comentarii

intamplarea care ma facut sa devin mai matura


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
chiar ar merita facut ceva pt - de grafitti la: 06/05/2006 09:11:32
(la: Ati face ceva pentru Romania daca vi s-ar ivi ocazia?)
chiar ar merita facut ceva pt tara aia....insa intrebarea e ce?
indiferent ce ati vrea sa faceti sau sa facem nu se intampla nimic daca nu facem prima si cea mai importanta revolutie....in noi insine...inainte sa ne uitam la edili,la nenorocitii aia de conducatori,,,,inainte sa ne identificam cu versurile pe care cresc aia micii,,,ca as amaneta Romania si nu v-ati prinde...am un prieten care inainte sa plec din Ro(sa recunosc ca mi-am dorit din tot sufletul sa plec din tare aia pe care o consider blestemata),prietenul asta mi-a spus ca el de cateva ori a mers pe deal si s-a rugat pt Romania..asta e singura solutie fratzilor...rugaciunea...ne-am indepartat prea mult de Dumnezeu,valorile morale au ajuns pt noi doar concepte...in ziua de azi nu mai auzi cuvantul Dumnezeu decat in bancuri sau injuraturi.indiferent ce mistouri imi aud sau ce sarcasme or sa fie ca raspuns singura solutie e sa ne indreptam fata spre Domnul ca de acolo vine salvarea..si cu Dumnezeu nu e de glumit fratzilor ca ajungeti nenorociti si nu stiti de ce pe urma...
Pentru toti ce ce practica yoga,reiki,sau vor sa practice - de ondinndem la: 06/05/2006 23:42:08
(la: Ce credeti despre yoga)
Buna ziua tuturor !As vrea sa va impartasesc cate ceva din experienta mea de viata,legata de practicile yoga,meditatie reincarnare,fenomene paranormale s.a.m.d.
De mica am fost atrasa de fenomenele paranormale si am vrut sa cunosc altfel de lumi si stari decat cea obisnuita.Nu am fost educata sa fiu un crestin religios,nu prea credeam in nimic.Am citit multe carti despre lucruri paranormale,reincanare,in care credeam,despre calatorii in alte lumi.Am inceput chiar sa utilizez tarotul ce imi prezicea multe lucruri.
Prin clasa a 9-a am inceput sa ma revolt iarasi pe experientele obisnuite,vroiam ceva nou,asa ca am inceput sa studiez filosofia,sa meditez,sa citesc despre alte religii,si am dat de o carte care m-a marcat-Opera alchimica a lui Iulius Evola.Am hotarat sa savarsesc aceasta opera,asa ca am inceput sa caut si alte carti legate de ocultism si alchimie.Am citit Marii initiati de Eduard Schure, Filosofia Upanisadelor,Papus,Hermes Trismegistus,rozicrucieni,si multe altele ce sustineau o prespectiva oculta asupra lumii.A inceput sa ma fascineze apoi yoga si India,am cautat sa citesc cat mai mult despre budism,hinduism,taoism.Am ramas la hinduism.Sri Aurobindo,Sogyal Rinpoche,Krishnamurti,Maharajah,etc O alta carte a lui Iuleius Evola(practician yoga de calitate)despre yoga si maestrii nevazuti,m-a influentat decisiv.Doream sa am si eu starea superioara de constiinta,sa scap de maya,de iluzia care ma inconjura,sa ajung la prajna, "cauza constienta", sa-i realizez sinele,sa devin Brahman,sa ma eliberez de toate necesitatile,sa ma detasez, sa scap de chinurile gandirii ,sa fiu una cu Absolutul.Apoi am ajuns la carti cu tehnici concrete de respiratie,posturi,metode de a-ti dezvolta al treilea ochi,nu in ultimul rand yoga "Upadesa Sahasri"-Cartea celor o mie de invataturi, am inceput sa urmez toate invataturile,am practicat mai multe luni yoga,am reusit la un moment dat sa ma si detasez din corp si sa am o stare cum nu o mai avusesem niciodata-mi se parea ca am atins,dupa atata practica,si am cunoscut pe Brahman.Asa a si fost....dar vai...care Brahman?,.....?Dupa detasarea de corp am mai practicat in continuare yoga sistematic ca la carte,pana cand pe zi ce trecea intr-adevar nu imi goleam mintea,faceam tot ce trebuie,mantre,simteam prana,suflul vital,duhul vietii,numiti-l cum vreti,am facut exercitii de concentrare,dupa ce am practicat si reiki,intr-o zi am simtit intr-adevar ca "m-am detasat"NU mai eram nimeni,nu mai exista nimic,nu mai simteam decat "energie pura"....PROSTII-MINCIUNI=a fost totul o inselare.Asta imi doream?AICI se SATURA setea mea de absolut,de realizare,de implinire?Intr-o stare de toatala nimicnicie,o falsa beatitudine,o falsa detasare ....ce detasare?Ce energie....in care parca eram MOARTA?BRUSC am inteles ca ceva nu e in regula.Am continuat sa practic crezand ca am gresit ceva.Nimic.PE zi ce trecea am simtit ca nu mai pot sa imi mai revin,cand am vrut sa citesc ceva pentru scoala mi-am dat seama ca nu mai pot sa citesc nici un rand.Am inceput apoi sa mai citesc intamplator intr-o stare de totala disperare niste carti de yoga crestina,apoi niste carti de mistici musulmani si crestini.AM zis ca nu strica sa incerc sa ma rog.Asa am citit undeva,o rugaciune care face minuni si iti da puteri asemanatoare cu cele pe care ti le da yoga-Doamne Iisuse Hristoase Fiul Lui Dumnezeu miluieste-ma pe mine pacatoasa.Atunci am simtit brusc un alt fel de energie.AM simtit brusc ca ceva se realizeaza in mine.Am contiuat o vreme..apoi am cam renuntat ,eram a 12-a deja,parintii isi dadeau seama ca ceva nu e in regula,ca nu mai sunt prezenta.AM reluat yoga.Apoi la un moment dat..am inceput sa ma simt rau.DAR RAU..atacuri de panica,durere,gol,descompunere,cosmar,visele se intretaiau cu realitatea,halucinatii.Devenisem o LEGUMA>NU MAI PUTEAM GANDIM-am spovedit.Nu imi revenisem.M-am mai dus odata.I-am spus ca cred ca exista Iisus,a fost un maestru,ca cred ca pot sa ma mantuiesc singura.Dar starea de rau a continuat.AM FACUT O INCERCARE=sa zicem ca are dreptate,ca yoga e o lucrare a unor duhuri necurate.M-am impartasit.M-am simtit din ce in ce mai bine.AM SIMTIT o BUCURIEO regasisem pe cea care fusesem in copilarie,pe cea care inseta de absolut,care e O PERSOANA CU nume,care exista,care traieste,si care e IUBITA de Dumnezeu-Sfanta Treime-acel Dumnezeu crestin-cu o DRAGOSTE INFINITA>....asa am ajuns eu la ADEVAR.Am cunoscut apoi oameni minunati,nu m-am mai simtit izolata,am inteles ca toate practicile acestea sunt rataciri...biete fantome pe langa PUTEREA si forta data de credinta si de sfintenia lui Hristos.Toate au inceput sa aiba un sens.Prin fiecare pietra,fiecare fir de iarba,fiecare zambet de copil,fiecare raza de lumine-Dumnezeu imi spunea mie si lumii intregi-ca ne iubeste.Pace,liniste,adevar,traire,constiinta de sine,libertate.In fiecare clipa simteam ca devin eu insami,eu cu adevarat.

Aceasta este viata mea pana acum.De cateva luni continui sa merg la Biserica.In afara Bisericii nu ai cum sa te impartasesti de Viata aceasta care este Dumnezeu.Totul in viata mea s-a schimbat.Am vrut sa gasesc absolutul si aici l-am gasit.

Am scris toate acestea pentru a va atrage putin atentia,poate va mai ganditi..cum e cu yoga...si cu pericolele ei evidente,cu inselarea care e.Stiu ca toti sunteti insetati de Viata,de Adevar,de Pace,de Bucurie.SI ca aveti nevoie de dragoste...Ma rog acum sa va rasplateasca Dumnezeu efortul si cautarea si sa va descopere tuturor calea.

Am mai citit experiente oarecum asemanatoare,ale unor oameni care au ajuns pana in India la cei mai mari initiati-dar au cunoscut si crestinismul.Intrati la http://www.sfaturiortodoxe.ro/_yoga.htm la "yoga".Cartea -Marii initiati ai Indiei si Parintele Paisie.

Va doresc numai bine!
facute si nefacute - de Cri Cri la: 17/05/2006 21:12:30
(la: DUMNEZEUL DUMNEZEULUI - MINTEA OMULUI)
Am citit... pareri, pro-uri, argumente si contre... Acum ma intreb daca n-oi fi eu deplasata ca nu-s de acord cu nimic... da' asta e.

Dumnezeu a facut aia, Dumnezeu a facut-o pe aialalta, cealalta e facuta tot de El.
Dar pe Dumnezeu cine l-a facut ?

