comentarii

insusiri pentru cuvantul zmeu


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Tu te coboara pe pamant, fi muritor ca mine... - de ADAM la: 18/06/2005 12:51:41
(la: despre esente si oameni, comunicare si necomunicare)
==Ai dreptate!Prin limbaj,comunicarea e aproximativa;Principiul incertitudinii a lui Heisenberg, din fizica,se aplica si comunicarii verbale asa cum demonstreaza si Fritjof Capra in cartea sa Taofizica.

==S-ar putea ca cunoasterea si comunicarea intuitiva sa fie mai precise decat cunoasterea si comunicarea senzoriala si/sau logica.

==Studentii medicinisti cand invata simtomatologia bolilor sunt convinsi ca sunt bolnavi de toate bolile.O studenta la filozofie dupa ce invata despre...se inbolnaveste si ea..boala profesionala se numeste.

==Covarsitoarea majoritate a oamenilor isi gasesc greu cuvintele.Si de aceea cand ascult un om cu harul exprimarii, asa cum e Andrei Plesu,ajung la extaz.Nimic nu are forta si frumusetea cuvantului.

==Renunta la ispita de a intra in mintea miliardelor de oameni.Scopul final al oricarui om e sa se exprime pe sine,contribuind prin aceasta la armonia universala.

==Fosfenele sunt foarte toxice si foarte inflamabile;De unde asemenea pasiune?Are vreo legatura cu firea ta?In lume nu e nimic intamplator;totul are o logica si un scop.

==Mi-s dragi oamenii pasionati de ceea ce fac;De aceea te imbratisez, iti urez succes,si-mi doresc sa aud peste cativa ani ,ca esti un filozof(n-are feminin)care a depasit stadiul de filo si a ajuns la sophia.

homo homini deus
Nimic mai putin decat iubire - de Radina la: 20/06/2005 11:48:40
(la: Un compromis, doua compromisuri..."n" compromisuri?)
Eu am trecut prin ambele experiente. Am dintr/o prima casnicie un copil, m/am recasatorit si pt o lunga perioada de timp am vazut cum intre cei doi "vasnici competitori" s/au creat foarte multe sentimente, si clare si tulburi, si rele si bune si reale si false. Toate au fost insa sub semnul iubirii; a mea pentru ei si a lor pentru mine.Eu din cea neiubita si "acrita" m/am transformat in liantul pentru iubire. Iubind reusesti sa scapi de ideea de compromis. Primesti, darui si intotdeauna sondezi in tine cu atentie cea mai potrivita reactie care sa/ti exprime iubirea si sa estompeze orice conflict. Nimic mai putin, insa, decat iubire. Lipsa iubirii e marele compromis. Daca nu mai exista iubire inevitabil se creaza tensiuni si tristeti, care ne secatuiesc sufletul. Compromisul de care tu vorbeai duce la falsitate si la ariditate. Nu putem trai fara iubire.Si gandeste/te ca se consuma mult mai multa energie incercand sa omori o iubire sau sa pastrezi o aparenta decat sa depui efortul de a o revigora. In cazul in care vrei sa o revigorezi pornesti de la premisa unei finalitati pozitive, cu riscul unui posibil insucces bineinteles, dar cu speranta vie si cu sansa unui nou "izvor". Pentru "compromisul civilizat" se consuma doar resurse, fara ca ele sa mai aiba vreo sansa sa fie recuperate. Aici nu mai exista finalitate. E un sentiment de stagnare. Chiar si acel respect civilizat de care vorbeai consuma enorma energie. Cand speranta revigorarii iubirii nu mai exista si incepi una noua macar "razboiul" la care pornesti are sanse de victorie. Se moare mult, se oblojesc rani, se ajunge la armistitii periodice sau la batalii crancene dar cel putin se deruleaza viata acut si intru iubire.
Compromisul reapare, atunci cand de dragul unui copil, doua cupluri se reconciliaza total pentru a fi in preajma lui. Eu mi/am petrecut zece Craciunuri cu tatal copilului, cu mama vitrega, cu sotul meu, in jurul bradului,fiind civilizati.S/a intamplat insa sa intervina afectele.Sunt inevitabile cand e vorba de iubire. Ele au intervenit din pricina faptului ca am avut vointa sa fim atenti la sentimentele copilului. Si ne/am legat. Am creat o frumoasa prietenie. Mama vitrega a nascut un fratior si atunci iar am depasit barierele compromisului. Cum sa nu o iubesti,pe mama mica, pt ca asa ii spunem, cand ne/a nascut un fratior.Si despre razboi e vorba, pt ca la inceput copilul meu a avut toate simptomele de gelozie ale copilului mai mare. Si uite asa putem vorbi despre divorturi, recasatoriri fara ca ele sa fie neaparat niste dezastre nascatoare de compromisuri maligne. Ci cu compromisuri benigne care trec pt ca le bombardam cu atentie si iubire. Cuvantul de ordine este insa aici "iubire". Si de fapt multa iubire neconditionata.
#55613 (raspuns la: #55161) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
gigi - de anisia la: 21/06/2005 08:15:38
(la: Din dragoste....posta electronica)
"nu cerceta aceste legi
ca s-ar putea sa le-ntelegi!"
nu-mi amintesc prea bine
a cui i-e asta...minune
dar stiu de-o viata-ntreaga
ca vorba nu se leaga
cu dictionaru'n mana,
ori daca bine suna
pe la urechi la unii;
se zice ca stapanii
acestui mestesug ales
cuvantul si-au ales
ca scula!
chiar daca ...minuscula,
i-ajuta ca sa zica
la lume... mai nimica.

