comentarii

intamplare fantastica


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Intamplator - de Guinevere la: 02/03/2006 23:12:01
(la: Zanele de papadie si ploile acide)
Am citit intamplator, poate pentru ca m-a atras titlul, nu stiu. Mi s-a parut scris frumos, mi-a facut placere, m-a surprins cum ai imbinat fantasticul cu realitatea. Cred ca ai talent si sper sa scrii in continuare.
____________________________________________
De la sublim la ridicol nu este decat un pas.(Napoleon)
cu scrisul se poate intampla - de (anonim) la: 31/08/2003 06:56:07
(la: Scrisul si sexul)
cu scrisul se poate intampla cam asa: daca din oboseala esti nevoit sa iei o pauza, te paraseste muza si ramai gol in ganduri in fata foii albe de hartie...pe cand cu sexul se intampla ca atunci cand esti obosit si iei o pauza, te cufunzi intr-un somn dulceag si te trezesti gol in fata muzei ce ti-a umplut gandurile chiar si in somn!
Gabita
Intamplarea-dar nu cred asa d - de (anonim) la: 04/09/2003 04:21:14
(la: Poveste din liceu, in cheie nostalgica.)
Intamplarea-dar nu cred asa de mult in hazard- m-a facut tocmai azi sa dau peste blog-ul tau.De ce?Tocmai cazusem intr-o stare deplorabila...de ce?Poate pentru ca mi-am adus aminte de un coleg de al meu care a murit acum o luna.Interesant e ca m-am simtit vinovata pentru ca nu am putut sa il salvez-de ce?Nu stiu!Nici macar nu eram alaturi de el atunci si nu stiam ca "setea" lui de viata va sfarsi in acel tragic accident.Se pare ca viata e un sir de intrebari si mereu va exista una care ne va chinui " de ce?".Colegul meu avea ceea ce avea si colega ta!Acea stralucire in priviri care spunea cat de mult iubeste viata si ca vrea sa o traiasca la maxim-ca si cum azi ar fi ultima zi, dar si ca va avea un viitor stralucit daca va scapa de ziua de maine!Nu a scapat!Gaseste tu un raspuns la " de ce lor?"!Eu nu pot-sau nu vreau!
Pisicutza
iubirea - de (anonim) la: 15/09/2003 17:42:19
(la: Se poate trai fara iubire?)
tocmai descopar ca imi este fantastic de bine si de suficient numai sa iubesc desi sunt iubita la fel de mult..e incredibil stiu dar numai iubirea mea imi e de ajuns... habar n-am ce mi se intampla dar daca asta e iubirea atunic toti prietenii mei care sunt indragostiti habar nu au despre ce vorbesc...sau poate asa trebuie sa fie...diferit
Ce s-a intamplat cu zambetul - de nadia la: 16/09/2003 12:23:47
(la: De-ale vietii)
Ce s-a intamplat cu zambetul romanilor? A plecat in ziua in care "democratia" s-a instalat in Romania... A plecat undeva in occident... sau in SUA... Daca iesi din Romania, oriunde te duci si intalnesti un roman, o sa vezi ca zambeste; nu zic ca "dincolo" viata e usoara; nu e, credeti-ma pe mine, (locuiesc in Canada); asuzi din greu pentru fiecare dolarel, dar ai pace in suflet, stii ca ai bani destui sa-ti platesti ce ai de plata si mai ai ceva deoparte, sa-ti ajuti familia in Romania, ca de-acolo ai plecat si stii cum e viata si stii cat de mult conteaza cand cineva "din afara" te ajuta. Si mie mi-e greu aici, dar zambesc. Zambesc de cate ori trimit bani acasa, familiei, zambesc cand ii sun... zambesc oamenilor pe strada, chiar daca nu-i cunosc... zambesc cand... Zambesc pentru ca traiesc si viata e asa de valoroasa! Pentru un minut, in fiecare zi, uitati de probleme si zambiti! Va garantez ca va veti simti mai bine! nadiaboga
#276 (raspuns la: #206) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Uneori se intampla ca din cau - de Daniel Racovitan la: 06/10/2003 03:47:34
(la: Un nou concept la Luneta: gazda unui subiect)
Uneori se intampla ca din cauza grabei, sa apesi alaturi pe tastatura, sau sa iti scape pur si simplu un acord

De aceea ar trerui adaugata si regula "nu se comenteaza greselile gramaticale". Este foarte iritant ca subiectul initial s fie sa zicem "manastirile din nordul Moldovei", iar pe parcurs discutia sa ajunga la o disputa pe teme gramaticale.
#740 (raspuns la: #736) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
fantastic - de mama la: 25/11/2003 06:50:08
(la: Tablitele de la Tartaria)
link-ul este fantastic. Multumesc pentru informatie.
Copil fiind ma atrageau ca un magnet
alte scrieri vechi.

pana acum n-am realizat
ca e deajuns sa accesez un link
pentru a mi se deschide
o asemenea usa spre cunoastere.
tipul e fantastic... de la ri - de Daniel Racovitan la: 09/12/2003 15:23:25
(la: Cohen)
tipul e fantastic... de la ritmuri de vals si copacabana pana la cajun si ghospel le interpreteaza su aceeasi usurinta....
#6312 (raspuns la: #6230) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Daniel, fantastic! nu face d - de SB_one la: 24/12/2003 05:54:21
(la: Misterele Revolutiei)
Daniel,
fantastic! nu face decit sa-mi intareasca convingerile. Ar trebui s-o vada titzi. Zau ca merita.
Multzam ptr. informatzie

sb


Moto:
Crede in cel ce cauta Adevarul,
Fereste-te de cel ce l-a gasit.
(A.Gide)
#7213 (raspuns la: #7210) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Isabela Iorga_ Despre originile omului - de SB_one la: 29/12/2003 11:17:08
(la: Tablitele de la Tartaria)
Despre originea omului
Sursa: Isabela Iorga
Data: 06.01.2003

