insusiri pentru cuv turn

Or fi si oameni cu insusiri paranormale, dar e plina lumea de sarlatani. Asa ca nu-mi vine sa mai cred in asa ceva.
I-as numi mai degraba oameni cu insusiri deosebite pentru ca au unele simturi mai dezvoltate.

1.Care este cuvântul favorit
Lumină
2.Care este cuvântul cel mai puţin favorit
Pedofil
3.Ce va face placere în mod deosebit
"sa sorb" emoţia celui de lângă mine....
4.Ce vă displace cel mai mult
Violenţa( de orice fel)
5.Care este înjuratura favorită
?!...mama lui de derbedeu...(cred...,uneori...f.rar...)
6.Ce sunet vă place
Harpă...
7.Ce sunet/zgomot vă displace
plâns de copil...
8.Ce altă profesie v-ar place să practicaţi
Arheolog
9.Ce altă profesie nu aţi practica nici in ruptul capului
chirurg
10.Dacă Raiul există,ce aţi dori să vă spună Domnul când ajungeţi la Porţile Raiului.
Linişteşte-te,ai tăi sunt bine!!...

Am găsit în dicţionar cuvântul gruel. Ăsta-i un terci din fulgi de ovăz. Ce zic cunoscătorii ?
=================
"- Dubito ergo cogito"
"- Cogito ergo sum"
Descartes

L-as inchide in turnul castelului ca sa protejez prospaturile de influenta lui maligna si ca sa se opreasca odata uraganele astea...

"va rog sa ma corectati atunci cind imi detectati greseli. stiu ca fac mai ales folosesc multi "false friends" cum se traduce naiba stie."


- N-am gasit nici eu pina in prezent un echivalent mai acceptabil decit omonime: cuvinte identice ca formă, dar care se deosebesc radical ca sens - vezi http://dexonline.ro/search.php?cuv=omonim&source=.

In contextul nostru: cuvint care apare in aceeasi forma, in doua/mai multe limbi, dar care are sens diferit in fiecare din limbile respective.


PS.

Pt. cei care eventual n-au inteles inca despre ce e vorba, citeva exemple de "prieteni falsi" intilnite de romani in limba engleza:

MAGAZINE
Ro = magazine, pravalii
En = revista

TURN
Ro = turn, turla
En = a vira, a intoarce

MARE
Ro = mare (ca dimensiune, element geografic)
En = iapa (femela calului)

DEAL
Ro = deal (ca forma de relief)
En = afacere, intelegere, tranzactie

etc.

Descrierea turnului de fildesh al unui top-manager? A unui inalt demnitar? Sau pur si simplu o descriere a lumii privita printr-o luneta neagra...?

La inaugurarea turnului Eiffel. Un francez se minuneaza: "beau!". Un englez se minuneaza: "beautiful!". Un roman se minuneaza: "ai de p... mea!"

Asta nu e banc, e realitate. Acum un an cand am fost cu niste prieteni pe langa turn unul dintre ei a zis-o ad literam. Dupa aia am mai stat o ora sa se aprinda din nou sa putem face un film care sa il aratam si celor de acasa :)

"O pipa da unui om timp de gandire, iar unui prost ceva de tinut in gura"

Roger Sanchez-Turn on the music -melodie buna

Bob Marley- Turn your lights down low
"ajunge un petec mare de cer si calmul se reintoarce in inimile crispate" Camus

Chiar daca va este cunoscuta este o adevarata invatatura, demna de tinut minte...

Un profesor de filosofie statea în fata studenilor sai având câteva obiecte pe catedra. Când a început ora, fara sa spuna un cuvânt, a luat un borcan mare si a început sa-l umple cu pietre având diametrul de aproximativ 5 cm. Apoi i-a întrebat pe studenti daca borcanul este plin. Toti studenii au fost de acord ca borcanul este plin. Apoi, a luat o cutie cu pietricele si le-a turnat în borcan, scuturându-l usor. Desigur, acestea s-au rostogolit printre pietrele mari si au umplut spatiile ramase libere. I-a întrebat din nou pe studenti daca borcanul este plin. Au fost din nou de acord ca este plin, si au râs. Profesorul a luat o cutie cu nisip pe care l-a turnat în borcan, scuturându-l usor. Desigur, nisipul a umplut spatiul ramas liber. Acum, spuse profesorul aratând spre borcan, vreau sa recunoasteti ca aceasta este viata voastra.
Pietrele mari sunt lucrurile importante: familia, partenerul, sanatatea si copiii vostri, lucruri care, chiar daca totul este pierdut, si numai ele au ramas, viata voastra tot ar fi completa.
Pietricelele sunt celelalte lucruri care conteaza: slujba, casa si masina. Nisipul reprezinta lucrurile mici, care completeaza restul.
Daca puneti în borcan mai întâi nisipul, nu mai ramâne loc pentru pietrele mari si pentru pietricele.
La fel se desfasoara si viata voastra: daca va consumati timpul si energia cu lucrurile mici, nu vei avea niciodata spatiu pentru lucrurile importante. Fiti atenti la lucrurile care sunt esentiale pentru fericirea voastra. Jucati-va cu copiii vostri, faceti-va timp pentru controale medicale, duceti-va partenerul la dans. Va ramâne
mereu destul timp sa mergeti la servici, sa faceti curat în casa, sa dati o petrecere sau sa duceti gunoiul.
Aveti grija de pietrele mari în primul rând, de lucrurile care într-adevar conteaza. Stabiliti-va prioritatile! Restul... este doar nisip.
Iata si continuarea:
Dupa ce toata lumea a fost de acord ca profesorul umpluse borcanul si daduse lectia de viata, parea ca nimic nu mai poate fi spus.
Profesorul lua o halba de bere si o turna in borcan, care desi plin, absorbi intreaga cantitate de lichid, printre pietre, pietricele si nisip. Acum era intr-adevar plin. Si spuse: oricat de plina va va fi viata, intotdeauna va fi loc si pentru o bere cu prietenii!