in ajutor de strigi
sa fii tu fara griji
ca vin din caparacea
sa-i facem harcea-parcea.
si cand am castigara
ma-ntorc la mine iara
in cochilia-mi veche
cea plina cu...sonete!

care e baiul dara?
baietu' te doboara?
te-mpunge cu-alui vorba
sa faci versuri la norma?
trimite-ncoa' flacau'
ca fac si pe calau'
de-mi zici ca o surata
e-mpresurata toata !!


#55769 (raspuns la: #55761) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Datorie sau merit? - de priestige la: 22/06/2005 10:14:13
(la: Cine plateste?)
Luata sub alt aspect,aceasta relatie "bani-pretuire", creaza incurcaturi in mintea mea.Am intalnit "Fete" care credeau ca e datoria lor sa primeasca,sa li se ofere.Si ma intreb...Oare o conditie pt a primi nu este sa oferi mai intai?
Am sa fiu extremist putin si am sa fac o analogie intre "fetele de strada" si restul.
Cine este mai demn de apreciat?Fetele care iau bani pentru serviciile lor si nu se ascund de asta,castigandu-si astfel un soi de independenta?sau cele care in spatele unei relatii practica o(iertati-mi cuvantul) "curvasarie" si devin astfel intbani,te duce cat de cat mintea si cel mai important...stii sretinute?
Lansez o intrebare:Daca esti simpatic,ai a disimulezi, poti cumpara sau acapara sentimente?Asta platind tu si oferind cadouri care sa incite?Desi sentimentele sa-ti fie si tie false?
sau e mai placuta o relatie naturala unde nu se cauta un interes si atunci e demna de inteles chestia "payback time"?
redirectionarea atentiei ... - de michelangelo la: 23/06/2005 15:17:20
(la: Cercul vicios)
...caci , daca nu duci inainte si bagajul pe care l-ai acumulat pe parcurs , atunci nu ai resursele necesare pentru a face fata noilor situatii cu care te confrunti . nu poti fi un om nou in fiecare relatie in care intri . eu as pune mai degraba intrebarea , de ce nu invata din trecutul plin de experiente ? .
iar legat de toate aceste "de ce"-uri , nu stiu daca putem neaparat atribui toate aceste trasaturi , fiecarui individ in parte . majoritatea lucrurilor se rezuma la educatie , si mai important , la auto educatie . daca ai ocazia sa te uiti la trecutul cuiva , ai sansa de a-l intelege mai bine , si astfel sa te " mulezi " in asa masura incat sa imparti cartile care le doresti . e un pic pervers , dar in aceeasi masura , sanatos daca esti bine intentionat . poti face singur jocul si sa nu-l astepti pe celalat . poate e un pic egoist , dar primesc ceea ce dau , in final .
nu ai nevoie de prea multe tratate sa stii sa traiesti viata , cu atat mai mult sa stii sa te comporti . gelozia se naste din superficialitate in raport cu propria persoana . intelepciunea nu a nascut niciodata gelozie . iar barbatii si femeile , se comporta cam dupa acelasi tipar ; am vazut atat barbati domesticiti cat si femei domesticite . personalitatea si experienta anterioara isi spun vesnic cuvantul .
nu vreau sa ma rezum la " de ce el/ea ? " ci la " de ce eu ? " . desigur ca ma afecteaza " el/ea " dar cel afectat sunt " eu " . si ce pot face eu sa schimb o situatie in bine ? increderea se castiga pe parcurs daca ai rabdare ...
scuze pt intarziere :) - de sabrina la: 24/06/2005 04:02:59
(la: adolescenta....)
sa-ti spun parerea mea...
dupa mine termenul asta de "adolescenta" are atatea semnificatii cate suflete sunt pe pamant (si bineinteles au trecut de o anumita varsta) . poate pentru mine cand ma gandersc la asta , inseamna vise , prima dragoste , o multime de inceputuri pentru o multime de lucruri (rele si bune ... sex , fumat , alcool , prietenii , gasca ... nu poti stii niciodata prin cate a trecut un adolescent ... daca a trecut sau nu ...)
revin la mine.
sunt o adolescenta! si nu ma opresc sa ii ascult pe altii cum comenteaza cuvantul asta pana la disperare ... mai bine mi-o traiesc cum mi-e dat s-o traiesc si mai incolo ... nu stiu . dar voi fi inca un suflet care va avea de povestit cate ceva despre adolescenta sa :)
Teodora - de anisia la: 24/06/2005 13:47:41
(la: Cercul vicios)
nu s-a dorit nici un fel de aroganta in afirmatia cum ca gelozia apartine celor mediocrii. sensul cuvantului "mediocru" era de...om nesigur pe sine in totalitate, cu o fisura in personalitate. ideea este, cand te simti stapan pe tine, cand stii ce calitati ai (si ca ele in balanta cu defectele atarna mai puternic), cand stii ca oferi frumosul si binele...ce loc isi are gelozia? persoana de langa tine, daca hotaraste sa te insele...inseamna ca este o persoana care nu ti-a meritat timpul, gandurile, sentimentele..nu te-a meritat pe tine.
