|
te provoaca sa gandesti
intamplari haioase din copilarie
Am avut o copilarie frumosa pe de o parte: cu joc pe maidan, cu gasca mare, etc. A existat insa un moment care imi face rau, incerc sa-l uit, nu reusesc intotdeauna, nu l-am spus nimanui.
A fost o situatie care, acum realizez ar fi putut sa ma nenoroceasca pe viata.
Imi aduce aminte de copilarie
- de
doctors
la: 04/09/2005 21:30:15
(la: Ce amintiri va trezeste o eugenie?) Imi aduce aminte de copilarie
eu eram timida in copilarie. acum mai deloc. la un moment dat, prin adolescenta, am observat sa sunt mai buna decat multi altii din jurul meu, si ca judecatile simple si de bun simt te duc mai departe decat infloriturile fara substanta. si acum intalnesc oameni ca niste baloane. e de ajuns un ac ca sa-i aduci la tacere, si nu tre' sa-ti fie frica sa-l folosesti atunci cand simti ca ai dreptate.
am zilele mele cand ma simt proasta si handicapata, mica si umila. asta cand intalnesc oameni care reusesc lucruri pe care eu stiu ca nu le-as reusi niciodata, desi imi doresc mult. in conditiile astea imi zic ca nu s-a inventat inca omul universal, si ca e preferabil sa insist pe domeniile in care ma stiu buna, fara sa-mi fac infinite probleme ca nu sunt buna la toate. zaraza "Cismigiu & comp." !!! ce haioasa era, de cate ori n-am citit-o....in copilarie, si cred ca am recitit-o in urma cu vreo 2-3 ani ??!! multe, multe faze haioase, cand nu le reusea experienta cu conductivitatea curentului si s-au apucat sa cante Hai sa dam mana cu mana ???sau, Buna ziua d-le Cracanel !!!
M-ai de curand am citit Jurnalul lui Bridget Jones o carte haioasa in care m-am regasit pe mine si pe majoritatea prietenelor mele....radeam singura prin casa... haioasa coferinta....n-am apucat sa citesc tot inca dar voi citi;
bravo rac-ule:) nu prea stau bine cu imaginatia; pe cativa de la TA ii cunosc asa ca nu o sa-i descriu.... Cassandra: culta, distinsa, fina, tinuta office, ochi bleu, 50ani... TeodoraPA: 30de ani, satena, inalta,f serioasa la lucru athos: stomatologul forumilui... scund 50 de ani :) ii place meseria pe care o are om: 175cm, saten, cam 35-40 de ani, gentil ... donq: 45 de ani, statura medie, cult, intelept, isi face meseria cu pasiune, dornic sa stie cat mai mut si mai multe in toate domeniile, ii place ciocolata neagra (ca si mie:)) RSI: 50 ani,gentil, masiv(nu gras) ochi caprui, pielea alba, f bun in meseria lui, cult, inconjurat de carti Daniel Racovitan: 33ani, saten, cu ochelari, nefumator, isi iubeste familia Pasagerul: 45 ani, 1.75, saten, gentil, imbracat sport dar elegant in acelasi timp, discret Ampop:60 ani, inalt si masiv, f cult si f echilibrat, nu-i poate schimba nimeni ideile pe care le are, bun crestin ortodox, mai revin ....
In copilarie fiindca nu aveam
- de
mya
la: 03/12/2005 01:17:14
(la: Cei mai frumos ani ai vietii tale) In copilarie fiindca nu aveam nici o grija si toata ziua eram la joaca. Si pe urma acuma, in ultimii 5 ani adica de cand m-am maritat. Am trait in mai multe tari si am avut experiente de viata foarte interesante. Am cunoscut diferiti oameni si m-am simtit un fel de cetatean universal.