insusiri paranormale, sint normale, omenesti, poate doar neintelese.

Cred că am ajuns prea bănuitor.
Bănuiesc de prea multă linişte copacii,
tramvaiul pe care-l aÅŸtept
prea mi se pare sigur că nu va deraia,
până şi turnul primăriei îl suspectez
de semeţie îngâmfată,
ce să mai spun de minunea cea blondă
din parc cu ochii ei migdalaţi
ÅŸi albaÅŸtri
încât mă fâstâcesc ghicindu-i trupul
pe care si-l poartă cu eleganţă
de mătase prin faţa mea,bănuitor?

Şi-atunci m-apuc să scriu.
De susceptibil ce sunt
aproape-ntotdeauna
vârful creioanelor mi se rup.
Probabil că prea apăs neliniştit
pe cuvântul linişte.

(http://www.cafeneaua.com/nodes/show/16050/susceptibil/1)

" din început de iarbă
din plânsa stea a zilei" sublime sensuri pure a nopţii noastre către ziuă.doar "turnul sfărâmat" ne mai 'dulceşte gândul că fi-vor recompuneri de silabe purpurii la masa sufletului tău
sub cerul cel despovărat vise. Un verde mult prea verde pentru toate vieţile ce porţi sub vestă. contaminare a altui suflet ingenuncheat la uşa cuvântului atât
atât de drag. Maria

Bună dimineaţa babă, castraveţi dragă. Ce spun eu şi ce-mi răspunzi tu... Mă rog. Treaba ta. Piteşte-te-n continuare prin ungherele turnului tău de fildeş/baobab şi fă cercuri. Că de dialog văd că nu-ţi arde.

Puţin îmi pasă dacă mă crezi sau nu, fie pe cuvânt fie pe necuvânt.
N-ai decât să te-mbraci în izmene cu bretele şi să-ţi zici că-s frac, şi-apoi, pe de-a singurulea, să-ţi dai în bobii poeziei ce-o poţi.

Da, există mai multe feluri, e adevărat, dar tu ar trebui să-ncerci, şi nu numai tu ci orice tentat de-a poiezia, s-o facă p-a lui cea mai poezie.
Iar cu perceputu', hmmm, asta-i altceva! Perceputu-i a celui ce-o ia la consumat. Niciodată, dar niciodată, percepţia autorului faţă de "puiul" lui, n-are obiectivitatea întreagă. Aşadar e cu greutate mai puţină.

Apoi am stat în careu jumătate de oră să ascultăm discursul ilustrului oaspete, dar singurul moment plăcut de care îmi mai aduc aminte este cînd a luat-o razna instalaţia de sunet. Boxele au început să scoată sunetul ăla ascuţit, cînd lumea îşi pune de obicei mîinile la urechi pînă trece, dar acolo eram în armată, aşa că nu aveam voie să părăsim poziţia de drepţi fără comandă. Nimeni nu a ştiut cum să reacţioneze, a ţinut vreo zece secunde bune, de credeam că o să surzim. Generalul însuşi a trebuit să coboare de pe podium, alergînd repede ca un titirez spre staţie şi a decuplat instalaţia de sunet. Atunci, din clădirea dormitoarelor a ieşit în fugă, descheiat la curea şi fără veston, o parodie de soldat – Anghelache – care crezuse că e alarmă de incendiu şi toţi ofiţerii s-au făcut feţe-feţe, pentru că practic apăruse un individ care nu figura nicăieri. Am crezut c-o să leşin la cît de mult mi-am ţinut respiraţia să nu rîd.
În săptămîna aia, mai spre sfîrşit, într-o noapte cînd picasem planton schimbul doi şi citeam o carte la lumina chioară din hol, mă trezesc că îşi face apariţia Ducu, şi el tot singur. Am luat imediat poziţia de drepţi, cum era regulamentul şi l-am salutat.
« Pe loc repaus! » mi-a spus, oprindu-se în faţa mea.
« Şi ia zi mă Zisule » a început el, « de unde eşti tu, nu cumva din capitală? »
« De acolo am fost încorporat dom’ căpitan, dar de fapt sînt din Galaţi, conjunctura a făcut… »
« Dă-o dracu de conjunctură, mă Zisule, că doar nu trebuie să te justifici acum… » a continuat, cu acelaşi ton, fals prietenesc.
« Ce, e o ruşine să fii din Capitală? Eu zic că ar trebui să te mîndreşti cu asta Zisule! Cei mai şmecheri din unitate sînt din Bucureşti şi cei mai piloşi tot din Bucureşti sînt. Acum tu Zisule am văzut că şmecher eşti, nu te întrece nimeni! Întrebarea e dacă ai şi pile? »
« Nu am nici o pilă dom’ căpitan şi nici… »
« Păi ai belit-o bă dacă n-ai nici o pilă! » mi-a tăiat-o el. « Ştii de ce, nu? »
« Pentru faza cu cîinele… » am bîiguit eu.
« Lasă tu cîinele… din ce pluton ziceai că eşti? »
« Trei, să trăiţi! »
« Măi Zisule, tu poate că ai uitat, dar eu nu uit, pentru că am o memorie extraordinară, auzi tu, extraordinară, şi am şi memoria vocilor şi ştii ce mi-am adus eu aminte, măi băiatule? Mi-am adus aminte că tu nu eşti la prima abatere, tu ţi-ai mai bătut o dată joc de mine, astă iarnă cînd m-ai maimuţărit în faţa batalionului. Credeai c-am uitat, ha!? Asta nu se iartă Zisule, aşa ceva nu-ţi iartă nimeni… »
« N-am fost eu dom’ căpitan, vă jur! » am încercat instinctiv să mă apăr.
« Nu jura, că juri strîmb! Spune cine a fost dacă n-ai fost tu! Dă un nume şi te cred. Haide, zi ceva! Nu spui nimic? »
« Păi vezi, mă Zisule? » a răspuns el tăcerii mele. « Vezi de ce spun eu că sînteţi unşi cu toate alifiile voi bucureştenii? Ei, dar lasă că de acum o să ne intersectăm noi zi de zi pe cîmpul de instrucţie şi o să începi tu să-ţi numeri amr-ul mai tare ca toţi ceilalţi! »
Şi Femeia s-a ţinut de cuvînt, chiar ziua următoare, cînd eram nedormit după o noapte de planton schimbul doi – care este mai împuţit decît unu sau trei – şi cînd idiotul mi-a ales special un teren bolovănos să-mi sap adăpostul antitanc şi nu m-a lăsat pînă nu l-am săpat de două ori mai adînc decît toţi ceilalţi. În altă zi mi-a spus că nu am aruncat corect grenada de repetiţii şi mi-a cerut să mă duc după ea, pas alergător, cu tot echipamentul pe mine: armă, cazma, cască, mască de gaze, raniţă. Mi-a cerut să fac asta de vreo douăzeci de ori. Cînd eram la pămînt cu nervii, cam la trei săptămîni după ce îmi declarase război, mi s-a oferit ocazia să scap de el şi n-am stat pe gînduri.
Seara aveam ore de tactică, tehnici de supravieţuire şi altele, printre care şi istorie, unde profesorul avea grad de locotenent-colonel şi era foarte de treabă. Pereţii cabinetul de istorie erau plini de pete albe, locurile în care pînă de curînd stătuseră agăţate lozinci comuniste, iar fonduri pentru vopsit interioarele tot nu existau, aşa că locotenent-colonelul a întrebat dacă s-ar găsi voluntari cu caligrafie bună, care să-i facă nişte planse potrivite noii orînduiri capitaliste, cu care să acopere locurile lăsate de alea vechi. M-am oferit imediat sperînd să scap astfel de instrucţie şi de căpitanul Ducu. Şi totul a mers bine pînă cînd, aşa cum am spus deja, a răsuflat zvonul că cineva din plutonul nostru strecoară tărie în unitate, chestie care era posibilă datorită ingeniozităţii lui Păstaie. Turnătorul care ne dăduse în gît (rămas anonim), avusese un dram de onoare şi nu divulgase metoda prin care introduceam băutura – sau poate că nici nu o ştiuse – dar mai nou apăruseră razii în dormitorul nostru, însoţite de percheziţii inopinante, aşa că întotdeauna cînd se bea, aveam grijă să punem pe cineva de şase.