personal nu am fost niciodata geloasa. cred ca am mai spus pe undeva ca atunci cand cineva a plecat spre altul/alta, plecarea s-a produs cu mult mai mult timp decat momentul descoperirii.
spui de tatal tau ca nu-i dadea voie mamei tale sa danseze cu altcineva? uite, vezi...asta duce spre sufocare! scuza-ma ca intreb...dar dansa nu era proprietatea tatalui tau... ah, gata, tac. scuze.
Dumnezeu este gelos...asta poate consta un subiect pentru o conferinta noua. Pentru ca Dumnezeu nu e om. Si eu despre oameni si gelozia lor as vrea sa aflu mai multe, drepta pentru care am pus toata tirada aceea de intrebari.
#56453 (raspuns la: #56421) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Rodica - da, ura e un cuvant prea mare - de horiatu la: 26/06/2005 16:04:25
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
Cand am hotarat sa plec in Canada, procesul a durat un an. De la ambasada am fost sfatuit sa nu spun la numeni, si in primul rand nu la servici. Stiau ei de ce! Nu m-am abtinut si am spus la prietenii apropiati. Mama unuia din ei pe care o consideram ca pe mama mea (eu eram la el si el era la mine la ori ce ora din zi si din noapte - discutam filozofi si ne ajuram la proiecte - parintii ne tratau ca pe frati) mi-a zis: "nu care cumva sa faci prostia asta: adica sa fi tu gata sa-ti lasi tara ta care te-a format si crescut..." Personal cred ca printii si nu tara m-au format si crescut, si numai Dumnezeu stie cata rabdare au avut si cate lipsuri au indurat ca eu sa am de toate si sa invat sa-mi fac o situatie. Iar cand am avut dubii induse de "prieteni" si de faptul ca aveam impresia ca-mi pot face si acolo un rost (am intarziat ca prostul sperand patru ani de la revolutie) parintii mi-au spus "nu mai sta si astepta - noi am asteptat o viata si uite acum ca tot nu se scimba nimic! Cat vei putea astepta si tu, si cat vei avea optiunea sa pleci?"
Cum spuneam, odata ajuns aici mi-am facut un rost in sase luni, parca pocnind din degete, si asa sa intamplat cu toti venitii din romania pe care-i cunosc (nu chiar toti - uni din ei chiar in doua saptamani...) Daca regret ceva e ca n-am venit mai devreme. Si mult timp dupa ce am venit am avut cosmare ca ma intorc sa-mi vad prietenii si nu mai pot sa vin inapoi, tot asa cum mult timp dupa ce am terminat scoala am avut cosmare ca sunt scos ta tabla si nu stiu lectia.
Florin ne-a povestit cosmarul real al intoarceri acasa, si de la un cunoscut de aici care a scapat in cele din urma la timp in canada, cunosc cosmarul intoarcerii in romania cu banii munciti in germania.
Vreau sa reiterez aici fara sa ma refer la nimeni din cei de fata, prostia si invidia cu care noi - cei plecati, ne infruntam aproape de fiecare data cand intram in contact cu cei ramasi acasa. Este pote cel mai deszamagitor sentiment pe care il simtim cand revenim in tara. In rest nu mai conteaza nimic: nici gustul sarmalelor, nici cabana Zanoaga (care ori cum a devenit albie de porci inca dinnainte sa fi plecat) sau fustele scurte si cochete ale adolescentelor obrasnice si atatate cate starnesc amintiri din tinerete, amintiri ingropate de mult in societatea plata canadiana... Si inca sentimentul inutilitatii: dupa ce iti sacrifici cele trei saptamani anuale de concediu pe care le puteai face usor, ieftin si comod intr-o croaziera in Bahamas, si vi cu geamantanele pline de cadouri (eu n-am avut probleme cu bagajele, nici in germania si nici la Otopeni - poate daca veneam prin Madrid) si traversezi in zbor incomod jumatate de planeta pierzand trei zile din pretiosul concediu - toti se uita dezamagiti ca le-ai dat prea putin, ar trebui sa aduci o valiza la fiecare - si apoi sunt prea ocupati si multi nici n-au timp sa te vada. Sa va zic patania unui coleg care a venit val-vartej pt revederea de 25 de ani anuntata prin email de colegii din tara. Dupa ce a traversat toata Europa in masina ca fusese anuntat prea tarziu si nu gasase bilete de avion, i s-a zis ca unul din romani era in strainatate si petrecerea s-a amanat cu doua saptamani. Cum numesti asta?
#56825 (raspuns la: #56791) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Formulele fericirii - de Danila Prepeleac Jr la: 28/06/2005 21:00:41
(la: Adevărul o fundatură , minciuna un alt labirint - file de jurnal)
Simona anomiS, numele rezultat imi aduce aminte de botanica (sic!)