Copilarie...cu C , toata gasc
- de
anatolia
la: 19/12/2005 19:40:53
(la: Ce amintiri va trezeste o eugenie?) Copilarie...cu C , toata gasca de prunci care conturbam cartieru, si Doamne, multi mai eram.....Era buna....mmmmmmmm...si kiar si acum desi au trecut 1001 ani de la copilaria-mi....inca imi mai cumpar cate una...dara asa cand nu ma vede nimeni.......
reflex la minciuna
- de
bluecip
la: 27/02/2006 13:55:58
(la: Viteza de reactie tine de inteligenta sau nu?) similar intamplarii din povestea ta...
muncitor in santier naval in Mangalia... intretinere macarale. deschide usa fara sa se uite daca e liftul si cade de la 100m in gol... hmmm... l-au adunat amestec de creier cu mate si coaste. Nimeni nu a publicat ceva despre caz. Situatii de criza sunt, iar raspunsul la ele depinde de inconstient nu de constient(inteligenta)... daca te referi aici la blocaj. Totusi un om bine antrenat ar putea sa depaseasca momente de criza (cursuri de prim ajutor sau mai stiu eu), anumite persoane au reactii corecte fara sa fie pregatiti si altii se blocheaza chiar daca au fost antrenati. Nu stiu. Apropos ca om avem obligatia sa acordam prim ajutor. Cati stiu sa o faca? Cati sunt oameni sa o faca? Daca o fac si provoaca decesul(coloana deplasata)...?! Gasirea cristalului/instinctului...? De mici suntem supusi impurificarii instinctului. In copilarie avem capacitati de comunicare/intelegere/supravietuire pe care suntem "obligati" sa le uitam. Asta e sistemul in care traim... uitam sa ascultam cristalul din noi ca sa invatam sa clasificam, categorisim. Sunt cam bulversat la ora asta... in mare e mult de vorbit nu de scris. Asa ca... ne lasam "mintiti" ca e bine asa si altfel de parinti, scoala... dar reactionam dupa cristalul care a mai ramas in noi. !!! NEVER QUIT !!! "Amintirile din copilarie sunt singurele cu adevarat diferite."
Da. Este perioada in care jobul tau este sa FII. Program, griji,familie, supermarket.... sunt inexistente. Timpul tau era impartit intre studierea gandacului rasturnat pe spate si impartirea unei bucati de "ciunga" cu surprize. Cand ajungem "oameni mari" uitam ca viata noastra nu se compune din servici. Din plata intretinerii sau din berea cu "baietii". Stim ca timpul trebuie "petrecut". Ca daca nu FACEM ceva ne plictisim. Poate uneori ar fi bine sa ne re-amintim ce inseamna SA FIM. Sa ne privim copii si joaca lor. Copii se bucura cand se joaca. Singuri sau cu prietenii, indiferent de anotimp, ei stiu sa pretuiasca clipa. Oare asta sa fie motivul pentru care ei protesteaza atat de vehement ca ii trimitem seara la culcare? E, poate, greu... e, poate, lux... e, poate, doar o copilarie sa pastrez copilul din mine... sa intreb "de ce?" pana la exasperare. Dar mie imi "vine" natural :P si nu e normal (spune lumea).
Si se intampla... din pacate se intampla atat de des sa strivesc gandacei in pumni! Nu ca sa-i doara, nici ca sa-i vad cum plang, ci din prea stangacie, poate. Si ma regasesc si eu prea des cu urme de lacrimi brazdandu-mi praful de pe fatza... Sunt tare usor de dezamagit in naivitatea mea, dar si usor de impacat... da-mi zmeura din pumnul tau si promite-mi ca suntem "prietenii cei mai buni din lume care-au existat vreodata" si ai toata inima mea. :) Poate e trist, poate e bine, poate ca de fapt e grav...
Mi-ai dat un raspuns tare cal
- de
rayro
la: 28/04/2006 19:41:48
(la: Suntem oare "fabricati" dupa acelasi STAS?) Mi-ai dat un raspuns tare cald...