La Annunaki (Nephilim) s-au descoperit cateva tablite sumeriene, continand un text foarte curios pentru noi, prin informatia pe care o transmite. Aflam ca, acum 450 000 de ani a aterizat pe Pamant o civilizatie sosita din Constelatia Taurului, roiul Hyadelor, pentru a-si salva planeta. Au extras de pe planeta noastra cantitati de aur si alte materii prime ce le erau necesare pentru atmosfera lor. Ei sunt cei care raman aici si vor intemeia o supercivilizatie pe care noi o cunoastem sub denumirea de Sumer. Ceea ce se cunoaste eronat este spatiul in care aceasta civilizatie a sosit si a intemeiat prima sa tara. Multi afirma ca civilizatia sumeriana a aparut dintr-u inceputuri pe teritoriul cuprins intre Tigru si Eufrat, in vechea Mesopotamie, insa nu sunt de acord cu aceasta afirmatie si voi incerca sa demonstrez si de ce, studiind chiar documentele vechi sumeriene.

Aceasta civilizatie intemeiata de catre extraterestrii din Constelatia Taur (steaua Aldebaran), a aparut pe teriroriul vechii Hiperborea, in zona actualilor Carpati. In 1961, Nicolae Vlasa descoperea primele tablite de la Tartaria, despre care se afirma initial ca ar fi fost “importate” din Sumer, dar dupa ce sunt verificate si datate la Moscova, concluziile vor fi altele. Tablite de acelasi tip se vor descoperi ulterior celor de la Tartaria in zona Portilor de Fier, la Lepenskii Vir, pe malul drept al Dunarii. Istoricul rus N. Jirov declara in revista Znanie Sila (1971) faptul ca sumerienii au migrat din zona carpatica, ducand cu ei o scriere deja cunoscuta. In sprijinul afiramatiilor sale aduce argumente imbatabile. Primul calendar mesopotamian nu corespunde latitudinii Sumerului, ci zonei din nordul peninsulei balcanice( Geto- Dacia). Sumerienii au migrat cu tot cu calendar, insa acesta nu se mai potrivea la marimea zilelor si noptilor de pe latitudinea lor, fapt pentru care a fost schimbat. Acelasi argument a fost folosit si de catre astronomul polonez Ludwig Zaidler in cartea “Istoria ceasurilor” pentru a demonstra migratia sumeriana din zona carpatica. Savantul sovietic mai sublinia faptul ca limba sumeriana era total diferita de ale vecinilor semiti, iar scrierile lor plasau originea stramosilor intr-o tara montana sau submontana. Datarile cu carbon radioctiv(C 14) au stabilit ca tablitele carpatice sunt mai vechi cu 2 milenii decat cele din Sumer, iar scrisul de pe tablitele de la Tartaria, localitate pe care am identificat-o cu prima resedinta regala din lume, atestata in Lista din Larsa, cuprinzând "Regii care au domnit inainte de Potop", sub denumirea de Badtabira (BA/b/-D/u/-TI-BIR-A/ = "Asezarea de la poarta de acces a celui care vorbeste, conduce si traieste in casa de lânga apa" - v. Mures), este mult mai vechi decat cel descoperit pe placutele din Sumer.

Desi s-a realizat o "citire" si traducere a semnelor de pe aceasta tablita, la o "recitire" in sensul invers al acelor de ceasornic am identificat: BAB-SARRU / RABU-DU-KI-USU-EN / ZU-GIRA-PATESI-III-BANSUR-MU-NANNAR-RABU / ZU-II-DINGIR-II-DINGIRANA, pe care le traducem prin: "Poarta de acces a marelui rege cer conduce cele patru districte ale tarii puternicilor zei al Lunei si Focului, a protectorilor care slujesc masa mare pentru jertfele inchinate triadei sacre (AN, ENKI, ENLIL-I) si renumitului zeu al Lunii din nord, cel care face sa prospere mâncarea si bautura, dupa disparitia celor doi zei si doua zeite (Igigi)". Pe aceleasi tablite de la Tartaria, s-au gasit scrise cuvintele: “BAB"=Poarta" (intrare-iesire), evidentiata prin "orificiul" realizat in tablita, acolo unde, de fapt trebuia sa fie "fata omului", SARRU-RABU = "Marele rege", un titlu, o demnitate, evidentiata prin "tichia regala", iar prin asocierea termenilor BA/b/-SA/rru/-RABU a rezultat Basaraba, apelativul remarcabilei dinastii regale din spatiul carpato-danubiano-pontic, astfel atestata si ca prima dinastie regala din lume. Orasul Badtabira, cum se numea atunci Tartaria, era resedinta reglui ENMEENLUANNA (EN-ME-EN-LU-ANNA = "Domnul preotilor, cel care proclama transformarea in mod miraculos a lucrurilor inconjuratoare de omul Cerului"). In aceasta tara sunt pomeniti a fi aparut, (tot pe tablitele de la Tartaria), “Cei sapte zei - IGIGI" (I-GIGI/ru/ - "Umbrele oamenilor rai, demoni, de lânga râu", v.Mures), fiii lui AN si stramosii lui Anu, descrisi ca niste demoni cu infatisare monstruoasa.

