comentarii

intalnirea cu o persoana draga


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
game over? - de cosmacpan la: 24/09/2004 22:41:29
(la: Intrebare ! Deja vu, viata de dinainte si de dupa acum?)
Daca incep prin a marturisi ca filmul Matrix este cel mai atzatzator scenariu sau subiect de pana acum (la capitolul subiecte deja il fumasem intr-unul din visele mele de marire si glorie cand ma si vedeam rupandu-mi conexiunile de la un « server » al inchisorii noastre cea de toate zilele) ce vei spune oare ?
De ce este atat de greu acest subiect ? pentru ca nimeni nu s-a intors sa povesteasca, iar Dante a scris ceea ce credea el ca poate fi infernul (nu a trait in lagare – naziste sau socialiste), sau purgatoriul (perioadele de tranzitie sunt intotdeauna purifiante) (si nu purgative cum am vrut initial sa scriu, cu toate ca pe zi ce trece imi dau seama ca suntem aruncati in latrina istoriei de o mana de oameni – neoameni). Cea mai inexpugnabila cetate este mintea omului ( si visele sale) dar cate bordeie, atatea obiceie. Ne place sau nu place, ne dam cu presupusul. Ba ca este asa, sau poate asa, ba mai bine asa, dar cum este cu adevarat nimeni nu stie. Si chiar Mantuitorul aminteste ca nu poate vorbi deslusit ca nu a venit inca vremea si ca sunt oameni care cu toate ca aud nu inteleg si cu toate ca vad nu pricep, caci nu a venit inca timpul dezvaluirilor. Trebuie ca insasi omenirea sa urce Golgota ei, si-si sprijine crucea bine si sa se rastigneasca pana cand va binevoi sa invete ca odata rastignit trebuie sa suporti toate caznele si chinurile caci rastignirea nu-i o joaca, o opereta, un show.
Pana cand nu se vor cutremura locurile si lumile din strafunduri pana la ceruri, nu vom sti ca ne-am izbavit. Poate ca de aici senzatia de « deja vue » caci daca repetam acelasi spectacol seara de seara nu se poate sa nu invatam ceva, sa nu se lipeasca ceva mecanicisme de noi.
Si eu am trait destule experiente de genul celor enumerate si poate de aici senzatia si dorinta de a fi rautacios caci teama ne creeaza dependentze. Dar teama sau frica exista si sunt umane. Nu pot sa spun ca imi este frica de moarte pentru ca nu stiu ce este dincolo de ea sau daca este ceva dincolo de ea. Pot sa cred ca am mai avut o viata anterioara ? Nu, nu cred. Caci daca ai crede ai fi nevoit sa-ti amintesti si restul povesti, ori acest lucru nu se poate. Cineva spunea ca pe lumea asta totul este miscare, schimbare. Deci vorbele, visele, locurile si trairile cuiva odata nascute, plutesc prin lume si se « lipesc » pentru un timp de mintea, trupul si sufletul altcuiva. De aceea cand intalnim o persoana noua ne simtim atrasi irezistibil catre ea (indiferent de sex) sau nu putem sa o suferim (indiferent de tipologie : flegmatic, melancolic, coleric sau sangvin), sau cand trecem printr-o gara prafuita stim ca dupa al doilea colt se afla un magazin de incaltaminte de unde ai sa-ti iei cei mai frumosi pantofi pe care ii vei avea, sau ca pe banca aceasta dintr-un parc necunoscut vei cunoaste cea mai deosebita persoana care iti va influenta viata. Asta sa fie oare « deja vue-ul » ?
De ce oare nu ne este frica sau poate ca murim de frica dupa un vis in care intalnim locuri si persoane dragi, cunostinte si necunoscuti pentru momentul visului ? Sau ce te faci cand ai un vis ce continua ca o « saga » pe mai multe noopti, ani, zeci de ani ? sau ce te faci cu vise care vin si revin cautandu-te caci parca si lor le este frica sa nu uiti de ele ? Vis a vis de darul cel mai frumos de ziua ta (batranul tau – cat de simplu si frumos spus, batranul) bucura-te de el. Deci ca incheiere : marturisesc ca viata mea anterioare este de fapt viata parintilor si bunilor si strabunilor pe care ii port la mine in suflet si in minte (cat de frumos sunt spuse in « Dune ») iar viata mea viitoare va fi traita in sufletul si ochii copiilor mei. Caci voi privi cu ochi lor toate minunatiile fiecarei noi zile. Si de ce sa nu recunoastem ca fiecare zi este o zi deosebita care difera de celelalte prin doar 86 400 de secunde traite altfel.


Alexa - de Andre29 la: 25/04/2006 23:16:22
(la: atinge-ma, dar de la distanta !)
Da, sunt recidivista :D am trecut granita de cateva ori. Chestia e ca nu mi-am facut o imagine anume mai despre nici una din persoanele cu care am trecut din virtual in real. Si asta a fost foarte bine, m-a ferit de dezamgirile de care vorbeati. Au fost momente frumoase, de nebunie, calde, de uimire uneori. Si chiar daca nu am fost pe aceeasi lungime de unda, fiecare a mers pe drumul lui fara resentimente.

