|
te provoaca sa gandesti
insusiri pentru cuvintu petale
minunea-ar trebui luată din poveşti si înrădăcinată într-o glastră apoi culegi petale când iţi aminteşti că te-ai ranit ca prostu' căutând o altă! Se pare ca Anisia e tare supărată pe noi, insă nu cred că aceasta a fost intenţia autorului; minunile nu au în sine un gen, insă ele există atâta timp cât suntem dispuşi a le percepe. Nu cred că Dumnezeu poate converti un încăpăţânat ateu; deja deviez însă de la subiect, aşa încât mă opresc. Dl. Radu, minunea sună tare bine. ----------------------------------------------------- "sunt beat de lume si-s pagan." (L. Blaga) V-ati dorit vreodata atat de mult sa iubiti incat vi s-a pus pata pe o persoana care nu merita nici macar sa mergi pe strada cu ea? Oare iubim persoane sau ideea de iubire?
de exemplu nu mi s-ar pune pata pe tanti Elvira care-i o vecina de la etajul 2...nici ei nu i s-ar pune pata pe mine, doar dac-ar scrie pe fruntea mea "Sharp" si-n ochii mei l-ar vedea pe Juan ala care-o iubeste pe Maria-Coconella care la randul ei il iubeste pe Rodriquez dar asta are o nevasta si-un semn din nastere drept pentru care o cauta pe iubirea vietii lui ce a disparut subit la o corida (ole-ole-ole!) sa-l caute pe toreador si sa-l panseze intr-un loc admirabil si sublim putem zice dar care lipseste cu desavarsire...bineinteles ca Rodriquez nu da de ea (care ea?...c-am uitat!) in schimb da de taurul toreadorului, iesit la pensie de-acuma si asta plange de disperare in timp ce mandolinele canta ca la parastas si petale de trandafir ca la Moldova se-mprastie peste tot...urmarea in episodul viitor. Oare iubim persoane sau ideea de iubire? cum e sa iubesti o idee ca pe-o persoana?...nu stiu, ma depaseste... ___________________________________ semper idem... E foarte simplu. Sti ce cred eu? Fiecare dintre noi avem la un moment dat in fatza un exemplu. Un... model pe care NOI l-am identificat cu acel "om". Si cand spun asta nu e neaparat nevoie ca acea persoana sa fi fost cu adevarat ceea ce noi am VRUT sa credem despre el. EL... "omul" este cel a carui imagine ne-am format-o noi insine in mintea nostra despre el. Nu este neaparat nevoie ca persoana respectiva sa fi intrunit acele insusiri care i le-am atribuit. Si permanent facem raportarea la acea imagine... poate nereala despre "om". Pentru ca vezi tu... de foarte multe ori spunem.... "el".. "omul" nu ar fi procedat astfel; in aceasta situatie. Spun ca poate nu este reala acea imagine care ne-am facut-o... pentru ca ... poate peste timp... cand ceri o "mana"... un "umar " care poate Tu l-ai acordat acelei persoane sa constati cu surprindere ca .... nu iti este oferit. Acel mic gest care il cersesti poate.... acea mica ...infima atentyie pe care poate o soliciti cu ardoare atunci cand ai nevoie de ea ca de aer... nu-ti este oferita. Si... te intrebi DE CE?
