comentarii

intamplari semnificative din copilarie


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
In copilarie: Karl May, Winne - de relu la: 22/12/2003 22:29:03
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
In copilarie: Karl May, Winnetou. La maturitate: Cehov, colectia de nuvele (am evitat volumul 9 sa-l savurez mai tirziu); Tolstoi, Razboi si Pace, Moartea lui Ivan Ilich; Turghenev, Parinti si Copii.
In copilarie visam sa devin a - de elena-cristina la: 03/02/2004 12:32:25
(la: Practici profesia visata?)
In copilarie visam sa devin actrita. Am terminat tehnician veterinar iar acum sunt web designer. Ma consider o norocoasa pentru ca am realizat ca practic cea mai frumoasa meserie din lume ( din punctul meu de vedere). E cumplit sa-ti incepi ziua cu "Dumnezeule!!! iar la servici!!!"
#8825 (raspuns la: #2155) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
O carte se re-citeste... - de bernicova la: 19/04/2004 08:17:40
(la: Ultima carte)
"O carte se reciteste.." spunea Nabokov, ca sa poti trece cat mai cu succes peste fabula ei, sa o poti percepe in intregile-i semnificatii, simboluri, detalii, jocuri..
In conformitate cu acest principiu, am mereu o carte de citire si una de re-citire pe noptiera (ma rog, noptiera n-am, asa ca.. pe unde se poate, de obicei pe jos..:-))
Cartea de citire este "Muntele vrajit" al lui Thomas Mann ( pe care, cu rusine recunosc ca n-am indraznit niciodata, desi mi-am propus de cateva ori, sa o .."infrunt". Penibil era numai atunci cand, in diverse cafenele de mai mult sau mai putin scriitori, editori, actori sau betivi pur si simplu, venea vorba si.. trebuia sa recunosc ca eu ...nu)
Nu va pot spune multe dupa doar doua capitole. Curat dostoievskian, ostentativ dostoevskian, de la tema la tipul de scriitura. In cele doua capitole imi readuce in memorie inca ceva de re-lectura: Blecher "Intamplari din irealitatea imediata" si "Inimi cicatrizate".
In legatura cu cea din urma avertizez: impresionant de morbid(poveste cu frustrari, complexe, handicapuri, puroi si boala)
Thomas Mann cu sanatoriul din primele doua capitole-asemenea.
Cartea de re-citire: piesele lui Cehov care ma incanta de fiecare data in acelasi fel ca la prima re-lectura. Umbrele acelea de ne-oameni, durerile acelea stocate, nelinistea si deznadejdea aceea ruseasca, dezechilibrul, dialogul acela frant, care nu se leaga pentru ca in cele din urma nici unul nu-si poate invinge nelinistea...se intinde pe lavita si moare.
E fenomenal, trebuie sa stii numai sa vezi.
amintiri din copilarie/Ozzy/06.04.04 - de (anonim) la: 04/06/2004 03:16:54
(la: Ce regretati de pe vremea lui Ceausescu?)
Dragi frati si surori,

Cei din generatia mea pot cunoaste ceea ce scriu acum.Cei mai tinerei nu stiu.
Cand m-am nascut la conducerea tarii era Gheorghe Gheorghiu Dej,a murit cand eram in clasa a 2 a primara.Am facut scoala in Mandravela nici nu stiu daca mai exista.Tataie(tatal tatalui meu)ma ducea zilnic la scoala si ma lua inapoi.Toti baietii purtam un fel de uniforma ca o fustita pepita cu patratele mici alb-negru,guler alb si funda mare rosie la guler.Cam ciudat obicei,nu?

Prin clasa a2 a dupa ce Dej a murit,a fost plans de popor atunci,a venit la
conducere Chivu Stoica,un tip cu capul chel(se radea)care emula pe bossul lui rus,Hrusciov.Un var apropiat al tatalui meu a fost atunci adjunctul lui Stoica.
Cand erau petreceri in famile,nunti,sarbatori etc,venea adus cu masina si sofer personal care statea pana pleca el acasa.
Era una neagra cu...perdele la geamuri,marca Zil(mai tarziu a avut o Volga),era un lux pe atunci.Cand a cazut Stoica,a cazut si el.

Dar a apucat sa aiba o casa vila mare pe Aleea Trandafirilor data de partidul comunist pe gratis.Acest var al tatalui meu era un mocofan mare.Cand venea la mese,se indopa la refuz si apoi se ducea la WC si isi baga degetul pe gat,voma sa poata manca si mai mult!
Avea un baiat de-o varsta cu mine,sotia lui mereu se dadea mare cucoana,dar tot taranca era.
Cu varul meu,de cate ori ne vedeam ne luam la bataie,il cafteam bine.Alteori,pana la batai eram prieteni si la petreceri ne bagam sub masa sa ne uitam sub fustele rudelor,chiar si a mamelor noastre.De mic am luat-o aiurea in viata!
Cand noi ne duceam la ei,isi acopereau cu ziare picioarele mesei,nu cumva sa le zgariem ...din greseala.Aveau si mobilierul ,sifonier,etc,...imbracat in ziare.
Odata am furat un pistol cu capse jucarie de la varul meu si mama mia ce scandal a iesit!L-am dat inapoi dar ai mei m-au batut in prostie.

Imi placea sa stau la bunici(din partea tatalui)si in vacante,mai ales cea de vara,ai mei ma expediau la ei,eram fericit si aveam si prieteni de joca,unul pe nume George altul Gabi,dar noi ne numeam intre noi"Domne".
Tataie a fost locotenent de cavalerie in primul razboi si decorat pt. rani si bravuri.Avea pe un perete pe hol poze in sepia cu el ca soldat.
Un om admirabil,f. bun si mereu interesat in politica,citea ziarele zilnic si multe.
Se culca la 7 seara si se scula la 4 dim.Cu gainile.Aveau in curte un prun si un cais,o magazie si un loc unde crestea in fiecare an un porc pt. Craciun.Avea o capra,gaini,rate si o gasca pe nume Maritza,care era ca un caine,doar familia o stia,in rest ataca pe orice strain,postasului ii era frica sa vina la gard.Maritza a murit de batranete,asa o indrageam toti de mult.

Mamaie n-a muncit in tinerete deloc,s-a maritat cand avea 18 ani cu Tataie care era cu 15 ani mai in varsta,era un fel de traditie.
Au avut 2 copii,o fata,a murit la 17 ani de TBC si pe tatal meu.
Pe aceiasi strada locuiau multe din rudele lor,2 surori ale lui mamaie si veri ai tatalui.Bunicii pe atunci nu aveau inca televizor si cu mamaie mergeam in fiecare seara la una din sorele ei sa vedem filme.
Multi de pe strada nu aveau TV-uri,cand era un film f. bun si american sau francez ori italian(rareori,in rest erau rusesti in prostie numai despre razboi si comunism),ne adunam cate 15-20 persoane fie la un vecin fie la sora lui mamaie,sa-l vedem.

Mai tarziu,ai mei au cumparat si lor un TV,ca al nostru,rusesc si desigur cu lampi,daca se ardea una erai in pom pt. ca se gaseau f. greu de schimb,trebuia sa ai...relatii.Nu-mi aduc aminte marca TV ului,stiu ca era desigur in alb-negru si ecranul oval, cutia din lemn si in fata jos avea 2 butoane mari in stanga si dreapta,pt. sonor si altceva,avea 6 clape mici la mijloc pe care apasai sa-i dai drumul,sa-l inchizi,etc.

Multi din voi poate nu ati auzit de anume emisiuni din vremea mea,poate altii stiu,ma uitam duminicile dim. la un serial pt. copii numit"Aschiuta si Daniela".
Aschiuta era o papusa din lemn cu o palarie ascutita pe cap.El o numea pe Daniela,Danielutza si vorbeu despre copii si scoala si raspundeau la scrisori trimise de copii.
Danielutza era tare frumoasa cu gropite in obraji si cred ca aveam 6 ani atunci si eram indragostit de ea la nebunie.Ea avea vreo 25 ani...apoi m-am indragostit nebuneste de alta actrita din alt serial ce-l urmaream cu sufletul la gura"Capitanul Val-Vartej",pe nume Irina Bora,bruneta si frumoasa la culme.
Danielutza era blonda.Uneori a jucat si ea in episoade cu Irina,era o placere pt. mine sa le vad pe amandoua deodata.
Mai tarziu Irina Bora s-a maritat cu un tenor de opera,Dan Iordachescu.
Ca veni vorba de muzica,pe atunci se asculta Gica Petrescu,Mia Braia,Dorina Draghici,Angela Moldovan,Ioana Radu,mai tarziu a aparut Margareta Paslaru,
Marina Voica,Aurelian Andreescu(pe asta am ajuns sa-l cunosc cand eram la liceu),Cornel Fugaru si in special italieni,ca Gianni Morandi(erau si filme pe ecrane cu el,muzicale),Adriano Celentano,Domenico Cutugnio Rita Pavonne,francezi ca Eddy Mitchell,Joe Dasin,Johnny Halliday,Yves Montand,Gilbert Becauld ,Sylvie Vartan(era casatorita cu Halliday),Juliette Grecco si multi altii.