Am prezentat cateva dintre informatiile existente pe placutele de la Tartaria fiindca legatura dintre ele si ceea ce voi expune ulterior este fantastica. Concluzionand datele expuse mai sus si care sunt imposibil de contestat, fiind autentice si provenind din cea mai directa sursa, aflam ca pe teritoriul Carpato-Danubiano-Pontic a existat o civilizatie de “zei”, ai “lunii si ai focului”, o tara mare, care cuprindea patru districte si avea capitala in orasul Badtabira (Tartaria), condusa de catre regele ENMEENLUANNA. Aceasta tara va ramane consemnata in documente sub numele de Tara LUANNA sau Tara regelui AN. Cu toate acestea, el nu a fost primul rege al tarii, ci tatal sau, regele ANU, asa cum ne-o confirma si scrierea de pe placute: “fii lui AN si stramosii lui ANU”. Ei au intemeiat cea mai veche dinastie regala cunoscuta pe pamant, de pana acum, cea numita a Basarabilor. Aceasta Tara, LUANNA sau a lui ANU, se intindea in NV tarii noastre, in munti.

In “Legenda lui Ghilgames”, epopee sumeriana, se povestesc intamplari din timpul domniei regelui Anu si a potopului care a avut loc atunci. Dar pana sa se produca potopul, mai precis pana sa fie provocat de catre extraterestrii din Tara LUANNA, au avut loc mai multe evenimente importante care au determinat, in final, luarea fatidicei hotarari. Pentru a ilustra cat mai corect si clar evenimentele acestea, voi apela la celebra lucrare, despre care nu se poate afirma ca a fost falsificata. In mit ni se povesteste cum au decis “zeii” sa creeze o noua fiinta si cum au si creat-o. Ea este numita Enkidu in povestire, iar in Biblie se va numi Adam ( insotit de catre Eva, consoarta lui). Toate aceste denumiri nu reprezinta nimic. In epopee, fiintei nou create trebuia sa i se dea un nume, in Biblie s-a tradus gresit ceea ce dorea sa se exprime initial. Adam reprezinta denumirea AND-ului pe care noile fiinte il aveau, iar Eva, care in ebraica se traduce prin HAVVA=viata, reprezinta viata fiintei create. Adam si Eva inseamna impreuna AND-ul si VIATA, deci o noua fiinta, viabila, cu ADN-ul uman actual si care a fost creata pe cale genetica, de catre extraterestrii.

Noile fiinte au fost create din ordinul regelui ANU, dar au fost “plamadite” de catre zeita Istar, fiica regelui Anu si nu aratau precum arata omul in prezent, ci, dupa cum ne informeaza epopeea, omul nou era: “o fiinta de-o putere coplsitoare, cu trupul invelit in par, asemeni fiarelor din codri”, “un urias”, care, dupa ce “a imbratisa-o pe frumoasa din Uruk, “si-a pierdut din vlaga”, “fiarele au fugit de el, simtind ca nu mai e de-al lor” si el “s-a facut mult mai chipes si mintea i s-a limpezit.”Observam ca primele fiinte, create pe cale genetica, erau mai putin aspectuoase dar foarte puternice, forta lor bruta fiind prinicipala trasatura care ii interesase pe creatori inca de la inceput, ele urmand a fi folosite in muncile cele mai grele, aidoma sclavilor si totodata, li s-a fixat prin informatia din AND si o limita de viata, de 120 de ani pamanteni. Noile fiinte nu gandeau si nu stiau sa se reproduca ( aceasta idee o regasim si in Biblie, cand ni se spune ca Adam si Eva nu se impreunasera,“nu gresisera” si nu gustasera din “Pomul cunoasterii binelui si al raului”, adica nu incepusera sa gandeasca si, drept consecinta a acestui fapt, nu se bucurau de liberul arbitru, pentru a face diferenta dintre bine si rau). Odata ce aceste fiinte incep sa se reproduca, vor apare modificari in natura fiintei lor, atat de ordin fizic, cat si intelectual. Se pare ca urmasii “primilor creati” sunt fiinte cu un aspect fizic placut, pierzandu-si blana de pe corp, mai slabe ca putere fizica decat stramosii lor, dar cu o minte mai “limpede”, adica mai buna.

Totul ar fi fost bine si frumos daca unul dintre fii regelui, ( acestia erau Enki, zeul intelepciunii, numit si EA si Enlil, zeul vazduhului, numit si EL), Enki sau EA, nu s-ar fi revoltat impotriva tratamentului animalic si fara de mila aplicat noilor fiinte. El le va invata sa se reproduca si ii va invata sa gandeasca. Din acest moment, noile fiinte vor gandi si se vor inmulti independent de vointa creatorilor, dar mai ales, la un moment dat se vor ridica impotriva acestora si a modului in care erau tratati.

Care va fi reactia extraterestrilor? Ce se va intampla? Din mit aflam ca regele a convocat un consiliu, o adunare, in orasul Suruppak, unde s-a discutat foarte aprins despre transformarea suferita de catre fiintele create spre a le deservi intereselor proprii si s-a propus ca toate aceste fiinte revoltate si neascultatoare sa fie innecate printr-un potop, hotarare pe care regele Anu a aprobat-o in final. Prin decizia de a face sa dispara toate fiintele create de ei si pe cele nascute din acestea, extraterestrii au dorit sa distruga urmele si efectele unui experiment genetic, care, din punctul lor de vedere, se soldase cu un esec, ceea ce au si facut. In epopee, zeita Istar, fiica regelui Anu, care face o multime de rautati, urmarind rezultatele potopului la a carui producere consimtise, se inspaimanta:” De ce-am vorbit atat de crunt in adunarea zeilor? Tocmai eu care-i zamislisem pe pamanteni, prin voia mea, i-am lasat prada apelor, fara sa misc macar un deget, ci apasandu-i cat mai mult”. Potopul provocat va fi cu mult mai puternic decat preconizasera “zeii” : “Prapadul se-ntinsese atat, ca nu mai putea fi oprit. Insisi zeii se-nspaimantara de ce dezlantuisera si se uitau din inaltimi, fara sa stie ce sa faca si cum sa le poata opri.” Cat de clar precizeaza mitul lui Ghilgames faptul ca potopul a fost provocat de catre extraterestri si mai ales ca proportia si urmarile sale au fost calculate gresit de catre acestia…

