comentarii

insula comorii - stevenson


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
cassandra :) - de zaraza la: 02/10/2005 23:05:25
(la: carti care v-au refuzat)
nu-i din insula comorilor? stevenson, parca. dar ma indoiesc ca l-a scris el, cred ca e cules din folclor.

zaraza
#76320 (raspuns la: #76314) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
(nu numai) pentru copii - de Honey in the Sunshine la: 29/04/2009 20:30:16
(la: 20 de carti, de citit intr-o viata...)
1. Harry Potter - J.K. Rowling
2. povestile lui Andersen
3. Un pod spre Terabithia - Katherine Paterson
4. Amintiri din copilarie - Ion Creanga
5. Pinocchio - Carlo Collodi
6. romanele de aventura ale lui Jules Verne
7. Ciresarii - Constantin Chirita
8. Micul print - Saint-Exupery
9. povestile fratilor Grimm
10. Insula comorii - Stevenson
11. Ivik - Pipaluk Freuchen
12. Povesti nemuritoare
#431696 (raspuns la: #431690) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Frumos !Comorile spiritua - de (anonim) la: 29/10/2003 09:13:23
(la: Roman despre diaspora?)
Frumos !

Comorile spiritualitatii romanesti ca si credinta veche si veritabila ortodoxa trebuie sa insoteasca pe orice roman oriunde ar fi el, pentru ca acesta sa nu isi piarda identitatea si sa nu fie ca o simpla frunza batuta de vant intr-o toamna tarzie si mohorita .

Sorin - Dallas
#2548 (raspuns la: #2465) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Comorile spiritualitatii roma - de My la: 30/01/2004 18:36:31
(la: Roman despre diaspora?)
Comorile spiritualitatii romanesti ca si credinta veche si veritabila ortodoxa trebuie sa insoteasca pe orice roman oriunde ar fi el, pentru ca acesta sa nu isi piarda identitatea si sa nu fie ca o simpla frunza batuta de vant intr-o toamna tarzie si mohorita .

Am cravata mea, sunt pionier, si ma mândresc cu ea, sunt pionier ...
Doamne câta îngustime a perceperii "identitatii" ...
#8655 (raspuns la: #2548) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Insula xenofoba UK si anti-romanismul - de SB_one la: 07/04/2004 14:17:13
(la: Irlanda are nevoie de 100.000 de imigranti)
From: Florin Rapan
Date: Tue Apr 6, 2004 3:39 pm
Subject: Insula xenofoba UK si anti-romanismul: ce facem Romanians Worldwide?


ADVERTISEMENT


Accentele anti romanesti (si anti bulgare) in contextul xenofibiei din media si societatea britanica sunt socante.

De la un numar (cred relativ mic) de imigrari frauduloase din Romania si Bulgaria s-a ajuns la demisia unui ministru, convocarea urgenta a cabinetului britanic, organizarea unui Summit, blocarea imigratiei si vizelor de business din Romania, si un numar impresioanant de reactii xenofobe pe insula UK.

Eu cred ca aceasta problema ce este "out of proportions" si reactiile tipic xenofobe britanice afecteaza imaginea noastra ca romani in toata lumea.
Florin Rapan





SB
................................................................
it's nice to be important, but it's more important to be nice !
#13451 (raspuns la: #12979) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Despre poezie - de (anonim) la: 30/10/2004 05:43:05
(la: Cele mai frumoase poezii)
Despre poezie