___________
astept intalnirea cu o persoana draga cunoscuta virtual
#118937 (raspuns la: #118934) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Dinisor, draga - de Hypatia la: 07/10/2004 13:46:16
(la: Cafengii din toate tarile, adunati-va!)
Iaca mi-am facut curaj si eu sa va scriu direct. Doamne ajuta!
Am si eu una bucata propunere: N-am putea sa ne intalnim in tara noastra draga, Romania?
Ca si aici sunt atatea locuri faine in care ne-am putea intalni...
Uite, pentru gusturile voastre, propun sa ne vedem la Sighisoara, la Burg Hostel. E super! sau la Brasov.

Mentionez ca eu sunt din Bacau, deci nu va invit chiar acasa...

Hypatia
#24399 (raspuns la: #24389) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Buna. Am intalnit si eu perso - de CarmenG la: 25/07/2005 16:21:46
(la: Oglinda oglinjoara cine este cea mai cea din tara?)
Buna. Am intalnit si eu persoane din aceasta categorie, insa narcisismul nu se manifesta puternic si nu intotdeauna. Nu, nu cred ca este o boala, ci mai degraba o trasatura dobandita si adancita cu timpul in personalitatea unui om. Cateodata mi se pare un mecanism de autoaparare. Orice ar fi, cred am invatat sa ignor aceasta trasatura la cei din jurul meu (pe cat posibil) dar mi-ar placea mai degraba sa o ameliorez. Sfaturi?...
Din nou asfalt dupa 150 de km si un mic uragan din spate - de zaraza sc la: 16/06/2014 11:10:31
(la: Cu bicicleta pe Drumul Mătăsii)
http://www.diaconescuradu.com/din-nou-asfalt-dupa-150-de-kilometri-si-un-mic-uragan-din-spate

"[...]Acum poate va intrebati cum e sa calatoresti singur pe aici, cum se scurg orele si kilometri unei astfel de zile, cum e cu dorul de casa, care sunt lucrurile care iti trec prin minte atunci cand esti acolo.

Poate parea paradoxal dar nu e deloc greu, atunci cand pedalezi prin viscol strangi din dinti si esti prea ocupat eventual cu gasirea unui loc adapostit de vant in care sa iei o pauza. Atunci cand iese soarele te bucuri de caldura lui si poate cel mai important tot timpul ochii si spiritul sunt libere sa alerge in voie peste ce vad in jur. Si nu putine sunt momentele in care imi spun in sine “Doamne cum se vede asta!” chiar daca fotografia pe care incerc sa o fac dupa nu reuseste sa suprinda decat rar sentimentul asta. In rest nu e deloc plictisitor iar ochii se uita destul de rar peste ceas si de multe ori ma intreb cum de s-a facut deja seara (si cum de am pedalat doar 30 de kilometri pana acum). Dar mai tot timpul esti complet absorbit de ce se intampla in momentele respective, de urmatoarea curba, de norii care fug pe deasupra ta, de gropile si de damburile in drum, iar asta se intampla in sensul cel mai bun al cuvintului.

Cu dorul de casa e poate e mai simplu si pot sa spun ca daca mi-e dor de un loc anume, mi-e dor de muntii din Romania. Iar de ei nu mi-e dor din cauza frumusetii lor, caci sunt munti mult mai faini pe lumea asta, ci din prisma momentelor traite acolo alaturi de persoane dragi. Si cum de-a lungul timpului s-au strans extrem de multe momente faine, e greu sa nu te simti legat de locurile respective. Si poate intr-un fel din mijlocul pustietatii si de la capatul lumii e mai usor sa distingi ce e cu adevarat important pentru tine.

Dar acum acum revenind la povestea zilei, inainte de a ajunge in Alichur, prima asezare dupa 150 de kilometri, mai am parte de o intalnire interesanta. Pe drumul complet pustiu (pe aici chiar daca e asfalt trec cam 4-5 masini pe zi) zaresc in departare silueta unui om ce merge pe departarea drumului. Cu siguranta nici un localnic nu e suficient de nebun ca sa mearga pe aici, si intr-adevar, atunci cand ajung langa el il intalnesc pe Dimitri, pensionarul rus de 65 de ani plecat cu autostopul prin stan-uri. O bocceluta, un izopren si un sac de haine ce nu par neaparat potrivite pentru frigul din Pamir e tot ce are dupa el. Ne facem poze, eu vorbesc rusa cam cat vorbeste el engleza, asa ca dialogul se desfasoara cel putin ciudat. Oricum intalnirea e o dovada clara ca daca exista chemarea, nu e niciodata prea tarziu.[...]"