Cum poate sa nu-ti ofere ceva ce oferi si ultimului om de pe strada. Cum poate sa nu-ti ofere un suras care poate l-ai acorda unei persoane necunoscute care te opreste pe strada si-ti spune "Daruieste-mi un zambet... am atat de mare nevoie de el. TE ROG.... TE IMPLOR....Durerea mea este atat de mare incat AM NEVOIE DE UN ZAMBET DIN PARTEA TA". Dar... nu-l ofera...!!! DE CE? Doar "el"... "omul"... poate sti. Si atunci... oare notiunea de "om " nu este dor in mintea nostra? Nu este un vis? Si mai apare un aspect. Eu.... personal am intalnit multi "oameni" nulte persoane carora as putea sa le ofer aceasta denumire si care probabil imi spun si mie la fel insa .... exista o sclipire... o scanteie care ai oferit-o acelui "PRIM OM". O scanteie magnifica. o scanteie care poate te-a facut sa te intrebi..... ce simteai CU ADEVARAT pentru el? Era prietenie sau era iubire? CE ERA DE FAPT. Si nu sti sa-ti raspunzi nici TU. ACEA SCANTEIE cred ca face diferentza esentiala. Nu poti sa-i acorzi acel statul pentru ca locul de "OM" este ocupat. Locul acelei persoane care in mod sigur nu o mai ai langa tine din varii motive este ocupat de un ideal. din pacate. Si atucni suferim..... dar... indiferent ce ar fi... cum poate sa nu-ti fie oferit un umar... un sprjin... atunci cand ai mai marte nevoie de el... de la acea persoana... careia i-ai acordat atat de mult din sufletul tau... in care ai investit ceea ce aveai mai bun... careia i-ai oferit tot ceea ce aveai mai bun..... ? Cum? Simplu ... e un simplu om.... si nu ACEL "OM"! Din pacate! Simtamintul de mindrie nu s-a schimbat prea mult fata de epoca Austen. Avem convingerea ca posedam anumite calitati - socialmente considerate pozitive - ce tin de statut social, rasa, noblete, caracter, intelect, le cultivam, le afisam, ne rinduim viata dupa ele, ne mindrim de ceea ce sintem sau avem. In timp asta poate forma o prejudecata - aceea ca lumea din jur ne percepe / evalueaza exclusiv prin prisma acestor insusiri. Sau ca nu putem actiona sau nu ne putem comporta decit dupa un cod calat pe obiectul mindriei noastre. Cam asta se intimpla si in romanul lui Austen.
Din ce stiu eu ,fiecare om ar
- de
munteanu rodica
la: 18/01/2006 16:26:40
(la: MI-E DOR DE "UN OM") Din ce stiu eu ,fiecare om are aceste insusiri pe care le descri tu,adica intuitie ,o anumita sensibilitate,gama este destul de larga.(dar fiecare le are in fasa, neprelucrate)
Dar ce mai stiu eu, este ca cei care sint adevaratii purtatori a acestor calitati nu prea fac tam-tam pe seama lor ,ei sint constienti si in general merg la institutele de specialitate pentru a invata cum sa-si foloseasca aceste energii sau ce o fi . Si de cele mai multe ori dupa ce faptele le arata maiestria ei raman la fel de modesti.Tu acuma poti trage orice fel de concluzie vrei din cele spuse de mine. La cealalta parte a discutiei referitoare la prietena care iti lipseste eu cred, ca , dupa cele spuse de tine de fapt iti lipseste faptul ca ea stia sa te asculte.,tu nu spui nimic din ce faceai tu pentru prietenia voastra .Dintr-un motiv sau altul ( cred si ca esti foarte tinara)nu ati stat de vorba de doi ani.Daca iti lipseste ce te opreste sa ai o discutie deschisa cu ea sau daca este plecata sau departe de ce nu-i cauti adresa si sa-i trimiti citeva rinduri in care sa-ispui simplu gindurile tale.Nimeni inlocul tau nu o poate face oricite sfaturi vei primi. ps.zine te rog si noua ce numere vor iesi la loto ca uite eu nu sint lacoma impart premiul si cu voi. Adevarat, dar te poti indragosti de cineva care poate sa "merite" totusi iubirea ta si sa fie complet in afara idealului. Ce faci atunci, schimbi idealul, nu?
Idealul nu-l schimbi, idealul ar fi tocmai sa merite iubirea mea, a ta, sau a oricui se mai simte in cauza. Ne indragostim de oameni, dar idealul e o mare capcana. Bine ar fi sa scapam de ea, dar cum? Cum paote un om sa nu viseze? Si oricum, idealul nu presupune, cle putin in cazul meu, insusiri de basm, ci doar sa nu ajung sa fac compromisuri prea mari (pt ca in mod normal , orice om rezonabil face compromisuri, si mi se pare firesc). Doar sa nu se ajunga in situatia de a fi o prapastie foarte mare intre ce stii sau crezi despre un om, si felul cum e el cu adevarat, pe care il descoperi dintr-o data si te intrebi : cum am ajuns aici? Chestia e ca ne raportam fiecare la propria experienta.
Eu am fost mai nazdravana, n-am putut sa imi iau idealurile in serios, ca ma strangeau. Chiar si visele strang, ca sunt prea sus. Mai intai m-am indragostit si apoi mi-am facut un ideal, din omul iubit. Chiar si defectele intrau in ideal, caci il particularizau si il faceau mai al meu. De pilda, in idealul meu putea sa intre tachinarea, daca el ma tachina mi se parea ca asa trebuie sa fie un barbat, altfel ar fi fost anost. Si nu e tocmai standard in materie de ideal, nu? :o) Ai dreptate insa, nu e bine sa faci compromisuri si sa nu faci. Dar nu stiu daca prapastia de care zici are legatura cu idealul tau ci mai degraba cu bunul simt, calitatea umana, insusiri de baza pe care omul poate sa nu le aiba. Si aici mai bine faci stanga imprejur si te salvezi! Si nu te speria, nimeni nu a iubit fara durere si esec, e ca o conditie necesara a cautarii si se pare ca numai asa ajungi la omul pe care il cauti. ______________________________________ "De la sublim la ridicol nu este decat un pas". (Napoleon) 1) ""fiecare religie se bazeaza pe cateva minuni""
Ca si in cazul evolutionismului, as incerca sa cer una singura. Exista minuni si de la diavol. De exemplu, era in Arad sau in Oadea o femeie care avea unele capacitati paranormale. Din cite am inteles eu cei ce mergeau la ea se vindecau. Din cite am inteles toti aveau la sedinte viziuni cu Iisus, etc. Ea se consiera foarte credincioasa. Putea sa faca minuni gen sa leviteze, sa inmulteasca piinile, etc, multe din ele pe care le facea si Iisus. Ea se considera mireasa lui Hristos, un mare om. Pe cei care erau impotriva am citit o carte scrisa de ea ca le facea rau. A murit de cancer. Erau minuni de la diavol. E mult de explicat de unde se stie asta. In primul rind se observa smerenia respectivei persoane. Daca face minuni de la Dumnezeu are insusiri si calitati legate de divinitate. Apoi cel ce face minuni de la Dumnezeu in mod normal si obligatoriu trebuie sa fie curat, cu viata imbunatatita. Duhul Sfint nu se poate salaslui in orice om, daca pui lapte intr-un vas murdar si cu viermi iti dai sema cine mai bea laptele ala. Par doar la fel, pentru cineva din afara. Diferenta e aratata si in Biblie: primele minuni pe care le-a aratat Moise lui faraon au fost facute si de vracii locali, apoi a fost peste puterile lor. 2) "cum ai descrie tu fenomenul Placebo" Fenomenul Placebo eu cred ca e supraevaluat. Eu am facut de exemplu reiki, o tehnica de vindecare prin bioenergie (oricum daunatoare). In Sua parca am citit de experimente, multe la numar care s-au facut. De exemplu s-au luat bolnavi cu nu stiu ce boala sau rana. La toti li s-a spus ca li se va face reiki, la jumate li se facea si la jumate nu. La toti la care li s-a facut au foat imbunatatiri masurabile ale sanatatii, spre deosebire de cei cu Placebo (care doar au crezut ca li se face). E am mai scris, tot in america, eu il vad la tv la programul AXN exista emisiuni cu un magician, David Blaine, leviteaza pe strada, face tot felul de minuni. Nu prea stiu cum levitezi cu Palcebo. Cum face acel magician minuni care nu sint de la Dumnezeu, la alt subiect. Tot la religiile sint asemanatoare: si musulmanii si evreii au ca stramos recunoscut de ei pe Avraam si apreciaza ca si corect pasajele scrise in vechiul testament la geneza. La cap 18 scrie cum Avraam a primit pe Dumnezeu si erau 3 persoane. De asemenea, musulmanii il au ca profet pe Ioan Botezatorul si Iisus, deci presupun ca ceea ce au spus ei sint adevarate. Pai Ioan Botezatorul a spus ca Iisus este Mesia cel asteptat. Astea ar fi numai contradictii legate de Biblie. La alte religii nici macar nu exista o referire la faptul daca Dumnezeu s-a adresat vreodata omuli, se considera religii create de om. Povestirirle lor sint fantasmagonice, contrazise in cea mai mare parte de realitate si de stiinta. Sa nu ma mai lungesc pe tema asta, daca vrei continuam la alt subiect, legat de religie strict. Numai bine cattallin2002@yahoo.com cu tot respectul tin sa te informez ca necrofilia este "fumata" si "mic copil" in fata dendrofiliei ;))
KAma sutra pentru dendrofili...se ia floarea si apoi apoi se rup petalele ritmic spunand: "ma iubeste" , "nu ma iubeste", "ma iubeste", etc Redevenind un PIC mai serios...in cunostintele tale despre sex (implemenate de ...Capota -traducerea lui Capote in romaneste ;)..nu gasesti si altceva? Ori la bal, ori la spital ;)
Nici eu nu vad nimic rau in
- de
zaraza
la: 18/02/2006 23:58:50
(la: Aspect fizic sau trasaturi psihice?) Nici eu nu vad nimic rau in a fi atras de frumusete,fie ea si frumusete fizica.Numai ca am intalnit de multe ori oameni absolut incantatori din punct de vedere fizic,dar avand un caracter execrabil.Ce se poate face intr-un astfel de caz?Sa trecem pe prim plan calitatile fizice,riscand sa fim calcati in picioare,riscand sa devenim subiect de batjocura,sau sa tinem cont de caracterul departe de a fi perfect si sa nu stabilim o relatie de prietenie sau dragoste cu acele persoane?
mi se pare cam simplista impartirea asta, oameni cu/fara caracter. ce e caracterul? il ai sau nu-l ai? unde-l tii? te nasti cu el? il poti pierde, ti se poate fura? eu una n-am reusit sa definesc ce e aia "om cu caracter". intr-un om sunt imbinate insusiri nenumarate, bune, rele, sclipitoare, mediocre, penibile, sublime, etc. fiecare vede ce vrea sa vada. mi s-a intamplat de multe ori ca un om pe care nu dadeam doi bani sa ma emotioneze cu un gest minunat. sau dimpotriva, unul pe care-l admiram nespus sa-mi para brusc penibil. care din cei doi are caracter? nici macar nu pot stabili asta in functie de sistemul meu de valori, daramite sa-mi inchipui cum poti stabili in mod obiectiv, la nivel de comunitate, de exemplu, daca un om are caracter. dupa tine, doctors, ce-i aia "un om cu caracter"? zaraza Adrian Fuchs :
Te inseli. Dificultatea de decalotare nu se remediaza prin circumcizie ci printr-o interventie chirurgicala de corectie care inlesneste decalotarea si nu prin ectomia preputzului ... Adica o ajustare nu o indepartare. Dar putem propune dupa asemenea explicatii chiar si o operatie plastica care sa faca din preputz o floare cu petale, prin crestarea lui... Nu intra, prietene , pe cai neintelese ...
Nostalgiile romanticilor
- de
zaraza sc
la: 25/02/2006 00:29:41
(la: Despre nostalgie, sau de ce revine moda.) Eu ma numesc chiar Zaraza :)
Cred ca firile romantice au tendinta de a avea nostalgii si cauza e foarte simpla: te opresti la o anumita perioada cind ai afinitati...fie iti place moda, fie muzica, fie....depinde de slabiciunile fiecaruia...poate fi foarte interesant sa asculti o anume muzica in atmosfera care a inspirat-o...sau sa vezi rochiile somptuoase din alte timpuri asa cum le-au gindit atunci...in toate amanuntele...sa ai sansa sa te bucuri la un concert Beatles cu ei de fatza. De asemenea la o distanta in timp suficient de mare totul se estompeaza, capatind insusiri pe care le cautam si le atribuim vrind-nevrind fiindca nu le gasim altfel...realitatea ne dezamageste destul de des... ghiocelul visator
se gandeste ca-i e dor deja de voi doi chiar de noi si nu are somn deloc era sa faca boc de-o petala se impiedica ii strica estetica si in loc s-a oprit sa asculte cantul vrajit Am ceva pentru tine ;;)
Lalele lalele frumoasele mele lalele Cat indragesc aceste flori Cu chipul in multe culori Lalele lalele sfioasele mele lalele Ei ii vorbiti in locul meu Si-i spuneti ce as vrea sa-i spun eu Sperante ati trezit in orice indragostit Si-n lume cate graiuri petalele au vorbit Lalele, lalele frumoase ca visele mele Suntem uniti si fericiti Lalele, lalele infloriti ____________ 'de frica sa nu scadem incetam sa crestem, de frica sa nu plangem incetam sa radem' prin nebunie inteleg libertatea pe care si-o permite cineva de a nu respecta regulile de care spuneai, avind in vedere ca fiecare om are o personalitate individuala, are felul lui de a fi. - libertatea asta, nu e cumva doar o forma de independenta, o dorinta de nesupunere pusa in fapte? uite, mi-ai adus aminte de Dan, un coleg de liceu. Dan era artistul generatiei. Dan scria poezii, canta la chitara, picta... you name it. Dan avea par lung intr-un timp in care comunistii erau peste tot. Dan era independent! Dan nu vroia sa se supuna regulilor ce-i ingradeau spiritul liber. Era Dan nebun??? Atunci, poate ca asta credeam noi despre el. Acum, inteleg ca Dan era doar liber!! El era ceea ce multi dintre noi ne doream sa fim, dar ne era teama tocmai de aceasta catalogare "e nebun, domne'".
___________________________________________________________ doar pentru ca toate pasarile au aripi, nu inseamna ca zboara toate la aceeasi inaltime... "Cand isi mai dau mana si cu politica - asa cum au facut-o in Evul Mediu cu consecinte pana azi - atunci numarul ateilor creste vertiginos..."
De ceva timp sufletul meu este ateu (atentie, am spus sufletul, adincul meu, nu ratiunea sau mai stiu eu ce - desi inclusiv acestea opteaza la fel). Asta nu are nici o legatura cu epoca. Simt pur si simplu ca nu exista. Si ma mir eu insumi ca nu ma ia o frica teribila, cum ma lua altadata sau cum ma va lua, poate, in fata mortii. "tendinte malefice din firea oricarui individ ". Nu exista asa ceva, ci doar insusiri care ii permit sa supravietuiasca. Daca nu le-ar avea, ar fi mai rau. Bineinteles ca, in conditiile societatii mai mult sau mai putin civilizate, desfasurarea fara opreliste a acestui compartimentat trebuie ingradita, altminteri vine fiul celui ucis si ne distruge si el... "Ajuta-ma Doamne sa cred in tine!" Interesanta afirmatia... Daca nu am eu credinta suficienta, cum vine asta sa-l rog sa-mi dea credinta in plus?... Ca doar de unde nu e, nici... Dumnezeu nu cere. De ce nu as recunoaste eu ca nu am suficienta credinta, sau deloc, si basta. In situatia asta de fapt vrem ceva care sa ne indeparteze de angoasa existentei, cindva si a mortii Vasile Voiculescu
Cum s-a trecut, plăpândă, amintirea Iubirii noastre, tocmai ca o floare Ce-ntr-un pahar îşi plânge strălucirea Uitată-n colţul mesei, unde moare. Nu-i nimeni în odaia tânjitoare. Oglinda-n podini şi-a holbat privirea. Perdelele lungi ţin calea către soare ... Păianjenii şi-au întrerupt urzirea. Privindu-se în cupă ofilite, Din miezul veşted foile mâhnite Se rup, treptat, cu-o mută iroseală Picând domol în umbra liniştită ... Şi floarea amintirii, părăsită, Se scutură petală cu petală În apa vremii veche şi clocită. Iti jur ca te iubesc la fel cum iubeshte petala unei flori razele dulci ale soarelui ... Te iubesc ca' n prima clipa cand te' am vazut si te voi mereu. Iti jur iubire si n' am sa las pe nimeni sa ma desparta de ceea ce am eu mai de pret : de TINE ! Te iubesc mult tare de tot ingerasul meu mic !!!
Ciudata Atitudine
- de
Inca_un_Catalin
la: 12/04/2006 19:46:05
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea) Ciudata atitudinea acelor credinciosi care nu au obiceiul sa puna la indoiala bazele credintei lor . Inainte sa am o credinta personala , obisnuiam sa imi pun la indoiala lipsa de credinta . Curios si modul in care unii credinciosi se aseaza singuri in randul celor " idioti " , " cu intelect obtuz " , etc . De ce nu se situeaza oare in cei 10 - 20 % pe care i-am lasat ( cu exagerata generozitate ) pentru oamenii care cauta intradevar o lumina , dar nu sunt atat de redusi incat sa asimileze un punct de vedere al inaintasilor nostri de acum 2000 de ani si cauta sa inteleaga si sa adune argumente ( mai mult pentru a se asigura pe sine ) in favoarea alegerii facute de ei ?
Daca ateii sunt dispusi sa discute despre credinta , oare de ce credinciosii nu sunt dispusi sa discute despre lipsa acesteia ? Raspunsul exista de cand lumea . Cautati divinitatea , dar nu o faceti dupa tipare . Nu luati de bun un text pe care habar nu aveti cine l-a scris ( sper ca nu mai exista pe fata pamantului foarte multi oameni care sa creada ca Dumnezeu le scrie scrisori prin intermediul lui Moise - daca ,,da,, atunci sunt niste cauze pierdute ) . Exista multe religii mult mai intzelepte . Unele te indeamna sa te indoiesti de existenta divinitatii pentru a o gasi . Altele au un adevarat Guvern Divin format din Dumnezei , zei , semizei ,etc ... model mult mai ancorat in realitate . Se spune ca Dumnezeu i-a creat pe oameni dupa chipul si asemanarea lui . Cred ca situatia a fost taman pe dos . Oamenii l-au creat pe Dumnezeu dupa chipul si asemanarea lor . I-au dat insusiri omenesti ( reprezentarea ) , i-au dat limite ( e nevoit sa permita existenta raului ...cu care este si intr-o continua lupta ) ...halal divinitate absoluta . Imi este greu sa inteleg , cum poate cineva care a citit o singura carte , anume Biblia , sa devina credincios . Nu este oare un semn de slabiciune ? Sa te apuce credinta , asa brusc , din nimic . Nu l-au inventat credinciosii pe Dumnezeu pentru a-i pune in carca obligatia de a le da viata viitoare ? Adica ...Ticule , noi credem in tine cand nu ne imbatam ca porcii si nu ne batem nevestele sau ne oparim barbatii - dupa caz , sau cand nu injuram de se cutremura bisericile , sau cand nu torturam pe cate unul de i se pare ca se invarte pamantul ca pe bietul Giordano , dar tu ai menirea sa ne asiguri un norisor afanat si pitzipoance blonde imbracate doar cu propriile lor aripioare , care sa ne falfaie placut pe la ureche . Ma gandeam serios sa creez o religie pe internet . La cat de proasta e lumea asta , precis as gasi ceva adepti . Evident , religiile consacrate s-ar autosesiza si mi-ar spune ca religia mea nu are nici o baza . Eu , m-as infuria si le-as raspunde ca nici ele . Ele mi-a da cu Biblia in cap ca fiind argumentul suprem . Asa-i ca parca si voua , credinciosilor , vi se pare penibil scenariul ? Circ de la cap la coada . Tragic insa , este faptul ca putini ( capii religiosi ) trag foloase necuvenite ( in termeni de drept ) de pe urma celor multi ( credinciosi naivi ) . E un fel de Capitalism . Cred ca este prima forma de capitalism inventata si aplicata de oameni . Mai sunt cate unii care a atins Nirvana . De atata autosugestie , au ajuns sa creada . Nu-i condamn pe aceia . Sunt de admirat si de studiat aceste cazuri . Oamenii au capacitatea de a face lucruri grozave prin autosugestie . Sa ii luam drept model ? Asta nu ! Ca si curiozitate , am ceva intrebari , la care doresc sa imi raspunda cineva avizat ( vreun preot , vreun calugar ) , care poate incerca sa ma convinga de faptul ca gresesc in aprecierile mele ( sunt dispus sa imi schimb radical viata , daca cineva imi demonstreaza ca ma insel ) : - ce anume va asigura ca religia voastra ( oricare ar fi aia ) nu este decat o inchipuire ? - cum ati ajuns la concluzia ca cineva va vegheaza ? - cand v-a murit cineva apropiat intr-un accident stupid , sau cand un copil care nici nu a apucat sa pacatuiasca a murit pe masa de operatie , sau cand Dumnezeu se uita in cealalta parte cand un tsunami a facut cateva sute de mii de victime ...nu v-ati indoit nici o clipa de credinta voastra ? - cand seful vostru l-a promovat pe colegul cel lingau , in ciuda faptului ca voi ati avut rezultate ai bune , dar ati avut demnitatea sa nu va cocosati in fatza lui , nu v-ati indoit de dreptatea divina ? Daca raspunsurile sunt in ordine : - simt eu in adancul inimii ca este calea cea dreapta - ii simt mana cum ma calauzeste - Dumnezeu ne pune la incercare pentru a ne verifica credinta - Dumnezeu are o misiune mai importanta pentru mine , decat promovarea ... ... ei bine , daca acestea va sunt raspunsurile , v-ati asigurat un loc de frunte in topul idiotilor de care vorbeam in interventia precedenta . ... daca aveti altele, de bun simt , va rog frumos sa mi le comunicati si mie .
|
 loading... loading...cautari recente
"i feel like shit"
"iepurele se sperie si de umbra sa" "scrierea fonetica maghiara" "ma maison c'est vrai paradis" "şcotă" "mangaie" "Ucraina" "carte de sejour" "mari realizari romanesti" "filme-online-indiene-vechi-traduse-gratis-on line" "metafora cu cuvintul dragoste" "minuscul" "toate mi se intampla doar mie" "bine ati venit" "a sipti" "sa-ti traiesti viata demn si cinstit" "ma bucur" "ne-am cunoscut acum 20 de ani" "numai cine nu iubeste nu greseste" "politicienii ne au distrus viata" "fir dei arba" "nemaiproducand" "omul cu buze groase" "a avea ultimul cuvant dex explicativ" "padurilor" "divortul otto pascal" "alcatuieste doua enunturi cu cuvintul a vegea sa aiba sens propriu figurat" "recenzii film te-am iubit mult" "s tuewf trgnmvcewrw w" "nascut" mai multe... linkuri de la Ghidoo:
|
(la: "vanatoarea")
Sa dea de cei din tabara cealalta, care gandesc la fel. Restul barbatilor - cei care nu sunt/n-au fost interesati de vanatoare - nu prea intra in calcul: Omul care s-a jucat atata de-a vanatoarea, a capatat eventual insusiri, care-i tin pe ne-vanatori la distanta...