Eu zic ca n-a facut nimeni nimic.
Cu stiinta si religia (poti sa-i zici si lene, din partea mea:)) nu ma conving... Stiinta imi arata ce si imi arata cum exista, dar nu-mi spune de ce. Religia vrea sa-mi spuna ca si vrea sa-mi spuna de unde exista, si iar nu-mi spune de ce. Cu alte cuvinte, ca "s-a ciocnit entitatea de vid" sau ca a zis Cineva "sa fie lumina", mi-e perfect egal. In ce scop s-a intamplat, m-ar interesa.
Omul nu "l-a facut" pe Dumnezeu, ci a dat un nume general necunoscutelor x, y,z si t (or mai fi si altele, dar nu mi le amintesc acum:)))) ... necunoscute, nu ca fenomene (de ce tuna, de ce e cutremur, bla, bla..) ci ca simturi (al saselea, saptelea... cate-or mai fi). Iar Dumnezeu "nu face", fiindca la cate i se pun in carca ar insemna "sa se dezbrace de caracter"-ul, atat de frumos descris in scrierile sfinte. Iar cum Diavolul nu exista pe vremea lui Moise, inclin sa nu-l amestec in discutie nici acum.
Bun.. am demolat. Sa construiesc in loc?
Ar fi extraordinar de simplu daca mi-ar putea raspunde cineva la "de ce?"
Eu vad doar o legitate... intr-un haos cu continut instabil, in miscare ordonata. Legitate, ca idee abstracta, ne-definita. Insa orientata. Inevitabil, ma intreb: cine a pus "cap-compas"-ul sau cum a ajuns sa fie o directie? Ar fi avut aceasta nevoie de elaborare prealabila, ori poate fi doar prin ea insasi?
Mda.. cred ca am deviat, dar am raspuns si la intrebare, huh? :))
--------------------------------------------
He who laughs last thinks slowest.
Omul ca si creatie nu e facut - de celine333 la: 22/05/2006 22:00:49
(la: Singuratatea a devenit o boala rusinoasa?)
Omul ca si creatie nu e facut sa fie singur.Daca s-a retras in singuratate sau e singur e pt ca el a decis asta din anumite motive.De alfel ne simtim singuri atunci cind credem ca sintem exclusi de societate din inhibare din dor sintem singuri atunci cind nu sintem cu cei cu care ne-am obisnuit de mici cind ne lipseste acel ceva dupa care tinjim fiecare dintre noi.In sine singuratatea e dureroasa .Omul isi schimba comportamentul si devine o persoana greu accesibila greu de cunoscut.Deceptiile in dragoste pot inflenta individul si il poate arunca intr-o singuratate pe care si-o doreste pt asi plinge de mila.Necredinta in D-zeu te poate face sa te simti singur.Sint atit de multe lucruri care il fac pe om sa -si doreasca sa fie singur.Insa nu e fericit in singuratatea lui. Nu poate rezista in singuratate si va cauta dupa un timp sa revina la o viata inconjurata de omeni va incerca sa-si faca noi prieteni asta in cazul in care mai e recuperabil si nu a inebunit de tot.
latu - de picky la: 26/05/2006 22:03:28
(la: DUMNEZEUL DUMNEZEULUI - MINTEA OMULUI)
Adrian Fuchs ;

Sofisme, sofisme, sofisme ...
Empirisme, empirisme ...

Sf. Sofia, Sofica pentru prietenii intimi, e cea care a pus pentru prima data pe tapet problema cararilor dintre morminte. Asa numitele "carari ale tenebrelor". Apoi au venit Templierii si au maturat cu ajutorul ideilor lor novatoare, aceasta teorie. De aceea, pana-n zilele noastre, s-a pastrat credinta ca abundenta sevei, noaptea, la arborele de paine, e de natura divina. Nimic mai eronat. Domnul Krebs a demonstrat, cand si-a facut ciclul, ca datorita perpendicularitatii acelor de ceasornic si prin directa implicare a luminii asupra intensitatii umbrei, e posibila si chiar de dorit atat globalizarea cat si rezultantele ei, cum ar fi : simbioza om-deitate, langoseriile care functioneaza pe baza de energie puzderie, depanarea partenerei lui Ryan McNeil, etc, etc, etc ... Ar mai fi multe exemple exemplificatoare, care prin puterea exemplului exemplifica orice exemplu exemplificativ. Dar nu voiesc a te obosi la acest inaintat ceas din noapte, cand umbrele sunt si inselatoare si inspaimantatoare.

Doresc pe aceasta cale si cu aceasta ocazie sa multumesc tuturor celor care au cules porumb in data de 14 octombrie a anului 19..

Nu stiu ce s-ar fi intamplat daca ...

#124595 (raspuns la: #124592) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Si tu imi vei ramane in amintire... - de ayoka parol la: 27/05/2006 22:53:09
(la: Din mojiCIZMELE romanilor...)
He-hehh! O reactie neagresiva…asta spune multe despre autorul ei…chiar ca nimic nu-i intamplator pe lumea asta!

,,La ultima aniversare la care vecinii de deasupra au invitat 10 persoane (doua femei, sapte barbati si un copil), pantofii pe care i-am gasit pe casa scarii mi-au hranit familia sase saptamani!” (latu)

Pentru asta compatimesc sincer familia ta…credeam ca pantoful nu mai foloseste ca aliment de pe vremea razboiului…dar cum eu sunt cea care aduce fericire pretutindeni, vreau sa aduc fericire si in casa ta. O sa-ti dau niste retete de mancaruri pe baza de pantofi, ghete si papuci (sandalele si cipicii nu tin de foame, dar pot fi folositi cu succes ca desert):
1. PANTOFIORI IN FOI DE VITZA:
Se iau pantofiorii din fatza usii – te uiti intr-o parte, in cealalta parte si la lift…sa nu iasa careva, cu inima cat un purice sa nu-si fi uitat vreun petrecaret vreo pietricica prin ei…daca deschide usa, zambesti, te inclini si spui: ,,suntem de la firma donatii pentru copilasii oropsiti…ati putea contribui…”...el inchide usa infiorat si tu iei incaltamintea repede la subsuoara si te faci nevazut…dar nu te mai invat, ca tu stii mai bine, experienta ta face cat toata imaginatia mea…
Ai nevoie de pantofi de copil – pana in marimea 36 – se spala de noroi, praf si sentimente negative…ale musafirilor, care, incepand cu aceasta vizita devin predispusi la reumatism, se dau cu ulei de masline extravirgin, atat pe dinafara, cat si pe dinauntru (acest ulei nu numai ca unge, dar inlatura si mirosurile menite sa omoare mustele din holul blocului…stie ea, gazda, de ce ii exileaza, dupa ce ii tine 5-6 minute si in casa) si, astfel inmuiati, se taie longitudinal (atentie sa nu sara din maini – asta e momentul cand devin nervosi…simt ce-i asteapta…nu erau obisnuiti cu un astfel de tratament…in fine, daca ai maini ferme, ii stapanesti lesne) si se asaza in tava cu ulei bine incins. Pe deasupra presari drojdie de bere (nu degeaba am spus ,,marime mica”...vor creste si vor da pe dinafara la un moment dat) si ii acoperi cu foi de vitza maruntite atent, amestecate cu galbenus de ou (pentru pantofi marimea 36 trebuie 2 galbenusuri…pt. 35 – unul singur, pt. 34 nici unul si asa mai departe) si cu zeama de lamaie (felul asta de mancare se numeste popular dolcengabana alimonata). Cat timp stau la cuptor (circa 20 de minute pentru plasticuri, de la 40 de minute in sus daca sunt de piele), pregatesti garnitura. Aceasta consta in orez tocat, masline fripte in prealabil (prealabilul il gasesti la orice alimentara Cris-Tim), oase de potaie si ligamente de musafir nepoftit – asa se cheama, nu au nicio legatura cu povestea din care ai facut rost de materie prima pentru propria ta masa festiva.
Din cand in cand, scoti pantofiorii din cuptor si-i intepi cu furculita, sa vezi daca mai misca (trebuie sa fii atent, pantofii sunt perversi, pot sa taca chitic cat te uiti la ei, apoi sa incerce o saritura de 10 centimetri tava si sa te improaste cu toata minunatia de ulei extravirgin incins). Cand nu mai ai dubii ca a pierit energia din ei, cu razvratire cu tot, ii scoti la lumina (vei observa cu satisfactie ca si-au pierdut forma de pantof, umflandu-se si amestecandu-se cu celelalte ingrediente), ii asezi pe platoul in care deja trebuie sa-i astepte garnitura, si ii servesti pe musafirii dornici de experiente culinare noi, neomitand sa ii instiintezi, la sfarsit, cand au burtile pline si starea psihica pe culmi de atata amabilitate, generozitate, sufocare, ca metabolismul le e rasfatat, din acest moment, cu gumarius alimonatum musafiris (aceasta e denumirea stiintifica a preparatului).

POFTA BUNA!

