drumul spre casă.
Minunat este faptul, că restricţiile pe care ne-am propus să le respectăm nu numai că nu ne-au încurcat, ci ne-au şi ajutat să obţinem efectul optimal, răsplătindu-ne eforturile cu vârf şi îndesat. Din păcate, astăzi poezia tradiţională este privită ca o Cenuşăreasă care a zăbovit să plece de la bal după termenul fixat, trezindu-se din scurtul ei vis în rochiţa veche chiar în mijlocul cucoanelor gătite şi a cavalerilor dichisiţi. Jocul de-a rimele nu mai pasionează poeţii, considerându-se demodat şi învechit. Şi e păcat! Versul alb, deşi îţi permite să-ţi expui ideea “goală” cu eforturi minime, fără a fi constâns de oarecare condiţii, nu-ţi oferă satisfacţia de a învinge multiple şi variate obstacole pe un drum întortocheat şi anevoios, nici posibilitatea unor descoperiri neaşteptate în jurul propriului tău gând. Până la urmă se constată că o formă perfectă din punct de vedere estetic slujeşte ideea cu mai multă fidelitate şi o scoate în evidenţă, urmându-i contururile ca propria ei piele. Frumuseţea mişcă sufletele şi le face mai receptive la ideile, pe lângă care mulţi ar trece cu nepăsare, fără a le lua în seamă.
Simplul fapt ştiinţific, că unele stele pe care le vedem se află la depărtări imense, de mii de ani lumină, tulbură puţine persoane sensibile, pe când versurile des citate
“La steua care-a răsărit
E-o cale-atât de lungă,
Că mii de ani i-au trebuit
Luminii, să ne-ajungă…”
au miraculosul dar de a trezi imaginaţia, făcându-ne să conştientizăm ideea nu numai cu mintea, dar şi cu sufletul. Omul este o fiinţă complexă, în care simţurile, emoţiile şi raţiunea trebuie să conlucreze.
Puţini sunt acei, care au un văz deosebit de ager şi pătrunzător, fiind în stare să distingă asemenea detalii, care le scapă altora. La fel, puţini oameni posedă o sensibilitate ieşită din comun, şi mai puţini au darul a o face un bun al tuturor, creând opere de artă care apropie realitatea de sufletele noastre. Un adevăr amar, trecut prin inima poetului, devine o durere sfâşietoare, care se amplifică, intrând în rezonanţă cu inimile tuturor, devine un clopot de alarmă care trezeşte sensibilitatea publică şi mobilizează forţele spirituale ale organismului social în faţa primejdiei. Nu întâmplător poeţii s-au pomenit întotdeauna în epicentrul erupţiilor sociale. Dar şi în condiţiile unei acalmii relative poeţii găsesc destulă hrană pentru a alimenta şi a creşte această floare rară, pe care o numim poezie. Rostul ei este să ne sporească sensibilitatea, descoperindu-ne esenţa fenomenelor de natură spirituală şi frumuseţi care altfel ar trece neobservate, tot astfel precum ochelarii servesc pentru sporirea văzului, dezvăluindu-ne calităţile optice ale obiectelor materiale. Prin urmare, poezia este un instrument care prelungeşte posibilităţile noastre de a percepe Frumosul dincolo de limita individuală a fiecăruia.
Dacă ne referim însă la substanţa ei, putem spune că poezia este o sinteză a ideii cu trăirea emoţională şi veşmântul ei verbal, sonor. O îmbinare armonioasă a acestor componenţi este absolut necesară - lipsa sau slăbiciunea unuia dintre ei poate desfiinţa poezia. Când scriem poezia pe hârtie, nu facem decât să o notăm, să-i dăm o formă materializată. Evident, că această materializare a unor elemente în fond nemateriale este imperfectă. Partitura unei simfonii încă nu este muzică - muzică ea devine doar atunci, când îmbracă veşmântul ei sonor şi emoţional. O interpretare proastă o desfiinţează, una excelentă o renaşte. La fel şi poezia - cititorul îi redă haina sonoră şi emoţională după priceperea sa - cu mai multă sau mai puţină dibăcie.
Poezia scrisă pe hârtie este doar o jumătate de poezie. Poezie cu adevărat ea devine numai atunci, când este declamată într-o manieră sinceră, adecvată conţinutului său ideal şi emoţional. În realitate acest lucru se întâmplă destul de rar, deşi este foarte important. Poezia trebuie să sune, să acţioneze asupra ascultătorului prin toate mijloacele de care dispune, prin toată vraja ei lăuntrică. Este greu de spus, din ce se compune această vrajă, dar ritmul, rima, melodia versului sunt componenţi importanţi ai acesteia. Aici se adaogă intonaţia artistului, calităţile melodice ale vocii sale, precum şi sensibilitatea lui, inteligenţa lui, care îl ajută să pătrundă conţinutul ideal şi emoţional al poeziei, să ghicească fără greş interpretarea adecvată. Un poem cu o deosebită încărcătură emoţională, în opinia mea, solicită o declamatoare cu voce joasă, adâncă, plină de o forţă reţinută izvorâtă din interior,cu o manieră de declamare care ar produce impresia că cuvintele sunt smulse din propriul ei trup, sunt rupte din propria-i carne. Dar poezia nu trebuie urlată, sentimentele mari vorbesc mai mult în şoaptă - o şoaptă adâncă, grea, dureroasă.