Mergeam cu mamaie la filme serile,ori alteori stateam pe o bancuta in fata gardului casei si alte femei se adunau la taclale,ma fascinau barfele lor.Aveam un costumas vara din catifea albastra cu pantaloni scurti,de vizite.Si un fes pe cap cu alb si albastru.Am apucat s-o vad si pe strabunica,mama ei, avea 105 ani si eu aveam 5.Mereu eram pus pe prostii(inca de atunci!),ii placeau dulciurile si ii dadeam o bomboana de ciocolata(Se numeau Lebada),dar ii spuneam:"Inchide ochii si deschide gura".Apoi dupa sa zic 30 min.ii spuneam acelasi lucru si ea facea.De data asta ii puneam in gura un gainatz de gaina....
Si radeam da cadeam pe jos de cum se stramba,si incerca sa ma loveasca cu o nuia,dar nu putea,atunci venea mamaie si ma alerga prin curte si eu ma cataram pe magazie si radeam mereu.

Cu prietenii mei ne dezbracam goi sa ne uitam la putzele noastre,Goergica avea o sora ,tot de 5-6 ani Mihaela(o numeam Ela) si se dezbraca si ea si-si arate pasarica.Cred ca de pe atunci mi s-au tras treptat pornirile mele sexuale de mai tarziu....

Mamaie si Tataie,aveau ce se numea atunci,closet in fundul curtii,sau cacastor,sau altii il numeau vatra.Eu aveam sub pat insa olitza si imi faceam nevoile in ea,mamaie ducea apoi olita la closet.Nu aveau baie(cada sau dus),ci se spalau intr-un lighean mare,la fel mamaie ma spala in lighean.
Nu aveau nici apa in casa,pe strada era o cismea(asa se numea)comuna si toti de pe strada se duceau cu galeti sa ia apa pt. gatit si spalat.

Bunicii nu aveau aragaz,ci o soba mare din fier in care puneau lemne si ca ochiuri erau cercuri de diferite dimensiuni din fier si daca doreai foc mic scoteai cercul mic,sa intre foc mic.
Avea un burlan ce iesea la acoperisul bucatariei.Vara gatea in magazie.Aveau soba si foloseau lemne sau carbuni sa fie cald.Tataie avea un lighenas mic in care facea spuma din sapun sa se barbiereasca,si vara,mereu afara in curte.

Noptile,la culcare dormeam cu mamaie,tataie era in sufragerie.Mamaie ma punea sa ne rugam la Dumnezeu,spuneam impreuna"Tatal Nostru"si apoi imi citea cate un basm din Fratii Grimm,pana adormeam.
Tataie a avut 2 frati,el s-a nascut in Bacau.Mamaie s-a nascut in satul Greci nu departe de orasul Gaesti.Ea a avut 3 surori si 3 frati.Acum toti au plecat din lumea asta,ultima a fost mamaie,la 95 ani.A plecat cu 2 ani in urma.
Sorele ei de pe strada,au murit cu 2-3 ani inaintea ei,mamaie se senilizase saraca....mergea la casele lor si statea cu orele pe bancutze asteptandu-le sa iasa din curte...Tataie a murit cu mult inaintea ei,in 1985.

Eram deja in USA,i-am iubit si iubesc inca.
Tataie dupa razboi a muncit ca postar,cu bicicleta,au tras de bani cu dintii sa-si puna copii la scoli(erau cu plata),sora tatlui meu a fost o f. buna in matematica,tatal meu a facut liceul la Gh. Sincai si apoi a vrut sa devina chirurg insa si-a dat seama ca e prea sensibil si a urmat in schimb facultatea de biologie.A fost cel mai bun!La 25 ani un savant roman(Traian Savulescu)
l-a ales sa-i fie asistent.Mai tarziu a devenit directorul Institutului de biologie din Bucuresti.Avea masina la scara.
A fost demis si mutat la Baneasa,la Institutul de protecia plantelor pt. ca eu devenisem dizident politic....Are 74 ani azi.

Familia mamei mele a fost mai instarita si au avut pamanturi...inainte de comunism.Ea a avut 6 frati si surori dar toti au murit de mici copii de TBC,inca din timpul razboiului(al 2lea mondial),ea a fost cea mai mica,doar unul din fratele ei a trait pana la 33 ani dar a murit tot de TBC.Ea avea 7 ani pe atunci.
Mama ei a fost casatorita de 3 ori,n-a avut noroc de soti buni....toti 3 betivi
o bateau mereu,al treilea cel mai rau si era in Garda de Fier,mare scula de nazist imputit atat sub Zelea Codreanu cat si Horia Sima.Era mandru cand isi punea uniforma cu diagonala si pistol la centura si avea un bici,venea acasa
beat si o batea pe bunica cu biciul din senin!!!A murit in munti impuscat de comunisti.

Bunica pe care eu o numeam"Cuscra"pt. ca asa o numea mamaie,a murit la 82 ani de cancer la stomac,in 1972.Mamaie a ingrijit-o mult.
Cand lua pensia, mereu imi dadea pe furis 20 lei.I-am facut si ei destule poante proaste de copil mic...o scuipam si imi spunea:"pe lumea ailalta ai sa ma lingi",puneam in mancarea ei sare cu nemiluita,ii faceam sicane de ex. legam 1 leu cu ata si il puneam pe holul casei si ma ascundeam dupa perete,ea il vedea si eu il trageam incet,ea dupa el,odata a cazut pe jos.
Altadata aveam un prieten pe care ea nu-l agrea,si venea acasa sa ne jucam de-a indienii si cowboyy,eu eram mereu ....indian si ma vopseam cu culori pe fata si eram la pielea goala.
Odata a vrut sa-l dea afara din casa si m-am suparat,am imbrancit-o de a cazut si lovit la cap de frigider....am crezut ca murise si am plans si l-am luat la bataie pe prieten.
Din fericire n-a avut nimic...!

Mamaie si tataie nu aveau frigider ci racitor,el la 2 zile mergea si cumpara blocuri de gheata,le punea in el pe o usa deasupra.

Bunica"cuscra"a avut 3 surori,una din ele o numeam in familie"Cucoana"pt. ca era bogata si sotul ei mare businessman in flori si mai ales lalele,le importa direct din Olanda.
De cate ori venea in vizita la Cuscra la barfe si cafea,ma supara pt. ca mereu de cum ma vedea imi zicea:"Ce mai faci bai putza?".
Alta sora a fost castorita cu marele inginer si pilot de raliuri din anii interbelici,Jean Calcianu.
Alta a fost casatorita cu un colonel din garda personala a regelui Carol.

Mama mea la fel a urmat liceul Sincai(cu tatal meu s-au castorit la 25 ani,amandoi nascuti in 1930)si apoi facultatea de economie si a fost contabil sef la Fabrica de Ciocolata si Produse Zaharoase Bucuresti,pe Sos. Viilor.
Urma sa devina directoare cand a fost si ea data jos din pozitii ca si tata cand eram pe lista..neagra a securitatii.

Am fost singurul lor copil,dar inaintea mea urmau sa aiba altul,insa a murit prematur...ma gandesc si azi la soarta....ce ar fi fost s fi fost eu ...primul?
Azi nu mai scriam aceste randuri!

Mi-am stricat dintii de copil....prea multe dulciuri ce aducea mama acasa.
Ei traiesc azi in Buc.in apt. de bloc,comunistii au luat casa dupa ce am intrat eu impotriva lui Ceausescu si a lor.
N-au vrut sa vina aici in USA,dar ii ajut lunar cu dolari,pensia lor e mica.E randul meu sa-i ajut.