Image and video hosting by TinyPic
Craciun - de lmm la: 25/10/2003 04:00:48
(la: In curând Craciunul..)
Papadie, intii trebuie sa spun ca iti savurez de multe ori umorul...

Cit despre cadourile de Craciun pe care ni le facem chiar daca sintem adulti este pentru ca in fiecare dintre noi doarme copilul din noi si cadourile de Craciun sint unul dintre lucrurile dupa care tinjim cind sintem copii.....Eu daca nu primesc nimic de la persoanele dragi sint foarte trista...(Daca primesc ceva care nu imi place sint suparata, dar asta este alta tema.... :));)) ....
Stam ca niste copii in jurul pomului si ne desfacem cadourile pe care scrie numele nostru... Si ne bucuram, si simtim recunostinta, si ne simtim importanti, iubiti...Nu este asta unul din momentele pe care abia le asteptam cind ne pregatim pentru Sarbatoare citeva luni??
Iar portocala de care vorbea Alice este simbolul Craciunului rominesc de care imi aduc eu aminte cu caldura in suflet...Ce bucurie cind tata scotea de pe undeva o sacosa cu portocale pe care reusise sa le cumpere nu stiu cind si nu stiu de unde si pe care le pitise sa le avem de Sarabatori...
#2121 (raspuns la: #2015) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Mi despre intoarcerea acasa - de (anonim) la: 09/02/2004 06:59:09
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
Da, e adevarat ca WC-urile din Romania sunt ingrozitoare, mai ales ca ele nici nu mai exista in multe orase. De aceea ma mira faptul ca multi au ales sa stea departe de tara din cauza lor, a veceurilor!

Ce vrau sa spun e ca suntem orbiti de asemenea detalli si suntem inclinati sa le dam dreptate fostilor concetateni cand spun ca nu se mai intorc in Romania. Pentru ce plecati de zeci de ani e de inteles ca au uitat atitudinea romanilor fata de toaletele publice. Eu mai stiu ca regula generala era sa te pregatesti de acasa pentru catva ore sau sa te tii ("tzii")pana ajungi la scoala/inapoi acasa/la rude/prietenii etc. Aceste toalete erau cu siguranta curate, va mai amintiti?

Iar in ziua de azi puteti intra in orice bar, pizzerie, centru comercial sau, ca oriunde in lume, la Mc Donald's si rezolvati o problema importanta.
Exista atatea toalete curate in Romania ca se poate spune fara grija ca e ca "acasa".

Ma mai intreb cati dintre (fostii) romani au incercat sa ajute o firma romaneasca sa se prezinte "occidental" si sa inteleaga ca in comert, vanzari mari nu se pot face fara amabilitate fata de clienti. Stiu ca printre forumisti sunt o multime de specialisti, nu vorbesc in vant. Pot sa va spun ca si romanii care nu prea au umblat prin occident se plang de acest lucru. De parca acolo totul e nu numai curat, ci chiar pur.

Nu doresc polemici si pana la proba contrara va cred pe toti nevinovati, puri.

Eu voi merge in continuare in Romania. Sunt atatea locuri pe care vreau sa le vad si revad si atatia prieteni straini care vor sa ma insoteasca... Nu va faceti griji pentru noi, nu ne e frica de caini, ne vom tine geanta cu valori aproape si nu vom schimba bani la negru ...

Dar poate ne intalnim in Ro !

Cu drag,
Mi

gabi - de belazur la: 04/03/2004 18:25:32
(la: Droguri)
"Belazur, sunt exigent cu mine insumi si-mi cunosc limitele. Restrictiile de care imi vorbesti, cred ca esti de acord nu pot fii mentinute prin legi."

In ce sens esti "exigent cu tine insuti"? Esti destul de "exigent", incat sa recunosti ca ai o problema cu drogurile , de care trebuie sa scapi? Esti gata sa renunti? Acuma, sincer, nu am de gand sa incerc sa te conving sa faci asta, dar eu la acest fel de "exigenta' ma refeream. Restul "exigentelor" tale - ma intereseaza si mai putin.

"Cred ca esti de acord, din nou, ca istoria prohibitiilor umane a creat un mai mare consum, si in plus o economie subterana greu de combatut."

Cred ca intotdeauna au existat (si vor exista) tipi slabi si structuri criminale care au profitat de ei. Nu as accepta niciodata sa dau bani pe ceva ce mie imi face rau, iar pe altii ii imbogateste - aici ce-i drept, se poate discuta mult si bine... Mi-e frica pentru persoanele dragi mie si pentru oricine ar putea fi victima...

"Probabilitatea de a fi ¨prizionerul viciului meu¨ nu exista, te asigur, de cat daca ar fii o constructie psihologica, ori in cazul meu nu e."

Mai toti dependentii de droguri zic asa. Asta se numeste "denial" - mai pe romaneste... :(

"De cea fiziologica poti sa fi la fel de sigura ca e la fel de utopica. Exista situri publice care te pot edifica in acest sens."