Mă întristează nespus o poezie prost declamată, mai ales dacă aparţine unui mare poet. Este o profanare. Nu ştiu de ce s-a înrădăcinat convingerea eronată, că pentru a interpreta opere muzicale trebuie să faci şcoală, iar pentru a declama versuri nu trebuie decât să înveţi cuvintele. Sunt categoric împotriva acestui mod de gândire. Pentru a putea declama versuri trebuie să înveţi această artă deloc simplă. Trebuie să munceşti, să experimentezi, să-ţi pui în valoare calităţile artistice - dacă le ai, desigur.
Eu nu accept anumite maniere de declamare, printre care şi cea dulceagă, lascivă, excesiv feminizată. Nu-mi place nici stilul de incantaţie şamanistică, în care poezia este interpretată ca un descântec vrăjitoresc. Îmi place maniera naturală, sinceră, sufletistă, deşi accept şi chiar consider necesară scoaterea în evidenţă a ritmului interior al versului, precum şi jocul uşor al vocii, valorificarea calităţilor ei melodice. Este extrem de important să respectăm o corelaţie armonioasă între toate aceste elemente. Simţul măsurii este măsura talentului artistului.
În ceea ce priveşte veşmântul verbal al poeziei, acesta cere o atitudine lafel de responsabilă, o muncă grea şi minuţioasă de selecţie şi prelucrare a materialului. Limbajul poetic cere o atitudine deosebit de grijulie din partea acelora, care pretind (cu temei sau fără) că fac poezie. Din păcate, unii dintre aceştea nu-i acordă mare importanţă, neglijându-l cu uşurinţă. Suntem obişnuiţi să mizăm întotdeauna pe har, pe miracolul inspiraţiei, pe spontaneitate, pe multe alte “miracole”, fără a ne îngriji să depunem careva eforturi intelectuale pentru a ne cultiva şi îmbogăţi sufletul nu numai cu valori morale, dar şi cu acele cunoştinţe concrete, rodul investigaţiilor uriaşe pe care le-a întreprins omenirea în zona tăinuită şi inaccesibilă filistinului, pe care o numim Poezie. O asemenea atitudine dezvăluie subdezvoltarea noastră spirituală, pe care o constat cu amărăciune. Mi-ar fi greu să-i zic pe nume virusului, care i-a atacat pe toţi membrii societăţii noastre, dar denaţionalizarea, devalorizarea cunoştinţei de carte, cultivarea atitudinii agresive şi dispreţuitoare faţă de intelectuali (nu găsesc un termin mai potrivit pentru a desemna omul care posedă cunoştinţe vaste, suflet mare şi înalte calităţi morale) au fost condiţiile favorabile pentru ca acesta să prospere. Acum, dacă dorim să ne vindecăm, nu mai putem subaprecia tezaurul spiritual pe care l-a acumulat umanitatea timp de secole şi milenii, nici pe purtătorii lui.
Dar să ne întoarcem la oiţele noastre, cum spun francezii. Oricine simte în sine aplecare sufletească spre poezie şi doreşte să facă poezie, trebuie să înveţe ce este poezia, nebizuindu-se pe cunoştinţele fragmentare pe care le capătă în mod spontan. Un muzician consacrat este obligat să cunoască secretele meseriei sale, iar măsura în care le cunoaşte este un indiciu important al valorii sale ca maestru în arta muzicii. Tot astfel un poet este obligat să fie un adevărat maestru al cuvântului poetic, un iniţiat în secretele “ars poetica”, care este o artă şi o ştiinţă în acelaşi timp. Sensibilitate, intelect, cunoaştere şi măestrie - iată patru piloni pe care se sprijină templul Poeziei. Slăbiciunea unuia dintre aceştea poate fi fatală - fiecare trebuie să fie suficient de durabil pentru a-şi îndeplini misiunea. E adevărat, uneori surplusul de vigoare al unuia poate substitui şi camufla slăbiciunea altuia, dar până la o limită doar. Templul Poeziei nu poate sta în trei picioare.
În primul rând, un poet trebuie să-şi cunoască la perfecţie materialul, din care îşi durează opera, adică limbajul poetic. În general, nu putem alcătui un dicţionar complet al limbajului poetic, care ar conţine acea submulţime a unei limbi, despre care putem spune: aceste şi numai aceste cuvinte pot fi admise într-un poem. Ca limba însăşi, limbajul poetic este supus unei fluctuaţii permanente, unei dezvoltări continue - unele cuvinte apar, altele dispar din uz. Limbajului poetic îi este caracteristică însă o anumită adâncire în trecut, el conţine unele cuvinte arhaice, ieşite din uzul cotidian, şi admite cu greu neologismele, doar după un proces de “rotunjire” prin folosire frecventă, când acestea devin familiare şi se înscriu cu succes în peisajul lingvistic respectiv. Acest proces este aidoma lucrului de secole al fluxului, care rotunjeşte şi cizelează pietricele diforme, comunicându-le formă, luciu şi culoare. Fluxul netezeşte muchiile ascuţite, curăţă impurităţile şi transformă pietricelele obişnuite în comori strălucitioare. Dar această muncă necesită timp şi nu suferă graba. Cuvântul îşi poate găsi locul în colierul unui poem numai după ce a căpătat forma, luciul şi culorile necesare, potrivite mediului lingvistic respectiv.
Adela Vasiloi
#26945 (raspuns la: #13613) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Gata m-am prins de ce ai desc - de mya la: 24/11/2004 20:57:30
(la: Reincarnarea sufletului si suflete surori)
Gata m-am prins de ce ai deschis subiectul si de ce simti nevoia sa scrii aici. Ca sa ne inveti pe noi astia in stadii mai putin avansate (vai de mama noastra!) una ...alta. Noi astia...cu teoria (lu' peste) si tu cu practica.