Când dorim să exprimăm o idee cu maximă precizie, alegem cuvintele cele mai expresive şi mai potrivite scopului, fără a ţine cont de careva reguli, în afară de regulile gramaticii – astfel ne exprimăm în proză. În proză ideea este componenta primordială şi cea mai importantă, stilul şi vocabularul utilizat slujesc ideea, creând climatul psihologic adecvat unei perceperi optime. Poezia tradiţională, dimpotrivă, presupune respectarea strictă a unor anumite reguli, care impun un ritm şi un tip de rime unic pentru poemul respectiv. Necesitatea de a rima versurile impune căutarea cuvintelor care rimează cu cele deja găsite, iar asociaţiile care apar pe parcurs îmbogăţesc ideea iniţială cu noi nuanţe, îi dau o turnură neaşteptată, descoperă faţete şi contururi nebănuite. Acesta îi aplică jocului de-a versificarea un farmec deosebit, prospeţime şi mister, oferindu-ne emoţii inegalabile. Este lafel cum ai păşi pe un tărâm neexplorat, într-o junglă deasă fără cărări bătătorite, care îţi dirijează ea-înseşi paşii, obligându-te să învingi obstacolele apărute pe neaşteptate în cale. În schimb, îţi dăruieşte privelişti minunate după fiecare stâncă ocolită, iar dacă te pricepi să nu pierzi orientarea, vei ajunge unde ai dorit după o călătorie palpitantă şi plină de aventuri. Astfel constaţi cu uimire că ai exprimat ideea poate chiar mai bine decât ai fi făcut-o în proză, deşi aceasta a suferit o metamorfoză uluitoare, ca o femeie care pe un corp frumos de la natură îmbracă o rochie minunată, care îi scoate în evidenţă şi îi amplifică frumuseţea. Butonul a pleznit, scoţând la iveală farmecul florii, un fluture încântător şi-a luat zborul, părăsind crisalida uzată.
Pe de altă parte, nu e nici o pagubă, dacă busola, brusc, se strică şi nu-ţi mai indică corect direcţia. Mulţi călători, rătăcindu-se, au făcut descoperiri extraordinare. Columb, după cum se ştie, a luat calea spre India, dar a descoperit două continente noi şi o mulţime de insule! Important este să găseşti, totuşi, drumul spre casă.
Minunat este faptul, că restricţiile pe care ne-am propus să le respectăm nu numai că nu ne-au încurcat, ci ne-au şi ajutat să obţinem efectul optimal, răsplătindu-ne eforturile cu vârf şi îndesat. Din păcate, astăzi poezia tradiţională este privită ca o Cenuşăreasă care a zăbovit să plece de la bal după termenul fixat, trezindu-se din scurtul ei vis în rochiţa veche chiar în mijlocul cucoanelor gătite şi a cavalerilor dichisiţi. Jocul de-a rimele nu mai pasionează poeţii, considerându-se demodat şi învechit. Şi e păcat! Versul alb, deşi îţi permite să-ţi expui ideea “goală” cu eforturi minime, fără a fi constâns de oarecare condiţii, nu-ţi oferă satisfacţia de a învinge multiple şi variate obstacole pe un drum întortocheat şi anevoios, nici posibilitatea unor descoperiri neaşteptate în jurul propriului tău gând. Până la urmă se constată că o formă perfectă din punct de vedere estetic slujeşte ideea cu mai multă fidelitate şi o scoate în evidenţă, urmându-i contururile ca propria ei piele. Frumuseţea mişcă sufletele şi le face mai receptive la ideile, pe lângă care mulţi ar trece cu nepăsare, fără a le lua în seamă.
Simplul fapt ştiinţific, că unele stele pe care le vedem se află la depărtări imense, de mii de ani lumină, tulbură puţine persoane sensibile, pe când versurile des citate
“La steua care-a răsărit
E-o cale-atât de lungă,
Că mii de ani i-au trebuit
Luminii, să ne-ajungă…”
au miraculosul dar de a trezi imaginaţia, făcându-ne să conştientizăm ideea nu numai cu mintea, dar şi cu sufletul. Omul este o fiinţă complexă, în care simţurile, emoţiile şi raţiunea trebuie să conlucreze.
Puţini sunt acei, care au un văz deosebit de ager şi pătrunzător, fiind în stare să distingă asemenea detalii, care le scapă altora. La fel, puţini oameni posedă o sensibilitate ieşită din comun, şi mai puţini au darul a o face un bun al tuturor, creând opere de artă care apropie realitatea de sufletele noastre. Un adevăr amar, trecut prin inima poetului, devine o durere sfâşietoare, care se amplifică, intrând în rezonanţă cu inimile tuturor, devine un clopot de alarmă care trezeşte sensibilitatea publică şi mobilizează forţele spirituale ale organismului social în faţa primejdiei. Nu întâmplător poeţii s-au pomenit întotdeauna în epicentrul erupţiilor sociale. Dar şi în condiţiile unei acalmii relative poeţii găsesc destulă hrană pentru a alimenta şi a creşte această floare rară, pe care o numim poezie. Rostul ei este să ne sporească sensibilitatea, descoperindu-ne esenţa fenomenelor de natură spirituală şi frumuseţi care altfel ar trece neobservate, tot astfel precum ochelarii servesc pentru sporirea văzului, dezvăluindu-ne calităţile optice ale obiectelor materiale. Prin urmare, poezia este un instrument care prelungeşte posibilităţile noastre de a percepe Frumosul dincolo de limita individuală a fiecăruia.
Dacă ne referim însă la substanţa ei, putem spune că poezia este o sinteză a ideii cu trăirea emoţională şi veşmântul ei verbal, sonor. O îmbinare armonioasă a acestor componenţi este absolut necesară - lipsa sau slăbiciunea unuia dintre ei poate desfiinţa poezia. Când scriem poezia pe hârtie, nu facem decât să o notăm, să-i dăm o formă materializată. Evident, că această materializare a unor elemente în fond nemateriale este imperfectă. Partitura unei simfonii încă nu este muzică - muzică ea devine doar atunci, când îmbracă veşmântul ei sonor şi emoţional. O interpretare proastă o desfiinţează, una excelentă o renaşte. La fel şi poezia - cititorul îi redă haina sonoră şi emoţională după priceperea sa - cu mai multă sau mai puţină dibăcie.