Din pacate, timpul alocat scrierii de retete a expirat; poate pe viitor sa revin cu noutati). Sper ca sfaturile mele sa-ti fie de folos. Retetele mi le-a destainuit un veteran de razboi (fie-i transformarea in oale si ulcele agreabila…la cat cauciuc avea in el…). Le-a inventat impreuna cu niste prieteni in vremuri de restriste si s-a imbogatit in urma infiintarii unui restaurant cu specific. Iti atrag atentia ca pe certificatul lui de deces scrie ,,intoxicare prin exces de calciamentum ventric.” Deci nu pot decat sa iti urez, tie si musafirilor, prudenta si clasicul sa va fie de bine!
#124696 (raspuns la: #122190) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
o intamplare cu tigani - de Guinevere la: 19/06/2006 21:29:07
(la: Oameni buni....ce aveti cu tiganii?!)
Eram in Barcelona, acum cativa ani. Cu un grup de colege, la un curs.
Intr-o duminica, iesim la o terasa aproape de port, sa mancam. Ne-am agatat gentile de spatarele scaunelor si ne-am apucat sa citim meniul, cand, peste meniul de carton, vad cu coada ochiului o gashca de bruneti mustaciosi apropiindu-se agale si admirand peisajul. Am continuat sa radem si sa vorbim, nu i-am luat in seama, nici nu aveam ce, spaniolii ei insisi au destui bruneti de-ai lor.
Cand ne-au auzit vorbind, tipii s-au apropiat razand la randul lor si ne-au spus ca sunt romani. Nu tigani, desi unul din ei era chiar var cu Fane Spoitorul, din spusele lui. Asta apropos de faima pe care si-o fac "romanii" in strainatate. Le-a parut bine ca aud vorbindu-se romaneste, au fost prietenosi, ne-au intrebat daca avem bani destui, daca ne e foame. Am spus ca nu, si aici ne-au zis sa nu ne facem griji ca ei se ocupa cu furatul si ne pot da bani, macar sa ducem acasa, la ai nostri, ca stiu ca viata e grea si ca incercam sa punem deoparte din diurna. Si, in treacat, ca voiau de fapt sa ne fure si pe noi (gentile agatate de spatare!), dar ca ne-au auzit vorbind romaneste si s-au razgandit. Impresionant, realmente. Nu stiu cati oameni ar fi facut asta! (semi-ironic). Am refuzat totusi, nu voiam sa intram in cine stie ce, plus ca a lua bani de la necunoscuti nu ne prea intra in obiceiuri.
Au tinut mortis sa ne conduca inapoi la hotel, au fost extraordinar de generosi si politicosi. Noua ne era frica si nu mai stiam cum sa scapam. Am stat cu frica in san pana am plecat acasa, ca or sa ne fure in cele din urma si pe noi. Nu s-a intamplat.
Ca au fost generosi? Da.
Ca erau totusi hoti? Da.
Ca am avut prejudecati? Da.
Ca erau indreptatite? Iarasi, da. Si un pic, nu.
Ca ne-au ingrozit si impresionat in acelasi timp? Ciudat, dar asa a fost.

Cred ca Mr. Racovitan are dreptate. Daca vezi o gashca murdara, vulgara si zgomotoasa, nu esti rasist, esti ingretosat. Daca vezi un om inchis la culoare si il respingi din start pe motiv ca e tigan, atunci esti rasist. La nenumaratele gashti zgomotoase si vulgare, nu i-am intalnit decat pe oamenii astia din Spania care erau curati si generosi. Si totusi, hoti. Concluzia? Eu inca nu am tras-o. Dar stiu ca exista si tigani OK., decani (da, ma refer la o facultate anume din Bucuresti) cu mame florarese. Pentru acestia, tot respectul.
si mie mi se intampla... - de lavdyi la: 24/06/2006 11:25:57 Modificat la: 16/12/2009 15:56:21
(la: Iubirea-ce banalitate!)
Ma bucur ca te bucuri! Aceste 5 cuvinte care suna prost impreuna ascund atata inocenta si sinceritate incat nu ma pot sa ma abtin si sa nu ti le adresez cu toata inima dupa ce ti-am citit textul despre "fericire...din nimic"!
Si mie mi se intampla. La fel cum mi se intampla sa cad si in celalata extrema.Lucru care m-a facut sa-mi scriu primul "gand" aici in speranta ca am sa gasesc pe cineva sa-mi spuna "da, si eu am trecut prin asta ,ia, uite aici reteta! Si chiar daca in schimb am primit cateva raspunsuri acide(indreptatite de altfel desi eu vroiam o solutie nu un comentariu literar) , pe langa acestea am gasit si boala -nu antidotul- de care sufeream:se cheama desertaciune.Nemultumit, fara sens si directie, fara motivatie si... fara speranta. Da, ea este atunci cand te simti asa! Si chiar daca nu putem lupta cu ea, putem insa invata sa o ignoram .
Pentru ca asa cum ai simtit si tu, nu trebuie un motiv intemeiat pentru a fi fericit. Uneori ajunge o gura de aer proaspat!
#129619 (raspuns la: #128673) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cu religiosii istoria devine - de jeniffer la: 29/06/2006 23:24:02
(la: Oamenii nu se trag din maimuta)
cu religiosii istoria devine cea a conceptiilor religioase, cind ea este cronologia evenimentelor, inundatia devine potop dar omul tot natura l-a creat, ea insasi creata de apa si pamint. ceea ce omul gindeste devine dumnezeu care-i vorbeste, ceea ce numai om poate face, triburile devin adam si eva, facuta din adam, care facut din pamint. barbatul isi disputa suprematia, apoi a creat religia domnului si cu ea obiceiurile au devenit cele ale credintei in existenta lui. nu stim ce este dar nu face nimic, numai ne asteapta dupa moarte. dreptul devine domnul si justitia porunca. pe cine a mai dictat dumnezeu, de cind se cunoaste creierul?
#130797 (raspuns la: #130775) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Prima reactie - de thebrightside la: 03/07/2006 14:16:37
(la: SIMPATIE ŞI ANTIPATIE)
Da, cri. Asa e. Am experimentat ambele variante. Mi s-a intamplat sa vad opiniile mele exprimate in alte cuvinte, de catre alti oameni. Si ocazional exprimate mult mai frumos decat as fi facut-o eu. Clar ca respectiva/-ul iti devine simpatic, in consecinta. Tindem sa acordam un credit in alb celor ce ne par a fi "ca noi".
In ce-i priveste pe cei ce imi lasa impresii negative, aleg sa-i ignor.
Sunt aici ca sa invat lucruri noi si pentru entretainment, nu ca sa ma indispun/enervez...
Peace! :)
#131367 (raspuns la: #131361) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cartouche - de a399 la: 10/07/2006 08:36:32
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
In privinta ramasitelor comuniste din noi, am incercat deschid o discutie cu ani in urma, scriind un articol cu titlul "Ceausescu din noi insine" (in 1990). Dar atunci toti scriau si nimeni nu citea, lucru usor de inteles. Nici acum o asemenea discutie nu ar fi inutila: ma refer la faptul ca reactia romanilor la parada a fost ca la Moscova si nu ca la Paris, deci inca credem ca "Lumina vine de la Rasarit", desi ne vrem occidentali. Dar si "festivalul national cantarea Romaniei" de sub comunism este viu si bine mersi: ideea centrala a lui a fost ca fiecare sa faca ceva la care nu se pricepe. Guvernantii au facut munca de psihiatrii cand au decis legile in 1996; Agathon a facut munca de gradinar cand a plantat palmieri la Mamaia, preotii fac munca de profesori in scoli si asa mai departe. Parca am merge in continuare "spre comunizm in zbor". Dar e vorba de multe altele.

In privinta scandalului romanesc cu parazile, e acelasi scandal ca la Moscova sau la Varsovia, ca doar am apartinut la acelasi tratat. Parerea ta nu cred ca e corecta: Eugen Ionescu spunea despre lansarea pieselor sale: "La inceput a fost un mic scandal intr-un teatru de cartier; apoi cand au fost prezentate la un teatru mai insemnat, scandalul s-a marit, pentru ca in cativa ani scandalul sa treaca Marea Manecii si sa devina un imens succes!" Asa se intampla si cu parazile astea cand se mai trezeste lumea. Asa s-a intamplat peste tot, chiar si la Melbourne!

Totusi as dori sa-mi explici care sunt prejudecatile care te fac sa crezi ca homosexualii nu au dreptul la acelasi lucru ca si heterosexualii, de exemplu la uniune civila daca nu la casatorie?

Apoi in privinta cresterii copiilor din "foster care": in America exista atat de multe cazuri de copii considerati initial dejectii umane -pentru ca erau copii de drogati si alcoolici, bolnavi de SIDA, pe care nu-a adopta nimeni dar care in final au fost crescuti de cupluri homosexuale si au devenit oameni intregi, de succes! Unii mi-au fost vecini si am avut posibilitatea sa-i cunosc personal! Azi, majoritate sunt evident heterosexuali.

Romanii au o responsabilitate colectiva imensa in problema aurolacilor, care au ajuns azi niste epave umane pentru ca nimeni nu s-a ocupat de ei cand trebuia. Mai bine e ca au ramas in stare animalica decat sa fi fost crescuti in familii, fie ele si homosexuale?