1. Definitia majoritatii celor emigrati inainte de ’89.
“sanatate rezonabila, loc de munca cu o leafa cit de cit decenta, locuinta in care nu te ploua..., "bomba" pe care poti conta sa te deplasezi de la punctul "A" la punctul "B", mincare "pe saturate", apa calda la robinetul din baie si... hirtie igienica la toaleta?...

Acest stil defineste automultumirea care nu creeaza nici progres si nici fericire celor din jur! Produsul acestor tipuri de oameni necesita ... “multa hirtie igienica la toaleta”. Tipul Al Bundy. Nu-i va deranja ca locuinta si masina creeaza cele mai mari stress-uri ale omului modern (taxe, intretinere, imprumuturi bancare, etc.). Ei zic ca sunt cu adevarat fericiti! Si trebuie sa-i credem!

2. Fericire in stil american. Iata cum imi definea un prieten nivelul de fericire in Florida (SUA). Avea un prieten american, John. La un moment dat acesta a inceput sa fie foarte nefericit, parea ca i se innecasera toate corabiile. De ce credeti? Colegii lui John trecusera barcile pe motoare de 200 cai putere si rideau de el ca ramasese cu 100 cai putere (omul avea o jena financiara). Acesta este tipul de om care nu va dormi linistit pentru ca vecinul are “o capra mai laptoasa”.

3. Definitia fericirii pe termene: “daca vrei sa fi fericit o zi taie un porc, pentru o saptamina cumpara un computer nou, pentru un an insoara-te, iar daca vrei sa fi fericit o viata construieste-ti o gradina.”