Eu?Eu trebuia sa fi fost mort de 5 ori pana acum.
Cand aveam 2 luni,tataie avea un cantar si asa ma cantareau,unul vechi cu balanta si o greutate de bronz in forma de para,grea.Odata m-a pus pe cantar si din greseala a facut para sa cada pe capul meu....mi-am pierdut cunostinta si au trebuit sa ma duca la reanimare imediat.Ai mei au fost tare suparati pe el o vreme,caci puteam sa mor.

A 2 a oara,aveam 9 luni si am facut pneumonie cronica.La reanimare din nou si apoi zilnic niste injectii.I cheated death again!

A 3 a oara aveam 4 ani si eram la poarta,ma uitam la baieti mai mari jucand fotbal pe strada.Un altul care nu juca m-a ochit cu prastia si m-a lovit in cap de mi-am pierdut pe loc cunostinta si sangeram de nu se oprea deloc.La spital din nou...si azi am o scobitura mica in craniu,dar pacalisem iar moartea.

A 4 a oara era sa mor in batai la securisti,Dumnezeu exista!Am pacalit iar moartea.

A 5a oara,in USA de O.D.(overdose)prea multe droguri si bautura combinate deodata.La spital dus de gagici.
Am pacalit iar pe Mr. Death.

Nasa mea mare care mereu mergea la sora ei in Franta,fie la Nice ori Paris,aducea reviste multe si chiar si sora ei ii trimitea apoi postal in R. reviste.Unele se numeau CineVerite,si la mijloc aveau poza dubla(gen Playboy) cu diverse starlete in pielea goala.Aveam 10 ani si mergeam la ea in pod unde la tinea pe cele vechi si furam acele pagini.Acasa ,in camera mea,le puneam pe perete la pat,si tin minte ca atunci eram indragostit lulea de Raquel Welch,aveam si poze cu ea pe perete.Desigur ca incepusem sa ma masturbez deja cu gandul la ea mereu.
Odata a venit un preot cu dascal de paste sa sfinteasca casa si in camera mea...popa dadea cu busuiocul si apa sfintita aiurea peste tot,caci ochii lui esra pironiti pe pozele mele!Ha!Tin mint ca repata mereu:"...Minunat,minunat..."

Mai la 7 ani aveam o papusa,in chip de fata si nu stiu de ce(nici azi)o numisem ...Magdalena?Dar dormeam cu ea in fiecare noapte,ai mei faceau misto de mine.
Prima mea iubire a fost la 6 ani(nicidecum sex!) si toti baietii o iubeau,se numea Renata,o alergam peste tot si odata am prins-o si sarutat-o pe gura(nicidecum french kiss),m-a strans in brate si m-a sarutat inapoi....am fost
cel mai fericit pt. ca ceilalti baieti nu au avut sansa asta,m-au urat chiar.O vreme am fost prieteni si mereu ne ascundeam si ne sarutam copilareste pe gura.

Apoi ne-am mutat si am schimbat scoala,nu ne-am mai vazut.Dar au venit alte fetite in viata mea,cu gramada,mai tarziu cand am dat de gustul pasaricii....
nu ma mai opream,desigur ca primul sex ce am avut a fost lamentabil,dar la 14 ani ce stii?Nici fata nu stia deloc,fiind de-o seama cu mine si amindoi la virginitate,desigur ca nu a avut orgasm.
Dar cu timpul ne-am educat si expertizat,apoi am trecut ca un fluturas de la una la alta.
Am mai scris astea.

Cand aveam 14 ani eram deja cu o gasca de copii de-o varsta si mai mari cu 5 ani ca noi.
Ne duceam pe terasa unui bloc al unora si ne masturbam toti ,care se scapa primul trebuia sa dea 25 lei ....era Tudor Vladimirescu pe hartie.
Furam din magazine zilnic bautura si conserve,alteori spargeam masini noaptea sa furam,de multe ori ne bateam cu alte gasti din alte cartiere,era unul numit Ferentari(plin de tzigani),altul Pajura,altul Chibrit,altul Damaroaia de ex.Batai cu bate si cutite,am fost taiat de cateva ori,as putea zice ca as fi putut muri a 7a oara.
Aveam un lant cu mine mereu,cu asta loveam la sange.Ionel,un tip din gasca avea de ex o bara de fier,asta a fost mereu prin puscarie,ca si Virgil,Faraonul,Gica cutit lung,Broscoiul.Pe mine ma numeau Montzi.
Broscoiul era un tzigan mic dar f. rapid cu pumnul,nici nu-l miroseai!Odata m-am batut cu el si mi-a spart nasul,n-am vazut pumnul deloc!
Erau niste frati pe nume Carligel(3)si erau spaima cartierelor,mai era si Gelu Pandelica,asta doar se arata si fugeu toti,mai era Virgil Vlajganul,si asta batea de speria lumea.

Odata eram si jucam barbut afara in dosul blocului si o femeie a cazut(s-a sinucis)chiar langa noi,blocul avea 9 etaje.Tin minte si acum,ne uitam la ea cum ii curgea sange din nas si urechi si gura.Am plecat si chemat militia.
Altadata omoram niste broaste si popandai cu latzul de sarma si vedem o gramada de oameni,femei,copii ,barbati alergand dupa un tip la 23 ani urland :Puneti mana pe el ca si-a omorat tatal cu toporul."
Atata am asteptat,eram cred ca doar eu Ion si Valerica,ca ne-am si luat dupa el,l-am prins si luat la cafteala de l-am umplut de sange.O patrula de militari trecea pe acolo si l-au luat ei in primire pana a venit militia.

Mergeam la scoala si acolo iar batai cu alte gasti.Fumam deja si beam ,jucam poker pe bani si haine(aveam cativa legaturi la Shop-uri pe valuta),uneori aveam noroc de o pereche de jeans,de multe ori insa pierdeam.Trebuia sa fur bani de la parinti ori din casele altora.Intram pe geamul de la baie,stiam cand nu e nimeni acasa.
Uneori cu Valerica ne uitam la femei cum fac baie,odata era una f. frumoasa si cada era chiar sub geam.Geamul deschis,si ea in cada.Ne bagam efectiv capetele pe geam ,ea se spala si noi eram la 1 metru de ea!!!!N-am fost prinsi niciodata.

Cand aveam 10 ani alergam cu Georgica dupa fetite si le prindeam si apoi le bulaneam si frecam la pasarica.Odata am vazut o fata de 14 ani masturbandu-se cu un creion in WC,tot pe geamul de la baie.
Ca sa te uiti la bloc pe geam se facea in curtea interioara si era un culoar de trecere de la o scara la alta pt. a duce gunoiul la tobogan.Ei bine trebuie ca eram inconstienti!!!!Geamurile la 2 apt. erau la perete pe acest hol care avea
o balustrada de fier....Ne urcam pe balustrada si ne sprijineam de perete si apoi ne uitam pe geam.
Ganditi-va ca uneori eram la etajul 3,6,8,9 si o miscare gresita...moarte,te faceai praf in curtea interioara.
Oare de cate ori am sfidat moartea???

Dar acum inchei aici cu alta amintire de cand aveam 5 ani.Parintii de Craciun cumparau jucarii cu 1 sapt. inainte si le ascundeau in sifonier.Eu stiam unde-i cheia si ziua deschideam sifonierul ,le luam si ma jucam cu ele,apoi le puneam la loc in aceleasi pozitii,cand venea ziua Craciunului ma prefaceam ca sunt uimit de ele....

Pt. mine aceste randuri ma ajuta la scrierea memoriilor,la copiez pe printer si apoi le traduc si rescriu in detalii in engleza,dar sper ca si pe voi din Cerc va intereseaza sa cititi.Poate multi din voi nu ati avut astfel de copilarie ca a mea.Sper sa fie candva publicat acest text.

Desigur si repet sunt alta persoana azi si de 14 ani total opusa,dar de ce sa fug de trecut?E parte din viata mea,o experienta prin care am trecut odata.