(toate celelalte fotografii sunt din 29 mai 2013, deci mai putin a' cu rasaritul)
Turnul de apa este folosit ca suport pentru antene. In jurul lui se intinde stadionul. Suntem pe creasta dealului aici, pe un mic platou.

Nu stiu cine a pascut la Wimbledon, dar Simona sigur nu!!
Victorioasa, Simona termina turneul de la Wimbledon infrangand-o pe Serena!! Bravo, Simonaaaa!!!

Nu intocmai.Exista vocale ce pot fi citite sub forma diferita, in functie de pozitia pe care o au in cuvant. De ex: vocala "o", in mod normal ei o citesc ca pe "u"-romanesc ("Romania", ei citestc RUMANIA,"mor"- ceea ce inseamna mama, ei citesc MUR );exista cuvinte ca:"godt" din expresia "like godt"-la fel de bine- ce se citeste GOT, pe cand cuvantul "god" ( ex.: "god dag" - buna ziua- , "God Jul" - Craciun Fericit- , "god smak" - bun gust - ) se citeste GU; iar ca ultim exemplu, cand vocala "o" este citita "o", putem lua cuv. ca: "ordreseddel" -formular de comanda (folosit in comert) se citeste cum se scrie, "produkter" - produse- , "kolleksjon" - colectie- in ambele cazuri in acest cuvant "o" se citeste "o" indiferent ca este situat la inceputul sau sfarsitul cauvantului.

mai exista totodata grupuri de consoane ce se citesc intr-un mod anume determinat.si aici ne putem gandi la:
1) "sk": "skive" - felie- citit SHIVE, "unnskyld" - scuze- citit UNSHIULD
2)" sj": "sjokolade" - ciocolota- citit SHOCOLADA, "nasjonalitet" - nationalitate- citit NASHONALITET
3) "skj": "skjorte" - camasa- citit SHIORTE, " skjort" - fusta- citit SHIORT, "kanskje" - poate- citit KANSHIE
4) "kj": "kjøre" -conduce (masina, tren, avion, vapor)-citit CIORE, "kjærlighet" - dragoste- citit CIARLIET
5) "tj": "tjue" - 20 - citit CIUE

Dan, sper ca aceste cateva exemple sa iti raspunda la intrebarea ta.

...Si semn ca vii cu lumina-n turn, si te-astepti sa-ti multumeasca liliecii!

Eu sper ca nu avem un scop, pentru ca a avea un scop inseamna ca cineva ne-a desemnat unul si asta ar insemna ca nu suntem mai mult decat niste cobai intr-un laborator. Prea trist. Pe chestia cu destinul, sper iarasi ca nu ni-l hotaraste nici o forta supraomeneasca, cel putin nu intentionat, pentru ca iarasi nu am fi mai mult decat niste cobai. Pe de alta parte, ca omul isi hotaraste destinul este doar o iluzie, fiindca tot ce decide un om este predeterminat de mediul inconjurator, trecutul sau si componenta genetica. Deci intr-un fel fiecare secunda din viata mea este predeterminata, dar nu de vreo forta supraomeneasca cum unii cred.

Partea interesanta este ca in teorie, o forta supraomeneasca/extraterestra ar putea interveni la orice moment sau ar putea renunta sa mai intervina daca a intervenit.

Daca eu as fi o forta supraomeneasca mult avansata pamantenilor, si as descoperi Terra acum sau cu zece mii de ani in urma, eu as considera Terra si viata de pe ea un experiment relativ neinteresant, cel mult cateva notite intr-un insectar al varietatii vietii in univers si nicidecum ceva demn de studiat in detaliu. As lasa o proba sa inregistreze date si sa mi le trimita la intervale de cateva zeci de ani, dupa care mi-as continua turneul universal in cautare de specii mai evoluate. Probabil ca m-as intoarce daca datele culese de proba mea ar detecta o schimbare radicala pozitiva in evolutia vietii pe Terra.

Daca eu as fi o forta supraomeneasca oarecum superioara pamantenilor, si as descoperi Terra acum sau cu zece mii de ani in urma, eu as considera Terra si viata de pe ea un experiment interesant pe care l-as studia de la distanta incercand sa nu fiu detectat si nicidecum sa fac contact si sa alterez permanent viata terestra.

Daca eu as fi o forta supraomeneasca asemenea celor din epicul lui Gilgamesh, Torah, Biblie, Koran, etc, eu as crea viata pe pamant, as interveni dupa cum imi vine mie pe chelie, as amagi pe acesti muritori, i-as umili, i-as ameninta incontinuu, i-as azmuti unul impotriva celuilalt, pe scurt mi-as face de cap. M-as ascunde de ei pentru a semana discordie intre cei care ma iubesc pe mine fara dovada si cei care neavand nici-o dovada a existentei mele, s-ar intreba pe buna dreptate daca eu exist cu adevarat.