Suntem si noi mici, deh. Ne chinuim aici.

P.S. Am zis ca nu sunt doar cu teoria da' ca nu vreau sa zic nimic de practica dar ce mai conteaza, noi sa fim sanatosi!
#29745 (raspuns la: #29659) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Tot ce am prins la televizor - de Simeon Dascalul la: 14/01/2005 14:44:12
(la: Cine se teme de adevărul despre Trianon?)
Tot ce am prins la televizor a fost o declaratie intr-o romana aproximativa : "un film care arata adevarul istoric, adica ce s-a intamplat atunci".

Si eu vreau sa vad pelicula, ar fi bine sa fie difuzata chiar la o ora de maxima audienta si sa i se faca multa reclama inainte, tocmai pentru ca nu cred ca-i inofensiva si ca va duce la detensionarea relatiilor.

Am prins ultimii doi concuren - de Horia D la: 19/01/2005 21:21:20
(la: Trancaneala Aristocrata)
Am prins ultimii doi concurenti, unul tuciuriu care nu se mai oprea, si o fetitza care avea multi prieteni imaginari, si auzea voci care-i spuneau ca e buna:))

The things that come to those who wait are what's left behind by those
who got there first.
#33820 (raspuns la: #33819) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
chitz si fluturele porc... sau porcul fluturas?!... - de Dr Evil la: 01/04/2005 18:56:52
(la: Ce animal v-ati dori sa fiti?)
chitz...

Fluturele este frumos, ornamental... dar nu are energie si are viata o foarte scurta... Si apoi, nu uita ca unii fluturi ramin doar la stagiul de "molie"... Pe cind porcul?!... dupa o viata de desfatare sexuala... in cel mai rau caz poate ajunge desfatare culinara:-))))

***...nu stiam asta despre porc...asta e motivul ???? :)))))))))***

Yes, never enough... Hence the expression: "as greedy as a pig!"... HAHAHAHAHAHAHA

Dr Evil


#41591 (raspuns la: #40062) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ahhhaaaaa tu de fluturi vorbe - de om la: 28/09/2005 21:56:23
(la: Aveti fobii??)
ahhhaaaaa tu de fluturi vorbeai Belle :) = "macar stii unde sa te uiti :)))
ok, nu mai zic nimic de penis, ciomuire si alte legaturi....
nu-mi fac viata chiar imposibila ca in fond sunt mai mici ca mine... dar n-as vrea sa ma vada careva cum reactionez cand se-apropie vreunul de mine ca-mi stric reputatia :P"
#75359 (raspuns la: #75357) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...