Love&peace,
Ozzy(Wichincala Magha Chaule Shice-Little Eagle Who Cries).














































































































































































































































































































Amintiri din Copilarie 2 - de LMC la: 27/07/2004 19:16:32
(la: Amintiri din Copilarie)
Cind am fost copila m-am indragostit de frumusete. Imi gaseam intotdeauna placerea in natura care ma inconjura, in bisericile ortodoxe si icoanele lor pictate, in florile plantate din centrul Oradiei, in sculpturiele monumentale de prin parcuri, in absolut tot ce ma inconjura. Pe vremea aceea incepusem si eu scoala. De cind am intrat in clasa 1-a devenisem fetita mare si mama ma lasa sa merg si sa vin singura de la scoala. Imi atirnase cheia la git care in ziua de azi se poate asocia cu posedarea unui carnet de conducere. Eram fetita cuminte, stiam si sa-mi incalzesc mincarea, si la ora de "..." ma duceam la gradinita sa-mi iau fratiorul si-apoi impreuna ne jucam cuminti pina venea mamica de la servici. Eram asa de mindra cind mamica ma lauda pe la vecini si rude.

Pe strada Republici nu se mergea cu masina, era numai pentru pedestrieni pentru ca acolo erau cele mai multe magazine. Imi placea cind mergeam de mina cu mama pe-acolo pentru ca puteam sa vad tot felul de minunatii in ferestrele frumos aranjate. Intr-o zi insa am vazut pentru prima data ceva care nu am observat pina atunci. Eram in fata unei biserici cind ne-am intilnit cu o cunostinta. Ne-am oprit sa vorbim cu ea si-atunci am vazut o sculptura nemaipomenit de frumoasa. Era "Pieta" Fecioara Maria cu fiul ei Isus mort in brate. Biserica era inconjurata cu un gard negru de fier asa ca mi-am tras minuta din mina mamei si mi-am bagat nasucul printre gratii sa ma uit mai bine la sculptura. Eram pur si simplu hipnotizata de frumusetea ei. Stateam si ma uitam la ea cu sufletul la gura pentru ca in mintea mea de copil ma gindeam ca daca stau si ma uit intensiv poate, poate se trezeste Isus. Ma uitam la fiecare detaliu in parte si imi imaginam ca aceasta sculptura e vie ca sub stratul acela alb de marmura exista carne, oase si singe viu care pulseaza in vene. N-as mai fi vrut sa plec de-acolo, dar la insistenta mamei m-am dezlipit de gard dar am ramas cu capul intors inspre sculptura pina n-am mai vazut-o. In momentul acela mi-am propus ca a doua zi dupa scoala sa fug sa-mi vad sculptura indragita. Vroiam sa fiu prezenta atunci cind farmecul se va descatusa si Maria cu Isus vor lua viata. Zis si facut. A doua zi cu ghiozdanelul in spate am fugit intr-o suflare sa-mi vad sculptura, dar binenteles farmecul ramasese, si stratul alb de marmura tot impietrit a ramas. Inima imi batea asa de tare ca puteam sa o aud fara stetoscop si minutele imi erau inghetate de frigul care se lasase. Am plecat dezamagita, tragindumi picioarele dupa mine ca un soldat dupa razboi. Vroiam sa pling dar lacrimile mi se inodise in git. Din cind in cind imi intorceam capul cu speranta ca poate, poate... Dar in zadar. Din ziua aceia de fiecare data cind am trecut pe linga biserica cu Pieta inima mi se oprea din bataie pentru o clipa, emotiile ma copleseau si doar cu coada ochiului priveam sa vad daca sculptura mai este acolo......

Multi ani au trecut de atunci si pe parcurs am uitat despre aceasta intimplare, pina intr-o zi cind dintr-o data mi-am adus aminte. Eram la Universitate chiar inainte de graduare si de a merge in Romania pentru prima data dupa 11 ani de America. In timpul acela incercam sa-mi descopar radacinile si asa cotrobaind printre amintirile copilariei mele am dat peste aceasta memorie.

Ajunsa in Oradea binenteles am luat calea inspre indragita sculptura. Am observat cum cu cit ma apropiam mai mult de locul unde se afla cu atit imi cresteau emotiile. Traiam din nou clipele acelea cind am fugit de la scoala sa-mi vad sculptura. Era tot acolo unde o vazusem 17 ani in urma. Stratul acela alb de marmura care odinioara era stralucitor si pur ca primul strat de zapada, acum era jegarit si distrus de ploaia acidica. Totusi pentru mine era tot frumoasa. Era amintirea copilariei mele cind descoperisem ca eram... indragostita de frumusete.
Copilarie imi amintesc...(continuare) - de DESTIN la: 28/07/2004 05:05:05
(la: Amintiri din Copilarie)
...de arsita verii cu roua diminetii.
De matusa Catrinca de capra si salcami...
si de amurgul seri cand de pe deal veneam
cu sanul plin de mere, sau prune mancam
pana plesneam...
Acasa langa tuci ce stransi eram...
Deabia de apucam sa-nting si eu ceva...
Catrinca se uita la noi,la laptele de capra
mai bea si ea din cand in cand ...
si tot vorbe de capra...
Imi amintesc de varu Gicu copilu lui Catrinca
cum tot plangea intr-o seara,
Ce-l mai pupa Catrinca...!!!
Aflai ca doua zi el nu mai vrea cu capra...
il prinse paduraru in puieti si se sperie saracu,
-Ba puta!!! nu esti tu cel mic,baiatul lu Catrinca?
-Eu -s nea Gogu da nu facu-i nimic...
-Ce cati tu in puieti cu capra?
-Pai n-am stiut ,pai stai sa vezi...
Nimica paduraru-l cearta ,Gicu scapase pipi chiar pe el...
Cum povestea saracul Gicu,Catrinca-l mangaia...
-Mai mama eu nu mai merg cu capra la pascut...
-Nea Gogo paduraru mi-a zis asa sa-ti spun
De ma mai prinde iara :ma bate imi ia capra
si pe Catrinca-o f_t
-Mai Gicu puiul mami,nea Gogu e glumet...
-Nu mama nu e drept tie-ti convine...
dar eu si capra cum ramane...

Biblipgraphy:
Copilarie imi amintesc text integral
il gasiti la:http://members.aol.com/cenaclu/afa1.txt

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

#18473 (raspuns la: #18428) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cum sa ajungi la Biserica?... - de homeless la: 01/09/2004 16:04:05
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
Sarut mana, parinte!

Pentru ca m-am intors relativ de curind la Biserica si experienta mea poate fi folositoare si altora, doresc sa le adresez membrilor cafenelei citeva cuvinte, pe care poate aveti bunavointa sa le comentati si dumneavoastra. Va multumesc!


Am suferit si stiu ca sunt multi altii asemenea mie. M-am îndoit si stiu ca sunt multi altii educati în acelasi sens. M-am lacomit si stiu ca sunt multi altii robiti poftelor.

Daca nu ai avut norocul unor bunici care sa-ti calauzeasca primii pasi catre Biserica, daca parintilor tai le-a fost teama sa discute cu tine despre Dumnezeu, daca profesorii te-au îndrumat catre stiintele exacte, daca esti nascut între 1950 si 1970 si te declari ateu sau agnostic, înseamna ca aveam multe lucruri în comun.

Nu participi la liturghie, nu tii post, nu te spovedesti si nu te împartasesti. Apelezi la Biserica doar când o cere traditia, la botez, la nunta, la înmormântare, iar problema cheltuielilor este mai importanta decât semnificatia ritualului la care iei parte.

Crede-ma ca se poate si altfel!

Ca este mai bine altfel, trebuie sa descoperi singur, pas cu pas. Nu sunt preot, sunt doar un crestin ortodox, iar textul de fata nu este o predica, nici o calauza duhovniceasca, încerc doar sa le ofer celor din generatia mea, cu preocuparile mele, o simpla marturie spre a-i convinge sa încerce.

Si încerc sa o fac putin altfel pentru ca stiu cât am întârziat sa pornesc pe acest drum pentru ca nimeni nu-mi vorbea "pe limba mea". Unele carti publicate se adreseaza credinciosilor practicanti sau oamenilor simpli, care nu cauta nod în papura. O sa ai si tu acces la ele, dar textul lor, în aparenta arhaic si rudimentar, transmite un mesaj, extrem de valoros, doar dupa ce crezi cu adevarat. Alte carti se adreseaza elitei care are acces la semnificatiile dezbaterii teologice si nu sunt la fel de spumoase precum lucrarile de filozofie destructivista, aflate acum la moda. Noi, cei care putem tine piept unei dezbateri stiintifice, culturale, dar care ne simtim ridicoli sau stânjeniti în biserica, am fost uitati. Ori texte încifrate, ori texte plicticos de simple, pentru cei cu patru clase.