A trai prezentul inseamna mai mult decat mananc si respir. Ti s-a oferit hrana pentru a intretine viata, iar respiratia poate fi si un act constient dar ma indoiesc de faptul ca inspiri si expiri pentru ca te gandesti la asta. Poti, voluntar, sa iti tii respiratia o vreme, dar asta este impotriva naturii. Natura ta te-a facut sa iti fie foame ca sa-ti aminteasca de hrana. Natura invata bebelusul abia nascut sa respire. Sunt de acord cu tine ca dorinta parintilor nostri este sa ne vada oameni responsabili, dar si aici ar fi greu sa definesti clar in ce consta aceasta responsabilitate. Timpul... Defineste secunda intr-un moment cu iubita ta. Defineste aceeasi secunda intr-o situatie nefericita. In aceeasi secunda se afla viata ta. Perceptia e alta pentru fiecare moment. Esenta ta face diferenta. « Sa construiesc alaturi de ea imi doresc, imi doresc enorm... » Ce te impiedica ? Raspunsul tau mi-a amintit si de copii. De naturaletea cu care traiesc. Curiozitate, cautare, entuziasm, energie.... Copilul vrea sa ia in palma flacarile. El nu stie ca flacarile ii pot face rau. Tu esti dispus sa experimentezi in acelasi fel necunoscutul ? Ai definit copilaria ca naivitate. Poate cu un ton usor ironic. Cred ca esenta copilariei este mai degraba increderea oarba ca lucrurile, intamplarile, oamenii sau orice altceva sunt doar bune. Copilul simte ca lumea este facuta pentru a o explora si nu pentru a sta inchis in camera lui. Copilul nu vrea sa doarma pentru ca are atat de multe lucruri frumoase cu care sa se joace. Ai observat ca un copil este la fel de pasionat de o jucarie scumpa ca si de o balta cu mult noroi ? Si acelasi copil iti ofera toate sentimentele si emotiile in stare pura. Ca te iubeste sau este furios pe tine, o vei cunoaste. Noi oamenii mari raportam fiecare experienta si fiecare atitudine la ceea ce cunoastem. La ceea ce am fost invatati ca e bine si rau. La experientele altora. La a citi etichetele puse de altii. Oamenii mari au invatat sa disimuleze pana si emotiile. Exista chiar o stiinta a manipularii, dar ea se numeste elegant marketing. Cred insa ca fiecare « om mare » isi poate pastra « naivitatea » aceea dulce care insoteste copilaria si poate la fel de bine, avand de data asta discernamant, sa deosebeasca jucaria scumpa de noroi. Imporant ar fi sa invatam echilibrul intre noi copiii si noi oamenii mari. ma intreb daca timpurile care le-am ajuns, viata de azi, de cativa ani incoace, ne mai ofera linistea de alta data? Imi aduc aminte de vremurile cand mama imi citea dintr-o carticica povesti nemuritoare..Nu imi aduc aminte vreuna precis, retin doar imaginea in care mama imi citea din carte..De fapt daca stau bine si ma gandesc retin mai mult imagini din copilarie si asa imi aduc aminte si de oameni si de locuri si de intamplari.. banuiesc ca fiecare are metoda proprie de a retine anumite chestiuni...ce ma uimeste e ca uneori descopar ca retin imagini de demult, imagini care sunt descoperite de diverse intamplari fara vreo insemnatate anume...Merg pe strada si vad pe cineva care semana cu cineva din trecut si de aici se declanseaza rememorarea unor evenimente apuse... ferice de cei care pot visa frumos.. Nu ma martirizez! Nu..Am si eu nopti faste cand ma plimb si eu pe acolo pe unde imi place..ca nu visez exact cum imi doresc asta e altceva... bizar pentru mine e ca in scurt timp se poate dezvolta o poveste destul de complexa si poate e asa de complexa tocmai ca apare ca o legatura intre ce stiu eu din realitate...de multe ori cand e prea tragica situatia imi spun ca visez si culmea ma trezesc...