In SUA desi a existat un curent religios contra adoptiilor gay, cand a existat o criza in sistem, cand nimeni nu voia sa adopte copii care pareau pierduti, sistemul a cedat si azi se analizeaza rezultatele: mult mai bune decat se astepta lumea.
#132454 (raspuns la: #132040) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ascultarea inimii, mod de viata - de Neoueau la: 10/07/2006 21:00:51
(la: Condusi de prejudecati - Propuneri indecente..)
Am facut tot ce am vrut. Nu sunt atat de vanitoasa incat sa-mi pese de ce zice lumea. Relatia mea cu lumea e, atunci cand exista, una speciala, reciproc placuta. Nu am cum si de ce sa fiu constransa de ea. Cateodata imi ia mai mult timp pana cand oamenii se obisnuiesc cu mine dar, odata ce se intampla, ei nu mai au nicio pretentie sa le seman, pentru ca isi dau seama cum sunt eu si ma apreciaza tocmai pentru ceea ce sunt. Deci ''lumea" (in sensul de lumea aia care ma toaca si de gura careia mi-e frica) nu exista pentru mine.
Am o atitudine, zic eu, foarte sanatoasa privind viata. Asta nu inseamna ca "o traiesc la maximum", asa cum incearca s-o faca, disperat, ceilalti tineri cu "atitudine sanatoasa". Dar fac intotdeauna ce vreau, pentru ca sunt sincera cu viata si cu mine insami.
Cred ca diferenta intre un om ridicol si unul neridicol (eventual cei doi facand acelasi lucru... unul excentric, de exemplu) e cea data de sinceritatea cu care el face lucrul respectiv. Cel care nu o face din toata fiinta, cu credinta in gandul lui, risca sa devina cel putin ridicol. Iar daca o face ca sa epateze, devine si mai ridicol decat daca e numai neconvins.



Oamenii isi fac rau unul altuia fie din frica, fie din ura. (Machiavelli)
#132560 (raspuns la: #132508) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
everyone's story - de lavdyi la: 11/07/2006 07:22:08
(la: Condusi de prejudecati - Propuneri indecente..)
Aproape casatorit. Mai sunt probabil cateva luni...
Suntem de mult timp impreuna. Anii au trecut si uneori, am impresia ca nici n-am trait inainte. Inainte de ea. Parintii mei , parintii ei, frati, surori, prieteni, parca am crescut cu totii impreuna. Practic uneori simt ca nu am nimic al meu, personal. Chiar si tigaia in care imi prajesc cartofi cand n-am chef sa fac de mancare am cumparat-o impreuna.
Totul este al "nostru". Si in felul meu , o iubesc. Am pierdut si am castigat atatea impreuna. Sunt pregatit sa merg inainte, sa privesc cu incredere si siguranta inspre viitor...

Dar, atunci cand nu ma asteptam, cand viata mea intrase intr-o lunga linie dreapta s-a intamplat sa regasesc ceva ce am crezut ca am pierdut undeva , demult in trecut. Pasiune . Nebunie. Sentimente traite atat de intens incat fiecare particica di corpul meu vibreaza. Mori si invii de cel putin cincizeci de ori in fiecare zi.Da, asta poate descrie cel mai bine momentele prin care trec.Simturile imi sunt impregante cu mirosul ei.Cu chipul ei. Ochii aceia...Doamne! Atata, atata iubire! De unde vine? Si de ce?
Eu nu aveam nevoie de asa ceva. Nu acum. Ce sa fac ? Cum sa le spun tuturor ca eu vreau sa ...ca m-am indragostit nebuneste de altcineva!? Ce vor spune!? Dar...ea! Ce-o sa faca ? Ce-o sa faca singura? Nu merita asa ceva. Am fost atata timp impreuna.Certuri, lacrimi, dragoste, deziluzii, fericire, sacrificii. Mai ales sacrificii. Ma gandesc la cate a renuntat. La cate(si la ce) a...pierdut,din cauza mea! Boule! De ce nu te-ai gandit la astea inainte de a ajunge aici!
Nu stiu,dar nu...Nu cred ca ...
Doamne, spune-mi doamne ce sa fac! As vrea sa pot sa ma rup in doua ! O parte sa ramana aici, sa aiba grija , sa vegheze.Sa sprijine . Iar celealta parte... Cealalta parte sa fuga, sa uite , sa cerseasca, sa iubeasca! Sa traiasca!
........................................................................................
Ajung acasa si o gasesc dormind. Deschide putin ochii si intinde mana spre mine. Ma duc si o sarut pe frunte, ca pe un copil care astepta binecuvantarea. Se ghemuieste, isi trage perna sub cap si surade cu ochii inchisi , multumita.
Ma indrept spre fereastra si raman cu ochii atintiti undeva dincolo de orizont,dincolo de aceasta lume...
Nu stiu pentru cat timp am stat asa. Insa stiu ca in aceea noapte am facut cea mai importanta alegere din viata mea. Si intr-adevar uneori regret hotararea pe care am luat-o atunci.
Prejudecata, sau act de responsabilitate?De maturitate? Numiti-o cum vreti insa daca este prejudecata , atunci ea este mama tuturor prejudecatilor.
In oricare din cazuri insa si indiferent de alegerea pe care o facem ramane o lectie de viata. Pe care in mod ciudat ,indiferent de cate ori am retrai-o, o vom scrie de fiecare data la fel : gresit sau corect.







Divortul, un esec? - de Marghiolita la: 13/07/2006 01:20:15
(la: Divortul, un esec?)
Bineanteles, divortul este recunoasterea unui esec, dar este in acelasi timp si dovada unei rectitudini morale. Intr-o casatorie este nevoie de enorm de multa toleranta si intelegere, din partea ambilor parteneri, si de asemenea de inteligenta. O casatorie bazata pe interes material, pe un capriciu, pe o pasiune trecatoare, poate dura un timp sau o viata daca partenerii se complac in situatia asta. Este insa foarte adevarat ca nu poti cunoaste cu adevarat pe cineva pana nu ai trait sub acelasi acoperis cu el. Cand toate merg bine, bani sunt, sanatate e, studiile sau serviciul sunt interesante nu e nici o problema. Dificultatile incep odata cu problemele (financiare, de sanatate...). Daca in momentele dificile realizezi ca nu poti conta pe celalalt, ca te lasa sa te descurci singur cu problemele tale, ale voastre, intr-adevar nu e cazul sa eziti. Intr-o casatorie sunt doi, trebuie sa fiti impreuna la bine si la rau, daca celalalt dezerteaza, fie si moral, in cuplu apare o fisura pe care nimic nu o va putea astupa. Sunt oameni care isi imagineaza ca daca cedeaza de fiecare data in fata exigentelor celuilalt vor reusi sa isi salveze casnicia, vor avea liniste in casa, totul va fi bine. Din pacate, atunci cand numai unul cedeaza, dupa un timp situatia devine insuportabila, apare o frustrare ce creste din zi in zi si care pana la urma duce tot la divort.
Cred ca divortul este totusi o solutie atunci cand linistea si intelegerea dintr-un cuplu au disparut. Trebuie facut insa inteligent, fara a priva copiii (atunci cand exista) de celalalt parinte, fara a-i monta impotriva lui. Copiii trebuie sa stie ca mama si tata nu se mai intelegeau bine si au preferat sa se desparta decat sa se certe tot timpul.
Sunt persoane care raman impreuna din cauza copiilor, si divorteaza la maturitatea acestora. Nu stiu daca este o solutie, am auzit copii de divortati dintr-astia zicand ca parintii lor ar fi facut mai bine sa divorteze cu 10-15 ani inainte decat sa-i oblige sa le suporte scandalurile si tensiunea din casa atata timp.
Carmen draga, nu e cazul sa te culpabilizezi daca esti in pragul unui divort. Vina nu este numai a ta, nici numai a sotului tau, ci a amandoura. Fii tare si accepta situatia, ia hotararea care ti se pare necesara. Am incredere in tine, nu pari a fi una dintre acele flusturatice care se casatoresc sambata ca sa divorteze lunea. Iti doresc mult curaj si mult noroc in viitor.
Invatatul de dragul invatatului ... - de Anima la: 13/07/2006 19:34:23
(la: Cine fura azi un BAC...)
Ma declar oarecum surprins de faptul ca, cei mai multi dinte cei care si-au exprimat opiniile in privinta chestiunii in discutie, par a judeca extrem de utilitatrist, de mercantil, de lucrativ, subiectul.

Spun “oarecum” surprins, pentru ca e poate firesc sa fie asa, in mod statistic n-are cum sa fie reflectat altceva intr-o astfel de dezbatere decat atitudinea generala, curentul general de opinie din cadrul societatii, din clipa de fata. Pe care eu cel putin, desi cred ca-l inteleg si ma stradui sa-l respect, nu-l voi putea accepta cu adevarat niciodata si ma va intrista mereu.