Zeul EA ii informeaza pe oameni (“fii lui Cain”) despre iminentul eveniment si Noe, care in mit se numeste regele Ziusudra, va pleca pe mare si se va salva, el impreuna cu toata tara sa, adica impreuna cu toate fiintele de felul sau, urmasii sai. Zeul EA va fi considerat tradator si damnat de catre neamul sau, urmand ca persoana sa-i fie acoperita de rusine, blamata, creindu-i-se in mod voit un renume malefic si devenind in constiinta omenirii acel “Sarpe” care i-a ispitit pe oameni sa greseasca, Diavolul biblic. Acest personaj apare in Biblie sub forma sarpelui care a ispitit-o pe Eva sa muste din mar, deoarece el era conducatorul unei fratii, a unei societati numita Fratia Sarpelui si, probabil era apelat cu titlul de “Sarpe”, dar Enkil nu a facut altceva decat sa ia apararea unei fiinte slabe si sa o ajute. Dupa Potop, o parte din locuitorii din aceasta zona vor migra spre un alt teritoriu, intemeind Sumerul.

Acestea sunt pe scurt evenimentele care s-au petrecut in acele timpuri, pe teritoriul Carpatic, iar faptul ca Potopul biblic s-a pornit aici poate fi explicat precis si clar. In civilizatia sumeriana ni se vorbeste despre cei opt regi care au domnit inainte de potop, pentru un timp de 241 200 de ani si despre dinastiile Ur, Kis, Uruk de dupa potop, cu regii lor, care au domnit pentru perioade de 177 de ani, 24 150 de ani, 3 luni si 3 zile si jumatate, 2300 de ani, iar dupa dinastia lui Uruk, urmand alte dinastii pe care nu le mai cunosc. Aflam ca din momentul sosorii extrterestrilor si a instalarii lor in Tara LUANNA, acum 450 000ani si pana la Potop s-au scurs 241 200 de ani, timp in care fiinte creata pe cale genetica a avut timp sa evolueze, sa devina independenta fata de creator, ca specie si organizare sociala si chiar sa se ridice impotriva acestora. Facand un calcul ar insemna ca acum 208 800 ani a avut loc marele potop. Data aceasta concorda cu data la care s-a produs cel de-al doilea cataclism din istoria Atlantidei, adica acum aproximativ 200 000 de ani ( primul avand loc acum aprox. 800 000 de ani, cel de-al doilea, acum aprox. 200 000de ani, iar ultimul, prezentat ca fiind un mare potop, acum 11 000 de ani). O prea mare coincidenta, nu-i asa? Potopul declansat de catre extraterestrii din zona muntilor Carpati a afectat foarte puternic Atlantida, determinand plecarea unei populatii numeroase de pe insulele ei, spe alte zone de pe glob. Despre migratia atlantilor si despre conflictul iscat intre ei, extraterestrii si fiintele nou create vom vorbi cu o alta ocazie.

Sper ca am reusit sa va conving de veridicitatea celor mai sus prezentate sau daca nu, cel putin sa va provoc sa cercetati singuri.


http://www.rufon.org/articol/16/


Moto:
Crede in cel ce cauta Adevarul,
Fereste-te de cel ce l-a gasit.
(A.Gide)
#7416 (raspuns la: #7321) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cu totul intamplator am dat d - de Daniel Racovitan la: 03/01/2004 05:21:10
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Cu totul intamplator am dat de fotografiile tale aici:
http://www.creanum-belgium.be/page00.html
http://www.creanum-belgium.be/page3d.html

O pagina mi-a atras atentia:
http://www.creanum-belgium.be/pagesouvenir.html
Intotdeauna am gasit fotografiile-suvenir, vechi de zeci de ani, triste.
A fost poate pura intamplare: - de Andrea M. la: 08/01/2004 10:04:33
(la: De ce ati ales sa emigrati?)
A fost poate pura intamplare: mi se oferea sa studiez mai departe ceea ce doream, si asta ducand un trai decent si avand la dispozitie cu totul alta dotare decat in tara.

de ce raman? Pentru ca deocamdata sunt in plina ascensiune iar in tara nu vad nici macar o perspectiva convenabila. care din punctul meu e o pozitie cel putin la fel de buna (ca sa pot considera intoarcerea un progres, si nu un regres). Si asta fara nici o legatura cu partea materiala!
Chiriile in Europa...? - de Dantimis la: 09/03/2004 09:34:11
(la: Cat va ramane din salariu?)
Nu-mi vine sa cred cand citesc ce preturi astronomice sunt la chirii in Franta. Ce salariu trebuie sa aiba omul de rand ca sa-si permita asemenea chirii?

Ca si comparatie, chiriile din zona Chicago, care e una din cele mai scumpe in USA (exceptand LA, San Francisco sau NY):

un 1 bedroom apartment, un fel de apt cu 2-3 camere dar mai mare, la periferia orasului e $700-900 iar in centru poate ajunge pana la $1500. De obicei sunt cu bucataria complet mobilata, dulapuri in pereti, laundry room si multe alte facilitati. Deci conditii mai mult decat decente. Binenteles, sunt unele apartamente care ajung la $3-4000, dar alea sunt de domeniul fantasticului, penthouses de obicei, si nu prea sunt pt muritorii de rand.

De multe ori in pretul chiriei sunt incluse si utilitatile, sau daca nu, trebuie sa platesti separat curentul, gazul si apa care in total se ridica la $60-100/luna.