Poezia scrisă pe hârtie este doar o jumătate de poezie. Poezie cu adevărat ea devine numai atunci, când este declamată într-o manieră sinceră, adecvată conţinutului său ideal şi emoţional. În realitate acest lucru se întâmplă destul de rar, deşi este foarte important. Poezia trebuie să sune, să acţioneze asupra ascultătorului prin toate mijloacele de care dispune, prin toată vraja ei lăuntrică. Este greu de spus, din ce se compune această vrajă, dar ritmul, rima, melodia versului sunt componenţi importanţi ai acesteia. Aici se adaogă intonaţia artistului, calităţile melodice ale vocii sale, precum şi sensibilitatea lui, inteligenţa lui, care îl ajută să pătrundă conţinutul ideal şi emoţional al poeziei, să ghicească fără greş interpretarea adecvată. Un poem cu o deosebită încărcătură emoţională, în opinia mea, solicită o declamatoare cu voce joasă, adâncă, plină de o forţă reţinută izvorâtă din interior,cu o manieră de declamare care ar produce impresia că cuvintele sunt smulse din propriul ei trup, sunt rupte din propria-i carne. Dar poezia nu trebuie urlată, sentimentele mari vorbesc mai mult în şoaptă - o şoaptă adâncă, grea, dureroasă.
Mă întristează nespus o poezie prost declamată, mai ales dacă aparţine unui mare poet. Este o profanare. Nu ştiu de ce s-a înrădăcinat convingerea eronată, că pentru a interpreta opere muzicale trebuie să faci şcoală, iar pentru a declama versuri nu trebuie decât să înveţi cuvintele. Sunt categoric împotriva acestui mod de gândire. Pentru a putea declama versuri trebuie să înveţi această artă deloc simplă. Trebuie să munceşti, să experimentezi, să-ţi pui în valoare calităţile artistice - dacă le ai, desigur.
Eu nu accept anumite maniere de declamare, printre care şi cea dulceagă, lascivă, excesiv feminizată. Nu-mi place nici stilul de incantaţie şamanistică, în care poezia este interpretată ca un descântec vrăjitoresc. Îmi place maniera naturală, sinceră, sufletistă, deşi accept şi chiar consider necesară scoaterea în evidenţă a ritmului interior al versului, precum şi jocul uşor al vocii, valorificarea calităţilor ei melodice. Este extrem de important să respectăm o corelaţie armonioasă între toate aceste elemente. Simţul măsurii este măsura talentului artistului.
În ceea ce priveşte veşmântul verbal al poeziei, acesta cere o atitudine lafel de responsabilă, o muncă grea şi minuţioasă de selecţie şi prelucrare a materialului. Limbajul poetic cere o atitudine deosebit de grijulie din partea acelora, care pretind (cu temei sau fără) că fac poezie. Din păcate, unii dintre aceştea nu-i acordă mare importanţă, neglijându-l cu uşurinţă. Suntem obişnuiţi să mizăm întotdeauna pe har, pe miracolul inspiraţiei, pe spontaneitate, pe multe alte “miracole”, fără a ne îngriji să depunem careva eforturi intelectuale pentru a ne cultiva şi îmbogăţi sufletul nu numai cu valori morale, dar şi cu acele cunoştinţe concrete, rodul investigaţiilor uriaşe pe care le-a întreprins omenirea în zona tăinuită şi inaccesibilă filistinului, pe care o numim Poezie. O asemenea atitudine dezvăluie subdezvoltarea noastră spirituală, pe care o constat cu amărăciune. Mi-ar fi greu să-i zic pe nume virusului, care i-a atacat pe toţi membrii societăţii noastre, dar denaţionalizarea, devalorizarea cunoştinţei de carte, cultivarea atitudinii agresive şi dispreţuitoare faţă de intelectuali (nu găsesc un termin mai potrivit pentru a desemna omul care posedă cunoştinţe vaste, suflet mare şi înalte calităţi morale) au fost condiţiile favorabile pentru ca acesta să prospere. Acum, dacă dorim să ne vindecăm, nu mai putem subaprecia tezaurul spiritual pe care l-a acumulat umanitatea timp de secole şi milenii, nici pe purtătorii lui.
Dar să ne întoarcem la oiţele noastre, cum spun francezii. Oricine simte în sine aplecare sufletească spre poezie şi doreşte să facă poezie, trebuie să înveţe ce este poezia, nebizuindu-se pe cunoştinţele fragmentare pe care le capătă în mod spontan. Un muzician consacrat este obligat să cunoască secretele meseriei sale, iar măsura în care le cunoaşte este un indiciu important al valorii sale ca maestru în arta muzicii. Tot astfel un poet este obligat să fie un adevărat maestru al cuvântului poetic, un iniţiat în secretele “ars poetica”, care este o artă şi o ştiinţă în acelaşi timp. Sensibilitate, intelect, cunoaştere şi măestrie - iată patru piloni pe care se sprijină templul Poeziei. Slăbiciunea unuia dintre aceştea poate fi fatală - fiecare trebuie să fie suficient de durabil pentru a-şi îndeplini misiunea. E adevărat, uneori surplusul de vigoare al unuia poate substitui şi camufla slăbiciunea altuia, dar până la o limită doar. Templul Poeziei nu poate sta în trei picioare.
În primul rând, un poet trebuie să-şi cunoască la perfecţie materialul, din care îşi durează opera, adică limbajul poetic. În general, nu putem alcătui un dicţionar complet al limbajului poetic, care ar conţine acea submulţime a unei limbi, despre care putem spune: aceste şi numai aceste cuvinte pot fi admise într-un poem. Ca limba însăşi, limbajul poetic este supus unei fluctuaţii permanente, unei dezvoltări continue - unele cuvinte apar, altele dispar din uz. Limbajului poetic îi este caracteristică însă o anumită adâncire în trecut, el conţine unele cuvinte arhaice, ieşite din uzul cotidian, şi admite cu greu neologismele, doar după un proces de “rotunjire” prin folosire frecventă, când acestea devin familiare şi se înscriu cu succes în peisajul lingvistic respectiv. Acest proces este aidoma lucrului de secole al fluxului, care rotunjeşte şi cizelează pietricele diforme, comunicându-le formă, luciu şi culoare. Fluxul netezeşte muchiile ascuţite, curăţă impurităţile şi transformă pietricelele obişnuite în comori strălucitioare. Dar această muncă necesită timp şi nu suferă graba. Cuvântul îşi poate găsi locul în colierul unui poem numai după ce a căpătat forma, luciul şi culorile necesare, potrivite mediului lingvistic respectiv.
Adela Vasiloi
#26945 (raspuns la: #13613) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Da, mai ales ca multe comori - de Horia D la: 16/12/2004 21:30:24
(la: Trancaneala Aristocrata)
Da, mai ales ca multe comori sunt ingropate:))