Fiecare varsta cu visele sale..de multe ori nici nu mai avem curaj sa ne gandim la ele, la vise, ne dorim sa adormim repede sa ne odihnim, iar la trezire sa nu uitam nimic din ce ne-am propus sa facem din ziua precedenta... cateodata am dispozitie buna si parca si ele, visele, vin la mine si se lipesc de mine si merg asocierile si parca se leaga visul si se dezvolata pe o sumedenie de piste, de alternative...Uneori vad ca nu are parca nici un rost sa visez si ca la desteptare situatia va fi la fel...da parca ele visele ne ofera "balonul de oxigen", speranta in ceva bun... Mi-as dori sa nu mai fiu pesimist niciodata si sa fiu de un optimism constructiv pentru mine...Am intalnit oameni care mi-au dat din optimismul lor.... la serviciu am anumite emotii legate de situatii ce pot sa apara situatii la care poate nu voi putea face fata..Am colegi care nu se consuma prea mult si parca le dau dreptate uneori... stresul zilnic ne otraveste visele si viata de dupa servici .. In zilele 'grele' parca si cei pe care ii intalnesc pe strada mi se par ciudati mi se par prea fericiti prea linistiti si eu sunt in goana neabuna dupa liniste dupa o solutie rationala a spaimelor mele.... Inteleptii or visa frumos? nu stiu, da nu cred...Si in general cei cu experiente multe sunt si aproape de final.... da e frumos sa visezi pentru ca e taramul in care toti putem sa fim ce nu suntem, sa avem ce nu avem, sa fim unde nu putem ajunge , sa fim cu cine nu putem fi....
- anii copilariei
- anii de
- de
Calypso
la: 24/05/2006 09:27:22
(la: Cei mai frumos ani ai vietii tale) - anii copilariei
- anii de dupa ce am emigrat Am fost poate prea mica sa inteleg adevarata drama a acelei epoci....si nici nu am vrut sa aduc elogii acelei vremi, in care multi au suferit si dupa care abia au asteptat sa mearga afara. Cu tema propusa nu am vrut sa ridic in ceruri era comunista. Nu m-ai inteles. Iti inteleg inversunarea ta...probabil ai motivele tale. Eu m-am referit la copilaria mea...la micile amintiri la care ma gandesc la drag. Nicidecum n-am vrut sa va fac sa va amintit de ce a fost mai dureros. Lucrurile dragute pe care le-am insirat mi s-au parut chiar haioase. Pana la urma urmei asa am crescut atunci, si au fost si perioade fericite pt. copii...D-ne fereste sa plang era comunista sau sa vreau s-o readuc. Nu ai inteles mesajul....
la cele doua femei - cea dintai si cea de pe urma in viata lui - Andrej se intreba care intortocheri ale sortii facusera zarurile sa-i aduca trecutul tocmai in clipa in care incepuse sa creada din nou intr-un viitor.
Plecase la capatul pamantului iar pamantul il tradase, dovedindu-se - pentru a cata oara - a fi doar o provincie. Flacarile tresaltara ca o reactie la zbuciumul din el, sau poate pentru ca un vreasc cazuse pe jarul dogoritor, sau poate pentru ca cineva aruncase un lemn in flacarile muribunde. Le vedea. Ii vedea. De fapt nu vedea nimic si pe nimeni. Biletul, trei vorbe nevinovate dar a caror efect semana cu o eruptie de trecut in mijlocul unui azi care paruse a-si fi linistit talazurile. Valurile, nisipul, ceilalti... Toti la un loc, individualitati in mijlocul aceleiasi singuratati, cu vise clandestine, cu amintiri si dureri mistuitoare, manati de aceleasi iluzii copilaroase... Nu! "Sticla are doua jumatati si una din ele e plina". Andrej se ridica intr-o rana. Privirea redeveni pentru o clipa terestra, poate si pentru ca Vania ii intindea - surprinzator de rabdator - o sticla de bere. Absent o lua, absent raspunse "noroc" si cu aceeasi absenta revenita o puse in nisip, indesand-o din reflex, pentru a nu se rasturna... Vania ridica din umeri si se indrepta spre celalalt grup. "Strategica apropiere de Sierva cea uda" ii trecu lui Andrej prin minte, dar in clipa urmatoare uitase deja de gandul shugubatz. "Ok!". Se rechema la ordine. Asa facea ori de cate ori visarea tindea sa devina transa, un pericol pe care il cunostea foarte bine... "Ce s-a intamplat?" incepu un rationament, cu elanul disperat al ultimei incercari de a da sens unui haos de ganduri si simtiri. "Ce-i cu tine?" Interventia lui Alf in sfera lui de ganduri il facu sa tresara, ceea ce pe Alf il facu sa rada. Rasul acela fortat, menit sa faca povara tristetii sa para in ochii celorlalti, a fi doar un nor trecator. "Buna intrebare" raspunse Andrej, adaugand mucalit": Chiar vroiam sa ti-o pun". Anisia aparu din bezna. Ca un spiridus. Vania nu era nicaieri. De fapt era el undeva, dar distanta dintre el si Sierva parea ca se micsorase, cea pana la Anisia marindu-se. Aiureli... Raspunusul lui Alf ramase nerostit, sau poate doar neauzit. Anisia nu zise nimic. "Asta nu-i a buna" isi zise Andrej alarmat. Daca cineva nu zice nimic, inseamna ca a stramutat intrebarile si raspunsurile inlauntrul sau, ceea ce duce inevitabil la raspunsuri pe care Andrej poate nu le-ar fi formulat, simtit, sau divulgat. "Anisia?" isi zise Andrej. Banuiala il sperie si pentru o clipa il facu sa uite de cele doua femei, care intre timp incepusera sa se intretina neauzit, luminate acum mai tare de flacarile focului. Pe anisia n-o putea banui nimeni de jocuri ascunse. Sperietura insa, ii aduse realitatea. Valurile, soapta marii, intunericul, vocile scazute ale celorlalti, i se parura pentru o clipa ca dintr-o scena fantastica la lumina lunii... Numai ca nu era fantezie. Isi dadu cu durere seama, ca nu fantezia ii joaca feste, ci destinul. Se aseza pe nisip. Hartia din palma stransa nu-l mai ardea. Acum nu mai. O arunca. Alf o ridica, o despaturi... "Hait!" Andrej ingheta! "Ce-i asta?" intreba Alf. "O hartie" zise Andrej cu usurarea celui care - pantru a doua oara in aceeasi seara - descopera existenta providentei: Scrisul de pe bilet se stersese. Transpiratia palmei crispate facuse cerneala sa se stearga... Stia ca trebuie sa ia o hotarare. Stia ca anisia era in misiune diplomatica de pace, intuia ca dezvaluirile sunt inevitabile, ca vor dezradacina, vor rani, vor biciui. Si mai stia si, ca ultimul lucru pe care l-ar fi conceput, ar fi fost sa lase totul la voia intamplarii: Ar fi insemnat sa-si nege trecutul si sa-si tradeze viitorul. Ar fi fost o lasitate pe care nu si-ar fi putut-o ierta... Se ridica. Cele doua siluete, atat de asemanatoare in lumina noptatica il atrageau cu o magie mai puternica decat riscul de a juca vabanque. De fapt nici n-avea de gand sa joace. Cu oricine, dar nu cu ele. Nu cu trecutul si nu cu viitorul... __________________ Omule, nu uita: Eu sunt cu tine! Things to do today: 1) Get up; 2) Survive; 3) Go back to bed. Haioasa, ca de obicei. :o)
Da,haioase comparatii,mai zi ca-mi place!
Un' te-ai dus copilarie
Cu jocuri si veselie ? Te-ai ascuns dupa un nor Doar ca sa imi fie dor ? Sau te-ai furisat in pod, In cufar legat cu nod, Plin cu amintiri uitate, Palide, desperecheate ? Ai plecat si mi-ai lasat Iz de miere-n aluat, Gust de roua-n cerul gurii, Tufa de macesh si murii, Visele cu mari albastre, Ochii ridicati spre astre, Si-o dulce melancolie Cu tenta de nostalgie. Vorba noua ce sa fie ? De ce nu ar fi "zglobie" ? Lost without music in a world of noises De multe ori ma intreb si eu unde este pragul dintre copilarie si maturitate. Intotdeauna am avut vorba asta ca este bine sa ai suflet de copil si minte de "om mare" si nu invers....gand probabil derivat din "somnul ratiunii naste monstri"...asociat cu cine stie ce alte idei mi-au mai trecut mie prin cap intr-un moment de filosofare.
Eu sunt copil....chiar rau de tot...si nu prea ma pot vindeca de asta, sunt copil cand visez cu ochii deschisi, cand mi se pare ca o vorba buna / mangaiere / imbratisare o sa faca problemele sa treaca si o sa-mi aduca zambetul pe buze, cand imi doresc ceva din tot sufletul, cand ma uit la desene animate, cand intru intr-o cofetarie, cand mi se pare ca joaca este cea mai amuzanta modalitate de a-mi petrece timpul...cand vad viata in roz si ma lovesc de griul inevitabil si raman pentru o clipa nedumerita...fiindca in mintea mea totul era mai simplu...
|
 loading... loading...cautari recente
"copilaria este inima tuturor varstelor"
"VALOAREA MORFOLOGICA A cuvantului batran" "de ce nu m-am coportat frumos cu tine!" "dialog intre doi delfini" "copilaria la romantici" "cuvintele si sceneta calul" "IMAGINEA CENTRALA" "convorbireintre flori de otilia cazimir" "a-i face un surub in cap" "pricope cornelia" "suvite de par bani de fier intr-o batista" "tractor" "sven haselblindatele mortii" "succesul vine la cei care sunt prea ocupati sa-l caute" "Inceputul" "cate pagini are cartea junglei" "culorile" "nr de tlf de fete" "triste" "nasii" "cum se scrie coresc secolul XX sau secolul al XX-lea" "fate bolnav" "Culori Sonuri cu nori şi curcubee" "impuscat" "sf valentin" "scoala de pizza" "cocostirc" "ce-i ce ma plac" "Cum se scrie corect impreuna sau inpreuna pursisimplu" "Crezi in mos craciun" mai multe... linkuri de la Ghidoo:
|
(la: Vrajitoare si ghicitoare in sec. XXI)
Intamplarile pe care le-am povestit, mai putin cea din copilarie si cea de la Costesti, care nu sunt legate de vrajitorie ci de metapsihica, m-au facut sa cred ca anumite descantece sau invocatii deschid calea unor forte mai presus de cele fizice.
De asemenea credeam ca nu exista clarvazatori ci numai impostori. Pana m-am dus cu o colega (aceeasi cu copiii, fata si baiat de care am povestit mai jos) la una si am plecat de acolo cu picioarele tremurand de frica. Pur si simplu m-a inspaimantat puterea acelei femei care i-a descris copiii, casa cu toate mobilele cum erau aranjate, casa de la tzara cu livada de meri din fatza curtzii... tot, tot a vazut femeia aceea. Si tot ce i-a spus s-a intamplat intocmai.
Tu, sa fi fost in locul meu, ce-ai fi facut? Ai fi crezut ca sunt coincidentze?
In schimb mie nu a fost in stare sa-mi spuna nimic. Mi-a spus ca nu-mi poate vedea nici aura si ca se uita la mine ca la un obiect, nu emit nimic ci numai atrag, ca o gaura neagra.
Aceeasi senzatie de frica am incercat-o la alta clarvazatoare ce locuia in Mioveni. Venea lumea la ea cu tot felul de probleme pentru ca folosea si metode de vindecare neconventzionale. Cand "lectura" problemele unui "pacient" ceilalti erau de fatza, bine la ceva distantza, intr-o incapere mare, dar se auzea tot ce vorbeau. Vreau sa-ti spun ca eram asa inspaimantata de parca vazusem o naluca. Le descria locuri, oameni, incaperi, curti, cu o acuratetze a detaliilor de parca atunci se plimba pe acolo.
Tu, Cassandra, ce-ai fi crezut? Ca sunt coincidentze?
Am citit si eu mult, nu sunt cu ochelari de cal, am facut "scoli inalte", nu ma prosteste cineva asa cu una cu doua...Vreau sa ma crezi ca nu vorbesc din auzite.