Dar, din proprie experienta, stiu ca nu încifrarea sau plictisitoarea simplitate au fost adevarata piedica, ci spaima ca nu stiu cum sa ma adresez preotului ca sa-i pun întrebarile care ma framânta si nici masura în care el este dispus sa-mi raspunda, ca si stânjeneala ca nici macar nu stiu când sa-mi fac cruce în timpul slujbei, deruta în fata rugaciunii pe care nu stiam sa o folosesc.

Iar atunci când mi-am luat inima în dinti - hotarât sa aflu adevarul, nu transformat peste noapte în credincios practicant - si i-am întrebat pe colegii si prietenii care facusera pasul, fie îndrumati înca din copilarie, fie sub îndrumarea unui duhovnic rabdator, m-am lovit de un soi de bigotism, am fost privit cu superioritate si am fost uluit sa descopar cum discuta la o bere despre canoanele pe care le-au primit de la duhovnicul la moda la care au apelat.

Totul era împotriva mea! Bunul simt îmi spunea ca toti erau fatarnici, prea era mare diferenta între ce auzisem despre credinta si ce vedeam la altii, cartile, pe care le folosisem de atâtea ori pentru a-mi dezvolta cunostintele si abilitatile într-un domeniu sau altul, nu ma conduceau spre adevar, la slujba îmi era rusine sa particip...

Acum pot sa-ti spun ca este simplu, mult mai simplu decât pare, ca este extraordinar, ca nu trebuie "sa rupi podelele bisericii" pentru a deveni peste noapte un bun credincios...



Poate ca nu este semnificativa, dar este o marturie sincera povestea mea, asa ca încep cu ea.

O operatie nefericita m-a tinut câteva luni în pat. Am recitit mai multe carti, dar am primit si un Acatistier, spunându-mi-se ca Acatistul Sfântului Pantelimon ma va ajuta... Neîncrezator si curios am deschis cartea, dar am descoperit ca nu stiu ce sa fac. Eram trimis la "obisnuitul început", dar nu era nici un capitol cu acest titlu. L-am întrebat pe cel de la care primisem Acatistierul si, dupa ce a facut ochii mari, "cum de nu stii macar atâta lucru?!", mi-a explicat unde era ascuns "obisnuitul început".

Pe masura ce ma însanatoseam, am trecut de la o lectura pe zi la una pe saptamâna si mi-am promis, cumva recunoscator, desi nu puteam cântari ajutorul primit, sa citesc Acatistul în ziua în care era pomenit Sfântul în calendar. Marturisesc ca am uitat, doar nu mai eram bolnav!

Reluând obiceiul parintilor de a petrece o parte din concediu calatorind în circuit pe la mânastirile din nordul Moldovei, am reprodus exact traseul si gesturile lor. Am facut sute de fotografii, am scris primul pomelnic sub îndrumarea unei maicute, am deranjat probabil multe slujbe si multi credinciosi intrând în biserici, am baut în fiecare seara asa, ca-n vacanta, oricum, nu pot sa spun ca a fost un pelerinaj, ci o simpla excursie. Ba chiar am trait si momente neplacute, am fost mustrat de o batrâna ca stau cu mâinile la spate în biserica, am fost sfatuit de un calugar sa-mi vad de drum când i-a fost evident ca nu vreau sa intru în biserica, sa ma rog, ci doar sa fac câteva poze.

Cu putin timp înainte sa moara, dupa o lunga suferinta, tatal meu, ateu si el, a acceptat sa se spovedeasca. Din pacate, nu am apucat sa vorbesc cu el despre experienta traita, iar sfiala cu care preotul a acceptat sa ne însoteasca la cimitir, în alta parohie, nu mi-a placut. O nunta într-o celebra zona rezidentiala în care am vazut cum preotul cel tânar se opreste, le face un semn smecheresc mirilor si raspunde la telefonul mobil, a fost înca un argument pentru mine ca nu sunt facut pentru credinta, desi stiam si eu povestea cu "sa faci ce spune preotul, nu ce face el".

Acumularea unor pacate, de care eram numai în parte constient, m-a transformat, am devenit rau, impulsiv. Am cautat placerea dincolo de morala si bunul simt. Cu cât îmi satisfaceam mai din plin trupul, cu atât sufletul îmi era mai greu. Ajunsesem sa ma rup de mine însumi. Realizam ca individul care se bucura de toate placerile vietii nu sunt eu, nu mai sunt eu. Pentru ca traiam fara nici o spaima, îmi spuneam ca pot sa mor în orice clipa, nu-mi mai pasa. Ardeam ca si cum viata mea nu mai însemna nimic.

Pentru ca nu-mi mai pasa nici de minciuna, minteam cu placere, pe mine si pe ceilalti. O astfel de minciuna mi-a produs, chiar si în nebunia în care traiam, o spaima care m-a nedumerit. Eram pregatit sa ma sinucid când, dintr-o întâmplare, am ajuns la un schit pierdut în munti.

Un singur frate avea grija de toate. Staretul era plecat, calugarii lipseau si ei, omul, aflat si el la început de drum, era singur. L-am salutat si l-am privit. Am realizat ca este un om fericit. Cu hainele lui ponosite, cu frigul din jur, fara curent electric, fara apa calda, facând lucruri atât de simple în aparenta, era fericit. Iar ochii îi erau inteligenti, stralucitori, nu era un amarât aciuiat la mânastire.

Am vrut sa stiu de ce. Am luat câteva carti ale parintelui Cleopa. Îl vazusem la Sihastria, ma impresionase ca persoana si era singurul autor despre care stiam ceva. Rasfoindu-i cartile, m-am emotionat. Mi-am adus aminte de ora petrecuta în fata chiliei, ascuns printre zecile de credinciosi, de placerea cu care-i ascultasem cuvintele care alcatuiau un discurs firesc, pornit din suflet.

Apoi am cazut iar.

De unde eram sigur ca nimic nu exista dincolo de imediata realitate materiala, câteva experiente traite în preajma celor cu "puteri paranormale" m-au convins ca exista dimensiuni la care nu am acces. Dar m-au trimis pe un drum gresit. Am citit tot felul de evanghelii apocrife si istorii "secrete" ale Bisericii, manuale pentru "sporirea puterilor paranormale", am acceptat prezenta si "tratamentul" unui maestru Reiki, încercând mereu sa gasesc o explicatie materialista pentru ceea ce simteam, o justificare mai aproape de science-fiction decât de credinta adevarata.

Dar, în ciuda cautarilor, mi se spunea ca sunt tot mai "negru".

Am renuntat la toate experientele si lecturile de acest fel si m-am întors la parintele Cleopa. Eram disperat. Am îngenuncheat în fata unei icoane, mi-am facut cu o neasteptata sinceritate semnul crucii si, cu ochii în lacrimi am rostit în gând: "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul!"

Si trei lucruri s-au întâmplat în aceeasi saptamâna. Am ajuns, ca din întâmplare, la moastele Sfântului Antonie cel Nou de la Iezer. Singur în biserica, m-am apropiat si am îngenuncheat lânga racla si o caldura cum nu mai simtisem m-a cuprins. Am fost uluit ca, fara sa-mi fi spus cineva, înainte de iesirea din biserica, m-am dus sa ma închin si sa sarut icoanele, lucru pe care-l vazusem la altii, dar pe care nu-l mai facusem niciodata. Apoi, la o alta mânastire, am ajuns, pentru prima data, la începutul liturghiei si, pentru ca eram înconjurat de credinciosi pe care nu doream sa-i stânjenesc, am îngenuncheat alaturi de ei, am ascultat pentru prima data slujba de la un capat la altul. Dupa slujba, marturisesc ca m-am grabit sa pornesc spre parcare ca sa fumez o tigara, dar glasul unui diacon ne-a adunat pe toti când a anuntat ca parintele va tine si o slujba de dezlegari. Nu stiam despre ce este vorba, dar am avut curajul sa intru iar, sa îngenunchez si sa-mi rostesc si eu numele atunci când a sosit momentul. Ajuns acasa, mi-am luat inima-n dinti si am acceptat sa-l însotesc pe un prieten la duhovnicul lui. Parintele, care a înteles imediat ce-i cu mine, nu m-a lasat sa-i sarut mâna, asa cum vazusem ca se face, gândindu-se, cu siguranta, ca o fac doar din politete, si mi-a strâns mâna barbateste, apoi m-a luat deoparte, mi-a spus ca nu-i totul pierdut, m-a pus sa ma gândesc la motivul pentru care traiam ceea ce traiam si m-a trimis sa ma spovedesc la parohul bisericii de care apartin.