4. In sens biblic. Da totul saracilor si vei fi cu adevarat liber!

Chiar nu mai lipseste nimic? Astept si alte definitii!

Cand eram mai mititel si ca virsta si ca minte, o tanti care se ocupa cu tot felul de horoscoape si citit in “orice”, mi-a spus ca “sunt pe aceasta lume ca sa invat ce este umilinta”. Nu prea am bagat de seama pentru ca la acea vreme nici nu prea stiam adevaratul sens al cuvantului. Tirziu, cand ca am fost lovit tare si nedrept, am avut ca o revelatie, aducandu-mi aminte de acea tanti si de o serie de intimplari in care am cazut de fazan pe nedrept, incepind cu scoala primara. Iata ca probabil am fost dotat cu o fire “speciala” pentru ca unele evenimente trecute le consider (acum) niste copilarii dar care pe mine m-au afectat teribil, poate chiar schimbandu-mi viata. Citind cele scrise de “cafegii” imi dau seama cat de multi suntem.

Pentru sufletele supuse in permanenta incercarilor umilitoare, definitia fericirii e cu totul alta. Pentru ei va exista “sentimentul de vină, vina celui sătul, care totuşi mai crede celui flămând şi însetat”. Responsabilitatea fata de cei din jur ii va face sa accepte “mediocritatea combinată cu siguranţa”, etc. Poate ca nu vor fi fericiti decit in unele momente din viata. Fericirea va veni mai mult ca “impulsuri” de apreciere din partea societatii sau a familiei, “suficiente pentru a-mi reda speranţele şi încrederea”... Printre aceste “suflete nelinistite” se afla creatorii de valori, umane si chiar materiale.


P.S. Cuvintul pasarela este mult utilizat in Bucuresti. Gara de Nord “a ajuns”, de-alungul anilor, in buricul tirgului. Trecerea peste liniile de cale ferata, dintr-un cartier intr-altul se face pe pasarele care sunt destinate numai pietonilor (la intrare si iesire sunt scari). Am vazut ca multe pasarele au aparut si pe drumul national Bucuresti-Ploiesti. Daca zici pod, automat se duce omul cu gindul la masina, tren, caruta, bicicleta plus oamenii care trec pe acolo.
#57105 (raspuns la: #56783) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Poate nu stiti, dar exista i - de RSI la: 29/06/2005 16:58:36
(la: biblia satanica)
"Poate nu stiti, dar exista in Romania si manastiri care nu numai ca nu sint recunoscute, dar sint impotriva ortodoxiei si a clerului. " Dar pe preotul respectiv (de la Tanacu) cine l-a hirotonisit ? Ca de raspopit l-au raspopit dupa ce-a izbucnit scandalul. Deci nu putea sa-l raspopeasca decat cine l-a hirotonisit intai.
Fata, (desi vad ca in toata presa i se spune maicuta) nu a fost rastignita ci legata pe cruce. Este o diferenta.
Consider ca BOR ar fi trebuit sa-si faca auzita vocea in mod ferm cu mult inainte pentru a combate superstitiile astea. De pilda cand lumea se distra pe seama stirilor cu cei care intr-un sat din Oltenia dezgropau mortii si "omorau strigoii". Daca purtatorii de cuvant autorizati ai BOR ar fi vorbit clar si raspicat de la bun inceput poate nu s-ar fi ajuns la cazul Tanacu.

==============
"- Dubito ergo cogito"
"- Cogito ergo sum"

Descartes
#57180 (raspuns la: #56996) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Mario, ai pus punctul pe i. A - de RSI la: 05/07/2005 12:23:39
(la: Nu e decit un pas de la fanatism la barbarie!)
Mario, ai pus punctul pe i. Autoritatile judiciare isi vor spune cuvantul, dar problema este atitudinea autoritatilor religioase. Ele erau chemate sa combata aceste practici care nu au nici o legatura cu religia, si macar acum in ceasul al 25-lea sa le condamne public prin gura celor mai autorizati reprezentanti ai sai. In loc de asta vedem vorbind pe cate un profesor universitar ca de pilda Tudor Paleologu , om cult, cu accent graseiat, dand citate savante si care va avea un efect nul asupra turmei indobitocite care crede in aceste practici. Si asta la emisiunile TV pentru strainatate...
Cat priveste ingradirea libertatii religioase...libertatea fiecaruia se opreste acolo unde incepe libertatea si integritatea fizica si morala a celorlalti.
=================
"- Dubito ergo cogito"
"- Cogito ergo sum"

Descartes
#58000 (raspuns la: #57994) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
acaparat de muzica?!?! - de om la: 05/07/2005 17:54:41
(la: e bine sa te lasi prada muzicii?)
ACAPARAT...interesant cuvant in contextul muzicii...depinde CUM vrei sa fii acaparat! Muzica este o forma de comunicare (care poate sa fie agresiva sau pasiva):
(i) muzica iti INDUCE starea pe care compozitorul o vrea; de ex: esti trist si asculti ceva vesel ,in concluzie devii VESEL!
(ii) asculti o muzica "neutra" care iti amplifica in tine starea pe care o AI ATUNCI!; de ex: 2 persoane in doua stari diferite (una rade, alta plange) asculta o melodie care le amplifica (dar nu le schimba) starile lor ... in concluzie persoanele percep diferit muzica!
Acum depinde de ce prefera fiecare: sa fie dirijat sau sa-si descopere feeling-urile!
#58069 (raspuns la: #58031) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
rugaciune - de giocondel la: 05/07/2005 19:54:44
(la: Munca)
ca la scoala...eu creeed..caaa muunca este ca o ruugaciune...

cred ca este foarte important ca in viata sa faci ceea ce iti place. mai intai sa descoperi ce anume iti place indeajuns incat sa nu fii tentat sa inseli si sa tragi chiulul, sa te pasioneze indeajuns incat fiecare zi sa fie ca o prima zi de munca..atunci cand dai totul, pentru ca nu exista inca rutina.

dar daca nu e sa te aflii la locul potrivit si trebuie sa faci si ceea ce nu iti place in mod deosebit, cred ca tine de integritate sa faci totusi bine.

pentru mine munca este ca o rugaciune. un om lenes e ca un pom fara roade.Nu pot sa nu dau 110% din energie si entuziasm, orice as face. plus dragoste.

si, pe cuvant, ca
m-am nimerit sa fac tot felul de chestii, care mai de care mai aiurea si nepotrivite pentru mine.Dar orice am facut, am facut bine si nu am dezamagit niciodata nici un sef, dimpotriva.Cateodata m-am simtit obosita si nu am avut chef sa merg la munca, alteori simnteam ca mi-a ajuns pana in gat munca respectiva, dar ,cumva, in momentul cand ajungeam acolo si incepeam sa muncesc, totul se transforma in jurul meu, in mine.Mai ales cand stii ca din rezultatul muncii tale pot beneficia atat de multi oameni...e fain.

Intr-adevar,munca il poate innobila pe om, in functie de atitudinea pe care acesta o are atunci cand munceste...

numai bine!


"To merit the madness of love, man must abound in sanity"
-The Seven Valleys-

eu cred ca e scris la mishto - de donquijote la: 06/07/2005 12:31:20
(la: „De la monocultură la interculturalitate“)
sa ne puna la incercare.
si e si plin de greseli de sintaxa.
Raportul monoculturalitate – inteculturalitate este unul diurn pentru ceea ce remarcăm la vedere şi unul nocturn spre ceea ce asortăm la prevedere în latenţă tocmai pentru a pune în valoare ceea ce este expus dând consistenţă ceea ce este indus fiind necesar utilizarea a ceea ce este unda retrovizoare, dincolo de fecunda improvizatoare atracţie şi implicit înmănunchiate aceste moduri de întrevedere, se întrepătrund, sinergia curcubeului vocaţional fiind consecinţa moştenirii comune.

...dand consitenta ceea ce este indus'... 'dand consistenta' - cere forma dativa - cui? (sper ca m-am exprinmat corect) sau cuvantul consistenta e in plus, sau lipseste o virgula dupa dand consistenta si un 'la' inainte de utilizarea...fiecare din corectari da alt sens (care tot ramane ascuns, dar e gramatical corect)
sau
'dincolo de fecunda improvizatoare atractie'
asta nu-i romaneste, lasand la oparte semnificatia cuvintelor.
2 adjective inaintea substantivului in lb. romana? unul singur treaca -mearga., da doua? macar de punea un si ...

p.s. bacalaureatul la lb romana l-am dat acum vreo 30 de ani...asa ca imi cer scuze daca am facut vreo greseala. sau poate revolutia din '89 a schimbat si gramatica...
Tehnica shuterizeaza si arta decedeaza - de stefan dinu la: 06/07/2005 18:04:19
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Interesant titlul ales de dvs., d-le Lazar, pentru prezentarea acelui topic. Am cateva observatii legate in primul rand de ideea care a stat la baza pornirii acelei discutii si in al doilea rand la cum a fost ea perceputa acolo si aici.
Cuvantul cheie in explicatia mea este Comunicare. In primul rand, eu si inca alti cativa prieteni apreciem efortul dvs. de a comunica. Nu e putin lucru pentru noi faptul ca cineva cu experienta dvs. isi rupe din timp pentru a comunica.
In fapt, eu cred ca fotograful se afla intr-o permanenta stare de comunicare. Are ceva de spus si o face intr-un anumit fel. Poate sa o faca intr-un mod foarte abstract si ermetic pentru publicul larg, sau o poate face mult mai inteligibil si mai usor digerabila.
Pornind de la aceasta idee, de la starea de comunicare a fotografului, imi permit sa am o parere diferita despre conceptul de Arta. Pentru mine Arta este o forma elevata de Comunicare care se ridica deasupra firescului si frivolului si incearca sa ajunga la destinatar pe alte cai. Arta fara adresabilitate nu are sens. Artistul nu creaza pentru el ci vrea sa imparta cu ceilalti o traire, o idee. Exemplu cu artistii neintelesi si neapreciati la timpul lor nu este concludent. Ei pur si simplu erau inaintea timpurilor in care traiau. Gasisera un alt limbaj de comunicare, dar care nu era accesibil marelui public dac care isi gaseste ecoul la multi ani dupa disparitia lor fizica. Ideea mea ca Arta este de fapt o forma elevata de Comunicare se sprijina in plus pe argumentul ca autorul, cel putin in cazul de fata, a simtit nevoia sa o impartaseasca cu noi. Nu a tinut-o pe hardul lui ci a expus-o poate pentru bucuria de a ajunge cu ea in sufletul altcuiva.
Revenind la ideea topicului de pe softpedia, vreau sa spun ca se intampla ca un fotograf a carui munca o apreciezi si o admiri poate avea uneori moduri de exprimare care in tine nu produc nici o rezonanta. Nu trebuie redusa discutia noastra de acolo la faptul ca noua nu ne-au placut pentru ca nu respectau tehnicile de incadrare sau ca ieseau din tiparele a ceea ce consideram noi ca fiind estetic.
Insa, atunci cand o fotografie din acestea nu ne plac tocmai pentru ca nu gasim raspunsul inauntru nostru tindem sa credem ca vina este a noastra si trecem peste ea sperand ca intr-o zi o vom pricepe sau chiar admira. Eu unul asa gandesc. Mai mult decat atat, daca a fost facuta de un fotograf consacrat ne acordam si mai mult ragaz pentru a intelege o fotografie.
horica, n-ai devenit vulgar in lipsa mea???? - de Jimmy_Cecilia la: 06/07/2005 21:34:51
(la: Trancaneala Aristocrata "4")
ce cuvant pui in hieroglife.. il intelesei eu bine????
uite in trimit in 3 linkul cu poze...

voi americanii...!!!
auzi numai.. sa viu sa cosesc la tine...ce tupeu....
vrei sa te trag de urechi???
#58331 (raspuns la: #58328) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
zaraza - de RSI la: 07/07/2005 07:22:30
(la: Nu e decit un pas de la fanatism la barbarie!)
cred ca exista o diferenta intre traditii si practicile obscurantiste de felul celor de la Tanacu. Si desi unii "adora" asa-zisele traditii ale satului, nu ii vad de ex. trimitand un copil bolnav de epilepsie la popa sa-l "scape de cel rau" prin metodele lui Corogeanu et co. ci la doctor, unde cu ajutorul medicamentelor crizele vor putea fi tinute in frau.
Nu te lua dupa cei ce vor sa deturneze subiectul intr-o apologie a unor practici in care ei insisi nu cred (dar considera ca satenii pot continua sa creada - asta nu-i o forma de snobism si ipocrizie ?) . Subiectul este : cui ii revine raspunderea ? Si nu neaparat cea penala, vorbim si de cea morala. Si mai ales, cum continuam ? Toleram in continuare periculoasele practici sau luam atitudine contra lor? Cine are un cuvant greu de zis in aceasta chestiune ? Si de ce nu-si face auzita parerea ? Acestea sunt intrebarile.
=================
"- Dubito ergo cogito"
"- Cogito ergo sum"