Recunosc ca am citit cam in graba anterioarele comentarii, si e posibil sa gresesc fata de unii, insa nu mi s-a parut sa fi intalnit vreo luare de pozitie care sa nu scoata in fata “utilitatea” acestui bacalaureat, si chiar mai mult, a cunostintelor a caror insusire de-alungul celor patru ani de studii ar trebui sa fie certificata prin acest examen. Mie mi se pare jalnic ca oameni cu siguranta onorabili din punct de vedere intelectual sa puna in nota bascalioasa problema utilitatii “Morometilor” in fata masinii de fabricat piese in serie.
Nu ma feresc sa recunosc ca mi-au trebuit si mie ani buni de zile sa pot realiza importanta, in plan personal, a unui minimum de cultura generala. La randul meu, atunci cand, cu vreo 20 de ani in urma, am sustinut acest examen, l-am tratat cu aceeasi lejeritate, am dat aceeasi “dijma” pentru “protocol”, nu am copiat dar cu siguranta as fi facut-o daca as fi avut posibilitatea, si faptul ca nici macar nu imi mai amintesc subiectele de examen, cred ca spune ceva! Singurul obiectiv atunci, de viata si de moarte insa, era admiterea la facultate. Bacalaureatul era ceva de bifat, pur si simplu! Si nu asta ar fi fost cel mai mare rau pe care cred eu ca mi l-am facut, mie insumi in acei ani, ci altul! Faptul ca, incartiruit unui sistem de interese specific momentului, m-am aliniat si eu docil si disciplinat, cârdului nesfarsit de naivi ce credeau ca se pregatesc pentru viata, pentru o profesie care ar fi trebuit automat, si prin ea insasi, sa imi aduca propria deplina realizare! Ma gandesc si-acum cu o anume fascinatie la ce cantitate uriasa de efort intelectual a trebuit sa depun timp de patru ani de zile, pentru a ma “antrena” in limitele a exclusiv doua materii de studiu, ca sa devin la un moment dat, un respectabil si implinit … inginer! Care nu mai sunt de vreo 15 ani, dar asta-i alta poveste!… Patru ani de zile in care am ignorat, intr-un mod cat se poate de firesc, orice alta materie de studiu din programa, in care la orele de istorie daca nu faceam matematica atunci chiuleam cu clasa, la orele de limba romana in care, daca nu faceam fizica atunci ne bateam in clasa cu caietele si trageam cu boabe de orez in profesoara, iar geografia si filozofia nici nu-mi amintesc prea bine in ce ani le-am facut! Am iesit insa, gratie straduintei unor exceptionali profesori de matematica si fizica, si gratie ingaduintei resemnate a celorlati profesori, dupa patru ani de “cantonament”, o clasa de performeri in fizica-matematica, care, cu doua exceptii ce au luat drumul stiintelor economice, am intrat in bloc in randurile studentimii tehnice! Dupa 16 ani de la absolvirea diverselor facultati politehnice, nu cred ca sunt mai mult de 5-6 dintre noi, care mai practica meseria pentru care s-au pregatit teoretic timp de 9 ani de zile …
Am crezut cu totii ca facem bine atunci, ne pregateam “viitorul”, asta ni se spunea din toate partile! Nu era timp pentru ca cineva sa-si puna problema ca poate cel putin unii dintre noi vom resimti la un moment dat, in viata, anumite carente in formarea noastra de “intelectuali tehnici”, carente carora le puneam atunci, temeinic, bazele! Ba gresesc, au fost nefericitii profesori de limba romana, de istorie sau de filozofie care au mai incercat, fireste lipsiti de sansa, sa ne pomeneasca despre acest lucru. Cine avea timp insa sa-i ia in serios?…
Resimt si astazi lipsuri mari, fundamentale, in cultura mea generala, goluri pe care din momentul in care am inceput sa le sesizez, am cautat, cu straduinta, sa le carpesc! A fi autodidact este, in opinia mea, o datorie pentru oricine are un minim respect pentru propria persoana, pentru propria devenire. Modul insa, in care in mod programatic si coerent ar trebui sa fie format ca cetatean minim culturalizat orice absolvent al sistemului gimnazial de invatamant, nu poate fi inlocuit de nici un efort ulterior de autoformare, oricat de asiduu! Chiar acest sistem de invatamant, atat de demn de a fi criticat in toate ale sale, o poate face! Nu este adevarat ca numai medicii trebuie sa-nvete toata viata, cum se mai spune, si nu este vorba de perfectionarea strict profesionala. Aceasta este obligatia pe care o avem fiecare fata de propriul statut social, care este, cred eu, doar una din fatetele propriei identitati, a fiecaruia. Mult mai importanta insa mi se pare datoria pe care fiecare ar trebui sa o resimtim fata de implinirea interioara, aceea fara aplicabilitate imediata, aceea care nu te ajuta neaparat sa mai urci o treapta pe scara sociala, sa avansezi in functie, sa accezi la un “job” mai banos. Acel fel de implinire interioara careia dezamagitor de multi nu-i simt lipsa, sau atunci cand afla intamplator despre ea, nu-i gasesc utilitatea. Acel fel de implinire care face diferenta intre persoanele distincte si persoanele cel mult eficiente, intre “aristocrati” si “profesionisti”!
Nu orice om resimte ca pe necesitati foamea de cultura, foamea de cunoastere, asta e cu siguranta un truism! Dar exista in fiecare generatie un numar de oameni astfel construiti. Eu cred in justetea evidentierii si incurajarii lor sub anumite forme, chiar si numai pentru ca reprezinta doar un procent oarecare din numarul total. Din randul lor apar, din cand in cand personalitatile care jaloneaza valoric societatea. Nu cu valori profesionale, ci cu valori specific, adanc umane!

Asta cred eu ca ar trebui sa fie semnificatia titlului de “Bacalaureat”. Titlu pe care nu cred ca ar trebui sa-l obtina mai mult de 20-25 de procente din totalul unei promotii de absolventi. Pe care nu ar trebui sa si-l doreasca mai multi! Dupa mine ar trebui facuta o distinctie clara si nediscriminatorie intre cei ce incheie cei patru ani de studii. Statutul de absolvent de liceu pur si simplu, sa dea oricui posibilitatea de a se pefectiona strict profesional mai departe, statutul de “Bacalaureat” sa confere celui care-l obtine un plus de distinctie, de care cei ce ce prin natura lor il cauta, sa poata beneficia. Habar n-am din punct de vedere tehnic cum s-ar putea face asta, nici nu-mi bat capul, sunt oameni care pricep mult mai bine mecanica sistemului de educatie, eu imi permit doar, ca mai tot romanul mediu, sa emit judecati cu pretentii morale!
Exista oameni care sunt in stare sa invete doar de dragul invataturii, si acestia ar trebui evidentiati intr-un fel de toti ceilalti. Mi-a atras atentia in aceasta discutie remarca unui vorbitor, ceva de genul “nu invatam de dragul invataturii”. Cei care in mod constitutiv au in propria natura nevoia de invatare, nevoia de cunoastere, invata exact de dragul invataturii! Si asta mi se pare una dintre cele mai specific umane nevoi! Ceilalti nu Invata, ci se pregatesc, se perfectioneaza, se profesionalizeaza, si efortul lor este demn de toata admiratia! Intre cele doua moduri de a relationa cu lumea cunoasterii este insa o diferenta, asa trebuie sa fie, si ar trebui mereu evidentiata!
Eu as pleda deci, desigur pur teoretic, si fara vreo pretentie de aplicabilitate, pentru valorizarea pur morala a unui astfel de examen, si pentru evidentierea in acest fel a acelor cativa, putini “naivi” care invata de dragul invataturii si cu drag de invatatura. Restul, inarmati cu diplome de absolventi, ar putea, cu entuziasmul specific varstei, sa atace la baioneta viitoarele spectaculoase cariere in diversele domenii ale economie de piata, si fara a avea neaparat titlul de Bacalaureat!

Cat despre aspectele morale ale “tanzactiei” cu subiecte, ele sunt atat de evidente pentru orice om cu un minim bun simt, incat orice discutie cred ca n-ar putea acoperi subiectul! Mai socante insa decat faptul in sine mi se par a fi reactiile de genul celor "postate" pe site-ul ziarului respectiv! Acestea de-abia, cred eu ca dau intreaga masura a confuziei morale in care isi fac debutul in viata multi dintre tinerii absolventi! A fura dar mai ales a clama dreptul la furt cu diverse argumente unul mai departe ca altul de orice minima rectitudine morala, asta este cu adevarat monstruos!
Ce relevanta morala ar putea avea pentru statutul unui astfel de tanar faptul ca, nu ma indoiesc, alturi de mii de alti colegi de generatie ce nu-i impartasesc opiniile, se va putea afisa cu aceeasi diploma de bacalaureat?!…
abc111 - de tamora la: 15/07/2006 16:43:49
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
Asta stiu, ca nimeni nu va putea da un raspuns exact, din cate am citit nu exista o explicatie clara care sa spuna de unde si de ce se intampla asa.
Cat despre variantele secundare asa cum le-ai numit tu , nu stiu cat de suprafata sant.(Sigur ca nu este obligatoriu ca acel copil sa devina sadic dar la fel de bine se poate...cred eu.)Cele pe care le-ai enumerat tu sant cele mai cunoscute sa le zic "banale"? :) dar mai exista si altele.....in care sant convinsa ca si mediul si-a facut treaba.Si pana la urma nu conteaza daca indentitatea de baza nu s-a schimbat, asta este un aspect. Conteaza impactul pe care il are acest lucru! Si una si alta lasa niste urme asupra psihicului, ptr ca noi santem obisnuiti sa judecam pe altii fara sa ne intereseaze si cauza si sa incercam sa intelegem de ce!Si sinuciderile de care ai vb sant consecinta acestui fapt , a discriminarilor sau a incapacitatii fiecaruia de a accepta acest lucru.

Cat despre nerecunoasterea propriei orientari,la fel, eu nu acuz ptr ca este o consecinta a unei societati lipsite de tolerantza , etc.
Acu` mi-a venit in minte Freddy Mercury si el la fel a sustinut destul timp ca nu este gay, asta pana cand a trebuit sa recunoasca ca este bolnav de SIDA.

Ce i-ai scris lui Cartouche...este trist!Nici nu imi imaginez ca un homosexual poate fi un monstru dar din pacate lumea asa vede.Eu cred ca nici un gay nu ar treb sa demonstreze acest lucru.Cine este suficient de destept nu are nevoie de nicio demonstratie.Cum am mai spus inainte a fi gay nu este decat o singura caracteristica dintr-un intreg.
Te contrazic la un sg lucru, anumite orientari sexuale sant monstruoase, desig ma refer la cele neconsimtite cele care ies din sfera legalitatii.
#133347 (raspuns la: #133315) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Nu prea suna a propuneri indecente :) - de cosmiK la: 15/07/2006 19:41:39
(la: Condusi de prejudecati - Propuneri indecente..)
As fi vrut sa nu mai traiesc atat de mult in lumea sentimentelor si a trairilor intense. As fi vrut sa am curajul de a "taia cordonul ombilical" care m-a sustinut vreme indelungata, mai devreme, decat am facut-o. As fi vrut sa am curajul de a incepe o viata noua, departe de familie, dar continuand sa o sprijin si nu sa raman "blocata" in ea.
As fi vrut sa fiu ceva mai rationala si sa nu-mi pese atat de mult de semenii mei. Mi-as fi dorit sa fiu mai egoista si mai rea. Mi-as fi dorit sa-mi pot exprima punctul de vedere fara teama de a nu jigni ori rani pe cineva! As fi vrut sa nu-mi mai pese atat de mult, ce gandesc ceilalti despre mine.
Dar stiu ca la finalul vietii, nu voi regreta nici una din alegerile facute, pentru ca am o constiinta curata si pentru ca am ales prin propria-mi vointa.
Daca am produs suparari cuiva, am facut-o involuntar si am avut puterea de a-mi cere scuze si a-mi recunoaste vina.
In ceea ce priveste intamplarea fictiva sau mai putin fictiva relatata de lavdyi, Cioran spunea in una din cartile sale, acum nu-mi vine in minte titlul, din pacate, ceva memorabil, si zic eu, adevarat: " Convertirea iubirii in mila determina ultima faza a iubirii, agonia iubirii. Cand incepe sa ne fie mila de o persoana pe care am iubit-o, inseamna ca elenul nostru nu mai poate lupta impotriva evidentei. Mila este o iubire in oboseala, o iubire in care obiectul ne este exterior." Deci, lavdy, eu zic ca merita sa retii acest citat si sa te gandesti la el, daca vreodata vei pusa in situatia sa alegi intre iubire si a ramane incorsetata intr-o relatie care mai exista doar gratie milei pecare o resimti fata de aceea de persoana.
Cam atat, deja am spus prea multe. Si risc sa devin "plictisoare"!
Asa ca ramane pe alta data, dupa ce isi vor mai expune si altii parerea!
Inchisi suntem cu totii... - de sarsilovici la: 25/07/2006 07:24:06
(la: cum sa nu admiri un astfel de om?)
Inchisi suntem cu totii numai ca unii constientizeaza mai putin chestiunea..Eu sunt liber conditionat..De ce ? Am facut o prostie si mi-am luat un an cu suspendare...Acum ca si puscariasul de care ai povestit stau si ma gandesc daca sa ma urc ma mai urc vreodata la volan... M-am gandit ca s-ar putea vreodata sa pierd haturile si sa recidivez...In aceeasi prostie, alcoolul...Da pot fi pus la zidul infamiei dar s-a intamplat....Nu am omorat pe nimeni ...
In armata cand faceam 'de garda'in unitate si stateam cate 3 ore noapte-zi cu un o pusca mitraliera in spate cu incarcatorul plin ma tineam de siguranta armei ca de ultimul fir de viata..Imi era frica sa nu se dezasigure arma si sa ma impusc sau accidental sa-l omor pe altul..Era o adevarata eliberare cand scapam de arma...Is mai las asa de felul meu..Si cate ganduri nu-ti faci 'in post'..Sa tragi o rafala..Esti puternic atunci...Da iti dadeai seama ca esti totusi intr-un oras ..Unitatea era inconjurata de blocuri de 10 etaje si era destul de simplu sa omori pe cineva..Da de ce sa omor..Am fost la trageri si am vazut cum iti forteaza arma umarul..Nu am vazut o chestie fantastica din asta..Doar e un aparat de ucis..De ce sa ucid..Nu-s vreun Dumnezeu sa ofer vieti..Ma tarai sa stau pe culoarul meu sa nu deranjez darmite sa omor pe altul..Si totusi candva am fost atat de inconstient incat puteam omora pe cineva...
Constiinta..Numai eu stiu de cate ori nu ma mustra si-mi da palme..Culmea si chipul meu mai roscovan asa nu denota decat ceva periculos..poate siretenie poate doar prostie..da nu ma mai consum..Si asa nu stiu cat mai am pana fac vreo gastrita sau mai rau..De la stres de la efort de la suparari..
Puscariasii propriilor noastre constiinte..? Eu zic ca da de cele mai multe ori cei care au constiinta sunt prizonieri proprii lor constiinte..Ca sunt multi care nu au, astea sunt vremurile si poate asa a fost mai tot timpul indiferent de regim...uneori se mai intampla sa scapam haturile..Cea mai mare pedeapsa e sa constientizezi o greseala pe care ar face-o un simplu idiot sau un semianalfabet..Atunci, in momentul ala se naruie totul..
Parca pentru tot pentru care am luptat dispare..Ramane doar greseala..Societatea te judeca imediat..Cine e societatea?
Cine are putere mai mare cei cu bani! Cei cu bani de cele mai multe ori sunt si fara constiinta..Stiu sa faca bani si asta e putere..Degeaba se incranceneaza unii sa faca dreptate..In Galati pe malul Dunarii e o statuie de-a lui I.C.Bratianu... Arata personajul cu degetul spre Dunare..Cica acolo e dreptatea..Unde arata tipul..Si Dunarea e asa murdara si plina de gunoaie..
Cum sa fim altfel in lumea asta care devine din ce in ce mai dementa decat mai inchisi in noi, mai tristi, mai visatori, atatea calcule si filosofie nu fac 2 lei pentru cei cu bani si putere..
Da ete de-a dracului...Am eu fata de clovn si ca sa traiesc printre oameni ca sa ma inteleg cu subalternii mei mai joc teatru..da mai sunt ipocrit si prefacut si... Asta pentru ca trebuie sa traiesc printre ei...
Nu vreau sa fac rau...vreau doar sa fiu lasat in pace si nu vreau sa ma calce nimeni in picioare..Sa ma lase asa cum sunt eu..Eu stiu cum sunt la interior si poate cineva vreodata va intelege ca dincolo de chip e poate ceva mai de pret decat un diamant...
Sper sa ai parte de comentarii mai valoroase si mai istete..Succes..! Fi doar tu..!
ondinndem (universuri virtuale) - de telepathy la: 03/08/2006 20:58:10
(la: Ce credeti despre yoga)
fiecare cade in capcana potrivita lui: credinciosul in cea a indoielii, ateul in cea a mandriei (slava desarta) iar omul cu inclinatii spirituale in cea e lumilor virtuale. Si cu totii la un loc in capcana senzualitatii, poarta cea mai larga a iadului. E dureros sa afli ca o persoana abia intrata la liceu s-a se apucat de studiat Evola si dupa ce a parcurs un sir de autori New Age a trecut la practica pranayama. Am avut si eu anumite experiente (dar dupa liceu) insa cel putin credeam in Dumnezeu si nu citisem nimic ocult (multumesc Celui de Sus ca ma ferise)... la mine problema a fost mai tarziu, cand am intrat direct in Yoga Sutras a lui Patanjali (adusa din India) si mi se parea ca tot ce mi se intamplase capata un sens; cunoscusem persoane si locuri care de la prima vedere mi-au dat senzatia teribila de deja-vu, apoi mi-a cazut in maini o carte despre Edgar Cayce si alti vizionari; asta a pus gaz pe foc: tot ce simtisem ani si ani era confirmat si explicat acolo (prin doctrina reincarnarii). Se incuraja o evadare din lumea asta - care oricum pare atat de mizerabila si nedreapta de parca-i facuta anume sa fugi de ea prin auto-distrugere. Privind in urma realizez ca ce m-a tinut in viata a fost faptul ca aveam botezul ortodox - ingerul pazitor incredintat atunci te insoteste toata viata, mai de aproape sau la distanta, in functie de cum te porti si cat de des te rogi sau mergi la biserica. Daca ne-ar lasa, a doua zi am fi morti la prima trecere neatenta a strazii sau accidentati grav la coborarea scarilor, taiatul feliei de paine, etc. In plus acest inger ii tine la distanta pe eventuali agresori de care nu stim si care-s pe cale (cu sau fara voia lor) sa ne faca un rau. Ideea ca Iisus a fost un maestru este o manipulare abila facuta pt. cei destul de lucizi sa inteleaga faptul ca invataturile din Evanghelii sunt corecte, ca acel om a iubit adevarul si cuvintele sale sunt adanci. Daca cineva ar veni precum comunistii rudimentari cu afirmatii de genul: "a fost un nebun care vorbea numai prostii" n-ar convinge multi - omenirea a mai evoluat intelectual, asa ca se vine cu ideea: "da, Hristos a spus lucruri interesante si profunde, dar le-a invatat de la maestrii Egiptului si Indiei; el e doar om (care se mai si insela uneori, involuntar desigur)". Negarea divinitatii lui Iisus, care duce la posibilitatea ca el sa se fi inselat, nu e asa grava (dupa cum ne zice chiar Iisus) ca negarea Cuvantului sau (despre care ne spune ca vine prin el de la Tatal nostru si este insasi Viata- Duhul Sfant - vezi Geneza: "La inceput a fost Cuvantul..."), deci respingerea Cuvantului (transmis in forma pura de o fiinta de lumina, fara pacate, sub forma Evangheliei) nu se va mai ierta nimanui. Initial Judecata divina trebuia sa urmeze imediat dupa propovaduirea Evangheliei de catre apostoli in cetatile Iudeii si "la neamuri" (nu si in Samaria, de unde Iisus impreuna cu apostolii a fost izgonit) si caderea Ierusalimului; dar prin sacrificiul apostolilor primit de bunavoie de ei din dragoste pentru semeni s-a obtinut un ragaz pentru a se mantui si altii. Fara jertfa continua a marturisitorilor, preotilor si monahilor de atunci pana azi, omenirea s-ar fi prapadit demult iar universurile virtuale sau carnale in care se delecteaza ocultistii, desfranatii- pagani sau "crestini", yoghinii, New Age-rii, etc. ar fi ars de mii de ani. Au aparut carti ale unor fizicieni de top si o emisiune pe Discovery despre Universuri paralele; noi traim in acest