In ultimii ani, dupa 2000 au crescut si aici preturile la imobiliare, in special datorita faptului ca bancile au acordat imprumuturi cu dobanzi foarte mici pt cumpararea de case. Asa ca preturile au crescut in medie cam cu 20-30% dupa cum citeam recent intr-un articol. Binenteles, in unele zone au crescut mai mult, in functie de cerere. Multa lume e insa de parere ca asta e iar un real estate bubble care se va sparge iar la un moment dat, facand preturile sa se redreseze. Acest lucru s-a mai intamplat in economia americana, de exemplu situatia Floridei unde preturile la loturile de case s-au marit de 3-4 ori in 1-2 ani, ca pe urma sa revina la normal. Probabil ca asta nu e cazul Europei care trece prin ceva schimbari majore in ultima vreme, care justifica cat de cat cresterea propietatilor imobiliare.

Uimirea mea e cu atat mai mare cu cat citeam intr-un articol in Ev Zilei nu demult de chiriile in Bucuresti. Care si acolo se ridica adesea la $200/luna sau chiar la $5-600 pt unele apartamente. Iar daca mai consideri si intretinerea... tare ma intreb cum sa descurca lumea.

Oricum, Jimmy Cecilia te felicit pt spiritul de afacerist. Mult succes in viitor!

Dan

#11685 (raspuns la: #11677) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Se intamplau de mult.. prea d - de alexbrie la: 03/04/2004 06:52:44
(la: Uitasem)
Se intamplau de mult.. prea demult. Acum vreo 7 ani. In adolescenta.
#13242 (raspuns la: #13236) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Lucruri ca astea se intampla - de (anonim) la: 14/04/2004 11:49:13
(la: Preoti homosexuali?)

Lucruri ca astea se intampla cand se renunta la singurul reper extra -uman - Biblia, si asta - culmea - chiar de catre cei care ar trebui sa o promoveze, si in locul ei reperul devine "ceea ce simte fiecare", de fapt se renunta la orice reper.



Relativizarea asta a reperelor si a valorilor a dus societatea noastra la ceea ce este ea azi. Ofensiva homosexualismului din ultimul deceniu a avut la baza aceasta conceptie: "daca noi simtim asa, ce vreti, avem dreptul asta!". Au contribuit mult la asta si filmele americane care ii faceau pe homosexuali sa para niste eroi-martiri, niste oameni principiali (sic!) care nu renunta la convingerile lor si sunt persecutati pentru asta.

Cu alte cuvinte, suntem impinsi sa credem ca homosexualismul este doar o alta alternativa, nicidecum ceva rau. Atatea "vedete", cantareti, actori, mai nou chiar preoti, nu se sfiesc, ba chiar se mai si lauda ca sunt homosexuali si o sugereaza si pe scena. Si culmea, asta ii face mai "interesanti" si mai mediatizati. Pe cand zoofilia si restul "-filiilor"? Daca asa simt oamenii?? Ce poti sa le zici, nu?



Ca Biblia condamna homosexualitatea ( cel mai cunoscut episod e cel cu Sodoma si Gomora) cred ca stim toti.


Dumnezeu ii iubeste SI pe homosexuali, dar uraste homosexualitatea. Dupa cum tot Biblia spune, trebuie sa uram pacatul dar sa-l iubim pe pacatos (de obicei facem invers). Dumnezeu ii iubeste pe toti pacatosii, de-asta L-a trimis chiar pe Fiul Sau sa moara pentru noi, dar nu poate permite pacatul, pentru ca ar insemna sa se autodesfiinteze.



Omul si sentimentele lui sunt foarte schimbatoare. De aceea nimic produs de om nu poate fi luat drept reper. Biblia si-a dovedit valabilitatea de mii de ani, ea si numai ea trebuie sa ramana reperul nostru. Avem nevoie de un astfel de reper, de fapt de aici si nevoia de religie, de ceva care este mai presus de uman, de muritor.

Dumnezeu si Adevarul au caracter absolut, nu se schimba dupa cum avem El sau noi chef (sau simtim), altfel n-ar mai fi Dumnezeu/Adevar. Principiile Lui sunt universal valabile, sunt principii ale universului, ele nu sunt influentate de vremuri, moda, nivel de trai, tehnologie, oameni sau simturi.



Nu vi se pare ca renuntand la singurul reper valabil si increzandu-ne numai in simturi tindem sa anulam ceea ce-l diferentiaza pe om de animal?



Ce-ar putea sa ii invete un preot homosexual pe enoriasi? Ca din Biblie nu-i poate invata, ca nu crede in ea. Sau poate si-a facut o Biblie "custom"-izata, din care scoate ceea ce nu-i convine. In stilul asta n-o sa mai ramana nici cu copertile, in curand.


In Romani cap. 1, 32 gasim: "Şi, măcar că ştiu hotărîrea lui Dumnezeu, că cei ce fac asemenea lucruri, sînt vrednici de moarte, totuş, ei nu numai că le fac, dar şi găsesc de buni pe cei ce le fac."

Cititi tot capitolul 1 din Epistola lui Pavel catre Romani si o sa gasiti raspuns la intrebarea de ce s-a ajuns la un asemenea grad de degradare umana.



E curios ca majoritatea oamenilor au totusi o nevoie de spiritualitate, nu vor nici sa lase cu totul religia la o parte, nici sa faca ce spune Biblia. Ca sa-si linisteasca constiinta isi fac ei o religie a lor din care scot tot ce-i deranjeaza. Nu vor sa fie nici cu Dumnezeu, dar parca nici cu Diavolul.
Dar asta inseamna deja ca sunt cu cel de-al doilea.



Robert T.

Ce se intampla cu imaginea lumii, Ovidiu? - de (anonim) la: 19/04/2004 23:40:22
(la: Ovidiu Bufnila, despre taina norilor din Tando si Guasalaa)
Ce se intampla cu imaginea lumii, Ovidiu? Eu sunt bulversata uneori. Parca nu mai pot tine pasul. Prea multe informatii, prea multe tenebre, prea multe stitiri mortale. Oare avem o cultura a mortii exacerbata? Ce poti spune despre lucrurile astea? Multumesc.

Lavinia
Timisoara
fantastic,mi-ai reparat ziua - de (anonim) la: 12/06/2004 17:19:29
(la: Banc: doi mosi pe o banca...)
fantastic,mi-ai reparat ziua proasta,la mai multe....
#16178 (raspuns la: #15553) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt. Alice - de Little Eagle la: 23/06/2004 23:35:41
(la: Native American Indians)
Dear sister Alice,

Duminica ce a trecut,am serbat 14 ani de casnicie si intre alte cadouri de la familie,sora mai mica a lui Marilyn ne-a dat un CD exceptional,cu muzica native american.
Se numeste "Echoes of the past" si artistul muzician este Peter Phippen,canta la fluier vechi cantece indiene,cand le asculti parca faci o calatorie in timp...
E muzica indienilor din sud vestul Americii,deci destule triburi si natii,Cheyenne,Comanches,Navajo,Ute,Pueblo,Hopi,e zona catre Arizona.Peter face o combinatie de stiluri impletind folclorul acestor triburi ce candva aveau acele teritorii doar pt. ele....

Cunosc un indian din tribul Ute(John Little Feet),nu l-am mai vazut insa de ani de zile,traieste in Phoenix(AZ),ne-a dat cadou odata un instrument specific,el stiu ca atunci traia din fabricarea lor(le lucra manual) si le vindea.
Este facut din un tub de bambus gros cam 6-7cm.diam.poate fi mai mare,in care pune beads(un fel de margele si pietricele de diverse marimi),dar secretul e sa stii cate pui si dim. lor,nu le pui la intamplare.

Aceste beads stau pe fundul tubului(tubul e acoperit la ambele capete cu piele) si cand il intorci si pui jos,margelele cad si creaza o muzica anume,naturala,organica.Tubul poate fi de 1m sau 2m lungime ori orice dim intre astea.
Alt lucru ce doar tribul Ute(ei au creat aceste tuburi) tine secret,este faptul ca in interior tubul e scobit in anume fel,si deci margelele cad nu toate deodata.E f. interesant.

Astfel de tuburi s-au creat si in Australia,fara ca indienii si aborigenii sa stie unii de altii,trebuie ca e ceva din un trecut indepartat.

Draga mea sora de suflet,ai dreptate,conditia principala e sa ai inima,dar crede-ma ca uneori sunt ca un leu in cusca,cand vad atata minciuna,ipocrizie in jur si nimanui nu-i pasa de acesti oameni fantastici si sinceri care au suferit atat de mult,indienii .
Mereu din senin imi dau lacrimile cand gandesc la ei,si mai recent am vorbit la telefon cu fratele meu de sange,Vern(navajo-hopi)si am plans la telefon...
Saracul Vern incerca sa ma calmeze si-mi spunea ca totul va fi okay,ca toate natiile de indieni azi lucreaza la nivel spiritual pt. ca lumea sa se schimbe si mi-a spus ca America va reveni lor curand....
la fel si Rhonda(din triburile unite Iroquois-Seneca,ei sunt in Nordul statului NY)mi-a spus acelasi lucru.

Abia astept sa ma revad cu ei,la un bbq in gradina noastra curand.Eu am fost tare bolnav 2 sapt,sunt mai bine azi,dar nu chiar 100%.Am avut un virus ce mi-a infectat gura toata deci n-am putut manca si aveam dureri la baut apa chiar.Dar sunt mai bine,Dr. mi-a zis ca peste 1 sapt. voi fi okay.
Asa ca abia dupa ce ma fac bine va fi o reuniune indiana in gradina noastra.

Sa stii ca cu 12 ani in urma eu si Marilyn am primit in semn de recunostinta din partea uniunilor tuturor natiilor de indieni din USA,pt. lupta noastra de a le apara drepturile,o pana de vultur si un certificat semnat de marii sefi de azi ce conduc natiile toate,suntem considerati ca apartinind natiilor de indieni.
Este o mare onoare.
In credinta tuturor triburilor,cand oferi o pana de vultur,inseamna ca esti legat de ei in suflet si spirit si ca pana este conexiunea directa cu Grand Father Spirit,adica Dumnezeu.

Mai scrie-mi,imi face o deosebita placere si iti simt in mine sufletul,esti un suflet bun si sincer,ai niste calitati artistice in tine literare,le simt,dar de multe ori esti trista sau melancolica,e o expresie a sufletului tau,fii mai zambatoare
and don't worry be happy.

Te sarut de peste mari si tari,
Love&peace,
Ozzy(Little Eagle Who Cries)








































#16637 (raspuns la: #16605) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt.Destin - de Little Eagle la: 01/08/2004 02:03:25
(la: Impotenta nationala)
My friend destin,

Inca odata,am fost mereu copiat si uneori persecutat si injurat,mi-am vazut de drumul meu,soarta mea.
Cand te arunci in lac sa faci baie nu te bagi in namol ci stai la suprafata ori cercetezi adancurile dupa specii de pesti si plante dar nu te bagi in namol,n-am auzit pe nimeni facand asta!