Cum sa ma spovedesc, cum se face asa ceva? Mi-am luat o carticica, un îndrumator pentru spovedanie, am trecut peste toate orgoliile care-mi spuneau ca textul este scris pentru un om simplu, de la tara, si am aflat. Nu mai tinusem post dar, cum tocmai începea Postul Pastelui, am tinut post pentru prima data în viata mea. Si am descoperit pe raft o carte a Cuviosului Paisie Aghioritul, nu stiu nici azi de unde cumparata, pe care am citit-o în Post. Si am fost în fiecare duminica la liturghie. Iar predicile parca erau spuse pentru mine, pentru suferintele si îndoielile mele.

În ultima saptamâna am hotarât ca este momentul. Am intrat în biserica, dar eram singur si am fugit când l-am vazut pe parinte iesind din altar. A doua zi, dupa ce am citit rugaciunile din îndrumarul pentru spovedanie, am luat iar hârtia pe care-mi scrisesem cu atâta emotie pacatele, multe, si am intrat în biserica.

M-am spovedit pentru prima data în viata! Am plecat ametit, constient ca am facut cel mai important pas din viata mea.
Si eu zic ca ai parte de inta - de mya la: 01/10/2004 14:01:54
(la: femeile din diaspora (si nu numai))
Si eu zic ca ai parte de intamplari ciudate. Da' nu or sa te tina mult, poate te orientezi spre lucruri mai pozitive totusi, asa...cu forta eventual.

Am si eu o prietena buna, din copilarie (adica de decenii ca sa zic asa...) si acum cativa ani incepuse sa o arda aiurea cu un turc (cu bani). Soc! Diferenta dintre ei era mai mare decat varsta ei de la acea data. Tipa cu facultate, ca lumea nu o jartea. Surprize, surprize...da' ea zice si acum ca-l iubea din adancul sufletului ei. Prostii... Nu mai e de mult timp cu turcul, dar a ramas cu amintiri in bani de la el, deh.

Mai am exemple de genul asta (socante), da' nu vreau sa iti dau in cap cu ele...ca oricum esti destul de nedumerita. Cred insa ca multe romance ajung din cauza disperarii si saraciei sa treaca peste orice - chestie care mie personal mi se pare crunt! E trist dar real...din pacate.



intamplarile sunt pure coinci - de Daniel Racovitan la: 03/10/2004 21:42:00
(la: femeile din diaspora (si nu numai))
intamplarile sunt pure coincidente

___________________________________________________
"Hey, where' the magic?" - "The magic? The magic is gone."
(Bagdad Cafe)
ptr. Grettel - de samadhi la: 09/11/2004 19:41:50
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
Eu nu cred ca esti nebuna, din moment cel citesti pe Osho, iar daca altii cred asa atunci nu au de cat... Si mie mi se intampla la fel ca si tine sa rad in hohote, si am impresia ca citindu-l imi vorbeste, mai ales am citit ce a scris despre copilaria lui, o carte groasa de peste 600 de pagini, nu stiu daca in romana a aparut asa ceva, tradus titlul e : momente aurii, din germana "Goldene Augenblicke". Povesteste cum a fost la scoala si ce facea cu profesorii, pana la urma a avut si un profesor privat care l-a bagat in sperieti... etc. Intamplari si intamplari, de crezi ca esti in basme... si astfel revizualizez viata, chiar daca as fi dorit sa-i fiu in preajma.Dar nu regret, ma bucur ca macar si acum il am ca Maestru.Ptr. mine el nu s-a nascut si nici nu a murit exact cum spunea el, "doar am calatorit pe acest pamant intre 11.12.1931 si 19.01.1990."
Eu il simt pe Osho, cumva cum nu pot sa-ti explic in cuvinte trebuie doar sa simti si stii deja, e ca un fel de energie care se armonizeaza la maximum.Nu stiu daca e bine explicit.
Altceva, ce ma mira si am vrut sa-ti spun e ca in Romania cartie nu sunt redate ca aici, aici sunt de 3-4 ori mai groase si tiparite marunt, decat in Romania.Eu cred ca la voi cartile lui se tiparesc printre randuri, ma refer mai ales la cele trei carti, despre copii, despre femei si despre barbati.
Pe care le am si eu si in germana si in romana dar diferit traduse. Singura carte in Romana care e in totalitate o gasesc: Profetul - de Kahlil Gibran comentat de Osho, aceasta carte poate schimba pana si cele mai adanci colturi pe care le ai.Aceasta carte merita oricum citita, e o splendoare de energie pozitiva!
#28186 (raspuns la: #28159) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
...propunere... - de andr la: 13/11/2004 15:17:52
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
E greu sa faci o lista cu titluri ordonate conform unui singur criteriu.

Dat fiind si titlul conferintei, o sa incerc sa ma leg de diferite momente ale vietii. Evident, experienta mea nu poate justifica decat doua categorii serioase conform acestor criterii, si anume cartile copilariei (sau mai bine spus ale adolescentei), si cartile care mi-au marcat perioada imediat urmatoare (~20 de ani).

Din prima categorie nu voi aminti prea multe - oricum mi-a facut placere sa vad aici in mesajele voastre titluri care imi produc o placuta senzatie nostalgica - 'Elevul Dima dintr-a saptea' ar fi doar unul dintre ele. 'Toate panzele sus', 'La Medeleni' si multe altele se adauga acestei liste asupra careia insa nu vreau sa insist - nu pot insa sa nu intreb daca nu mai exista si altii ca mine care mai citesc cateodata, si acum, dupa multi ani, Ciresarii...

In a doua categorie s-ar inscrie carti pe care le-am citit si recitit de-a lungul timpului, si care intr-adevar, intr-un fel sau altul, mi-au marcat exsitenta... Poate e o expresie cam 'mare', dar in cele mai multe cazuri, adevarata. Cum aici insa lista ar fi mai mare, ma vad obligat sa ma opresc asupra unor titluri - si alegerea nu e usoara.
Cateva trebuie insa mentionate:

Michel Houellebecq
- Les Particules élémentaires
(Particule Elementare)
(http://www.amazon.fr/exec/obidos/search-handle-url/index=books-fr&field-author=Houellebecq%2C%20Michel/171-6634951-4490633)


Malcolm Lowry
- Under The Volcano
(Sub Vulcan)
(http://www.amazon.fr/exec/obidos/ASIN/0060955228/qid=1100347907/sr=1-3/ref=sr_1_8_3/171-6634951-4490633)


Irvin D. Yalom
- When Nietzsche Wept
(Plansul Lui Nietzsche)
(http://www.amazon.fr/exec/obidos/ASIN/0060748125/qid=1100348018/sr=1-2/ref=sr_1_8_2/171-6634951-4490633)


Amos Oz
- Cutia Neagra


Friedrich Wilhelm Nietzsche
- Asa grait-a Zarathustra
(http://www.amazon.fr/exec/obidos/ASIN/0140047484/qid=1100348088/sr=1-4/ref=sr_1_8_4/171-6634951-4490633)

Am dat doar cateva titluri, insa exista si altele cel putin la fel de semnificative. Ideea care m-a impins sa intru si eu in discutie a fost ca poate voi gasi pe aici oameni care sa-mi impartaseasca modul de a gandi, felul in care privesc eu lucrurile, poate trecuti prin mai multe ca mine si cu care as putea schimba impresii - fie ele intr-o conversatie de cafenea virtuala - care daca nu ne vor invatza pe nici uniui nimic macar ne vor da senzatia de timp petrecut in mod mai placut.

As putea da si alte titluri - sunt carti din domenii diferite, scrise insa de oameni deosebiti, si din care se pot invata multe lucruri.
Un exemplu ar fi o carte pe care nu reusesc sa o mai gasesc in Romania si care din pacate este indisponibila si pe Amazon - deocamdata.

Lionel Terray
- Les Conquérants de l'inutile
(Cuceritorii Inutilului)
(http://www.amazon.fr/exec/obidos/ASIN/2911755197/qid=1100347747/sr=1-3/ref=sr_1_10_3/171-6634951-4490633)


Daca tot am intrat si pe alte teritorii, ar fi de mentionat si o a treia categorie, diferita de primele doua pe care le-am mentionat mai sus.