spatiu tridimensional, dar cu deschideri spre alte 7 sau 8 dimensiuni. Ei bine, prin deschiderea (incompleta) a unor chakre in tehnici yoga, reiki, etc. dar si prin droguri, se creeaza ferestre spre un Univers 4-dimensional mai amplu insa ermetic, un fel de paradis virtual fabulos care depaseste cele mai bogate asteptari... Practicantul intra acolo extaziat ca Alice in lumea fermecata si nici macar nu are grija sa pastreze legatura cu lumea asta si cu prietenul sau devotat- ingerul pazitor (se leapada intai de Hristos, de poruncile lui, de biserica si de oamenii ei- bagati toti in aceeasi oala si dispretuiti, de iubire si de cei care ii arata afectiune sincera, se scufunda in mocirla senzualitatii sau a astralului inferior- alcool, tutun, muzica abrutizanta, magie sau practici oculte) si in final se trezeste din betie in temnita cea mai adanca la care ar fi visat vreodata. Durata "vizitei" acolo depinde de cat s-a indepartat de calea la cea dreapta, de faptele sale de pana atunci, de cat de mult il iubeste cineva din afara (iubirea e singura putere care poate patrunde in orice temnita sau dimensiune) cat si de harul sau rugaciunile pe care acea persoana le face pentru captiv. Eliminand afectivitatea din om (chiar si ura!) prin tehnicile de meditatie din yoga, etc, dispar in primul rand memoria si mecanismul de aparare al creierului in fata "rafalei" de sugestii si ganduri din eter, creierul e invadat de imagini, cuvinte, senzatii pana la limita lui de rezistenta cand colapseaza. Nu doar in yoga se produce asta, ci in orice exercitiu de concentrare in care omul nu participa si cu inima (afectivitatea), cat si in cazul atacului psihic (practicat si in cercuri yoga, secte sau organizatii secrete asupra celui care ar incerca sa iasa din grup). E bine de stiut ca tot ce acumulam: cunostinte, informatii, senzatii, emotii, toate acestea sunt exterioare sufletului si pot fi luate (furate) sau date (proiectate), de ex. practicanti de magie de la noi care iau cunostintele unui student eminent si le dau altuia, care devine peste noapte stralucit, cu note maxime la examene (in schimb celalalt ajunge la nevrotici). Ce-i drept insa, una e informatia si alta intelegerea ei (profunda)- ceea ce e apanajul sufletului pur, asa ca desi Bivolaru epateaza prin eruditie, intelegerea lui ramane de suprafata- si cum se zice, yoghinii sau practicantii ocultisti din India nu se pot lauda cu prea multe premii Nobel obtinute prin tehnicile lor. Ma tem ca Pr.Cleopa a subapreciat impactul invataturilor orientale ale serpilor Nagas, si al atacului psihic in Romania (si Europa); se stie bine ca baza inselarii omului de catre diavol este crearea impresiei ca acesta nu exista, chipurile totul se intampla de la sine, omul simte nevoia spontana sa bea sau sa-si insele iubita, sa faca un rau cuiva chiar daca pierde si el, sa-si iroseasca viata palavragind cu amicii, jucandu-se la calculator sau privind la tv- adica fuga in universuri virtuale (confortabile momentan), in loc sa mai treaca pe la biserica unde preotul isi raceste gura de pomana si risipeste binecuvantarile pe cateva babe prezente (care nici alea nu vor mai fi). Deci pana si Pr.Cleopa care a intalnit diavoli in sihastrie si era un adevarat clasic in materie de teologie putea fi "adormit" cu sugestii ca fenomenul yoga (sau tantra) nu-i asa grav, acolo ajung numai cei slabi de inger, ratacitii, si se face o selectie benefica a uscaturilor din padure. Ar merita de aflat cati din actualii tineri monahi (si-s multi) din manastirile Romaniei sunt fosti practicanti yoga intorsi la calea cea dreapta dupa experiente traumatizante. In al doilea rand, senzualitatea a facut tot atatea victime in randul preotimii (mai ales in Occident) cat in cel al yoghinilor, pana si Milarepa (cel mai mare budist tibetan) a spus: "Cine nu ia aminte la greselile delasarii senzuale, Si tanjeste launtric catre ea, Nu se va elibera din temnita samsarei (incarnarii). Cultiva asadar mintea ce vede totul ca pe o iluzie si aplica un antidot originii suferintei". Dar trebuie sa lupti contra senzualitatii fara sa a-ti inchide inima, dimpotriva, sporind iubirea; iar iubire inseamna sa ma ajut cu cel drag sa scapam din lanturi, nu sa-l duc dupa mine in adancul temnitei. Pr.Paisie era mult mai ingrijorat in ce priveste situatia actuala din lume (si asta inca inainte de anii '90) - el fiind si inainte-vazator, stia ce se intampla si ca religia viitorului (de fapt a prezentului in lumea occidentala) e ocultismul- New Age e neopaganism redenumit, iar ocultismul e periferia satanismului, modernizat sau mascat - www.razboiulnevazut.org/articol/51
Lista autorilor, lucrarilor si ideilor New Age e interminabila, ei ocupand total mass-media; e suficient sa citez din subiectele listate alaturi (la Topul zilei, Conferinte noi sau Texte publicate): DUMNEZEUL DUMNEZEULUI - MINTEA OMULUI, Vrajitoare si ghicitoare in sec.XXI, HORROR MOVIES, PUNK, Voodoo, Cicciolina- actrita porno, o meserie ca oricare alta, Codul lui Da Vinci, KALOKRIPTES- un nou tip de horoscop, etc. Cativa autori New Age, mentori (unii inconstienti) ai tranzitiei de la ateismul rationalist la ezoterismul (ocultismul) neopagan: Castaneda, Arguelles (cu teoria socului planetar in 2012 - sfarsitul erei Maya), Nostradamus (si apologetii lui: Vlaicu Ionescu, Fontbrune, Orson Wells, etc), Samael Aun Weor, James Redfield, Tolkien, pleiada hinduso-tibetana cu Osho Rajnesh, Sri Yukteshwar, Yogananda, Dalai Lama, Sri Mataji, Sundar Singh (si confratii vestici: H.P.Blavatski, Steiner, Eliade, curentul hippie & flower-power, "mesianicii" Romaniei: P.Corut - Cinamar, N.Savescu cu dacismul, Valentina Garlea, Bivolaru & co). Triunghiul Gnozei pagane primite de la nagas (zeii serpi): India - Egipt - Grecia, avea ca focare Babilon, Roma si Alexandria (de unde au iesit de curand "dezvaluiri" pe banda, de la Evanghelia lui Toma la cea a lui Iuda sau "viziuni" gen Copilaria lui Iisus, Codul lui da Vinci, etc). Gnoza a fost resuscitata in Renastere si mai nou prin Soc. Teosofica a lui Blavatski & Steiner (cu ramura sa germana Thule) care alaturi de cabala Babiloniana si Rozacruce a pus bazele oculte ale nazismului si satanismului modern anglo-saxon (Crowley, Lovecraft- cu discipoli Beatles, Rolling Stones, Ozzy Osbourne, etc.) si sectelor sau org. secrete actuale. In general, sunt lucruri in care e usor sa intri dar din care e infinit mai greu sa iesi, iar increderea in sine si orgoliul fac ca cel in cauza sa subaprecieze pericolul si sa creada ca oricand poate sa se intoarca de unde a plecat. Asta se intampla cu orice dependenta, de ex. un indragostit nu va recunoaste cat de dependent e de celalalt pana nu se desparte- atunci multi isi pierd complet autocontrolul si devine vizibil ca erau de fapt "preluati" (sau stapaniti) de anumite entitati. De fapt, entitatile benefice nu vin decat chemate si-s f.sensibile (adica nu vin la cineva "murdar"), pe cand cele malefice dau navala si au o mare inclinatie spre impostura (de a se substitui celor benefice chemate); zona terestra "colcaie" de asemenea entitati, generate in masa si de practicantii tantra in timpul ritualurilor lor (se cedeaza din vitalitate acestor "paraziti" energetici: in momentul actului sexual se deschid centrii si se conecteaza intre cei doi, iar persoana posedata proiecteaza in cealalta entitatile care o parazitau, care pot fi in numar de sute sau mii- numiti "legiune" in Evanghelii). Nu degeaba Iisus spune ca intr-o casatorie cei doi sa nu se desparta decat in caz de desfranare - e obligatoriu sa intrerupa rel.intime (si chiar apropierea fizica) pt. ca cel in cauza a ajuns posedat (chiar fara a-si dea seama sau fara a fi vizibila vreo schimbare) si l-ar incarca pe partener (nu mai zic de copii) cu entitati de nu le duc 10 sau 100 de calugari. Am cunoscut doua cazuri din astea, persoane apropiate la care am si vazut evolutia (pe atunci nu intelegeam fenomenul, credeam ca e doar problema hormonala), ambii au avut relatii cu prostituate; unul a ajuns la psihiatrie (diagnostic: inceput de schizo), celalalt in pragul sinuciderii. Probabil posedatii ajung in general sa comita violuri sau perversiuni extreme pentru ca simt o presiune mare din partea entitatilor care deja i-au umplut pana la saturatie si pe care le proiecteaza (pe moment) intr-o fiinta curata (fara aparare pe plan fizic si astral)- astfel pe moment simt o usurare, dar din cauza ca nu si-au purificat gandurile, emotiile si sufletul (prin post, rugaciune si mai ales spovada si impartasanie) ajung din nou prada altor demoni, mai rai decat primii. Fenomenul e descris in amanunt in Evanghelia lui Matei care trebuie citita cu mare atentie www.patriarhia.ro/biblia/index.php
Despre confruntarea Pr.Paisie cu demonii stapani pe un yoghin, vezi http://razboiulnevazut.org/articole/33/Yoga
Numai bine! paralela90@yahoo.com
#137255 (raspuns la: #120823) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Poate Dumnezeu nu a facut ni - de rational rose la: 04/08/2006 22:34:14
(la: DUMNEZEUL DUMNEZEULUI - MINTEA OMULUI)
"Poate Dumnezeu nu a facut nimic. Poate Dumnezeu e totul. E cam tampita ideea ca Dumnezeu a creat lumea, in sensul ca Dumnezeu este cauza iar lumea efectul. Ca atunci stam sa ne gandim, ce era inainte sa existe Dumnezeu? Ceva trebuie sa fi fost, spatiu..ca altfel unde ar fi aparut Dumnezeu daca nu exista un spatiu. Rational nu poti gandi decat in trmenii astia: cauza-efect, premisa-concluzie, scop si mijloace. Dar poate ca Dumnezeu transcende aceste aspecte. Si cum le tanscende, mintea nu poate sa-l inteleaga."

Daca l-am putea explica si intelege complet pe Dumnezeu, ar insemna ca suntem ca El nu? Si cred ca e clar ca nu suntem. Nu putem intelege decat anumite lucruri despre Dumnezeu, iar altele ne-au fost descoperite de El.


"POate Dumnezeu nu are un inceput, nu are un sfarsit, este spatiul, vidul si este de asemenea si plinul, totul, lumea.
Daca vom consdiera ca, creatorul nu e ceva distinct de creatia sa, atunci totul este Dumnezeu, inclusiv omul, inclusiv spatiul ce l-a "precedat". Si cum ar putea fi Dumnezeu distinct de creatia sa?! Daca ne uitam la om - creatia sa, nu? Observam cat de imperfect este. "

Si de ce am considera asta? Parca spuneai mai sus ca nu putem intelege...


"Poate ceva perfect sa creeze ceva atat de imperfect precum omul?Pai se pare ca poate.."

Depinde ce intelegi prin "perfect". Omul a fost creat perfect. Tocmai fiindca era perfect, avea si posibilitatea de a alege. Si a ales gresit. De atunci, Dumnezeu incearca in toate chipurile (fara a incalca vointa libera) sa aduca oamenii la statutul initial.


"si atunci probabil ca Dumnezeu, ca esenta este cu totul altceva decat perceptia noastra despre el."



"In viziunea mea, mintea omului este singurul lucru care e departe de Dumnezeu. Mintea e ca o bariera sau ca un ecran care distorsioneaza realitatea. "

E vorba doar despre mintea altora? :-)
E putin ciudat "rationamentul" tau... incerci sa ne explici cu mintea ta, ca mintea ta nu e capabila sa explice... :-)

Daca citesti mai atenta Biblia, Dumnezeu vrea sa ne pastram mintea "nedistorsionata", sa respectam o igiena, corporala, alimentara si mai ales a mintii...


"Cate idei isi fac oameni despre lucruri! Inclusiv Dumnezeu. Iar apoi pretind sus si tare ca ei il cunosc. Doar fiindca si-au facut niste idei despre el sau au citit despre el. Parca in Vechiul testament cica zicea Dumnezeu "sa nu ai alti dumnezei in afara de mine...eu sunt un dumnezeu foarte gelos". Sa fie acesta Dumnezeu? :) Mai degraba mi se pare ca ar fi ideea celui care a scris, care a proiectat asupra lui Dumnezeu propria sa pornire..gelozia. Auzi, Dumnezeu gelos! :))

Ce ti se pare asa ciudat?? Fidelitatea? Pai asta e tocmai ca sa ne pastram mintea "nedistorsionata". Dumnezeu nu apreciaza "curvia" in nici un domeniu al vietii, nici cea fizica, nici cea intelectuala, a mintii.


"Pare mai degraba un tip autoritar, posesiv si maruntel care tuna si fulgera, ii obideste pe oameni, ii chinuie pe evrei timp de 40 de ani prin desert si asa mai departe. Dumnezeul din vechiul testament este departe de oameni, ii conduce, dar nu-i iubeste, este rece, necrutator, neiertator."

Ce-ar fi sa citesti mai atenta... si sa nu mai distorsionezi realitatea :-)
Citeste de ce au avut nevoie evreii de acea lectie, cred ca daca era altcineva in locul lui Dumnezeu ii omora pe toti, dupa cate prostii faceau, si asta dupa ce au fost salvati in chip miraculos.


"Discrepanta e mare fata de noul testament. Am avut noroc ca a venit Isus, fiindca el a adus iubirea, iertarea. "

Nu e nici o discrepanta, Isus a venit sa implineasca ceea ce a fost spus si aratat in Vechiul Testament prin atatea simboluri. Iertarea si iubirea erau si in Vechiul Testament pt ca era acelasi Dumnezeu.


"El nu a judecat pe nimeni... "

Hai sa nu distorsionam Biblia, ca sa ne convina...
Ia citeste de cate ori a mustrat, si pe ucenici, si pe altii. Si ia mai citeste (in Noul Testament) pentru ce o sa vina Isus a doua oara: pentru JUDECATA. Legea (cele 10 porunci) data in Vechiul Testament capata valente mult mai largi (in sensul strictetii) in Noul Testament. Nu numai ca nu trebuie sa poftesti ceea ce este al aproapelui tau (inclusiv nevasta), dar nu trebuie nici sa gandesti asta. Nu numai ca nu trebuie sa ucizi (literal), dar nu trebuie nici sa "ucizi" cu vorbele, sau sa gandesti rau despre cineva, sau sa-i vorbesti urat etc Isus a venit tocmai pt ca sa implineasca Legea, si sa ne arate cum trebuie sa traim respectand aceasta Lege. "Cine ma iubeste, pazeste poruncile Mele"


"Din pacate si iubirea adusa de el, a fost otravita de biserica. Biserica...nu concepe sexul premarital, de altfel nu concepe multe. Adica nu conteaza daca eu iubesc, e un pacat sa am relatii intime cu omul iubit. Nu, eu trebuie sa trec printr-un ceremonial inventat de om ca sa nu fie pacat. Amuzant de-a dreptul. Ce sa faca un om in aceste conditii? Eu am dat curs pornirilor firesti si am constatat ca nu este nici un pacat sa faci dragoste cu omul iubit. Dimpotriva, este o mare bucurie. Sexul este sursa vietii, iar Dumnezeu nu este impotriva vietii, poate este viata insasi. "

Desi ai oarecare dreptate ca oamenii au denaturat crestinismul, gresesti fundamental in continuare. In primul rand, nu trebuie sa te iei dupa oameni. In al doilea rand, ce inseamna pentru tine "iubirea"? De unde iti iei definitia pt iubirea asta? Si pedofilii pot sa zica ca "iubesc", nu te supara. Iubirea nu inseamna libertinaj. Iar familia este "inventata" de Dumnezeu, nu de om.

Multi oameni nu inteleg cum Dumnezeu este si IUBITOR, dar si DREPT, in acelasi timp.

Ar mai fi multe de spus, dar lucrurile devin taaaare confuze in textul tau... cum spui chiar tu: "mintea umana este doar o insiruire haotica de ganduri, este lipsita de consistenta"...

Trebuie sa privim mai mult la noi si sa ne comparam cu standardul, nu cu altii, fie ei preoti sau altceva. Generalizarile astea sunt gresite, si despre preoti, si despre "oamenii simpli". Daca vedem ceva bun la cineva, putem invata, daca nu.... il putem ajuta sa se corecteze. Critica neconstructiva e pierdere de timp.
#137442 (raspuns la: #137103) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...