The things that come to those who wait are what's left behind by those
who got there first.
#31814 (raspuns la: #31813) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pe insula - de owlet la: 07/12/2005 11:08:07
(la: Dragostea platonică: un "mit" dărâmat?)
Anisia, in situatii de criza e foarte posibil ca criteriile noastra de apreciere a unui om sa se schimbe. Sincera sa fiu nu stiu daca sonetele lui Shakespeare suna la fel de frumos cind le asculti pe burta goala pe o insula pustie. Iar unghiile murdare nu mai conteaza decit daca cumva ai naufragiat cu trusa de unghii in buzunar :)
Daca omul e cult si vrea un b/j la schimb pentru un peste pe care a avut norocul sa-l prinda in ziua aceea si tu mori de foame, cultura dumisale cred ca este ultimul lucru care te-ar preocupa. Da' poate-s eu prea pragmatica!

#93515 (raspuns la: #93483) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
apropo exemplul cu insula - de donquijote la: 07/12/2005 12:51:17
(la: Dragostea platonică: un "mit" dărâmat?)
era un film italian de prin anii 70' (Travolti da un insolito destino nell'azzurro mare d'agosto (1974) lina wertmuller - sau 'swept away' in engl.)
despre o tipa din lumea mondena care in urma unei furtuni ajunge pe o insula pustie cu unul dintre marinari.
prima parte e cam cum a zis anisia, cu exceptia ca tipa din film era urata si pe marinar n-o interesa in mod special, continua dupa scenariul lui owlet, numai ca el n-a cerut, ci ea a oferit si nu dupa 3 ani ci dupa 3 zile.
mai interesant e sfarsitul: sunt 'salvati' dupa ce ajunsesara sa se inteleaga (el invatase sa curete unghiile si ea sa mai lase din fasoane). ea se intoarce in lumea ei lipsita de emotii si el la nevasta cu cei 4 sau 5 copii in lumea lui lipsita de bucurii...
Daca tot glumim...sa vorbim de Insula minunata - de Andre29 la: 09/02/2006 11:49:24
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA)
Intr-o minunata insula pustie au fost adunati mai
multi oameni:


2 italieni si o italianca

2 francezi si o frantuzoaica

2 nemti si o nemtoaica

2 englezi si o englezoaica

2 bulgari si o bulgaroaica

2 japonezi si o japoneza

2 chinezi si o chinezoaica

2 americani si o americanca

2 irlandezi si o irlandeza




O luna mai tarziu, pe aceasta minunata insula pustie
se intamplasera urmatoarele lucruri:



1. Un italian l-a omorit pe celalalt italian pentru
femeia italianca.


2. Cei doi barbati francezi traiesc impreuna cu
frantuzoaica intr-un fericit menaje-a-trois.


3. Cei doi nemti au o programare saptaminala foarte
stricta pentru vizitarea alternativa a nemtoaicei.


4. Cei doi englezi asteapta pe cineva care sa le-o
prezinte pe englezoaica.


5. Cei doi bulgari s-au uitat lung la oceanul fara
sfarsit iar unul din ei s-a uitat bine la bulgaroaica
si apoi a inceput sa inoate.


6. Cei doi japonezi au trimis un fax la Tokyo si
asteapta instructiunile.


7. Cei doi chinezi si-au deschis o farmacie/magazin de
bauturi/restaurant/spalatorie si au lasat-o gravida pe
chinezoaica ca sa le furnizeze angajati pentru
magazine.


8. Cei doi americani se gandesc serios la sinucidere,
pentru ca femeia americanca se tot plange de corpul
ei, de adevarata natura a feminismului, cum ar putea
si ea face tot ce fac ei, necesitatea
implinirii, diviziunea egala a treburilor in casa, cum
nisipul si palmierii o fac sa arate grasa, cum fostul
ei prieten ii respecta tot timpul parerile si a
tratat-o mult mai bine decat o trateaza ei si cum
relatia cu mama ei se imbunatateste si cum in sfarsit
taxele au scazut si nu mai ploua.


9. Cei doi irlandezi au impartit insula in Nord si Sud
si au facut o distilerie. Ei nu-si amintesc daca mai
era si o femeie pe acolo pentru ca totul devenea cam
cetos dupa primii litrii de whiskey de nuca de cocos.
In orice caz sunt satisfacuti pentru ca nici englezii
nu se distreaza deloc.



________________
"Razbim noi cumva la lumina" Marin Sorescu
Insula sau epava? - de rayro la: 19/03/2006 21:21:25
(la: DRAGOSTE, INSULE SI EPAVE)
Conditia de epava este acceptata. E normalitate. Este insotita in permanenta de incurajare. De umeri oferiti pentru a plange. Mangaieri pe crestet si clasicul "lasa, totul va fi bine".
Ca sa ai insula intacta trebuie sa muncesti. Sa o intretii. Sa fii capabil sa dezlegi epavele care se aduna.
Si uneori e asa comod... ai pe cineva langa tine. Privesti bucuria din ochii celor dragi. Ei, da. Asa mai merge. Esti ca toata lumea.
Nimeni nu socoteste frustrarea nascuta in tine. Faptul ca a fi "in randul lumii" inseamna sa renunti la tine. Sa renunti la ceea ce-ti doresti. La ceea ce STII ca trebuie sa fie. Nu surogate, nu minciuni, nu inselatorii...
Si nimic nu poate descrie senzatia de usurare din momentul in care incetezi sa te mai minti.
E dificil uneori. Ai senzatia ca nu se mai termina. Ca ceea ce-ti doresti este iluzie. Ca ceilalti, pentru ca sunt mai multi, stiu cum trebuie sa fie lucrurile. Pe naiba.
E drept ca uneori am nevoie sa citesc cate un text ca al tau sau al altor prieteni, ca sa imi dau seama ca nu-s singura "ciudata" de pe pamant. In rest... numai bine.

as prefera sa fiu pe insula - de live_2day la: 23/03/2006 00:13:09
(la: Cat din viata noastra ne apartine?)
citesc acum o carte : Viata ca o tzeapa - mic tratat antiratare de Cohen. e interesanta. poate o sa pot sa spun mai multe dupa ce o termin :)
in orice caz, as prefera sa fiu pe insula ...

live 2day like u'R going 2 die 2morrow(demult, tare demult ... )
comorile lumii le ai, le pos - de gabi2377 la: 23/03/2006 00:13:09
(la: pădurea din tine)
comorile lumii
le ai, le posezi
te bucura, te satisfac
pe tine, ca si cum n-ai fi tu
exista ca si cum n-ar fi fost niciodata nimic
orice insula e ok, daca e departe:) - de couleur ciel la: 22/09/2006 19:36:45
(la: Pe insula mea!)
n-as lua pe nimeni cu mine. ca d'aia e insula si nu bodega.
muzica: U2, cat incape.
carti... hmmm... pai: jurnalul fericirii, pendului lui foucalult, 1984, egipteanul, veronika se hotaraste sa moara.
si as cere schimb cu ceilalti insulari, sa citesc si cartile lor :)
#146990 (raspuns la: #146973) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Insule? Alea sunt ... defect - de oanamagda la: 20/11/2006 20:30:39
(la: fara titlu)
Insule? Alea sunt ... defect de fabricatie....
#158280 (raspuns la: #157535) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
insula - de Guinevere la: 30/08/2007 20:44:34
(la: avantaje si dezavantaje)
Eu votez pentru insula.
Cu TV prin satelit si Internet, ca altfel o iau pe pereti. Sa-mi parasuteze baietii conservele de supa din elicopter. :o)

Cand voi fi mare ma fac dansatoare la Moulin Rouge, ajunge atata sihastrie!
insula, picky - de Honey in the Sunshine la: 31/01/2008 12:09:04
(la: Dragostea care aduce moartea)
Insula: are you for real?!