Nu stiu daca iti aduci aminte de o scena colosala din filmul la fel colosal"Apocalypse Now",in care Martin Sheen si cei de pe micul vas cu motor se dau jos si patrund in jungal unde multe li se intampla incat la revenire pe vas,Martin scrie in jurnalul lui"You should never get off the boat."
Esti om inteligent si desigur iti dai seama ce vreau sa spun acum.
Si apropo de Martin,eram acum vreo 4 ani in N.Y. in Grand Central si aiurea vad venind de la un tren pe...Martin Sheen si sotia lui,cu bagaje in brate,sa stii ca el e micut de statura,poate 5'6" si ea si mai mica.
Si merg in dirfectia lor in sens opus si cand sunt aproape sa-l ating pe umar ii zic exact asa:
"Martin,you should never get off the boat."Imi zambeste si mergand intoarce capul razind si zice"Yeah my friend,you're right".Mi s-au parut niste momente fantastice,cateva secunde in care iti dai seama ce om colosal de bun ca suflet poate fi Martin Sheen.

Nu-ti face probleme cu nici un Angel,he'll get off the boat and get lost in his own jungle my friend.

Pe curand si acum stii ca am revenit pt. ca voi incheie ca de obicei in ceea ce cred si as dori ca toata lumea sa creada la fel:
LOVE&PEACE,
Ozzy
"Mitakuye Oyasin"()in limba Lakota_sioux/cuvintele lui Lame Deer,great chiuef and medicine man):"We are all related"

















#18719 (raspuns la: #18715) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
dinisor - de carapiscum la: 15/09/2004 06:37:59
(la: Ateu convins!)
Nu vreau sa ma arat sentimental sau sa dau dovada de un umanitarism fortat, insa stiu perfect/inteleg prin ce treci. Si cred ca intuiesc destul de bine cam cum decurge relatia voastra, de vreme ce eu insumi am trecut prin ceva asemanator in relatia mea cu propriul tata. Sper sa nu te superi daca am sa vin aici cu exemple din experienta proprie.

Spre deosebire de mama mea, care provine dintr-o familie ce a frecventat biserica (ortodoxa) si care tinea cu strasnicie pravilele crestine strabune, tatal meu provine dintr-o familie care a fost exact contrariul primei: oameni simpli si needucati, invatati doar cu munca rudimentara a campului si intotdeauna cu grija vietii de maine, nu numai ca n-au inteles niciodata rostul bisericii si implicit al lui Dumnezeu in viata lor, dar au si dus un fel de campanie sustinuta impotriva oricaror idei despre divinitate luand in ras cam orice legat de aceasta. Prin urmare tatal meu a fost fidel intocmai celor invatate in copilarie si mai tarziu in tinerete, impunand in mod tacit aceeasi nepasare fata de cele sfinte inclusiv mamei mele- nu trebuie uitat insa ca in perioada despre care vorbesc acum sentimentul anti-religios era la moda, comunismul ateu ducand lupta impotriva bisericii pana la limitele imposibilului.

Au trecut anii, repede ca furtuna, ani din care nu-mi pot aminti decat necazuri, greutati, neajunsuri, piedici, injuraturi, blesteme, vaiete, simtamantul neputintei si al robiei sufletesti impuse cu forta...si o singura "Inviere" la care am fost impreuna cu mama mea dupa multi ani de lipsa totala. Am ajuns la varsta intrebarilor mai mult decat la cea a raspunsurilor si, printr-un concurs de imprejurari care avea sa-mi schimbe mai tarziu intreaga viata, am pasit pt. prima data pe drumul spre biserica, singur si neindrumat de nimeni. Care a fost "bobarnacul"? Incerc sa spun pe scurt: o profesoara de limba romana si franceza, care ne preda limba straina la liceul in care am intrat, infruntand obiceiul prin care majoritatea profesorilor la cursuri denigrau biserica si ne invatau sistemul de gandire evolutionist stiintifico-fantastic, ne-a propus la una din ore (celor care eram interesati) sa mergem la una din bisericile ortodoxe ale orasului, loc in care se intalneau de ceva vreme cateva sute de copii si tineri. Asa ca eu cu inca vreo trei colegi de clasa am mers intr-o sambata seara la acea intalnire si dupa vecernie am ramas sa ascultam predica. Aceasta a fost pt. mine prima intalnire reala cu Dumnezeu, prima dintr-un lung sir ce avea sa urmeze. Ca o paranteza, pt. ca acesta este un aspect important, din ceilalti colegi ai mei unul mi-a devenit cumatru (am amintit despre el intr-un alt loc in cafenea), altul s-a lasat de "sportul" asta devenind sergent in politie (sa-l vezi cum umbla ca un cocos pintenat...), si ultimul a devenit un critic si un aspru judecator al faptelor crestinilor pe motiv ca viata ii fusese pusa la incercare de niste greutati ce-l lovisera (dupa ce dusese stilul de viata hollywoodian). Despre ultimul pot spune ca de cate ori ma intalneam cu el, de tot atatea ori se plangea de viata lui, vorbea cu un fel de constiinta a propriului martiraj social, si-i ataca pe preoti (chiar si pe Dumnezeu) fiindca nu-l scapa de necazuri. Nici eu insumi n-am scapat acestor atacuri virulente. Orice i-as fi spus considera din start ca fiind venit din partea unuia "habotnic". Ori asta ma durea f. tare fiindca, f. sincer trebuie sa spun asta, daca as fi fost bine situat i-as fi dat in fiecare zi cate un peste sa manance, n-as fi incercat numai sa-l invat sa pescuiasca. Insa si eu insumi se intampla sa n-am nici macar coada uscata a unui peste pt. mine insumi. Culmea e ca lui i se parea ca eu o duc regeste fata de el. I se parea, fiindca in realitate nici nu beam ca el, nici nu mergeam la "curve" (cum se lauda el), nici nu cheltuiam pe prostii putinii bani de care dispuneam.

Sa revin insa la tatal meu. Putini si dintre prietenii sau cunoscutii mei apropiati stiu faptul ca inca de la inceputul crearii acestui lant acasa-biserica-acasa am intampinat din partea propriului tata o opozitie extrema, opozitie ce s-a soldat nu in putine randuri cu bataile de rigoare suferite pt. ca i-am incalcat porunca de a nu mai merge la biserica. Imi amintesc acum ca si cum ar fi aievea, seara in care intors de la vecernia de sambata impreuna cu sora mea (pe care nici nu mai stiu cum am facut-o sa vina cu mine) am fost luati pe sus inca de la usa. Si in timp ce el se rafuia cu sora-mea, eu am zbughit-o pe usa afara, descult si dezbracat ca un cersetor de rand (norocul meu ca era vara), m-am ascuns printre blocuri o vreme ca sa vad ce mai urmeaza, apoi m-am suit intr-un troleibuz si m-am oprit in fata usii surorii lui care statea in partea opusa a orasului. Povestea e lunga, nu vreau sa o mai continui aici.

In orice caz, vazand el in timp ca nu mai vreau sa-l ascult si ca ii voi incalca hotararea de a nu mai merge la biserica, n-a avut incotro si pana la urma nu facea decat sa ma certe, dar nu ma mai oprea. Cu toate acestea, in sufletul meu n-am fost si nu sunt linistit nici in ziua de azi. Poate te intrebi de ce. Fiindca simt in sinea mea acea mustrare de constiinta pt. faptul ca n-am reusit sa-l fac sa inteleaga ceea ce intelesesem eu referitor la Dumnezeu. Nimic de zis, "biruinta" asupra sistemului lui de gandire si logica s-a petrecut atunci cand in sfarsit a inceput sa-si mai faca seara cate o cruce (dupa ce toata ziua pomenise numai de sfinti si de cruci si de dumnezei) si a culminat cu spovedirea lui- probabil prima si ultima. Spun ultima pt. ca nici acum nu crede in asa ceva. Asadar continui sa simt o frustrare adanca in ce priveste persoana tatalui meu, pe care totusi nu-l condamn pt. ce a facut, dar simt aceasta frustrare cu atat mai tare cu cat relatia dintre noi s-a deteriorat mult ducand la o ruptura sufleteasca. Intrebarile ce mi le pun tot timpul: AM FACUT TOT CE SE PUTEA PT. EL? Sunt eu mai putin vinovat fata de el? Nu cumva, undeva, candva, in loc sa-i deschid o portita eu i-am trantit-o in nas?

In fine, anii trec la fel de repede, viata merge inainte indiferent ca vrem sau nu noi. Ce am invatat pana acum la sanul bisericii mama e ca: nimic nu e intamplator in viata asta, totul are o ordine si o disciplina interioara sau exterioara; nimeni nu-ti scrie in frunte destinul (cum gresit se afirma: "ce ti-e scris, in frunte ti-e pus"- poate doar momentul mortii, in nici un caz felul cum mori); fara Dumnezeu suntem suferinzi chiar de am fi cei mai sanatosi oameni (fizic vorbind) si cei mai saraci chiar de am avea milioanele de dolari la tescherea; un om fara constiinta sufletului spiritual n-are cum sa inteleaga existenta unei fiinte spirituale mai presus de fire si de intelegere; un om fara constiinta pacatului nu poate avea un echilibru interior care sa-l faca sa interactioneze pozitiv cu cei din jur; un om care nu-ti accepta explicatiile poate fi usor strabatut de fiorul sfant atunci cand nu o minune, ci un cutremur ii va zgudui viata; cine hraneste spiritual pe cineva, chiar daca "mancarea" asta va fi mult timp aruncata la gunoi de cel/cea caruia ii este destinata, trebuie mai intai sa se inarmeze cu multa rabdare si sa faca asta din dragoste, nu numai din convingerea ca acesta e un lucru bun; cine daruieste aceasta dragoste crestina nu trebuie sa se astepte la multumiri si sa stie ca mai devreme sau mai tarziu samanta pe care o arunca poate sa dea rod- nadejdea poate sa dea rod bun, deznadejdea niciodata. Sunt multe lucrurile pe care le-am invatat, dar totusi atat de putine in comparatie cu cat de adanc este sacul plin cu aceasta invatatura... Si totusi, chiar de n-as sti nimic din stiinta lumii sau a bisericii, in sinea mea exista acel "ceva" fiintial care isi cere legatura cu eternul, cu viata vesnica. Pt. ca, in ultima instanta, a trai doar cu gandul ca viata dureaza doar pe pamant si dincolo suntem desfiintati este optiunea acelora care nu stiu sa iubeasca cu adevarat. Iubirea este nemuritoare, trece dincolo de mormant, e vie si lucratoare ca picatura de apa ce loveste stanca de granit. Asadar pe unii ca acestia trebuie mai intai sa-i invatam sa iubeasca, abia dupa aceea sa le vorbim despre dogmatica crestina.

Si un ultim aspect: impietrirea inimii nu este semnul ateismului din om, ci al lipsei lui Dumnezeu din viata acestuia. Poti fi un "slab" crestin, fara o viata dusa pe principiile evanghelice, dar asta nu inseamna sa fii ateu. Dar poti fi un bun teoretician modern care cunoaste numele si miscarea tuturor stelelor si prin aceasta ti se pare ca Dumnezeu este desfiintat nemaiaflandu-si rostul intre conceptiile tale- asta te poate face sa lupti impotriva Lui. Asadar ateu inseamna sa fii/te pui impotriva Lui. Pt. unul ca acesta exista alternativa "Saul pe drumul Damascului". Si, apropo, menirea vietii tale nu e sa-i mantuiesti pe altii, ci pe tine insati. Fa aceasta si celelalte se vor adauga de la sine.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...