Descartes
#58412 (raspuns la: #58407) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
maan - de donquijote la: 07/07/2005 23:38:44
(la: Sunt prostii mai fericiti sau nu?)
nu sunt de acord cu tine: fericirea e raportul dintre ceea ce-ti doresti si ceea ce reusesti sa infaptuiesti. oamenii simplii (daca nu ma insel, cuvantul prost, de origine slava inseamna in ruseste simplu, comun) au dorinte simple usor de infaptuit. oamenii inteligenti, pun stacheta foarte sus (sau le-o pun altii) si nu intotdeauna au sansa s-o atinga. cei destepti (adica inteligenti realisti) isi canalizeaza dorintele in limitele rationalului si posibilitatilor, desi stcheta e mai sus decat media.
si cum statistic numarul oamenilor simplii e mai mare deca a celor destepti....

p.s. mi-am amintit de un film vechi italian cu gianni morandi 'castanele sunt bune' care m-a impresionat mult cand l-am vazut (pe la iesirea din adolescenta). ideea filmului era ca poti fi fericit daca sti sa te bucuri de placerile simple ale vietii. am sa deschid o conferinta pe tema.
da... - de muselk la: 09/07/2005 23:27:35
(la: Confesiunea unui om obisnuit)
...desi acest subiect pe care l-ai abordat cu atata intelepciune si dorinta de a relua ceea ce odata ti-a fost luat,ma intereseaza cel mai mult,ptr ca poate e si la varsta la care sa ma intereseze,ma adresez tie:un scriitor,din cate am vazut in alte subiecte de ale tale,care nu numai ca stapaneste cu certitudine puterea cuvantului dar cred ca darul tau de a te exprima si mai ales alegand un subiect atat de pretios ptr mine ,un tanar de 17 ani,imi aduce o bucurie.O bucurie sa citesc randurile tale pline de adevar si de realitate,incat frazele mele devin lungi si intortocheate incat s-ar putea spune ca exista oameni care scriu ptr ca scrisul e un bun vindecator al unor rani ale sufletului care se pot "curata" numai atunci cand ai siguranta faptului ca cineva in lumea asta imensa a trait ceea ce si tu la randul tau traiesti intens.Am inteles ca ai devenit si mai realist,am simtit un realism in ceea ce era scris ,incat ma intreb daca nu cumva poate esti si putin dezamagit de prietenie cum sunt si altii,adica eu?Desi as vrea ca si comentariul meu sa aiba legatura cu ceea ce ai scris tu as vrea s fie scurt si sa inchei acum punandu-ti o intrebare foarte simpla : crezi intr-o lumina care te urmareste atunci cand Dumnezeul Prieteniei se afla in sufletul tau si e o a doua voce a ta?
exemplu - de zuzik la: 11/07/2005 12:46:23
(la: Nimic din ce ni se intampla nu e intamplare...adevar sau nu?)
in viatza apar, trebuie sa recunoastem, niste coincidente uluitoare.
de exemplu: citesc eu "Noaptea de sanziene" un roman halucinant as putea zice, de M.Eliade; am cautat cateva saptamani pe cineva care l-a mai citit, ca sa-l discutam (nu stiam inca de cafeneaua.com); intr-o zi, in care aveam de gatit ceva in bucatarie, m-am gandit sa dau drumul la radio; bazaia, asa ca am schimbat frecventa si am ajuns pe cultural, la o emisiune despre cuvant si puterea cuvantului in general; desi tema dezbaterii din acea zi era "numele", printre invitati se gasea si un specialist in simbolistica la eliade, care a vorbit foarte mult, bine-ntzeles, despre "Noaptea de sanziene"

as mai putea da multe alte exemple de coincidente bizare
cred ca e ceva ce ne depaseste inca, dar care a fost anticipat in noul testament: cand iti doresti ceva trebuie sa te gandesti ca si cum l-ai avea deja, si atunci sigur il vei primi
autosugestie? gandire pozitiva?



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...