picky: n-o mai provoca, ce dumnezeu!!! Nu-mi vine sa cred ca citesc despre conopida din vagin :(((((
#280622 (raspuns la: #280617) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Insula altuia - de zaraza sc la: 01/02/2008 17:42:56
(la: iubire)
http://devels.sentimente.ro/glasul/sentimentelor/proza/H/HORIA28/Departarea/3783
aici scrie:
Numai departarea ne invata
Ce-nseamna cuvintu \"impreuna\"...
Mi-ai picurat in suflet
A dragostei licoare
Zile si nopti ne vom iubi noi oare?
te chem , te strig, te caut,
In dimineti senine
in dimineti senine
Inima-mi-e-ndurerata
ca nu esti linga mine...
Eu sint aici, dar fara glas...
Pastreaza-ma la orice pas,
Eu sint aici dar nu-ti vorbesc.
Pastreaza-ma , iti multumesc!

http://forum.desprecopii.com/forum/log.asp?log_id=64037
aici scrie:
Ce dor imi e sa mai citesc si eu o carte... Cate carti citeam inainte... Citeam mai de toate, dar preferatele mele sunt cele de dragoste:
"Mi-ai picurat in suflet a dragostei licoare...
Zile si nopti in sir, ma vei iubi tu oare?
Te chem, te strig, te caut, in dimineti senine
Si sunt indurerata cand nu esti langa mine!"
......................(Moartea Lebedei)

http://www.sentimente.ro/glasul/sentimentelor/valentine/T/TOREDOVASILE/Strigare/855
Mi-ai picurat pe suflet a dragostei licoare zile intregi si nopti la rand ma vei iubi tu oare?.Te chem,te strig in dimineti senine,imi vine uneori sa plang,dragostea ce nu am putut s-o cuceres atunci.Si vreau ca-n clipele mai triste,cand scrisul meu il vei vedea,sa te intrebi?Mai e pe lume cel care ma iubea.

Anisia, si mie mi s-au parut cunoscute. Dar lucrurile sunt foarte complicate, asa mi se pare.

Insula altuia, astept lamuriri. Le-ai publicat si pe alte site-uri, haotic si cu versuri schimbate?


INSULA MEA - de Cezar Petrescu la: 10/02/2008 23:45:03 Modificat la: 11/02/2008 12:47:11
(la: PASAREA PHOENIX)
/As vrrea sa stiu ce e mai grea frica cderii sau chiar ea?/....
AM O INTREBARE NEASHTEPTAT DE METEMPSIHOTICOASA SI transcedentalissima_
caderea in ce?frica caderii in ea?in ce?
Cea din INSULA ALTUIA e rugata sa raspunda in...INSULA MEA!
(sunt curios?eshti femeie sau barbat?sa shtiu daca mai continui cu avansurile!)
Cred ca nu te superi de glume..din moment ce ai ales sa fii pe cafenea..INSULA ALTUIA!Acum,ca orice barbat frustrat,incercam shi eu...INSULA MEA...ceva nou..pe cafenea!!
cat despre poezea....scrie in continuare...INSULA MEA cu drag semneaza(pseudonim ,caci realul este Cezar!!!):)))
INSULA ALTUIA - de Intruder la: 11/02/2008 17:03:22
(la: Indemn)
k, nu-ti mai zic "duduie"...scuze, e urat din partea mea.
...dar tata? "tata" ii zic lui taica-meu, omu' ala care s-a casatorit cu mama mea. nush' prin ce combinatie m-au facut pe mine, la nervi. (cred)
nici lui socru-meu nu pot sa-i spun "tata" si el a zis "ba, nu te mai screme pana-ti ies ochii din cap...lasa, striga-ma Iliescu (ehh, nu dom' prezident) ca mi-i rushani sa stie uamenii ca esti giner'mio...uita-te la tine cum arati, ca un d-ala cu "sticle goale cumpereee"...pocitanie!"
...sau trebe sa-ti zic tie "insula altuia, tata...de ce nu esti a mea, arhipeleagul vietii mele?"
in fine, tot nick-ul e mai super.

...si nu rad de tine...da-o incolo de regina ca nu-i neam cu mine si n-am rude in Castilia!
#284641 (raspuns la: #284591) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: