comentarii

insusiri cer gurii


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
tz tz tz - de Belle la: 05/03/2006 12:37:07
(la: Harta cu cafegiii in lume...)
mama da' ce-ati sarit la concluzii total pripite.
daniel.. ti-am lasat un mp despre statistici
in plus, daca era sa nu mai vin pe-aici n-avea grija ca aveam motive mai mult decat suficiente. ma gandeam doar asa in general, fiindca dupa cum ai vazut ieri am fost aici toata dimineata, afisarea "detaliilor" in discutie nu m-a impiedicat (inca).. si-apropos, asta e singurul sit romanesc pe care il vizitez.
horica, vineri pe la 4 fara un pic (cand stiu sigur ca erai logat) aparea locatia ta exacta
paianjene, o sa fii surprins ce alte informatii apar pe statistici (despre care i-am spus lui daniel pe mp)
cactus, nu e vorba a avea ceva de ascuns ci a da anumite informatii atunci cand vrem noi si la cine vrem noi, o sa fii surprinsa cat de multi sunt negri in cerul gurii pe-aici si prefer sa ma feresc de ei decat sa le dau apa la moara si idei inutile
proletaru si paranoia.... nu-mi amintesc sa te fi jignit cu ceva ca sa-ti permiti sa afirmi orice-ti trece prin cap despre mine
nu cautati samanta de cearta unde nu este, daca nici eu nu sunt toleranta atunci nu stiu cine e, doar mi-am exprimat un punct de vedere...
da' e bine ca sunteti alerti :))))
#109690 (raspuns la: #109687) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
sierva - de alex andra la: 25/03/2006 00:02:39
(la: Despre agresivitate)
Stai, draga, linistita! Nu e negru decat in cerul gurii:))

Lost without music in a world of noises
#113287 (raspuns la: #113275) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
alex andra - de sierva la: 25/03/2006 00:13:22
(la: Despre agresivitate)
Cum sa stau linistita daca e negru in cerul gurii iar noi am ajuns niste biete pisicute lipsite de gherutze? ;) Chestia asta explica tot, dar absolut tot... :((
#113291 (raspuns la: #113287) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
latu - de alex andra la: 30/07/2006 21:51:34
(la: Despre agresivitate)
Nu-s rea-n fond,
Ci doar de gură,
Doar in cerul gurii sură:)))
Lele mi-s, da nu-s Marie
Uite, n-am nici palarie.
Amazoana-nversunata
Care catre tine cata
Sa te-nfranga-n lupta dreapta
Cu ochiade si cu-o soapta
Dulce spusa la ureche
De pungas fara pereche:)))))


Lost without music in a world of noises
#136681 (raspuns la: #136678) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
vania - de Cri Cri la: 07/08/2006 21:29:17
(la: scrisoare catre Lia 1)
Cred ca am amestecat textele intre ele, ori m-am pierdut printre aripi. Te contraziceam dncolo; dar de fapt tu ai dreptate. Daca sari faza de nimfa, nu mai inveti zborul. Inveti moartea.
Am gasit ceva pe cafenea (tot pe cafenea!, desi.. eu pe google cautam altceva); un text vechi de tot, pe care nu l-a comentat nimeni:

Astăzi umerii mi-au fost sfâşiaţi într-o armată de greieri epileptici
şi brusc am simţit nevoia să mă retrag într-un loc
unde plouă mereu; să fac o groapă adâncă,
şi să pătrund în gura Pământului care să mă mestece
până-mi cresc aripi.

Muşchii fetei mi se contractă involuntar tulburaţi de zborul libelulelor,
Luna îmi mânjeste încheieturile de sticlă cu lumina
rămasă în jurul leului înaripat ce şi-a abandonat scheletul
păstrând în el doar stelele scuturate de Dumnezeu
peste aureolele boreale.

Mă gândesc că aş fi putut fi pasărea
care să-i ciuguleasca Pământului stelele din cerul gurii,
îngerii mi-ar fi exilat zborul fără vreun motiv anume
şi-as fi rămas acelaşi om mergând rătăcit
în respiraţia cerului.

user: Aleksandar



Poate ca e inevitabil sa mai si cadem; chiar sa ne ingropam in pamant, pentru a ne patrunde de vraja inaltimilor; pentru a ne-o dori suficient.
--------------------------------------------
He who laughs last thinks slowest.
pentru Alexandros - de casandra_radu la: 21/08/2006 08:52:03
(la: Stim ce este intr-adevar iubirea?)
Tot nu ma poti convinge ca iubirea poate fi unilaterala (poate doar cea de Dumnezeu) si in timp ce tu iubesti din toata fiinta ta pe cineva, pe cineva care ti-a si demonstrat ca nu se ridica la nivelul sentimentelor tale, acesta e ori debusolat, ori neinteresat de tine.
Nici nu vreau sa te conving de nimic. Singura experienta autentica pentru fiecare este propria sa experienta si nu cea a altuia.
Iubirea de Dumnezeu unilaterala? Stii, mie mi se pare ca noi, oamenii suntem “copiii” mult iubiti ai existentei. In noi, natura isi gaseste expresia cea mai inalta, suntem singurele animale constiente de sine...oare sa nu ne iubeasca Dumnezeu, existenta?! Hmm :)
Cineva zicea candva ca viata nu are nici o obligatie de a corespunde dorintelor tale. As adauga ca, de asemenea, omul pe care il iubesti nu are nici o obligatie de a te iubi si el si nu se poate pune problema ca el sa se ridice la nivelul sentimentelor tale. Nu este vina lui, nu i se poate reprosa unui om ceva ce nu simte. Nici macar de vointa nu tine. Chiar daca ar vrea sa te iubeasca, gandind la modul “ea ma iubeste enorm si ar fi bine sa o iubesc si eu, caci astfel vom fi fericiti”, iubirea nu tine de vointa. El nu este mai prejos decat mine doar fiindca nu simte la fel, pentru mine. Pur si simplu nu simte, asta este realitatea. Dar nu iubesti ca sa fii iubit, iubirea nu are motivatii, iubirea nu face calcule. Acestea le face ratiunea, nu iubirea.
Iubirea dintr-o singura parte – obsesie? Adica cu alte cuvinte, iubirea care nu vine din ambele parti nu este iubire? Nu stiu cum o “obsesie” te poate apropia de Dumnezeu, te poate face mai bun...iubirea cand este, este, nu depinde de sentimentele celuilalt. Sunt multe cupluri in care numai unul iubeste, celalat se preface. Poate ca cel care iubeste poate iubi fiindca are convingerea ca celalat il iubeste. Daca ar sti adevarul...cine stie?!
Cred ca fiecaruia dintre noi i-a murit candva cineva drag. Ei..acea persoana nici nu mai era in viata dar asta nu a insemnat ca noi am incetat sa o iubim. Poti iubi chiar si un om care a trecut in nefiinta, asa ca ce sa mai zic de un om care traieste...desi nu pot sa nu observ ca este mai greu sa iubesti un om in viata decat unul care nu mai este.
Nu vorbeam de pasiune. Pasiunea neintretinuta, pasiunea care nu primeste nimic in schimb, moare subit si nu mai reinvie. Pasiunea are nevoie de sustinere, are nevoie de atentie deosebita, de un interes poate extrem din cealalta parte. Esenta pasiunii este reciprocitatea, complicitatea. Ea nu poate exista independent, or daca exista, intr-adevar, pasiunea devine obsesie.
Si iubirea este un sentiment “latent”. Zace in fiecare din noi. Uneori mai reuseste sa iasa la iveala, dar deseori este obstuctionata de calculele noastre, de dorinta de siguranta, de teama. Eu nu ma opun iubirii. Daca “vrea” sa se manifeste, o las in pace sa faca ea cum crede de cuviinta :) Acuma, daca se intampla sa apara pentru o persoana care nu-mi raspunde la fel, asta este, oricum aceasta nu constituie o piedica. Am observat ca oricat te-ar iubi cineva, acest fapt pe tine nu te schimba cu nimic. Numai ceea ce simti tu te poate schimba.
Din contra, in dragoste ca sa mearga totul bine, trebuie sa fie un fel de competitie in care armele sant sentimentele si se face uz de tot arsenalul de fiecare parte.
Aici vorbesti de pasiune sau de dragostea inchipuita. Iubirea nu este un camp de lupta, competitia ii este straina iubirii. Multe relatii sunt astfel si oamenii se amagesc ca aceasta este iubirea. Sunt ei doi, sunt orgoliile lor si nesfarsita lupta. Care pe care, cine pe cine controleaza, instaurarea fortata a unui climat de incredere, gelozii, tradari si altele. Aceasta nu este iubire. Este disperare. Si multa risipa de energie. Doar o stiu, doi ani am trait astfel.
Nu e iubire, casandra, ce simti tu acum pentru omul acela, ci compasiune.
Cand ai descoperit superioritatea ta fatza de el, prin faptul ca poti simti asa cum ai zis dragostea (minunat mod de a simti) si el nici macar nu intelege asta, dar sa simta, in acel moment dragostea ta pt el s-a diluat in sentimentul de prietenie. Chiar mai putin de prietenie, pentru ca si prietenii sant pe pozitii de egalitate. Condescendentza.
De ce crezi ca cei trecuti printr-o experienta deceptionanta , ca a ta traiesc mai mult din amintiri?
Iubirea lasa urme.
Da, este compasiune, poate ca aceasta este o forma superioara a iubirii. Este iubirea lipsita de pasiune, de dorinta de a fi cu celalalt, acceptarea realitatii asa cum este ea, impacarea si linistea de dupa furtuna.
Nu ii sunt superioara. Toti venim din acelasi loc, suntem facut din acelasi material si fiecare are acelasi potential. Nu ma simt superioara lui. Sigur ca mi-a parut las, mi-a parut prost. Dar si eu sunt lasa uneori, si eu sunt proasta. Acum aceste lucruri nu mai au importanta, care cum este. Conteaza doar ca a fost ceea ce a fost, ca am avut norocul sa traiesc astfel, sa simt astfel.
Si prietenia este o forma de iubire si nu o gasesc cu nimic mai prejos decat iubirea pentru o persoana de sex opus. Ba chiar ca prietenia este mai longeviva decat dragostea dintre un barbat si o femeie. Barbatii/femeile vin si pleaca...dar prietenii raman.
Da, am avut poate momente de condescendenta. Dar acestea sunt nesemnificative. Dupa ce am acceptat lucrurile asa cum erau, asa cum sunt, nu a ramas decat compasiunea, dar nu cea de pe pozitii de superioritate. Ci acea compasiune care contine dorinta de a-l vedea ca este bine, ca este fericit, ca termina acea relatie seaca, intalneste iubirea si traieste cu adevarat. Si asta nu trebuie sa se intample cu mine. Oricum, eu nu ma intorc niciodata in trecut.
De ce o numesti experienta deceptionanta? Pentru mine nu asta a fost. Probabil ca asta isi imagineaza fiecare cand citeste ce am scris. Poate ca fiecare a avut macar o deceptie in viata sa si atunci interpreteaza ceea ce am scris ca fiind o deceptie. Nu o vad asa, nu o simt asa. A fost o experienta minunata, mai inaltatoare decat orice rugaciune. M-am simtit purificata de patimile umane si acum ma simt recunoscatoare pentru ca am trait acea iubire. Nu am resentimente, nu am nimic de reprosat, nimanui. M-am avantat total, nu am lasat nimic pentru mine. Iar la final am cunoscut ce inseamna eliberarea. Eliberarea de dorinte, eliberarea de tristete, de eventuale obsesii, de regrete. Nu a ramas decat ceva luminos, cald...da, poate ca este prietenie.
