insusiri fluture

Or fi si oameni cu insusiri paranormale, dar e plina lumea de sarlatani. Asa ca nu-mi vine sa mai cred in asa ceva.
I-as numi mai degraba oameni cu insusiri deosebite pentru ca au unele simturi mai dezvoltate.

chitz...

Fluturele este frumos, ornamental... dar nu are energie si are viata o foarte scurta... Si apoi, nu uita ca unii fluturi ramin doar la stagiul de "molie"... Pe cind porcul?!... dupa o viata de desfatare sexuala... in cel mai rau caz poate ajunge desfatare culinara:-))))

***...nu stiam asta despre porc...asta e motivul ???? :)))))))))***

Yes, never enough... Hence the expression: "as greedy as a pig!"... HAHAHAHAHAHAHA

Dr Evil

ahhhaaaaa tu de fluturi vorbeai Belle :) = "macar stii unde sa te uiti :)))
ok, nu mai zic nimic de penis, ciomuire si alte legaturi....
nu-mi fac viata chiar imposibila ca in fond sunt mai mici ca mine... dar n-as vrea sa ma vada careva cum reactionez cand se-apropie vreunul de mine ca-mi stric reputatia :P"

Eu despre fluturi vorbeam, parol

Fluturi zici? Precum un celebru " colectionar'?

care colectionar?...Grigore Antipa?...:)))

am un roi de fluturi in caiet...
pe fiecare fila, cate-o aripa franta,
pe fiecare gand, cate-o adiere
pe fiecare vers, cate-un tremur...
cine ar avea nevoie de fluturii mei presati?
cine ar avea puterea
sa-i invie si sa dea drumul roiului
intr-o pajiste cu flori de camp?

ma scuzi pentru divagatie...mi-a placut poezia ta...:)

___________________________________
semper idem...

Vara vîna fluturi cu dexteritatea cu care un informatician deschide calculatorul. Nu-i aşeza în insectare ci, mai clementă, îi punea la presat. Apoi, după cîteva luni, cand micile lepidoptere deveneau aproape transparente, le forţa la un pariu cu gravitaţia. Ex-fluturii pierdeau întotdeauna. Era un remake neaoş după episodul cu punga din „American Beauty”, o lipsă crasă de originalitate, o dovadă incontestabilă că nonconformismul devenise de mult trendy.

nu lipsa crasa de originalitate, ci un cinism frate cu neputinta de-a zbura vreodata.

"nu strica dumenzeu doua case" zicea bunica, vorbind de compatibilitate.

Fluturi, libelule, paianjeni, soareci, soparle, serpi, toate ma sperie.

Ca mai toate fiintele iubim Soarele! poate cand navigam cu o barcuta nu ne displace asa tare sa ne mai piste tantarii! cand e inorat suntem poate tristi... de ce? pentru ca speranta noastra are nevoie de spatiu, de luciul nesfarsit al apei, de albastrul cerului..... poate cu totii visam sa zburam cum zboara cu aripi stravezii un fluture, sa inotam liberi asemeni unui peste, sa scrutam orizontul asemeni unui vultur.. Zi de zi suntem 'altii'.. mai batrani decat ziua precedenta, mai intelepti, mai amarati, poate mai deznadajduiti, poate mai veseli, poate mai iubiti...Prieteni? sigur ne dorim in jurul nostru, dar niciodata nu vor intelege exact ce suntem si cine suntem , cum nu vom intelege nici noi ce sunt ei... Ingeri? Sigur am vrea sa dansam printre ei sa plutim pe norisori sa schimbam amabilitati sa ne jucam cu ei... spirite? Aici nu-s ce sa zic pare mult prea imaterial pentru mine.... Sigur cea mai mare bucurie si multumire e atat timp cat vedem in fata noastra 'morcovul' la care nu ajungem momentan dar dupa care pasim, alergam inotam toata existenta noastra. nu e cea mai fericita comparatie totusi ca si magarul indaratnic speram ca vom ajunge la acel morcov.... Speranta noastra e acolo in intuneric si cand avem chiar si iluzia ca scanteieste ne binedispune si ne face sa 'continuam lupta'... Bogatia noastra, visele,ce avem noi mai de pret. in rest traim ca toti oamenii pe Lumea asta. Tuturor ne place Soarele si cand simtim caldura sufleteasca ca navaleste in noi simtim ca nutrim sperante in a fi vesnici. Numai ca daca visam prea mult ne frigem iar arsura sufletului, greu se mai cicatrizeaza!

..esti un fluture in soare...urmeaza-ti sufletul....si intr-un ID se poate ascunde o forma de inger....aduna pe aripile tale frumusetea si pastreaza-o....te va incalzi si-ti va transforma privirile in raze de soare....

Ca sa nu-mi uit cuvintele
M-am apropiat de flori
M-am facut fluture
Sa-nalt iubirea
Dincolo de iubiri
Am deschis ferestrele
Sa intre primavara
Inima mi-am agatat-o
De o petala
Sa nu ma doara
Niciodata
Sa nu ma doara

Sadac Fatma

insusiri paranormale, sint normale, omenesti, poate doar neintelese.

ce faci cand vezi un fluture de tabla band bere la o intersectie?
presupuneri. ;))

ce te faci daca esti dionea si primesti o musca desenata?
--------------------------------------------
"Cine nu se teme de nimic e mai puternic decat acela de care se tem toti."

ca numai la tacerea mieilor, se mai juca banditu ala cu fluturi, de-i baga pe gat la fete nevinovate.....Roze mama, stii cum se spune: "Daca iesi din rand risti sa ramai pe margini dar Doamne ce priveliste mareata" si mai era si vorba aia "Ridica-ti capul si perspectiva se va schimba". caci daca stai tot aplecata (cu gandul catre trecutul si greseala ta) apoi viata va trece pe deasupra ca norii pe cer. Fii barbata soro, ce Dumnezeu! Iubeste-l pe voinicul tau (dar asa fel cat sa nu te ia cu lesin pe strada numai gandindu-te la el) si in rest, vorba cantecului "Viata merge inainte" (sa nu ma intrebi ce cantec ca nu stiu daca e vreunul). Daca nu ar fi vorba despre sfanta desconsiderare mai treaca mearga, dar si tu esti tot fiinta cu doi maini si doi picioare (si cred ca esti si bine facuta, ca doar nu oi fi tu chiar muma padurii) cu doi ochi (chiar asa, ce culoare au ochii tai? uite asta ai uitat sa ne sp[ui, ca poate trecem la farmece de legat mintile si capul omului plecand de la culoarea ochilor pe timp de lacrimi......si mai departe.....cata si tu alta gazda, ca doar nu s-or fi terminat casele inm orasul cela, o mai fi pe undeva un locsor si pentru tine.... si lasa si trecutul cu dulcile lui amintiri. ce a fost s-a mdus, a zburat puiul cu atza, hai ca parca m-am mai usurat si io.....ce spui? incercam si altceva? nu nutella ca ingrasa.....da o plimbare asa de-a puia-gaia pe straga cu fruntea sus, pieptul bombat (sa se vada ce ai tu mai ....) suge burta (asa ca exercitz) trage fundu (numai atat cat sa se vada ceva ceva)si arde-o Naie, plimari la vreme de seara (ca se mai racoreste) si cata sa privesti viata drept in ochi.....zicand: "Te dai mare, ai? ei uite ca nu mi-e frica de tine VIATA! pot si vreau.....da asta e.....vreau si pot....si inca o vorba (mare):
"OBSERVATIA LUI KIERKEGAARD
Viata poate fi înteleasã numai privind înapoi, dar trebuie trãitã privind înainte."