Da, stiu, tocmai de asta am dat niste link-uri ceva mai inainte...

"Nu inteleg ce vrei sa spui prin viciu ordinar."

Exact ce am scris. Adica, nu esti primul dependent de droguri cu care discut. Este ceva obisnuit ca te consideri "special" pentru faptul ca te droghezi (cei mai putin instruiti vin si cu exemple din "cultura universala", ma mir ca aici nu a adus nimeni vorba de "genialii narcomani" - ca si cum drogul e cel care ar "induce" un vreun fel calitatea de "talent", si nu ar fi, de fapt, o relatie inversa). Asta am vrut sa spun: faptul ca te droghezi e ceva ordinar (mai rau, e o boala psihica, de care, daca ai curaj si rabdare, te poti vindeca, daca nu - ramai prizonierul ei). Si e un viciu, in acelasi timp. De care nu ai de ce sa fii mandru - decat in cazul in care scapi de el. Si inca ceva, cu cat discutam mai mult si tu negi ca ai fi dependent, cu atat mi-e... mai mila de tine.

P.S. Nu e vorba de "puritanism". PUR si simplu, cred ca sunt destule lucruri care iti pot stimula imaginatia, fara a-ti altera simturile, fara a-ti "distorsiona" personalitatea sau a-ti slabi vointa...
#11368 (raspuns la: #11357) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Un tip la un bar, mort de b - de SB_one la: 06/03/2004 08:44:53
(la: Femeia)

Un tip la un bar, mort de beat, cu paharul in fata,
> > plingea de rupea pamantul. Vazandu-l asa de dezamagit,
> > barmanul il intreaba:
> > - Dar ce s-a intamplat?
> > - Pai, acum trei luni, a murit mama si mi-a lasat
> > 10.000$...
> > - Condoleantele mele...
> > - Acum doua luni, a murit tata si mi-a lasat
> > 25.000$...
> > - Imi pare rau, domnule, foarte rau...
> > - Luna trecuta a murit frate-meu si mi-a lasat
> > 50.000$...
> > - Vai, trei persoane dragi, in asa scurt timp...
> > - Si luna asta nu mai pica nimic... nimic... fir-ar sa
> > fie...
> >







SB
................................................................
it's nice to be important, but it's more important to be nice !
#11476 (raspuns la: #11342) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Alice - de Belle la: 31/07/2004 02:50:04
(la: Alice)
poate si una si alta, nu mai are insa nici o importanta.
intr-adevar, cred ca e o mare problema sa nu poti avea incredere in oameni, mai ales cand nu ti-au facut nimic...
si sa stii ca nu ti-am aratat o prietenie iesita din comun sau inexplicabila, eu asa sunt cu toata lumea!!!! cui ii place continua sa-mi fie prieten si in timp poate ajunge sa-mi fie prieten cu adevarat, cui nu-i place imi dau seama si singura mai devreme sau mai tarziu si-o las balta fiindca nu merita efortul meu sufletesc si nici timpul. nu e vina mea ca mama natura m-a facut deschisa la suflet, prietenoasa si glumeata, si nici ca altii interpreteaza gresit aceste le-as numi, poate, calitati.
nu te supara pe mine dar chestia cu luatul "mai incet" e valabila cand cineva de sex opus iti face curte, nu cred ca e "interpretarea" potrivita in acest caz.
orice prietenie (si nu ma refer la nimic altceva decat la sensul pur) se bazeaza pe chemistry intre doua persoane... ori exista, ori nu .. sa stii ca am intalnit foarte multe persoane cu care am avut aceasta chemistry iar "prietenia" a venit de la sine, ca si cand ar fi fost acolo de-o viata.
mi-ai placut da' sa stii ca nu "mor" dupa tine si nu tin cu tot dinadinsul sa-mi fi prietena, mai ales dupa reactiile de respingere pe care le-ai avut la "gesturile" mele total inofensive si inocente.
si nu cred ca e cazul sa mai continui cu variatiuni pe-aceeasi tema, ai inteles ce-am vrut sa spun ...
pacat.
#18664 (raspuns la: #18634) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
trecere in revista - de Belle la: 14/10/2004 18:46:41
(la: Cafengii din toate tarile, adunati-va!)
“Rasfoind” cele 182 de comentarii de pana acum, iata un scurt rezumat ar optiunilor exprimate de cei foarte putini care au avut amabilitatea sa contribuie constructiv la idea nascuta din bunavointa si sinceritate, pentru care ne-am oferit timpul cu placere desi unii au considerat ca li se cuvine si ca am fi obligate cu ceva.

Oriunde in Europa – desdemona, ivy (optiune Franta), florin
Romania – anisia, hypatia, pasagerul, adso, dear, pisicutza, LMC
Austria – LMC, mirelavus, irina
USA sau RO – destin
USA sau Canada – belle, mirelavus, ikoflexer, florin (Canada)
Indecisi – cosmacpan, alex

Ca perioade au fost sugerate lunile iunie, iulie sau chiar noiembrie. O propunere foarte interesanta (si absolut fezabila) a fost cea a intalnirilor regionale, date fiind posibilitatile si timpul disponibil al celor care au raspuns.

Urmarind cafeneaua de ceva vreme, si in special in ultima saptamana, am fost surprinsa ca romanii in general, oriunde s-ar afla, au pasiunea sa-si dea in cap cu prima ocazie si pentru orice nimic, putini fiind cei care gandesc de doua ori inainte de-a da cu parul.

Cativa au deschis cutia Pandorei cu buna stiinta, pe subiecte care era evident ca vor da nastere la interminabilele certuri ca la usa cortului. Altii deschid astfel de certuri si cand nu e cazul, dar in schimb sunt primii care-i acuza pe ceilalti de "deturnarea de la tema discutiilor si insulte, cu singurul scop de a strica atmosfera".

Pentru unii, placerea de-a isi arata “muschii” si de-a avea ultimul cuvant este inegalabila si le da un aer de superioritate care ii face sa-si imagineze ca ar fi un fel de justitiari ai cafenelei, datori sa faca ordine si disciplina si sa ne dicteze ce si cum sa gandim si sa exprimam.

Din fericire sunt doar cateva cazuri (izolate sper… si sper sa ramana izolate) si multi participa la discutii nu numai cu placere dar si demonstrand ca n-au uitat cei 7 ani de-acasa.

Personal, am fost numita “troll” si am fost acuzata de limbaj “tare ales”, am fost pusa la colt ca sa nu ma amestec cu “oamenii mari” si am fost ignorata sau trimisa scolareste la buchia cartii, atunci cand am vrut sa ajut atat cat m-am priceput.

Peste multe am trecut insa cu vederea si-am lasat de la mine… ce sens ar fi avut sa procedez altfel. Dar, cu toate acestea, sunt putine persoane pe care as dori sa le intalnesc si in realitate (as putea sa le numar pe degete). Timpul a demonstrat ca prima impresie e de multe ori gresita si cativa cred ca atunci cand esti sincer si prietenos e fiindca le esti dator si li se cuvine.

Sunt convinsa ca cine doreste cu adevarat sa se intalneasca si cu ceilalti, va actiona ca atare si nu va sta cu mainile in san.

Din aceste multiple motive nu doresc sa ma mai simt obligata a incerca sa “organizez” (multi asteapta probabil servicii comparabile cu cele ale unei agentii de turism) sau sa conving pe cati mai multi sa ni se alature… sper sa nu fiu inteleasa gresit, dar data fiind calitatea si viteza de reactie precum si lipsa entuziasmului care ar crea o atmosfera mai putin nociva (in fond este o lume virtuala, de ce atata pasiune si indarjire) nu pot sa ma voluntariez la o astfel de “actiune” daca simt ca nu o voi face din toata inima.

Personal, cu mare placere ma voi intalni cu anumite persoane atunci cand distanta o va permite… si-atat.





~~~~ I don't suffer from insanity, I enjoy every minute of it
#25081 (raspuns la: #25066) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
parerea mea - de mithril la: 19/10/2004 18:06:39
(la: dragostea la distanta este posibila?)
O astfel de relatie este foarte greu de intetinut, daca nu chiar imposibil.
De ce? Pentru ca va interveni mereu gelozia (care in majoritatea relatiilor de acest gen sunt bine intemeiate nu doar presupuneri false) din partea unuia sau a amandurora, parca si aud replici de genul "ai fost la discoteca X cu prietenii Y si Z si ati agatat fete, m-ai inselat, o stiu, o simt etc." sau "sunt sigur ca s-au dat baietii la tine si tu le-ai dat nas si ai flirtat cu ei si te-ai combinat cu ala bla bla bla"... ma rog replicile astea depind de la caz la caz, eu am citat din ce am auzit / zis.
Sunt rare cazurile in care ambii parteneri sau macar unul are incredere oarba in celalalt, in general mereu exista o indoiala / banuiala si asta incet-incet sufoca o relatie daca i se permite. Eu personal am patit asa si sincer am iubit-o mult si inca o iubesc dar ar fi fost altfel daca eram mai aproape unul de celalalt.
Nu se poate pretinde cuiva sa fie fidel la 10000km distanta, orice om are si el nevoile lui cum ar fi afectiunea si erotismul, si daca se poate trece peste asta si se "permite" intalnirea cu alte persoane pentru a-si "satisface nevoile" atata timp cat cei doi sunt departe unul de celalalt atunci ca va fi posibila relatia la distanta dar dupa parerea mea o sa fie orice numai dragoste nu... cam paradoxal nu?
Daca este cineva care crede ca nu am dreptate atunci il invit sa ma contrazica, si nu ma refer la o contrazicere de genul: "nu ai dreptate, se poate iubi si la ditanta -punct-" .
POWER TO THE PEOPLE!!!
Mai bine singur!!! - de eihrana la: 13/01/2005 17:56:26
(la: Cum recunoastem un prieten adevarat?)
Cred ca fiecare ne lovim de asemenea momente.Sunt lectile de viata care nu trebuiesc uitate.Fiecare intelegem diferit si vedem din alt unghi problema,dar nu conteaza cum o vedem noi pentru ca o persoana a avut de suferit si acu sufera poate si mai mult siii este foarte greu sa se acomodeze cu prezentul.
Parerea mea e ca tre sa iertii persoanele dragii dar sa ai grija cum te comportii cu ele.Dc zici ca aceasta pers iti era prieten inseamna ca te-a ajutat candva,poate chiar nu a putu sa fie langa tine in acele momente,nu putem sa fim peste tot chiar dc este visul nostru.NU stiu dc este cel mai bun lucru care il potii face da cred ca ar trebui sa nu te mai bazezii atat de mult pe oamenii din jurul tau pt ca vei fii dezamagita.Incearca sa nu mai tii atat de mult la pers inonjuratoare findca ele te vor parasii intr-o zi(din propria experienta)!!!Si parerea mea ca un prieten adevarat este acela care vine si te pupa usor pe obraz in miezu noptii iti ofera dragostea si afectiunea de care ai nevoie fara sa iti ceara nimik inapoi.
Bucuresti vazut de o regizoare suedeza - de RSI la: 27/03/2005 23:59:57
(la: Pentru Bucuresteni si nu numai pentru ei)
Uite ca nu numai cei nascuti in Bucuresti stiu sa-l aprecieze. Aviz snobilor:


"Formula AS - Cultură



Festivalul Dakino


Karin Wegsjo


"Bucurestiul? Imi lipsesc cuvintele pentru a descrie frumusetea
acestui oras"

O tanara regizoare suedeza obtine Premiul special pentru un film
documentar, dedicat mult hulitei capitale romane: "Farmecul discret
al Bucurestiului"

Adevarata minune! Exista straini care stiu sa descopere un alt
Bucuresti decat acela al cersetorilor, al gunoaielor si al cainilor
vagabonzi. Iar cand toate astea se-ntampla prin intermediul
aparatului de filmat, minunea este cu atat mai mare. Am intrebat-o,
deci, pe tanara, frumoasa si talentata regizoare a filmului, prin ce
miracol si-a oprit privirile asupra Bucurestiului.



- In 1987 am venit pentru prima oara in Romania. Am stat doar o zi la
Bucuresti. Era in martie, era frig, intuneric, o tristete
coplesitoare. Am vizitat apoi Sibiul si Timisoara. Pretutindeni, am
intalnit oameni minunati care, cu toata frica de atunci, erau calzi,
sensibili, admirabili. Apoi, in 1992, cand mi s-a creat ocazia sa
revin in Romania, teama disparuse. Am intalnit multa lume, persoane
interesante, m-am simtit bine.


Cat despre Bucuresti, imi lipsesc cuvintele pentru a putea descrie
frumusetea acestui oras. Este atat de plin de contraste, de locuri
frumoase, frumoase, frumoase. Case splendide, cu arhitectura "belle-
Žpoque" sau moderna, cubista sau in stil romanesc-brancovenesc.
Adevarate comori. Sigur, exista si spatiile uniforme si cenusii,
Pantelimonul de pilda, cu bulevardele lui stereotipe si nesfarsite,
cu blocuri urate, prost construite. Toate acestea la un loc dau
Bucurestiului o nota aparte, foarte personala si nu lipsita de
interes. Cat am stat la Bucuresti, am mers mult. In partea veche a
orasului era muzica, treceam pe strazi si auzeam crampeie de melodii.
In partea "noua", aceea cu blocurile uniforme si bulevarde largi,
muzica murise. Nu se auzea nici macar o nota. M-am intrebat atunci
cum ar reactiona cineva, venit din partea "veche" a orasului, obligat
sa traiasca intr-unul din aceste blocuri. Acesta este unul din
motivele pentru care am ales Bucurestiul. Celalalt motiv a fost ca
cineva ca mine, venit dintr-o tara bogata, curata, linistita -
Suedia, de pilda - simte ca, o data cu perfecta noastra curatenie, ne-
am instalat in sterilitate si am pierdut ceva important: omenescul,
caldura comunicarii, prezente din belsug aici, la Bucuresti.

In Suedia, totul este corect, suprafetele sunt perfecte, curate, fara
fisuri, fara gropi. Nu se vede ca a trecut timpul peste noi. Aici,
semnele timpului se vad, se simt la fiecare pas. Si chiar fetele
oamenilor sunt aici foarte diferite. In Europa de Vest, ca si in
Suedia, noi suntem toti la fel. Civilizatia creeaza inregimentari.
Stiu ca si aici se vor mai schimba lucrurile. Chiar de la an la an,
gasesc multe schimbari.



- Filmul dvs. este realizat in jurul a 6 personaje, oameni intre 20
si 99 de ani, pe care ii uneste acelasi sentiment: iubirea
de "acasa". Cum v-ati gasit eroii?



- O foarte buna prietena mi-a recomandat-o pe "tanti Coca", Elena
Popescu. Pe arhitectul Namescu l-am intalnit in casa parintilor unui
prieten roman din Suedia. Andrei Baleanu si Ilinca Dobrescu mi-au
fost prezentati de asistentul de regie Tudor Giurgiu, un admirabil
coleg si un bun profesionist. Imaginea filmului e semnata de
conationalul meu, Gunnar Kallstršm, unul dintre maestrii filmului
documentar suedez.



- Aveti multi prieteni la Bucuresti?



- Multi si foarte apropiati de inima mea. In general, oamenii de
aici, cand devin prieteni, sunt foarte deschisi, generosi.


- Si totusi, filmul dvs. este foarte trist. De ce?



- Pentru ca realitatea insasi este foarte trista. Viata este facuta
asa. Timpul trece si, o data cu trecerea lui vine tristetea.
Sentimentul de tristete vine mai ales de la cei care au participat la
film, de la "personaje". Au fost atat de sinceri, de deschisi, iar in
sufletele lor exista atata tristete... Asta se simte in film:
inima "personajelor".



- Exista in film o scena in care un grup, destul de agresiv, va
intreaba de ce filmati. Asa s-a intamplat intr-adevar?



- Da, s-a intamplat asa, dar nu in timpul filmarilor, ci cand am
venit in Romania singura, in 1997, inainte de filmari. Eram echipata
cu un aparat de fotografiat si cu o camera video si fotografiam
detalii care mi se pareau mai interesante. La un moment dat, cand
tocmai fotografiasem o casa mai paraginita, a venit la mine un barbat
care m-a imbrancit si a vrut chiar sa-mi ia aparatul de fotografiat.
Trageam amandoi de aparat, el era ca iesit din minti si nu a incetat
decat atunci cand un trecator, rugat de mine sa intervina, l-a
repezit, facandu-l "securist". Ca prin farmec, furiosul s-a potolit
si incidentul s-a inchis. Dar tot timpul am simtit un fel de
suspiciune din partea bucurestenilor. Este, cred, un fel de teama ca
Romania sa nu apara cu o imagine proasta in lume. Si astazi, dupa
atatia ani de la Revolutie, mai persista aceasta suspiciune. Si nu
inteleg de ce. Eu vad detalii pe care cei care locuiesc in Bucuresti
nu le iau in seama. Casele vechi, de pilda, isi au frumusetea lor si,
chiar daca nu sunt proaspat varuite, sunt armonioase, pline de
detalii surprinzatoare, fermecatoare.



- Ce proiecte de viitor aveti?



- Nu lucrez inca la un proiect anume, dar as vrea sa mai filmez si
alte locuri din Romania.



SANDA ANGHELESCU"



==============
"- Cum putem face imposibilul?"
"- Cu entuziasm!"
Paulo Coelho-Al 5-lea Munte

cristall - de Belle la: 14/04/2005 19:13:59
(la: Avem curaj sa discutam deschis despre infidelitate?)
poate ca si in cazul asta intervin piticii ;))) cine poate spune de cate feluri sunt si care e ierarhia.....

serios acum... am intalnit cazuri de persoane mai putin oneste (la modul general, nu neaparat pe tema conferintei prezente) si care mergeau pana-n panzele albe cu justificari si scuze numai ca sa "cada in picioare" de ajungeau sa nu mai faca deosebirea intre adevar si inventie.

o alta varianta ar fi (presupun) rusinea sau dezgustul fata de propria persoana in urma infidelitatii comise, si-atunci incearca sa se auto-convinga ca defapt nu s-a intamplat.
#43589 (raspuns la: #43584) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ce-mi da putere... - de dilimmache la: 16/04/2005 15:16:13
(la: Ce ne da putere?)
dilimmache - imi da puterea de a ma trezi in fiecare dimineata... altceva. Spre exemplu, in dimineta de azi, aceasta mi-a fost conferita de vocea unei persoane dragi... in alte dimineti, cel putin in ultima vreme, de ciripitul unei pasari sau de o raza de soare...Si probabil ca numitorul comun al acestora este VIATA, FIINTA, EXISTENTA...
Eu de obicei, inainte de a ad - de black_smile la: 16/04/2005 23:02:42
(la: ce gindesti inainte de a adormi???)
Eu de obicei, inainte de a adormi, ma gandesc la tot ce am facut in ziua respectiva...si ma opresc asupra unui lucru facut in acea zi si incep sa filosofez in cap'shorul meu despre el, intorcandu-l pe toate partile...pana adorm...
Dar de la o vreme, inainte de a adormi, ma gandesc la o persoana draga mie...si adorm mereu cu zambetul pe buze :)
Subiectul discutat - de TeodoraPA la: 18/04/2005 14:52:11
(la: Gregorian Bivolaru - MISA, guru şi servicii secrete)
Este unul exterm de controversat.
Nu se mai stie nimic de Bivolaru, cu toate ca au trecut zile bune de la descoperirea lui in Suedia. Vom vedea...
Insa faptul ca va fi sau nu arestat la un moment dat nu-i va lamuri pe adeptii lui cu privire la inselaciunea generala MISA. Din contra, si din pacate, asa cum de cele mai multe ori se intampla cu grupurile "persecutate", prigonite,..., cred ca credinta le va fi intarita si adeptii MISA vor fi din ce in ce mai inversunati.
Un lucru la care m-am gandit in ultimul timp este ca atunci cand cineva, fie yoghin, fie budist, fie musulman, fie penticostal, fie crestin apartinator oricarei alte religii, deci atunci cand cineva este convins ca detine adevarul absolut devine extrem de arogant. Si am observat lucrul acesta chiar si la bisericile neo-protestante despre care cred ca sunt mai aproape de adevar... Eu personal. Morala? - sa cultivam modestia si smerenia...
Am intalnit si eu persoane practicante yoga, nu stiu daca erau sau sunt membre MISA, insa stiu un lucru - felul in care s-a comunicat cu mine, de undeva de tare sus, ca si cand eu as fi pierduta si nu as avea puterea de a intelege anumite aspecte ale vietii, a fost de-a dreptul abuziv. Ultima discutie pe care am avut-o cu o astfel de persoana am incheiat-o practic refuzand eu sa mai discut si sa fiu injosita... Dar bineinteles, n-or fi toti asa, fiecare padure cu uscaciunile ei.
Eu cred in Dumnezeu, Cel revelat in Biblie, cel pe care il simt si il iubesc... Si nu-l vad in MÍSA, nici nu vad vreo legatura intre El si practicile yoga. Am citit mult despre credinte si practici de toate felurile si refuz practic sa vad vreo legutura intre una si alta.
Daca as descoperi precum anonimul de mai jos ca un prieten de-al meu e in situatia redata de el - m-as ruga pentru el.

M-am bagat si eu ca musca-n lapte, am citit toate cele spuse de spiritu intelept mai jos, si de altii care sunt mai mult sau mai putin pro MISA sau pro yoga si vreau sa mai adaug un singur lucru - nu avem mijloacele necesare ca sa ne convingem reciproc unde si care este adevarul. Insa roadele vorbesc de la sine...

Take heed when you think you stand, lest you fall.
#44177 (raspuns la: #42494) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ca bine zici - de just_me la: 02/06/2005 09:53:56
(la: Idee de cadou... Cadouri speciale...)
ma eu una stiu ca un cadou se face unei persoane dragi sau cel putin pe care o cunosti(asta in majoritatea cazurilor)
ei pai daca cunosti persoana tre sa-i stii catusi de putin gusturile si atunci nu prea ai cum sa dai gres in alegerea cadourilor nu?
#52784 (raspuns la: #396) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
depresia - de danaig la: 05/06/2005 11:52:54
(la: cum ii vedeti pe cei deprimati?)
Nu se poate vorbi despre depresie fara a lua in considerare faptul ca granita dintre luciditate si nebunie este atat de firava incat nici nu sesizam cand o depasim.
Pana la urma si depresia oscileaza in intensitate pana la limita nebuniei.
Sunt norocosi cei puternici, cei pe care optimismul innascut ii ajuta intotdeauna sa treaca peste perioadele grele fara a-si pierde echilibrul. Cum ar putea acestia sa inteleaga prin ce trece un depresiv, un om care nu mai stie sa zambeasca, care nu reuseste sa-si inteleaga viata? Este absurd sa ceri asa ceva.
Tabloul este cam de genul acesta : esecuri peste tot in jur la care se adauga cele proprii pe toate planurile asociate cu pierderea unor persoane dragi, dezamagiri si singuratate. Superb,nu? Ce mai ramane? Religia, internetul, cartile si televizorul.
Ce se intampla cu tot ceea ce visam: familie, copii, cariera? Toate visele dispar si ar fi frumos sa stim ca macar trec intr-o alta dimensiune in care se transforma in realitate.
Despre depresivi nu putem vorbi decat la modul : am fost acolo, acum trebuie sa ii ajut pe altii sa se intoarca si ei la ceea ce este frumos in viata asta si asa atat de scurta. Daca ii privim cu mila este ca si cum i-am condamna la izolare. Ca sa nu mai vorbim cat este de evidenta si suparatoare atitudinea condescendenta a unor outsider-i.
Asa ca, hai sa ne gandim cat de frumos este zambetul unui copil si sa vedem ca aproape intotdeauna rasare soarele...



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...