Nu traiesc din amintiri, Alexandros. Nu regret nimic, nu-mi doresc sa retraiesc ceea ce a fost, nu ma extaziez si nici nu ma intristez aducandu-mi aminte de acele momente. Stiu ca pot iubi si poate data viitoare voi iubi mai mult. Prin asta intelegand ca poate vor fi mai putine momente de tristete, mai putine momente in care ma voi gandi la mine. Eu nu imi car in spate trecutul. Faptul ca omul iubit nu m-a iubit nu ma poate determina sa ma feresc de iubire, sa joc “la sigur” sau sa ma tem. In iubire, ceea ce este sigur nu valoreaza doi bani. Si imi aduc aminte de o idee despre iubire dintr-o carte a lui Coelho, si anume ca dragostea este o forta salbatica, daca incerci sa o stapanesti, te transforma in sclav, daca incerci sa o incatusezi, te inrobeste.
In iubire, adevarata durere pe care am resimtit-o candva a fost aceea de a nu ma implica total, de a jongla cu jumatatile de masura, de a-mi lasa o portita de iesire...deceptia ca nu m-am implicat total. Iar aceasta implicare pe jumatate intotdeauna lasa urme. Urme dureroase. Iubirea totala nu lasa decat “urme” pozitive. Te transforma. Iar pe mine m-a facut sa o rup cu trecutul, sa traiesc in prezent, sa fiu constienta ca trecutul nu are nici o relevanta, sa fiu constienta ca pot iubi fiindca iubirea nu este o cantitate determinabila care se termina la un moment dat.
Ma omori cu fidelitatea asta. Cum poti vedea asa? Daca tu il iubesti el poate fi si infidel si neatent si nici sa te iubeasca macar?
Mi-as dori si eu sa fiu iubit de o asemenea femeie.
Fiindca eu nu sunt fidela pentru ca imi impun asta si nici pentru ca el este fidel. Eu sunt fidela fiindca asa simt. Daca simt altfel sa stii ca nu am nici o ezitare in a da curs dorintelor mele. De cate ori am avut o relatie si nu am iubit, am dat curs dorintelor mele vis a vis de alti barbati. Fara sa ma simt vinovata, fara sa simt macar ca am inselat. Cand am iubit, fidelitatea a fost ceva natural. Asa a fost, nimic impus si in acelasi timp nu am simtit atractie pentru alti barbati. Am realizat ca nu are sens sa stau langa un barbat pe care nu-l iubesc. Nu pot sa-mi impun fidelitatea. Ma simt incatusata si simt ca nu sunt eu insami. Ce sens are sa pretinzi ca esti fericit, ca nu doresti altceva? E simplu – faci asa cum simti. Daca mai ai si curajul de a fi sincer in legatura cu ceea ce simti, este minunat. Am descoperit ca asa ma simt bine si am incetat sa mai sufar si sa am probleme din clipa in care am inceput sa fac asa cum simt.
Ti-ai dori sa fii iubit de o astfel de femeie? Pai...pentru ce?! Eu iti urez sa iubesti TU astfel, fiindca chiar daca o femeie te va iubi asa...desi aceasta “maniera” de a iubi nu este altceva decat iubirea care tinde spre iubirea autentica – singura care este de fapt iubire – ei, chiar si asa, te asigur ca asta nu va produce in tine mare lucru. Nu iti va zdruncina constiinta, nu te va apropia de Dumnezeu. Poate orgoliul tau se va umfla ca un balon sau poate te vei simti chiar inferior ca nu esti pe masura sentimentelor ei. Sau poate o vei desconsidera si o vei trata ca pe un obiect proprietate personala..cine stie. Cum ziceam, doar ceea ce simti TU te poate transforma, nu ceea ce simte altul pentru tine.
Experienta asta te va ajuta cand vei descoperi adevarata dragoste. Dragostea impartasita.
Sant aproape convins ca tu faci parte din acel 0,1 procente ce poate simti dragostea, o poate trai, o poate oferi, dar nu stii ce inseamna sa primesti .
Nu cred ca te-am auzit(citit) spunand ceva de cum te simteai iubita ci numai de cum te simteai cand iubeai...
Iubirea este iubire, impartasita sau nu. Daca admiti ca iubirea este adevarata numai cand este impartasita, atunci lumea este chiar mai saraca in iubire decat pare. Ceea ce ar fi foarte trist. Bine ca nu este asa :) Si oricum, Alexandors, gandeste putin...chiar daca omul de langa tine se comportan frumos, iti vorbeste frumos, te ajuta, te alinta si in ochi ii poti vedea afectiunea...de fapt niciodata nu vei stii cu adevarat cum simte, cat de intens, cat de profund. Nu ai cum sa stii cat de mult, in ce fel sau cat te va iubi omul de langa tine. Si nici macar daca te-a iubit in adevaratul sens al cuvantului. Au fost barbati convinsi ca eu sunt indragostita si foarte mandri din cauza asta. O prostie. Am avut momente in viata cand pur si simplu mi-am dorit compania cuiva, am simtit nevoia de a darui afectiune, de a dulce, dragalasa...dar asta nu insemna ca i-am iubit. Intotdeauna mi-a placut sa cultiv o atmosfera de complicitate, de caldura, o atmosfera placuta si relaxata. Si asta a fost confundata cu dragoste.
Loiali...adica nu iubesti, nu-l cunosti pe cel de langa tine, dar esti fidel, iti duci viata de zi cu zi, iti cladesti o viata (si la un moment dat te indragostesti fiindca orice om isi doreste iubire si va cauta ceea ce nu are)...si tu vorbesti de loialitate?! Mi se pare mai degraba o minciuna, o ipocrizie extrem de rafinata, astfel incat chiar cel care o traieste ajunge sa creada in ea. O viata calduta la umbra sigurantei. Zicea odata un sfant ca “bucatele caldute nu incanta cerul gurii”. Ma rog..daca cineva simte ca acesta e sensul vietii, sa gasesti un barbat/femeie de treaba, sa ai un trai tihnit, sa muncesti, sa te distrezi, sa faci copii si la final sa mori, asta este treaba lor. Fiecare traieste asa cum poate. Si parafrazand-o pe Sulfina Barbu :) – fiecare are parte de viata pe care o merita.
Stiu ce inseamna si sa primesti. Da, poate stiu mai mult sa dau. Nu am vorbit despre cum este sa primesti fiindca aceasta nu este o preocupare pentru mine. Nu tanjesc dupa a primit. A primi este minunat. A fi tinuta in brate de omul iubit, a fi mangaiata, a fi privita, a fi invaluita de el...cine mai vrea Paradisul? In orice caz nu eu. Paradisul sa fie pentru altii. Pentru mine prezenta fiintei iubite este paradisul.
#140585 (raspuns la: #138528) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
casandra radu - de Alexandros la: 21/08/2006 15:06:00
(la: Stim ce este intr-adevar iubirea?)
Sa clarificam, casandra radu: E vorba de iubirea dintre doua persoane (de sex opus ori ba:) ) si nu de iubirea de Dumnezeu, de mama, tata, frate,sora. Acolo datele problemei se schimba. Oricum e altfel de dragoste.



Tot nu ma poti convinge ca iubirea poate fi unilaterala (poate doar cea de Dumnezeu) si in timp ce tu iubesti din toata fiinta ta pe cineva, pe cineva care ti-a si demonstrat ca nu se ridica la nivelul sentimentelor tale, acesta e ori debusolat, ori neinteresat de tine.

Nici nu vreau sa te conving de nimic. Singura experienta autentica pentru fiecare este propria sa experienta si nu cea a altuia.
Iubirea de Dumnezeu unilaterala? Stii, mie mi se pare ca noi, oamenii suntem “copiii” mult iubiti ai existentei. In noi, natura isi gaseste expresia cea mai inalta, suntem singurele animale constiente de sine...oare sa nu ne iubeasca Dumnezeu, existenta?!
Hmm :)

Aici nu cerem. Doar oferim.Nu conditionam si nici nu santem conditionati.

Cineva zicea candva ca viata nu are nici o obligatie de a corespunde dorintelor tale. As adauga ca, de asemenea, omul pe care il iubesti nu are nici o obligatie de a te iubi si el si nu se poate pune problema ca el sa se ridice la nivelul sentimentelor tale. Nu este vina lui, nu i se poate reprosa unui om ceva ce nu simte. Nici macar de vointa nu tine. Chiar daca ar vrea sa te iubeasca, gandind la modul “ea ma iubeste enorm si ar fi bine sa o iubesc si eu, caci astfel vom fi fericiti”, iubirea nu tine de vointa. El nu este mai prejos decat mine doar fiindca nu simte la fel, pentru mine. Pur si simplu nu simte, asta este realitatea. Dar nu iubesti ca sa fii iubit, iubirea nu are motivatii, iubirea nu face calcule. Acestea le face ratiunea, nu iubirea.

Doar pentru ca nu simte "la fel de mult", trebuia scris. Daca nu simte la fel, se poate intelege ca nu simte deloc si atunci...
Ea ma iubeste enorm si "merita" sa o iubesc si eu caci astfel vom fi fericiti.
Iubirea nu tine de vointa in sensul "rational" dar vointa sufletului nu poate fi controlata de rational.
Iubirea are motivatii: un zambet, un gest, o mangaiere, o vorba, o anumita afinitate, o autoregasire in cealalta persoana, un vis, o dorinta, un... miliard de motivatii.




Iubirea dintr-o singura parte – obsesie? Adica cu alte cuvinte, iubirea care nu vine din ambele parti nu este iubire? Nu stiu cum o “obsesie” te poate apropia de Dumnezeu, te poate face mai bun...iubirea cand este, este, nu depinde de sentimentele celuilalt. Sunt multe cupluri in care numai unul iubeste, celalat se preface. Poate ca cel care iubeste poate iubi fiindca are convingerea ca celalat il iubeste. Daca ar sti adevarul...cine stie?!

Am zis ca iubirea de Dumnezeu are alte principii.

Asta cu cuplurile in care unul iubeste si celalalt se preface, in care unul poate iubi fiindca are convingerea ca celalalt il iubeste e mai aproape de realitate, dar nu e obsesie si mai mult contrazice teoria ta despre cel ce iubeste chiar stiind sigur ca nu e iubit.

Daca eu o iubesc pe Sulfina Barbu ( =)) )si tipa saraca nu stie nimic despre asta, intre mine si ea e o dragoste adevarata? Nu cumva e obsesie, casandra radu?



Cred ca fiecaruia dintre noi i-a murit candva cineva drag. Ei..acea persoana nici nu mai era in viata dar asta nu a insemnat ca noi am incetat sa o iubim. Poti iubi chiar si un om care a trecut in nefiinta, asa ca ce sa mai zic de un om care traieste...desi nu pot sa nu observ ca este mai greu sa iubesti un om in viata decat unul care nu mai este.

De acord cu iubirea pentru cineva ce a trecut in nefiinta dar e o altfel de iubire. Poate fi frate sora mama tata sau fosta iubita ai cam acelasi fel de sentiment pentru cineva ce ti-a fost drag printre noi fiind si care a disparut. Nu discutam despre asta

Nu vorbeam de pasiune. Pasiunea neintretinuta, pasiunea care nu primeste nimic in schimb, moare subit si nu mai reinvie. Pasiunea are nevoie de sustinere, are nevoie de atentie deosebita, de un interes poate extrem din cealalta parte. Esenta pasiunii este reciprocitatea, complicitatea. Ea nu poate exista independent, or daca exista, intr-adevar, pasiunea devine obsesie.

Ba pasiunea face parte din iubire si ma bucur sa observ ca mai sus ai dreptate cu conditia sa incluzi pasiunea in iubire

Si iubirea este un sentiment “latent”. Zace in fiecare din noi. Uneori mai reuseste sa iasa la iveala, dar deseori este obstuctionata de calculele noastre, de dorinta de siguranta, de teama. Eu nu ma opun iubirii. Daca “vrea” sa se manifeste, o las in pace sa faca ea cum crede de cuviinta :) Acuma, daca se intampla sa apara pentru o persoana care nu-mi raspunde la fel, asta este, oricum aceasta nu constituie o piedica. Am observat ca oricat te-ar iubi cineva, acest fapt pe tine nu te schimba cu nimic. Numai ceea ce simti tu te poate schimba.

Pentru o persoana care nu-ti raspunde la fel, ca intensitate sau la fel in sensul de a nu-ti raspunde cu iubire? Dar pentru una care nu-ti raspunde deloc?


Din contra, in dragoste ca sa mearga totul bine, trebuie sa fie un fel de competitie in care armele sant sentimentele si se face uz de tot arsenalul de fiecare parte.

Aici vorbesti de pasiune sau de dragostea inchipuita. Iubirea nu este un camp de lupta, competitia ii este straina iubirii. Multe relatii sunt astfel si oamenii se amagesc ca aceasta este iubirea. Sunt ei doi, sunt orgoliile lor si nesfarsita lupta. Care pe care, cine pe cine controleaza, instaurarea fortata a unui climat de incredere, gelozii, tradari si altele. Aceasta nu este iubire. Este disperare. Si multa risipa de energie. Doar o stiu, doi ani am trait astfel.

Stop..stop.. asta nu e iubire ce insiri tu acolo ! Asa spuneam eu despre competitie? In sensul de a domina, forta, controla? Nu.. Daca tu-mi spui o vorba frumoasa, iubirea mea (necontrolata de ratiune), ma face sa-ti spun doua vorbe dulci, care la randul lor vor primi replica pe masura :)
Daca traiai tu doi ani de iubire cum o vad eu nici nu mai voiai altceva de la viata.



Nu e iubire, casandra, ce simti tu acum pentru omul acela, ci compasiune.
Cand ai descoperit superioritatea ta fatza de el, prin faptul ca poti simti asa cum ai zis dragostea (minunat mod de a simti) si el nici macar nu intelege asta, dar sa simta, in acel moment dragostea ta pt el s-a diluat in sentimentul de prietenie. Chiar mai putin de prietenie, pentru ca si prietenii sant pe pozitii de egalitate. Condescendentza.
De ce crezi ca cei trecuti printr-o experienta deceptionanta , ca a ta traiesc mai mult din amintiri?
Iubirea lasa urme.


Da, este compasiune, poate ca aceasta este o forma superioara a iubirii. Este iubirea lipsita de pasiune, de dorinta de a fi cu celalalt, acceptarea realitatii asa cum este ea, impacarea si linistea de dupa furtuna.
Nu ii sunt superioara. Toti venim din acelasi loc, suntem facut din acelasi material si fiecare are acelasi potential. Nu ma simt superioara lui. Sigur ca mi-a parut las, mi-a parut prost. Dar si eu sunt lasa uneori, si eu sunt proasta. Acum aceste lucruri nu mai au importanta, care cum este. Conteaza doar ca a fost ceea ce a fost, ca am avut norocul sa traiesc astfel, sa simt astfel.
Si prietenia este o forma de iubire si nu o gasesc cu nimic mai prejos decat iubirea pentru o persoana de sex opus. Ba chiar ca prietenia este mai longeviva decat dragostea dintre un barbat si o femeie. Barbatii/femeile vin si pleaca...dar prietenii raman.
Da, am avut poate momente de condescendenta. Dar acestea sunt nesemnificative. Dupa ce am acceptat lucrurile asa cum erau, asa cum sunt, nu a ramas decat compasiunea, dar nu cea de pe pozitii de superioritate. Ci acea compasiune care contine dorinta de a-l vedea ca este bine, ca este fericit, ca termina acea relatie seaca, intalneste iubirea si traieste cu adevarat. Si asta nu trebuie sa se intample cu mine. Oricum, eu nu ma intorc niciodata in trecut.

Compasiunea nu e iubire casandra radu. Prietenia nu e iubire..


De ce o numesti experienta deceptionanta? Pentru mine nu asta a fost. Probabil ca asta isi imagineaza fiecare cand citeste ce am scris. Poate ca fiecare a avut macar o deceptie in viata sa si atunci interpreteaza ceea ce am scris ca fiind o deceptie. Nu o vad asa, nu o simt asa. A fost o experienta minunata, mai inaltatoare decat orice rugaciune. M-am simtit purificata de patimile umane si acum ma simt recunoscatoare pentru ca am trait acea iubire. Nu am resentimente, nu am nimic de reprosat, nimanui. M-am avantat total, nu am lasat nimic pentru mine. Iar la final am cunoscut ce inseamna eliberarea. Eliberarea de dorinte, eliberarea de tristete, de eventuale obsesii, de regrete. Nu a ramas decat ceva luminos, cald...da, poate ca este prietenie.

Eu am numit-o experienta deceptionanta pentru ca ti-a fost denaturata notiunea de iubire de aceasta experienta.
Daca eu ascult "manele" si nimeni nu-mi arata cum suna adevarata muzica atunci ideia mea despre muzica e denaturata neavand termenul de comparatie.


Nu traiesc din amintiri, Alexandros. Nu regret nimic, nu-mi doresc sa retraiesc ceea ce a fost, nu ma extaziez si nici nu ma intristez aducandu-mi aminte de acele momente. Stiu ca pot iubi si poate data viitoare voi iubi mai mult. Prin asta intelegand ca poate vor fi mai putine momente de tristete, mai putine momente in care ma voi gandi la mine. Eu nu imi car in spate trecutul. Faptul ca omul iubit nu m-a iubit nu ma poate determina sa ma feresc de iubire, sa joc “la sigur” sau sa ma tem. In iubire, ceea ce este sigur nu valoreaza doi bani. Si imi aduc aminte de o idee despre iubire dintr-o carte a lui Coelho, si anume ca dragostea este o forta salbatica, daca incerci sa o stapanesti, te transforma in sclav, daca incerci sa o incatusezi, te inrobeste.
In iubire, adevarata durere pe care am resimtit-o candva a fost aceea de a nu ma implica total, de a jongla cu jumatatile de masura, de a-mi lasa o portita de iesire...deceptia ca nu m-am implicat total. Iar aceasta implicare pe jumatate intotdeauna lasa urme. Urme dureroase. Iubirea totala nu lasa decat “urme” pozitive. Te transforma. Iar pe mine m-a facut sa o rup cu trecutul, sa traiesc in prezent, sa fiu constienta ca trecutul nu are nici o relevanta, sa fiu constienta ca pot iubi fiindca iubirea nu este o cantitate determinabila care se termina la un moment dat.

Si aici, scumpa casandra radu, recunosti in sfarsit ca nu a fost ce trebuia.


Ma omori cu fidelitatea asta. Cum poti vedea asa? Daca tu il iubesti el poate fi si infidel si neatent si nici sa te iubeasca macar?
Mi-as dori si eu sa fiu iubit de o asemenea femeie.


Fiindca eu nu sunt fidela pentru ca imi impun asta si nici pentru ca el este fidel. Eu sunt fidela fiindca asa simt. Daca simt altfel sa stii ca nu am nici o ezitare in a da curs dorintelor mele. De cate ori am avut o relatie si nu am iubit, am dat curs dorintelor mele vis a vis de alti barbati. Fara sa ma simt vinovata, fara sa simt macar ca am inselat. Cand am iubit, fidelitatea a fost ceva natural. Asa a fost, nimic impus si in acelasi timp nu am simtit atractie pentru alti barbati. Am realizat ca nu are sens sa stau langa un barbat pe care nu-l iubesc. Nu pot sa-mi impun fidelitatea. Ma simt incatusata si simt ca nu sunt eu insami. Ce sens are sa pretinzi ca esti fericit, ca nu doresti altceva? E simplu – faci asa cum simti. Daca mai ai si curajul de a fi sincer in legatura cu ceea ce simti, este minunat. Am descoperit ca asa ma simt bine si am incetat sa mai sufar si sa am probleme din clipa in care am inceput sa fac asa cum simt.

jos palaria pentru sinceritate si luciditate aici:0


Ti-ai dori sa fii iubit de o astfel de femeie? Pai...pentru ce?! Eu iti urez sa iubesti TU astfel, fiindca chiar daca o femeie te va iubi asa...desi aceasta “maniera” de a iubi nu este altceva decat iubirea care tinde spre iubirea autentica – singura care este de fapt iubire – ei, chiar si asa, te asigur ca asta nu va produce in tine mare lucru. Nu iti va zdruncina constiinta, nu te va apropia de Dumnezeu. Poate orgoliul tau se va umfla ca un balon sau poate te vei simti chiar inferior ca nu esti pe masura sentimentelor ei. Sau poate o vei desconsidera si o vei trata ca pe un obiect proprietate personala..cine stie. Cum ziceam, doar ceea ce simti TU te poate transforma, nu ceea ce simte altul pentru tine.

Adica sa fac exact greselile nefericitului(in sens de slabutz la minte) dinaintea mea? Nu...

Experienta asta te va ajuta cand vei descoperi adevarata dragoste. Dragostea impartasita.
Sant aproape convins ca tu faci parte din acel 0,1 procente ce poate simti dragostea, o poate trai, o poate oferi, dar nu stii ce inseamna sa primesti .
Nu cred ca te-am auzit(citit) spunand ceva de cum te simteai iubita ci numai de cum te simteai cand iubeai...


Iubirea este iubire, impartasita sau nu. Daca admiti ca iubirea este adevarata numai cand este impartasita, atunci lumea este chiar mai saraca in iubire decat pare. Ceea ce ar fi foarte trist. Bine ca nu este asa :) Si oricum, Alexandors, gandeste putin...chiar daca omul de langa tine se comportan frumos, iti vorbeste frumos, te ajuta, te alinta si in ochi ii poti vedea afectiunea...de fapt niciodata nu vei stii cu adevarat cum simte, cat de intens, cat de profund. Nu ai cum sa stii cat de mult, in ce fel sau cat te va iubi omul de langa tine. Si nici macar daca te-a iubit in adevaratul sens al cuvantului.

1 Neimpartasita nu e iubire. 2 Si in ochi ii pot vedea afectiunea? Pai da, o vad daca e. Daca nu, nu. Nu poti pacali un oenolog(degustator de vinuri) cu posirca (ce modest am fost aici :))) )

Au fost barbati convinsi ca eu sunt indragostita si foarte mandri din cauza asta. O prostie. Am avut momente in viata cand pur si simplu mi-am dorit compania cuiva, am simtit nevoia de a darui afectiune, de a dulce, dragalasa...dar asta nu insemna ca i-am iubit. Intotdeauna mi-a placut sa cultiv o atmosfera de complicitate, de caldura, o atmosfera placuta si relaxata. Si asta a fost confundata cu dragoste.

Aici cineva a trisat ;) Noi vorbeam de dragoste :) Si apoi...vezi mai sus cu oenologul :)

Loiali...adica nu iubesti, nu-l cunosti pe cel de langa tine, dar esti fidel, iti duci viata de zi cu zi, iti cladesti o viata (si la un moment dat te indragostesti fiindca orice om isi doreste iubire si va cauta ceea ce nu are)...si tu vorbesti de loialitate?! Mi se pare mai degraba o minciuna, o ipocrizie extrem de rafinata, astfel incat chiar cel care o traieste ajunge sa creada in ea. O viata calduta la umbra sigurantei. Zicea odata un sfant ca “bucatele caldute nu incanta cerul gurii”. Ma rog..daca cineva simte ca acesta e sensul vietii, sa gasesti un barbat/femeie de treaba, sa ai un trai tihnit, sa muncesti, sa te distrezi, sa faci copii si la final sa mori, asta este treaba lor. Fiecare traieste asa cum poate.

Chestia asta se cheama casnicie si avem parte de ea 99.9% dintre noi de ea.
Pe tema asta se pot face mii de variatiuni iarasi. Casnicie din dragoste, din interese de toate felurile(materiala, politice, religioase), din traditie (ca sa fiu si eu la casa mea), din ambitie (sa-mi oftic fosta iubita) si altele...


Si parafrazand-o pe Sulfina Barbu :) – fiecare are parte de viata pe care o merita.

Casandra, casandra.. eu las modestia si-ti spun ca pot citi si printre randuri si printre cuvinte, chiar. Pe cine parafrazezi tu? La cat te cunosc eu ma asteptam la alt parafrazat, sincer. Asta daca nu cumva ai parafrazat-o peiorativ. Dar nu merita, crede-ma :)

Stiu ce inseamna si sa primesti. Da, poate stiu mai mult sa dau. Nu am vorbit despre cum este sa primesti fiindca aceasta nu este o preocupare pentru mine. Nu tanjesc dupa a primit. rimi este minunat. A fi tinuta in brate de omul iubit, a fi mangaiata, a fi privita, a fi invaluita de el...cine mai vrea Paradisul? In orice caz nu eu. Paradisul sa fie pentru altii. Pentru mine prezenta fiintei iubite este paradisul.

Te contrazici iar?
Vrei sau nu vrei sa fii iubita?
Stii sau nu stii cum e?



Caractere italice = alexandros text mai vechi
caractere bolduite = alexandrios replici la textul actual
Caractere normale = casandra radu


"omul stie mult mai multe decat intelege" - Alfred Adler
#140644 (raspuns la: #140585) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pofticiosilor! - de mazariche la: 12/12/2006 20:11:41
(la: clatitele mele)
daca la niste clatite amarate va picura-n cerul gurii, bine ca nu va am oaspeti de craciun ca ma dau eu sensibil de spiritualitate, da' matu trebuie umplut...
Nici eu nu te-am inteles, pas - de maan la: 13/12/2006 10:09:06
(la: Cool, hazliu sau vulgar?)
Nici eu nu te-am inteles, pasagere!
dar am sa-ti raspund la intrebarile retorice, de dragul simpatiei pe care-o am...aveam? dracu' mai stie!:(

ai intrebat daca as fi raspuns la fel daca intrebarile arfi fost puse de bygot sau a_carmen, iar raspunsul e NU, categoric.
cheia e omul care pune intrebarea, iar eu il cunosc bine pe (atat cat se poate de virtual) pe Intruder, de exemplu si STIU ca omul asta SE JOACA. Mai stiu ca am schimbat de vreun an incoace cateva mailuri oneste, in care-a mi-a demonstrat ce fel de om e Intruder, intarindu-mi convingerile si accentuandu-mi simpatia.
ceilalti doi nu mi-au placut pe forumuri, nu-mi place cum abordeaza discutiile, nu ma distreaza glumele lor, ca sa nu mai spun ca a_carmen si-a facut debutul cu subiecte despre sex in care isi exprima dorinta ei de-a afla detalii.
Intruder si baietii astia nu mi-au lasat deloc impresia ca-s interesati de viata mea sexuala.
avem dreptul sa ne-alegem parteneriii de discutie, nu-i asa?

"S-a gindit cineva dintre voi ca daca n-ati fi sarit ca hienele subiectul ar fi murit de la sine?"

..."un prost arunc-o cheatra..." a fost comentariul meu, venit la spartul targului, care nu consemna decat amarala de pe cerul gurii.
si uite-l si pe-al doilea:
"nu-i prost cine zvarle cheatra, amice, (=tu, care n-ai inteles ca nu deranjeza conferinta, ci jignirea de dindaratul ei!) ci-i prost ala care-l ia-n serios (adicatalea noi, care-am priceput tarziu ca ne-am facut de caruta, bagandu-te prea mult in seama)."

arata-mi hiena din mine, amice pasager!

ai intrat aici sub alta identitate si-ai atacat amici vechi, ai jignit oameni care te simpatizau.

Daca am jignit pe cineva prin raspunsuri imi cer scuze, in general am incercat sa va raspund cu aceeasi moneda, desi la nivelul unora imi vine greu sa ma cobor.

pastreaza scuzele, eu nu ma pot ridica la nivelul tau si de data asta cel putin, mi-e foarte comod in mocirla.

sper ca macar in ceasul din urma sa intelegi unde ai gresit si ca simpatia ce- o aveam pentru nickul "pasagerul" e cea care va conta-n ultima instanta.
de dragul meu, sper.

cu bine-atuncia.
#163135 (raspuns la: #162995) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
#163923, de maan - de om la: 17/12/2006 15:58:55
(la: FRICA DE OGLINDA)
si-acum sa radem, mestecand: gogosi! = oare te-ai prins?, oare ai aruncat la plezneala? ....mai sigur este ca "chelulisi pune mana in cap" :))))....oricum ar fi mi-ai dat uncapat de ata ca sa-mi opresc elanul creatiei literare (eram in pana de idei :)). Mai radeam si eu facand gogosi pt gurile casca, aruncand in "aluat" ingrediente de toate fantasmele
:)))
PS: aia cu oglinda din cerul gurii care reflecta omushorul este BESTIALA...si acum rad :))))))))))


----------------------------------------------------------
scot la licitatie acest spatiu publicitar de...semnatura ;))
#163983 (raspuns la: #163923) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
tac! - de maan la: 02/01/2007 11:02:25
(la: Ireversibil)
daca nu, am sa zic ceva de tentatia de-a-ti baga mana pan' la cot in pufarine.
desi nu le vrei.
desi nu-ti plac.
sau vrei doar sa (te) rupi pur si simplu.
desi-i multazam! mai bine cu mamaliga ta din cerul gurii!
#166094 (raspuns la: #166085) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
sa ne culce - de cosmacpan la: 15/01/2007 16:35:44
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA - REPRIZA A TREIA)
Mos Neculce,
sau o sarma sa imbuce
si-o carafa si-un trabuc,
De-unde vin unde ma duc...........

ODA SARMALEI ( Poet necunoscut )

Cum s-ar defini sarmaua?
Vis inaripat al verzei ce-l avu cat a durat
Somnul lung metamorfozic in butoiul de murat.
Potpuriu de porc si vaca, simfonia tocaturii,
Imn de lauda mancarii inaltat in cerul gurii.
O cocheta care-si scalda trupu-n sos si in smantana
Si se-nfasura in varza ca in valuri de cadana.
O abila diplomata ce-a-ncheiat o stransa liga
C-o bardaca de vin rosu si-un ceaun de mamaliga.
Oponenta din principiu si un strasnic adversar
Pentru tot ce e dieta sau regim alimentar.
Un buchet de mirodenii, o frivola parfumata
Ce te-mbie cu mirosuri de slanina afumata.
Locatara principala tine-n spatiu tolerate
Perle de piper picante, boabe de orez umflate.
O prozaica innascuta, cum s-o prinzi in prozodie
Cand - de cand e lumea - porcul, n-a citit o poezie.
Un aducator de sete, de bei vinul cu ocaua.
Iata-n cateva cuvinte cum s-ar defini sarmaua.
! - de maan la: 01/02/2007 11:42:41
(la: cookies)
Mi-e dor sa ma opresc din alergatura macar o clipa, sa-mi trag sufletul si sa stiu sa ma bucur din nou de simplitate. Si sa-mi amintesc de mine.
pe mine m-o oprit boala.
cu forta mi-a dat timp, dupa ce mi-a dat pumni.
m-o-nvatat cum sa ma pretuiesc si cum sa ma strang strans-unita-n mine insami, mi-o aratat cum se respira, mi-a lichefiat ceata de pe oki.
traiam ca o disperata, gata sa ard tot, bucuroasa se pot sari peste drumul spre serviciu, gata sa dau peste cap cana de cafea fierbinte... inutil timp pierdut...sa facem dar CEVA! sa rasune, sa fie util, sa se vada!!!
nimic nu-mi potolea arsura de pe cerul gurii, nimic nu era destul!

dup-aia BUM!
ce dracu sa faci cu atata timp, cu-atata singuratate, lipita de geamul unei rezerve de spital?
citesti trii randuri, meditezi, iar citesti ... lasi vorbele sa patrunda pana la tine, iti amintesti si de cele citite candva, le reiei, le gusti cu-adevarat.

sunt in concediu de maternitate si ard sa ma-ntorc la lucru.
da' stii ce?
o sa sed acasa doi ani, am sa-mi cresc cu mana mea puradoiacele, nu cu bona.
n-am sa fur timp de la copiii mei, ci am sa-l dau pe-al meu, primindu-l in acelasi timp.
ma uit la ele cum respira-n somn, le-aud in visul meu cum rad privindu-ma, ma uit la ele si-mi zambesc prin zambetul lor.

azi sorb incet cafeaua.
si tot azi am desenat un inorog verde si l-am rupt cu fiica-mea Maria.
i-am facut aripi Mirunei din el.

ma uit azi pe geam si nu mai vad masini gonind.
a mai fost pace aici, dar niciodata asa.
stiu drumul.
si cu ochii inchisi il stiu!

eram maniaca... mancai pe jos in bucataria mea ultradezinfectata.
azi ii dezastru.
rad: le-oi spala, cand le-o veni timpu'.
si timpul vine.
de data asta, cam am io pofta sa vie.
vania - de maan la: 03/02/2007 16:02:41
(la: Cum arata orasul tau ideal?)
cu placere te-as ajuta, da' io, cand ma gandesc la locul nasterii mele imi vine-n minte un nor de praf si fum innecacios gonind dinspre Combinat spre oras si gustul de cox de pe cerul gurii.
simultan, mi-amintesc ca-mi imaginam creste inzapezite si racoarea unei cascade duruind pe pietre-n Ceahlau.
acolo-i Cetatea, pentru mine.
inlauntru erau la-nceput un catel, o galeata de lapte si-un bluz copt in spuza.
intre timp, au mai venit niste oameni.
maan - de Horia D la: 03/02/2007 17:07:49
(la: Cum arata orasul tau ideal?)
gustul de cox de pe cerul gurii.
MISTO!!!
#173024 (raspuns la: #173016) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cappuccino - de Intruder la: 11/02/2007 08:24:43
(la: zaraza, intr-un cuvant :))
cum ai reusit sa-ti dai seama dupa cum scrie zaraza ca-i nefericita in casnicie, complexata, cu limba ascutita, agresiva, neagra-n cerul gurii?
ce faci, ne studiezi?
mi-e si frica sa mai zic ceva pe forum, sa nu ma dau de gol ca sunt paradit la cerebel sau impotent!!!
ok, si mandra si nesigura pe ea si socanta si cu idei fixe, halal!
apoi, o femeie care doreste admiratia celor din jur nu se cheama ca-i nesigura pe ea, parol d'onor!
abia asteptai sa gasesti un loc unde sa-ti expui ideile tale nefixe si umblatoare ca niste pasari migratoare!
nu sunt avocatul lui "zaraza asta" pentru ca am cerut-o de nevasta acum 2 ani si mi-a zis ca nu, nu se face atat timp cat e nesigura pe ea, adica azi aici maine-n Focsani!!!
...si asa am devenit si io complexat dar ma prefac ca nu sunt atacand userii pe care nu-i cunosc.
oricum, "zaraza asta" sigur NU e agresiva, dovada ca nu stie sa dea una peste bot alora care se caca-n mijlocul bulevardului si apoi fug!

uite asa iti formezi o parere buna despre un om si vine ziua cand asta are revelatii parapsihologice!


______________________________________
La mort est un état de non-existence. Ce qui n'est pas n'existe pas. Donc la mort n'existe pas.



#174665 (raspuns la: #174326) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
vaci - de alex andra la: 12/02/2007 18:13:50
(la: Versuri la comanda)
Cum sa nu te-nduiosezi,
Ba sa nu si lacramezi,
Cand e vorba despre vaci,
Lapte praf si cozonaci,
Unt, iaurt si smantanica,
Numa bune de papica ?
Lacrimeaza cerul gurii !

Vorba noua - iata, "nurii" !

Lost without music in a world of noises
#175049 (raspuns la: #175046) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
nurii - de anisia la: 12/02/2007 22:39:23
(la: Versuri la comanda)
de sex-appeal nu duce lipsa
durii, surii ori grangurii
se vorbeau sezand pe prispa
salivand din cerul gurii :))

merceologie

#175085 (raspuns la: #175049) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
copilarie - de alex andra la: 17/02/2007 00:55:13
(la: Versuri la comanda)
Un' te-ai dus copilarie
Cu jocuri si veselie ?
Te-ai ascuns dupa un nor
Doar ca sa imi fie dor ?
Sau te-ai furisat in pod,
In cufar legat cu nod,
Plin cu amintiri uitate,
Palide, desperecheate ?
Ai plecat si mi-ai lasat
Iz de miere-n aluat,
Gust de roua-n cerul gurii,
Tufa de macesh si murii,
Visele cu mari albastre,
Ochii ridicati spre astre,
Si-o dulce melancolie
Cu tenta de nostalgie.

Vorba noua ce sa fie ?
De ce nu ar fi "zglobie" ?

Lost without music in a world of noises
#175918 (raspuns la: #175895) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
deci :))) - de alex andra la: 18/03/2007 16:16:31 Modificat la: 18/03/2007 16:17:29
(la: Abstinenta si autocontrolu')
Remarcati ca incep cu sfarsitul:)))
Portretul omului nostru din Zimbabue:

Omul nostru-i babuin
Bananau si cabotin.
Negru e in cerul gurii
Si pe laturile shurii.
Are flori de cuc in plete
Pe fete sa le desfete.
Are nuci de cocos multe
Si verisoare inculte.
Sta pe craca de copac
Si seamana cu un drac.
Locuieste pe sub stele
Si-i prevazut cu biele.
Stie doar vreo tri cuvinte
Si pe nara are tzinte.
Pipa nu fumeaza, zau !
Nu-njura de dumenzau.
Iar de-acuma vine Jeni,
Io ma duc hat in bejenii:)))
#178250 (raspuns la: #178246) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...