Cerul ruginiu ne loveste crestetele hade reflectand o lumina aramie peste zdrentele noastre cenusii. Doar praf si deznadejde, cat vezi cu ochii. Chiar si visele refuza sa se mai strecoare in mintile noastre chinuite. E greu de imaginat ca am fost candva civilizati, ca existau candva fluturi si cer senin. Pe un monitor, intr-o vitrina cu gratii, fata plata si inexpresiva a unui crainic citeste din memoria umanitatii: in anul 2004 a fost impuscat ultimul urs in Germania; se implinesc 50 de ani de cand a fost rapus ultimul vultur in muntii Tatra.
Stiu ca nu mai exista niciun copac pentru ca nu mai exista nicio padure. Sunt amintiri frumoase.
Crainicul transpira pe monitor. I se vad picaturile de sudoare alunecandu-i pe tample. Tresar! Imi amintesc de Goya. Am uitat sa ii duc apa. Ii promisesem ca ii fac rost de un pic de apa. Goya e un batran ciudat din mahala. Ne-am imprietenit cand i-am povestit ca am o frunza de castan intr-un ierbar vechi. Pentru mine era doar o frunza. El a intinerit brusc cu 10 ani cand a vazut-o. Ciudat om, Goya! Mi-a promis ca imi arata ceva grozav daca il ajut sa faca rost de putina apa. Trebuie sa fie apa de izvor. Cel mai apropiat e la doua zile de mers pe jos. I-am facut hatarul. Pe altcineva nu mai are. E batran si bolnav. Poate ii mai alina durerile. Speranta oricum nu mai are nimeni.
Mai am doua strazi si ajung la Goya. Am apa ascunsa intre zdrente, intr-o butelcuta ponosita cu capac ruginit.
Ajung la gard. Imi face semn sa intru.
- Ai gasit apa?
- Da, e aici. I-am dat butelcuta.
O ia si dispare dupa o prelata cenusie. Se intoarce si imi face semn sa il urmez. Ma duc fara tragere de inima. Mi-e scarba de locurile astea prafuite si intunecate. Goya se uita in spatele meu precaut. Cine putea sa fie in spatele meu? Ma uit si eu. Nu e nimeni. Totusi, Goya se uita atent cu ochii mari si curiosi. Inca mai are viata in privire. O simt. Se intoarce si descopera un fel de hardau mare din care scoate un cos impletit de nuiele. Ridica capacul, apoi scoate butelcuta. Desface dopul si toarna apa in cos. Ma incrunt. Mi-au trebuit trei zile sa aduc apa aia si el o varsa pur si simplu. Pune mana pe umarul meu si ma aduce mai aproape sa vad cosul. Privesc inauntru. Mi se taie respiratia. In cosul de nuiele, un castan mic de juma’ de metru. Imi dau lacrimile. Da, a meritat sa merg trei zile. Goya zambeste:
- Castanul asta o sa-ti tina umbra intr-o zi! spuse el fericit. Cred ca e singurul copac care a mai ramas.
- Auzisem demult ca ar fi cineva care ar fi avut un copac ascuns – i-am spus soptit.
- Nu, acesta nu e un copac. E cerul senin si fluturii tremurand intre ramuri. Probabil e ultimul.
Goya a ridicat privirea la cer. Nori maronii alerga in fata privirii lui senine.
Am luat butelcuta si i-am pus dopul. Ma pregatesc sa plec inapoi, dupa apa.
Ma uit in zare, spre stancile goale. Acolo va trebui sa ajung. Inchid ochii si vad cerul senin. Simt vibratia fluturilor.
Nu mai sunt un copil.

http://www.cafeneaua.com/nodes/show/16359/-fluturii-traiesc-doar-o-zi/1

vreo doua, de nu te vezi!!
fluturi-te-as in salcam
fara sfoara si sapun! :))
(vorbeam cu pisica!)

am deschis un topic de poze aici:

http://www.cafeneaua.com/nodes/show/20974/poze-de-fluturi-si-pasari-salbatice/1

fluturashi fluturesc flu flu flu. Gandea in mai multe locuri. Nu era concentrila pe chestiune... asta insemnand: i se flutureste de fluturime. Cu siguranta... o mine analitica precum a fluturelui fluturit constientizeaza ca concentrila fluturelui fluturit de superficialitate nu flutureste fluturimea fluturelui fluturator in fluturiturile subansamblului fluturesc

A fost odată un bărbat căruia i-a murit soţia, astfel că el locuia împreună cu cele doua fete ale sale, care erau din fire foarte curioase şi inteligente. Fetele îi puneau mereu multe întrebari… la unele ştia să le răspundă, la altele nu…
Tatăl lor îşi dorea să le ofere cea mai bună educaţie, de aceea într-o zi şi-a trimis fetele să petreacă o perioadă de timp în casa unui înţelept. Acesta ştia întotdeauna să le raspundă la întebările pe care ele le puneau. La un moment dat una dintre ele a adus un fluture albastru pe care plănuia să-l folosească pentru a înşela înţeleptul.
- Ce vei face? o întrebă sora ei.
- O să ascund fluturele în mâinile mele şi o să întreb înţeleptul dacă e viu sau mort. Dacă va zice că e mort, îmi voi deschide mâinile şi-l voi lăsa sa zboare. Dacă va zice că e viu, îl voi strânge şi-l voi strivi. Şi astfel orice răspuns va avea, se va înşela!
Cele doua fete au mers într-o clipă la înţelept şi l-au găsit meditând.
- Am aici un fluture albastru. Spune-mi, înţeleptule, e viu sau mort?
Foarte calm, înţeleptul surase şi îi zise:
- Depinde de tine… fiindcă e în mâinile tale!

Aşa este şi viaţa noastră, prezentul şi viitorul nostru. Nu trebuie să învinovăţim pe nimeni când ceva nu merge: noi suntem responsabili pentru ceea ce dobândim sau nu. Viaţa noastră e în mâinile noastre, ca şi fluturele albastru. De noi depinde să alegem ce vom face cu ea.