E vorba de literatura SF - au spus-o si altii ca seria Fundatiei lui Asimov nu are pereche... Si mie mi-a placut foarte mult. Pe Arthur C. Clarke il gasesc si mai interesant, desi cu un stil complet diferit de cel al lui Asimov. Sunt inca departe de a putea spune ca am citit tot ce a scris Clarke. Langa aceste doua nume (Clarke si Asimov) as mai aduga inca unele: cel al lui Stanislaw Lem si ale fratilor Strugatki. Am ales acesti autori dintre atatia altii deoarece au avut o influenta mai puternica asupra mea - m-au impresionat mai mult decat altii, poate mai 'recunoscuti'. Din categoria acestora, poate mai titrati in domeniul SF, nu vreau sa vorbesc nici de A.E. Van Vogt, nici de Frank Herbert, (desi multe din cartile din seria Dune se apropie din punctul meu de vedere de cele din seria Fundatiei), nici de Robert Heinlein sau Norman Spinrad. Desi sunt autori ale caror carti le-am devorat cu mare placere la o anumita varsta, acum nu mai am energia de a reveni la cartile lor, pe care, desi le apreciez, nu mai simt un imbold de a le 'revizita'.

Mai curand as mai aminti nume ca Ursula LeGuin...

[Deocamdata] ma opresc aici cu categoria SF...

As mai putea vorbi si de carti carora nu le atribui o atat de mare 'greutate' – desi ar putea fi considerat in afara topicului propus.
O sa amintesc unele dintre ultimele carti citite - Frédéric Beigbeder: "L'Amour dure trois ans" (Dragostea dureaza trei ani); Amélie Nothomb: "Hygiène de l'assassin" (Igiena Asasinului); Philip Roth: "The Human Stain" (Pata umana).

Descopar in continuare autori noi pentru mine, precum Andrei Makine, sau Gabriel Garcia Marquez - am apucat sa citesc cateva titluri, dar nu ma simt inca pregatit sa discut despre acesti oameni si cartile lor. I-am amintit in ideea ca poate cineva simte ca doreste sa impartaseasca cateva impresii produse in urma unor asemenea lecturi, impresii din care ar putea fi interesante pentru multi dintre noi – sau nu.

Ma opresc aici – constient fiind ca imediat dupa ce voi lansa aceste randuri imi voi aminti imediat si de alti autori si de alte titluri (de exemplu n-am amintit de literatura rusa…) despre care n-am scris nimic.



Andrei



dorintele copilariei - de Grettel la: 17/02/2005 17:10:06
(la: Spuneti-va povestea!)
Eu cel mai mult si mai mult mi-am dorit sa cresc mare... si am reusit.
Apoi, cand am aflat (ca asa mi-au spus mie oamenii mari) ca asta nu e o dorinta, am vrut sa fiu procuror... si tata mi-a zis ca nu pot... asa ca n-am mai incercat... da' pana la urma tot pe acolo sunt...

stii care e problema mea cu intrebarea ta? - ca eu nu cred ca dorintele copilariei mele sunt nerealizate cata vreme viata mea nu s-a sfarsit.
Voiam sa scriu si sa public si, dupa ce am incercat sa fiu ziarist, am hotarat sa ma apuc de scris o carte a mea. Pe care, cand voi simti ca sunt pregatita, sa o si public.
Am mai vrut la un moment dat sa pictez si sa desenez dar ai mei mi-au spus ca este o indeletnicire nedemna (pentru o liceeana pe care o asteptau examene), paguboasa si mai ales inutila. Acum am de gand sa incep sa daruiesc tablouri.
Cand eram mica imi imaginam ca in anul 2000 voi avea familie, copii, casa si vacante de facut la bunici. Nu am decat casa - inca.
Acum visez sa calatoresc mult-mult. Am calatorit ceva si probabil ca am sa o fac in continuare, nimic nu ma impiedica.
Asa ca nu prea stiu ce sa-ti spun despre visele copilariei mele nerealizate...
sau poate ca n-am incetat sa gandesc ca un copil?
putem trai in vis o viata paralela? - de cristiscu la: 24/05/2005 21:52:43
(la: Ce cosmaruri aveti?)
Ma consider o persoana adulta si normala. Cosmarurile mi s-au dus de pe vremea copilariei. Rar se intampla sa mai am vreunul pe an. Ce m-a determinat sa va intreb de cosmarurile voastre e ca in urma cu cateva luni am avut cel mai ciudat vis al vietii mele. M-am trezit numai cand s-a transformat intr-un cosmar, uneia din persoanele apropiate din vis intamplandu-i-se ceva rau.
A fost ca si cum in decursul unei singure nopti am trait o viata paralela, desfasurata de-a lungul mai multor ani. Cu persoane din viata reala, altele pe care nu le cunosc, altele pe care le-am cunoscut doar marginal si care in visul meu jucau un rol pregnant. Iluzia a fost perfecta, ca nici un moment nu mi-am pus problema ca ar fi vis. Mi s-au intamplat cu adevarat extrem de multe, iar cand m-am sculat ma simteam istovit de rememorarea atator detalii. De-a lungul a 2-3 zile n-am putut sa-mi iau gandul de la atatea intamplari. Cautam sa mi le explic, dar deja uitasem multe detalii, care in visul meu sunt convins ca avusesera sens si formau un tot. Imi pare acum rau ca n-am pus pe hartie amintirile imediate, dupa ce m-am trezit. Transformarea finala a visului in cosmar m-a facut sa doresc sa mi-l sterg cat mai repede din memorie.
Ma intreb daca au mai avut si altii astfel de experiente. Am certitudinea ca evenimentele din acel vis s-au derulat intr-un ritm infernal. Cu toate ca eu le-am perceput in somn la viteza din viata normala. Apoi am fost fara motiv foarte obosit timp de cateva zile, de parca facusem niste eforturi uriase inainte de acea noapte. Imi aminteam iar continuu de secvente din vis, prea multe deodata pentru a le putea pune cap la cap. Aveam strania senzatie ca asimilasem mult prea multe informatii dintr-o data, iar memoria nu era capabila sa le retina pe toate.
mda ... - de gyo la: 26/05/2005 12:14:40
(la: Despartirile sau viata pe segmente...)
am intrat si eu in echipa chiar acum de 2 minute, cautam si eu sa citesc ceva despre moarte si am dat de "cafeneaua" asta minunata .... 1 la mana am citit niste comentarii care mi se par aiurea ... cum ca ... mai bine nu ne-am gandii la moarte .... ei , imi permit sa caracterizez persoanele alea niste persoane care nu-si folosesc creierul ... oricine ar trebuii sa se gandeasca la asa ceva pt ca e normal: vi pe lume (te nasti), traiesti (fiecare "cat poate"), si MORI. E regula ... chestiile astea fac parte din viata ca vrei ca nu vrei treci prin toate astea ... ceea ce pe mine personal ma face sa cred ca totusi suntem niste sclavi (poate e cam deplasat termenul "sclavi" dar eu scriu ce gandesc si asta mi-a fost in cap) si anume de ce suntem sclavi? pai va explic eu .... are dreptu vreunu dintre noi ca la nastere sa zica "Eu nu vreau sa traiesc"? NU, nu poate dupa un timp chiar incepi sa te obisnuiesti cu viata si chiar poate sa inceapa sa-ti placa sa traiesti, nu ai ganduri, nu ai probleme (asta in copilarie intra anii 0-6 ani), putem gandii ca viata asta e chir si un "virus" eh` .... unde am ramas? ca ma luasi cu vorba ..... aha .. te nasti traiesti si mori ... ei sa-mi zica unu dintre voi ca nu s-a gandit la moarte ca ii si dau IGNORE, te gandesti normal ca te preocupa ... oare ce va fi .... cei credincioasi gandesc in felul urmator " va acea grija de mine D-zeu", eh` ... nu vreau sa intru in religie prea mult dar eu unu zic ca biblia e o legenda reusita (parerea mea), as vrea sa ma insel chiar mi-as dorii .... dar .... in fine .... sa nu intru in subiectul asta .... moartea? pai hai sa gandim logic si la rece, cand omori un porc (de craciun cand il tai in spatele blocului :) ), porcul ala ce face dupa ce moare? merge intr-o alta viata sa mai traisca 6 luni sa-l omoare si ailalti? ii merge energia in alta dimensiune? (daca are energie, dar din moment ce corpul lui e cald banuiesc ca trebuie sa aiba si energie ca doar la fel e si corpul omului) si daca ar fi adevarata chestia asta cu energia, cum ca merge in alta dimensiune si prostii de-astea ... sunt DOVEZI? nu sunt ... dar noi asa vrem sa credem ca e adevarat la fel ca si cu biblia sunt dovezi clare? (nu povesti ca asa scrie in biblie ca asa sunt si povesti despre ulise si zei si mai multe chestii) o dovada clara ca exista D-zeu este? NU cu parere de rau o spun ca nu exista .... pt cei care vor zice ca sunt ateu va anunt ca nu sunt ateu si va spun sincer ca as vrea din toata inima ca sa fie adevarata chestia cu D-zeu dar nu exista nici o dovada clara iar dupa povesti eu nu ma iau .... viata? uitati-va in jurul vostru ca peste tot e viata ... un porc, o gaina, o maimuta (ca vb aia din maimute ne tragem), chiar la un om uitati-va se naste, cum se naste? prin contact sexual prin unirea celulelor totul e fizic, si + nici macar nu tinem minte cum e la nastere cum e sa te nasti, stie cineva cum s-a nascut? tine minte prima aniversare? de fapt spiritual si gandirea pe care o avem se naste cu mult timp dupa nasterea fizica ..... in fine ... parerea mea: traiti cat aveti de trait, ce a fost inainte de nastere nu stim, ce va fi dupa moarte nu stim .... vom murii toti si ganditi-va daca nu e nimic dupa moarte? daca e capat de "linie"? am descoperit ce e ala curent electric, ce e un foc, ce e INTERNETUL, ce e dincolo de nori, ce avem in noi (corpul uman), din ce e facuta o materie (fier, aer, lemn) DAR de ce nu stim ce e viata? ce e dupa moarte? ce se intampla cand mori? parerea mea: NIMIC, capat de drum ... desii as vrea sa fie ceva frumos dar, domnii mei, doamnele mele, cred ca e doar dorinta noastra pt ca e aiurea sa se termine totul asa dintr-o data (din cauza unei boli sau a unei intamplari nefericite).
Va multumesc mult pt atentia acordata si imi cer scuze daca am jignit pe cineva sau am suparat indirect, dar eu am zis ceea ce gandesc. (cred ca am scris prea mult dar daca tot suntem la cafenea ..... )
Din copilarie - de TeodoraPA la: 31/05/2005 08:43:11
(la: Ce cosmaruri aveti?)
Cande ram mica aveam foarte des cosmaruri. Cel mai ingrozitor era unul cu pitici. Adica eu eram undeva intr-o casa si le vedeam pe geam caciulile acelea de pitici. Ceva ma chema afara si eu ieseam si ei erau acolo in intuneric. Apoi incepeam sa tip la oamenii din casa sa ma lase inauntru sau sa vina sa ma scape, dar ei nu ma auzeau.
Mai tarziu, mult mai tarziu, am aflat ca si sora mea avea acelasi cosmar cu pitici in copilarie.
Asta era cel mai ingrozitor, mai aveam si altele. Mama mea fugea mereu noaptea la patul meu ca eu incepeam sa tip, sau se trezea cu mine plangand la ei in camera.
________________________________________
Take heed when you think you stand, lest you fall.
cassandra - de gigi2005 la: 31/07/2005 18:20:14
(la: Vrajitoare si ghicitoare in sec. XXI)
Am spus ca pana mai acum cativa ani nici eu nu credeam, de fapt mult spus, nu-mi inchipuiam existentza vrajitoarelor, decat in vremuri apuse legate de perioada medievala sau de povestile batranesti cu comori.
Intamplarile pe care le-am povestit, mai putin cea din copilarie si cea de la Costesti, care nu sunt legate de vrajitorie ci de metapsihica, m-au facut sa cred ca anumite descantece sau invocatii deschid calea unor forte mai presus de cele fizice.

De asemenea credeam ca nu exista clarvazatori ci numai impostori. Pana m-am dus cu o colega (aceeasi cu copiii, fata si baiat de care am povestit mai jos) la una si am plecat de acolo cu picioarele tremurand de frica. Pur si simplu m-a inspaimantat puterea acelei femei care i-a descris copiii, casa cu toate mobilele cum erau aranjate, casa de la tzara cu livada de meri din fatza curtzii... tot, tot a vazut femeia aceea. Si tot ce i-a spus s-a intamplat intocmai.
Tu, sa fi fost in locul meu, ce-ai fi facut? Ai fi crezut ca sunt coincidentze?

In schimb mie nu a fost in stare sa-mi spuna nimic. Mi-a spus ca nu-mi poate vedea nici aura si ca se uita la mine ca la un obiect, nu emit nimic ci numai atrag, ca o gaura neagra.

Aceeasi senzatie de frica am incercat-o la alta clarvazatoare ce locuia in Mioveni. Venea lumea la ea cu tot felul de probleme pentru ca folosea si metode de vindecare neconventzionale. Cand "lectura" problemele unui "pacient" ceilalti erau de fatza, bine la ceva distantza, intr-o incapere mare, dar se auzea tot ce vorbeau. Vreau sa-ti spun ca eram asa inspaimantata de parca vazusem o naluca. Le descria locuri, oameni, incaperi, curti, cu o acuratetze a detaliilor de parca atunci se plimba pe acolo.

Tu, Cassandra, ce-ai fi crezut? Ca sunt coincidentze?
Am citit si eu mult, nu sunt cu ochelari de cal, am facut "scoli inalte", nu ma prosteste cineva asa cu una cu doua...Vreau sa ma crezi ca nu vorbesc din auzite.
#62672 (raspuns la: #62668) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Intruder, te inseli ;) - de cico la: 02/08/2005 09:08:36
(la: Povestiri fara sens - Wilson)
Nu caut nicidecum sa-mi demonstrez un punct de vedere, ci doar mi-ai provocat alte amintiri :) Exista totusi destule obiecte pe care multi le cara cu ei (cu mult atasament, da) din copilarie sau tineretze, pe tot restul vietii. Ursuletzi de plush, trofee, jurnale, poze (da!), caiete de poezii, vreun piolet, o amintire de la prima prietena, un cadou cu semnificatii...

Am putut revizita Romania si camera din copilarie abia la citiva ani dupa plecarea in occident. Cartile, mobila, pledurile, cele citeva electronice cu care m-am jucat in adolescenta ...toate mi-au creat emotii sincere si amintiri. Mi-a parut sincer rau ca n-am putut lua mai multe cu mine la plecare.

Cred ca tu n-ai prea inteles si dai o canotatie putin negativa relatiei acesteia cu ..."obiectele", insistind putin patetic doar pe ...prietenia cu oamenii. Chit ca una n-ar exclude pe alta. Plus ca exista si diferite forme de "comuniune" cu obiectele, ce nu tin deloc de nebunie, singuratate, perversiune (papusa gonflabila :)), dependenta sau posesivitate.
#62945 (raspuns la: #62718) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
secretele copilariei - de gaga la: 02/09/2005 11:30:56
(la: Dezvaluie-ti secretele!)
Am avut o copilarie frumosa pe de o parte: cu joc pe maidan, cu gasca mare, etc. A existat insa un moment care imi face rau, incerc sa-l uit, nu reusesc intotdeauna, nu l-am spus nimanui.
A fost o situatie care, acum realizez ar fi putut sa ma nenoroceasca pe viata.
Imi aduce aminte de copilarie - de doctors la: 04/09/2005 21:30:15
(la: Ce amintiri va trezeste o eugenie?)
Imi aduce aminte de copilarie
eu eram timida in copilarie. - de zaraza la: 04/10/2005 23:16:11
(la: Timiditatea)
eu eram timida in copilarie. acum mai deloc. la un moment dat, prin adolescenta, am observat sa sunt mai buna decat multi altii din jurul meu, si ca judecatile simple si de bun simt te duc mai departe decat infloriturile fara substanta. si acum intalnesc oameni ca niste baloane. e de ajuns un ac ca sa-i aduci la tacere, si nu tre' sa-ti fie frica sa-l folosesti atunci cand simti ca ai dreptate.

am zilele mele cand ma simt proasta si handicapata, mica si umila. asta cand intalnesc oameni care reusesc lucruri pe care eu stiu ca nu le-as reusi niciodata, desi imi doresc mult. in conditiile astea imi zic ca nu s-a inventat inca omul universal, si ca e preferabil sa insist pe domeniile in care ma stiu buna, fara sa-mi fac infinite probleme ca nu sunt buna la toate.

zaraza



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: