comentarii

intelesul cuvintelor tarile soarelui


Hei, cum stai la mate? Testeaza-te online!
Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Citii si eu mesajul tau si crede-ma ca ma ingrozii de reactia ta. Ai cunoscut un caz si gata ti-ai si format o parere? Daca ai fi fost om de stiinta si ar fi trebuit sa cercetezi pentru a invata, te-ai fi oprit la o singura incercare, la un singur exemplu? Noi romanii avem o vorba:"orice padure are uscaturile ei". Nu am sa ti-o explic, pentru ca oricum nu ai s-o intelegi.
Mesajul tau imi spune cat esti de pornit impotriva romanilor. De ce mai stai printre ei? De ce nu te duci la tine acasa sa studiezi? Oh, poate ca nivelul facultatilor nu e la fel de bun? Pai de ce?
Si tot citind inca odata , ma intreb daca nu cumva ai inventat povestea cu romanul plecat in Danemarca, doar asa din inversunare...
Eu zic sa privesti cu ochii deschisi ca sa poti vedea! Cunoaste romanul la el acasa: primitor, saritor si bun. Caci romanul e un prieten bun daca il respecti. Ceea ce tu nu prea ai inteles!
Intrebi daca romanii sunt fatarnici? Hai sa iti raspund altfel: in tara unde locuiesc acum, polonezii au drept de munca. Bineinteles cu conditia de a avea toate hartiile in regula. Stii insa cati polonezi lucreaza la negru, se "indragostesc" de femeile de aici, pentru ca nu se mai dau plecati, si se folosesc de mijloace demne de "preacurvie mentala"(ca sa folosesc cuvinte ce iti sunt cunoscute) pentru a le ameti pe femeile de aici si a se castori? Nu mai departe de o prietena a mea a fost victima unui astfel de polonez, care intr-un final s-a demonstrat ca el defapt era casatorit si avea si doi copii in Polonia.
Sa mai discutam de fatarnicie? Eu zic sa stai in banca ta si sa nu te mai iei de romani, ca poate nu ai invatat la lectia de istori, dar romanul e unit. Si sare pentru semenul sau!

_______________________________________________________
Viata este timpul ce ne-a fost daruit, de la prima pana la ultima clipa!
jocul de cuvinte - de AlexM la: 17/09/2004 08:04:27
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
moartea mortii si invierea vietii pare un joc de cuvinte care se merita (poate) putin disecat.
Pentru Rugaciunea unui Dac, de ce sa nu amintim si alta poezie in care se arata ca respectul pentru zei are o limita. Iar limita este pusa de spatiul necesar omului pentru a trai, spatiul in care nici zeii nu sint admisi sa se amestece cu ganduri "viclene".

"Ei sunt romani! Si ce mai sunt?
Nu ei, ci de-ar veni Cel-sfânt,
Zamolxe, c-un intreg popor
De zei, i-am intreba: ce vor?
Si nu le-am da nici lor pamânt,
Caci ei au cerul lor! "


Dar cred as dori sa redau aici toata poezia pentru ca ea exprima intr-un fel ceea ce-i fascina pe nemti cand vorbeau despre români si "un curios disprets" pe care acestia il aveau fata de moarte, disprets constatat in perioada cat am fost aliati. Este un lucru care si azi il avem, atunci cand ni se pune pata si am luat o decizie. Mie unul , aceasta poezie imi exteriorizeaza sentimentele asa cum sint ele cand e vorba de bucata aceea de Pamant care se numeste România......

Sa amintim de Cosbuc si al sau "Decebal catre popor":

Viata asta-i bun pierdut
Când n-o traiesti cum ai fi vrut!
Si-acum ar vrea un neam calau
S-arunce jug în gitul tau:
E rau destul ca ne-am nascut,
Mai vrem si-al doilea rau?

Din zei de-am fi scoboritori,
C-o moarte tot suntem datori!
Totuna e dac-ai murit
Flacau ori mos ingirbovit;
Dar nu-i totuna leu sa mori
Ori cine-nlantuit.

Cei ce se lupta murmurind,
De s-ar lupta si-n primul rând,
Ei tot atât de buni ne par
Ca orisicare las fugar!
Murmurul, azi si orsicind,
E plinset în zadar!

Iar a tacea si lasii stiu!
Toti mortii tac! Dar cine-i viu
Sa rida! Bunii rid si cad!
Sa râdem, dar, viteaz rasad,
Sa fie-un hohotit si-un chiu
Din ceruri pâna-n iad!

De-ar curge singele piriu,
Nebiruit e bratul tau
Când mortii-n fata nu tresari!
Si insuti tie-un zeu iti par
Când rizi de ce se tem mai rau
Dusmanii tai cei tari.

Ei sunt romani! Si ce mai sunt?
Nu ei, ci de-ar veni Cel-sfânt,
Zamolxe, c-un intreg popor
De zei, i-am intreba: ce vor?
Si nu le-am da nici lor pamânt,
Caci ei au cerul lor!

Si-acum, barbati, un fier si-un scut!
E rau destul ca ne-am nascut:
Dar cui i-e frica de razboi
E liber de-a pleca-napoi,
Iar cine-i vinzator vindut
Sa iasa dintre noi!

Eu nu mai am nimic de spus!
Voi bratele jurind le-ati pus
Pe scut! Puterea este-n voi
Si-n zei! Dar va ginditi, eroi,
Ca zeii sunt departe, sus,
Dusmanii lânga noi!

#22593 (raspuns la: #22583) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cuvintele tale! - de dinisor la: 17/09/2004 21:06:57
(la: sentimente!)
Alex, parul imi este la locul lui. si chiar coafat. iti repet cuvintele tale care au lasat sa creada cazul de particularitate ce il invocai. Iata-le:
"Aparent nu te interesa de ce apar sentimentele dar de ce nu apar la anumit persoane."

aici a fost momentul cand ai inteles gresit. daca ma interesa in particular si la anumite persoane, le intrebam direct si personal.ca vorba aceea, demonstrai pana acum ca nu sunt sfioasa cam prin toate conferintele mele!



_______________________________________________________
Viata este timpul ce ne-a fost daruit, de la prima pana la ultima clipa!
#22737 (raspuns la: #22732) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
si o alta perspectiva - de L la: 24/09/2004 10:39:19
(la: Despre Sua si americani.)
O vreme oarecare, ani de zile, am fost mindru de unde am plecat, comparind libertatea noastra proaspat obtinuta cu sistemul american, complicat, plin de restrictii la tot pasul si super-litigant. Libertate aparenta au astia aici, imi ziceam eu gindindu-ma cit de auto-cenzurata si biased (e tirziu si am un lapsus) e mass-media aici, si cum corporatiile au un cuvint greu de spus in legislativ.

Americanii ies din scoli inculti, desi platesc zeci de mii de dolari pe an. Dpv cunostinte, comparam x ani in Romania cu x+(1 sau 2) ani aici. Numai de la master in sus au americanii avantaj pentru ca pe de o parte, au tehnologie actuala si pe de alta, cei ramasi la scoala sint interesati sa invete (banuiesc). Dar in general, pune-i sa arate pe glob unde sint alte tari, si in afara de Mexic nu-s in stare. Vina e si a canalelor de stiri unde numai rareori sint date stiri din afara, in general numai cind se lasa cu catastrofe pe undeva ca la asta se uita lumea.

Fetele erau mai bine imbracate in Romania, parca mai cu gust. Tin minte ca am fost surprins sa vad cu cita nonsalanta se poarta cele trei rinduri de bretele (de la sutien, maieu si bluza) dar nu suprapuse ci amestecate in mod cit mai vizibil.

In rest, oamenii aici sint mai materialisti, desi din lipsa de cultura generala combinata cu agresivitatea in advertizing ("numai 200 pe luna! numai weekendul asta, grabiti-va!") si neintelegind rostul unui credit card, multi nu sint in stare sa-si tina sub control situatia financiara.

Dar intre timp, vad si cum se schimba lucrurile in Romania dintr-o perspectiva diferita. In State se lupta pe frontul libertatilor fundamentale ale omului, care pierd teren dar asta e o alta discutie. Macar unii sint constienti de ce se intimpla.

Romania a luat-o binisor inapoi din multe puncte de vedere.
Vad intoleranta rasiala si ideile preconcepute: unii se pling ca un maghiar vrea - nu ca e, ca vrea - sa fie presedinte (de parca romanul pur Vadim e mai breaz). Altii ii urasc pe evrei in general, bazati pe cele citite pe undeva.

Sintem si invidiosi tare, vezi alimentara de lux, care am crezut ca e prezentata drept un semn ca uite, sintem si noi in rind cu lumea civilizata, si cind colo, e un pretext sa ne simtim jigniti si revoltati ca cineva isi permite sa ne dea la nas cu atari ostentative produse de lux.

Si in sfirsit, treaba voastra daca vedeti in asta un lucru bun sau nu, vad religia cistigind teren in detrimentul educatiei sau informatiei. N-am inteles niciodata de ce lumea umbla sa converteasca pe altii, insistind ca toti ceilalti care nu cred sint sau ignoranti sau simplu prea prosti sa se lase imbibati de adevarul suprem, si trebuie salvati neaparat.

Ca sa nu spun ca, probabil mostenire a anilor de educatie in limba de lemn, ne e foarte greu sa ne exprimam "la obiect" fara sa ne inecam in fraze sforaitoare si adinci cu sapte intelesuri. Nici pe aici nu e cine stie ce, ca am inlocuit noua limba de lemn romaneasca cu marketing-speak. Deh.

Nu vreau sa devenim o natiune neinteleasa, privind cu invidie si ura asupra lumii, si intre noi, uitindu-ne dupa ce altceva sa ne simtim ofensati azi.
#23268 (raspuns la: #23168) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Sa ramanem la subiectul initial - de carapiscum la: 27/09/2004 13:40:12
(la: Jena de a fi roman? - Andrei Vartic)
Cinstite autorule, fara a ma da roman-verde tin sa-ti spun ca ai in mine un iubitor de patrie si de neam, poate mai mult decat altii de aici sau de aiurea. Sigur, asta nu se afirma, cat mai ales se dovedeste prin fapte. Dar fiindca e vorba de fapte, sunt mandru ca am la activ cateva experiente personale care daca nu ma fac vrednic de demnitatea de roman, cel putin ma pot lasa sa vorbesc liber despre cum vad eu acest subiect.

Asadar am avut sansa si in acelasi timp cinstea de a ma afla in cateva randuri printre romanii adevarati, romanii de dincolo de Prut si cei din satele sasesti de prin Covasna si Harghita... Acuma nu ca doar acolo s-ar afla romani adevarati, ce vreau sa spun e ca acolo i-am intalnit pe putinii romani care stiu ce inseamna patriotism, dragoste de tara si de neam- la modul concret. I-am vazut plangand si cantand romaneste, plangand si vorbind romaneste, plangand si traind romaneste. De ce plangand intotdeauna? Hmmm, motivele sunt atat de multe... De dorul tarii mama?! Din cauza deziluziilor pe care le traiesc zilnic?! Din cauza neputintei lor de a mai face ceva care sa conteze in istorie?! Oricum, sigur e faptul ca plansul pe romaneste este cel mai bine cunoscut de toti acestia. Asta au toti romanii in comun: plansul- si de aici doinele.

Imi amintesc de parca a fost ieri: o intreaga comunitate dintr-un sat cernautean adunata la un praznic al bisericii locale, prilej nu numai de bucurie (fiindca le-au venit oaspeti mari din Romania: o parte a unei comunitati ortodoxe) ci si de in/cantare dupa datina strabuna. A auzit cineva de Hruseuti, com. Voloca? Eu atunci am auzit pt. prima data de acest sat- ironia consta in aceea ca nici macar nu e departe de granita. Nu as putea niciodata descrie in cuvinte ce am trait in acele momente pe viu.

Se apropie cu pasi repezi sarbatoarea nationala a Romaniei... Cu ceva ani in urma, in ajun de sarbatorile Domnesti ale iernii, cutreieram impreuna cu cateva zeci de romani, tineri si indrazneti ca mine, plaiurile care candva au fost rascolite de vuietul si valmaseala luptelor pt. neatarnare. Asa trecand din sat in sat si din comuna in comuna pana in Mun. Sf. Gheorghe, nu pot sa nu-mi amintesc cum eram primiti de romanii de acolo si sa nu mi se stranga pielea pe spate si acum: prapuri, cruci, mese pline cu tot felul de bucate (de post, ca era vremea postului), sateni calari pe cai si purtand drapele... Doamne, ce fior, sa te prinzi in Hora Unirii ca la Alba-Iulia si sa reeditezi acele momente unice ale Romaniei Mari! Si apoi sa tragi o dusca de vin nobil din plosca lasata de la daci incoace, din tata-n fiu... Si Imnul National cantat din toate piepturile..., marsul tinerilor care plecau la lupta... Nu e nici vreme si nici decent cred sa-mi vars pasiunea aici. Dar pot sa mai adaug ca aceste intamplari, chiar in momentele in care le traiam aievea, erau in plus si aducerea aminte a celor jertfiti pt. idealul suprem de reintregire a neamului romanesc. Da, ei s-au indoliat pt. ca noi sa putem astazi purta vesminte/straie de sarbatoare. Ei au purtat drapelul intr-o mana, arma in cealalta si crucea in inima. Unii dintre ei mai traiesc si azi, uitati de lume sau pur si simplu nebagati in seama, si cu unii dintre ei ma intalnesc din cand in cand cu promisiunea de a depana amintirile istoriei "live".

Dar care este rostul acestora, ce ma face sa scriu asa? Tocmai titlul subiectului. Nu-mi pot retine acum, asa cum nici atunci nu mi-am putut retine, acel sentiment ciudat cand in fata statuii lui Mihai Viteazu (din Sf. Gheorghe) se canta Imnul National si doar cativa dintre romanii adunati acolo au avut curajul de a intra in Hora Mare. Le-am vazut expresia de pe chipuri, un fel de teama de "imprejurimi"... Si i-am inteles atunci fiindca doar cu cateva zile inainte nu-mi putusem cumpara un film foto de la un magazin- nu stiam decat limba materna, adica romana! Si iar nu pot sa nu amintesc un aspect: noi cantam si hoream in piata iar "oficialii" si-au facut datoria de ochii lumii, au depus coroanele de flori si-au plecat "la vestiare"- ca era frig si pe masa primariei zgribulea un godac cum numai prin filmele despre timpurile medievale mai poti vedea. Si oricum cu putini te puteai intelege, ca nici ei nu stiau (?) romaneste. Iar noi, romanii din toate colturile Romaniei Mari, mersesem sa-i colindam dupa datina strabuna... Mai are rost sa va spun si ce ingretosati am fost la vazul acestora?

Una peste alta, "bucurosi le-om duce toate, de e pace, de-i razboi". La intrebarea daca am cu cine sau cu ce ma mandri ca roman pot raspunde intr-un singur fel: nu mi-e rusine de neamul meu, nici chiar de as ramane singurul care mai tine la el. Si daca prin absurd as admite ca nu m-am nascut in Romania, ochii mei tot spre ea s-ar indrepta fiindca nu are asemanare pe lume. S-o fi umplut de uscaturi si de lepre, ca asa a lasat Dumnezeu ca dupa potop gunoaiele sa fie ridicate de umflatura apelor si sa fie duse unde nu merita si unde nu se asteapta, dar mai stiu pe de alta parte ca dupa potop vine si soarele dogoritor care le usuca si le face netrebnice- nici macar pt. foc nu mai sunt bune. De aici si cuvantul Psalmistului: "cand se ridica sus oamenii de nimic, nelegiuitii misuna pretutindeni"!

P.S. Imi plac morile, cu noroc sau fara, plutind sau nu pe ape; imi place cantecul greierilor si dezmierdarea lebedelor; imi place culoarea cerului romanesc mai mult decat a celui strain; imi plac muntii nostri milenari pe care de cate ori i-am vazut am vrut sa-i iau acasa... Prea multe imi plac, ca sa le scriu aici. Am sa admit insa ca sunt si lucruri ce nu-mi plac: parvenirea, stilul "copist de pretutindeni", ingamfarea, tiganeala, cersetoria profesionalizata, vinderea pe un blid de linte s.a. E adevarat, nu suntem sfinti, dar avem cel putin datoria de onoare de a urma celor ce au scris cu sangele lor istoria noastra. Stiti ce zice in Scriptura atunci cand Cain il ucide pe fratele sau Abel: "iata, sangele fratelui tau striga la Mine din pamant". Asa sa stim, ca sangele inaintasilor nostri striga la Dumnezeu cerand dreapta rasplatire pt. ce se intampla cu tara. Si cine va fi aflat nevrednic...
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
ionel - de carapiscum la: 02/10/2004 09:45:19
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Am sa incerc sa raspund sistematic si sintetic mesajului tau. Ce anume ma face sa cred in Dumnezeu? Revelatia naturala si supranaturala!

"Nu crezi ca indoctrinarea din timpul formarii tale te-a programat prea mult?" Se prea poate, cam la fel cum pe tine te-a format ca si caracter si "credinta" indoctrinarea atee.

"Tu nu ai nici o indoiala despre credinta ta?" NU! Indoiala, ca sa facem un pic de istorie biblica, vine de la diavolul care a pus sub semnul indoielii cuvantul lui Dumnezeu.

"Ce te face sa ignori aceste ganduri negre? Frica de consecinte?" La ce anume te referi, care ganduri negre? Oricum, sa stii ca nu ignor nici un gand, pe toate le trec prin filtrul ratiunii, dar nu al ratiunii goale, ci al ratiunii purtate de credinta. Vorbesti de frica de consecinte... Oare cine se teme intr-adevar de consecinte aici?!

"Ce te face sa crezi ca Dumnezeu tine asa de tare sa fie ascuns de ochii nostri si in acelasi timp sa ne vrea sa-l "vedem"?" Tocmai ca Dumnezeu nu tine sa fie ascuns de ochii nostri, ci noi tinem sa nu-L vedem. Este optiunea noastra si El nu ne forteaza prin nimic sa admitem existenta Sa. Dar daca noi nu-L vedem asta nu inseamna ca nici El nu ne vede!

"Cine exact este acest Satan si de ce se pare ca el este mai puternic decat Facatorul nostru?" Cred ca stii despre cine/ce vorbesti, intrebarea mi se pare retorica. Si totusi, satan este un inger de lumina care a fost la mare cinste in cetele ingerilor, dar care din neascultare si mandrie a cazut din cinstea aceea si a fost sortit pe veci sa stea in iad. Ca o paranteza, iadul n-a existat dintotdeauna, ci el a fost creat pt. satan si ingerii din ceata lui care l-au urmat. Lui i s-a lasat puterea de a amagi sufletele oamenilor si de a le atrage la el, asta tocmai pt. ca fiecare dintre noi sa aiba libertatea de alegere proprie si pt. ca prin rezistarea in fata acestor ispite sa se mantuiasca. Aici se vede si dreptatea lui Dumnezeu care nu da mantuirea gratuit, fara nici un aport din partea noastra, ci pe merit. Si ca sa revin, puterea diavolului consta in lipsirea de buna voie de ajutorul lui Dumnezeu, cu alte cuvinte incalcarea voii divine aduce cu sine lasarea in voia diavolului- de aici vine puterea lui, nu din slabiciunea lui Dumnezeu.

"Ce te convinge ca Iisus n-a fost un impostor sau un profet fals?" Argumentele sunt multiple si pleaca de la cele mai mici amanunte pana la cele mai complicate. Exista tratate intregi de teologie (si nu numai) in care poti gasi argumente destule, daca chiar vrei sa gasesti asa ceva. Aici nu avem spatiul necesar pt. a dezbate asa o problema vasta.

"Cum impaci contradictia dintre imperfectiile Bibliei, ale celor ce au modificat-o de-a cursul anilor, si absolutismul incontestabil al existentei Lui?" N-am ce sa impac, Biblia nu se contrazice niciodata, oricate slabiciuni i-am cauta noi. Asta pt. ca in ea se gaseste cuvantul lui Dumnezeu care nu minte niciodata. Ceea ce insinuezi tu pleaca de la necunoasterea textelor pe care iti bazezi teoria. De fapt e vorba de ceea ce se cheama "antinomii", adica locuri aparent contradictorii dar care la o studiere mai atenta sunt in totala concordanta cu restul Scripturii. Dealtfel textele nu pot fi interpretate intotdeauna separat de restul scrierilor. In plus, unele scrieri au un caracter profund dogmatic, altele sunt mai degraba un fel de letopisete, asta ca sa nu mai pomenim despre faptul ca au fost scrise de diferiti autori si destinate unei f. variate categorii de oameni- in spatiile si timpurile acelea. Despre aceste probleme cred ca ai sa gasesti destul material chiar pe forum aici. Cine si ce a modificat in timp la textul Scripturii? Vino cu explicatii ca sa stim despre ce vorbim, nu arunca pastile.

"Ai avut vreodata revelatii?" Asta este o intrebare personala si nu consider normal sa raspund acesteia. Tu ce crezi, faptul ca te-ai nascut din nimic si printr-un complicat proces al evolutiei materiei ai ajuns om matur (nu mai pun la socoteala aspectul constiintei umane si al gandirii logice care, in mod cert, nu tin de materie) inseamna ca esti martorul unei revelatii, si inca una care se perpetueaza zi de zi? Acesta este doar un simplu ex.

"Cum explici tu diversitatea de religii de pe glob?" Simplu: oamenii n-au mai suportat invatatura cea buna si folositoare si si-au ingramadit invatatori dupa capul lor. Cunosti povestea celor doi frati, Cain si Abel. Aici avem marturia primei deosebiri de religie: in timp ce unul aducea jertfa cea buna, celalalt nici macar nu s-a sinchisit sa ia parte la ea ci a adus o altfel de jertfa care n-a placut lui Dumnezeu. Si mai in adanc, intelesul e urmatorul: din mandrie si invidie!

"Cum este posibil ca o minoritate (crestinii) sa cunoasca adevarul, iar restul sa fie chiar asa de rataciti (evreii, musulmanii, indusii, budistii, ateistii, indigenii, etc)?" N-am zis nicaieri ca ceilalti sunt rataciti. E posibil crestinii sa cunoasca adevarul fiindca isi au obarsia in fiinta adevarului, in Iisus Hristos- "Eu sunt calea, adevarul si viata". Dar nu toti cei din afara crestinatatii se vor pierde. Zice undeva in Scriptura ca "paganii care nu au lege, din fire fac ale legii" si ca "vor fi judecati dupa legea lor". Astea sunt taine greu de patruns de vreme ce judecata nu este a noastra, ci toata I s-a Fiului Omului.

"De ce nu le-a trimis D-zeu si lor un Moise sau un Iisus?" Pai daca a trimis unul si bun, de ce mai trebuie nu stiu cate clone ca sa creada? Oricum, aceasta intrebare poti sa I-o adresezi direct lui Dumnezeu, raspunsul cel mai concludent il afli acolo.

"Cine este Mohamed si cum este el diferit de Iisus?" Nu stiu cum este "Mohamed" diferit de Hristos, dar stiu ca unul a ramas in mormant cu trupul si celalalt a inviat a treia zi din morti; unul promite "tabacioc, guleai" (dupa vorba lui Creanga) si cadane goale dupa moarte, celalalt promite comuniune cu sfintii cei din veac si cu Dumnezeu Insusi.

"De ce preferi o cosmogonie neverificabila primitiva antropomorfica, antropocentrica si complet rupta de realitate, unei cosmogonii sau ipoteze de cosmogonie inradacinata in observatiile noastre directe, referitor la DNA, evolutie, univers, chiar daca aceasta din urma este incompleta?" Raspunsul la asa o intrebare care este mai degraba acuzatoare decat pornita din nestiinta, il afli studiind cu sufletul mai mult decat cu mintea ce inseamna hristologie. Zici ca e neverificabil? Spune-mi si mie, spre ex., in ce fel e verificabila teoria evolutionista? Insasi stiinta, in cautarile sale demonstrative ca nu exista creatie, a adus dovezi incontestabile cum ca a existat creatie si ca evolutionismul este o pura teorie bazata de f. multe ori pe hazard si "explozii" datatoare de viata in diversitatea si complexitatea cunoscute azi de noi. Observatiile directe despre care vorbesti sunt in fapt indirecte, fiindca tu crezi ce spun unii cercetatori fara a vedea totusi experimentele lor pe viu. Asa ca da-mi voie sa cred in Dumnezeu ca Cel care ma face sa experimentez pe viu viata alaturi de El.

"Oare pentru ca religia iti ofera o cosmogonie completa, usor de inteles in dualitatea ei simplista, si promitatoare a unei eternitati mult superioare experientei noastre limitate?" Prin urmare admiti ca suntem limitati. Cam care crezi ca ar fi limitele putintei noastre si ale cunoscibilitatii? Si in functie de ce sau de cine (luat ca etalon) putem sa ne masuram aceste limite?

"sufletul este nemuritor numai in sensul ca posteritatea ii creaza aceasta nemurire." Intr-un fel ai dreptate, inainte de judecata universala sufletele unor oameni vor putea fi scoase din iad cu ajutorul rugaciunilor celor ramasi in viata, adica ale posteritatii. Daca te referi (cum intrevad eu) la aspectul numelui si al amintirii acestuia, toate astea sunt desertaciuni omenesti. Nicaieri in lume n-a dainuit ceva mai mult decat Dumnezeu si ideea de divinitate. Statuile sunt sfaramate, numele intinate sau pur si simplu sterse din cartea istoriei, mormintele rascolite si...praful si pulberea se alege de toate.

"Ideea sufletului nemuritor (in sensul propriu) mi se pare o ipoteza putin plauzibila, mai degraba o urmare semi-automata a fricii de moarte si a miturilor create in stil tipic pescaresc de-a lungul mileniilor." E optiunea ta. Poate de aceea si-a ales Hristos ucenici din randurile pescarilor, ca sa inventeze povesti pescaresti si apoi sa moara, sa-si dea viata pt. acele povesti. F. veridic, n-am ce zice!

Iti doresc sa te vad in rai.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#23986 (raspuns la: #23612) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
gresit inteles - de oita la: 04/10/2004 16:18:00
(la: O noua limba de circulatie internationala)
cred ca ati inteles gresit: nu este vorba de romani care folosesc cuvinte romanesti pentru ca (inca) nu le cunosc pe cele in limba straina, ci de cei care folosesc cuvinte englezesti in loc de cele romanesti, de parca si-au uitat limba!
Aceeasi problema o au si germanii, tot mai multe cuvinte anglo-americane le inlocuiesc pe cele nemtesti: de exemplu brutarie - "backshop" in loc de "Baeckerei"
Multor emigranti le vine greu - de mya la: 10/10/2004 15:26:53
(la: O noua limba de circulatie internationala)
Multor emigranti le vine greu sa invete limba noii tari. Nu toti oamenii au talent la limbi straine (uite Iliescu!), iti trebuie ureche muzicala si rabdare si perseverenta ca sa ajungi sa comunici fluent intr-o limba total noua. Mai conteaza si varsta in multe cazuri, la 60 de ani e mai greu sa inveti franceza sa zicem...decat la 20. Depinde. Unii pot, altii nu. Totul e sa vorbesti corect si sa te faci inteles. Slefuirea accentului se face pe urma, in timp (daca se mai face...) da´nu e musai in fond.

Marea majoritate a oamenilor au retineri la inceput sa-si dea drumul la conversatie intr-o limba straina, indiferent daca o stiu mai bine sau mai prost. Cei mai dezinvolti au de castigat, chiar daca vorbesc mai prost (cu greseli multe) insa vorbesc! Cu timpul mai prind. O data ce-ti dai drumul mai repede la conversatie ai mai multe sanse sa comunici, sa te integrezi, sa-ti gasesti de lucru, etc. Daca taci ca sa nu gresesti e cel mai prost. Iar daca incerci sa vorbesti din prima mai destept, cu exprimari mai elevate dar nu-ti iese/te balbai...iar e prost.

Putini dintre imigrantii (romani sau neromani) cu care am avut de-a face au pus efectiv mana pe manuale de gramatica si studiat sistematic noua limba a tarii de emigratie (zilnic, ani la rand). Nu mai vorbesc de casete sau CD-uri speciale pentru pronuntie si accent. Marea masa ramane cu nivelul conversatiei cam la acelasi treapta (cea initiala) - pana la moarte. Oamenii gasesc de lucru si cu asta basta, se mai prinde limba de ei in timp, in ani. Da, se prinde! Unii insa raman cu carente in exprimare, cu greseli de gramatica si cu formulari nefiresti (traduc din limba lor nativa in cea noua si nu merge mereu!).

Daca esti foarte bun in meserie ti se iarta toate astea, daca insa esti la nivel mediu...si vrei sa avansezi intr-o firma sa zicem...trebuie sa ai o exprimare ceva mai desteapta/sa ai vocabular mai bogat. Tre´sa pui osul la treaba si sa-ti perfectionezi limbajul, conversatia, exprimarea. Musai!

Despre romanii care emigreaza si vorbesc intre ei in rogleza...sau chinezii in chinoengleza etc....nu am de zis decat ca nu fac bine. Ajung sa se invarta pana la urma numai in comunitati de romani, chinezi, etc....si nu se integreaza cu adevarat in noua societate/lume. De aici apar frustrarile inerente.

Cat despre schimbarea numelor din Marghioala in Maggie sau Ion in John...fiecare face ce-i pofteste inima. Oamenii sunt liberi sa aleaga precum vor, e viata lor.

Mie personal nu-mi plac aia care sunt plecati din tara lor de bastina de scurt timp si "uita" multe cuvinte din limba materna printr-o amnezie subita atunci cand vorbesc/isi scriu cu rude sau prieteni din tara (pe forumuri, la telefon, etc.). Aia sunt cu adevarat ridicoli, parerea mea.

Eu sunt plecata de ceva timp din Romania si inca nu am avut "amnezii" de acest tip. Am schimbat ceva tari si totusi cand vorbesc romaneste nu "condimentez" cu nimic strain. Mi se intampla insa sa uit cate un cuvant (in conversatia rapida) si sa-mi vina in schimb altul in alta limba. Asta tine cam 2 secunde, pana fac conexiunea in creier si dau drumul la gura zicand cuvantul in romaneste (daca mi-a venit in creier) sau schimb exprimarea si cu asta basta.

Sunt cuvinte care intr-o limba exprima mai clar o stare si care in romaneste nu exista (sunt sub forma de expresii lungi). Asa este. La astea am dificultati de regula. Dar se poate controla treaba.

Pentru cei care insa au parteneri neromani si cu care nu discuta in romaneste - e mai greu. In timp isi uita limba materna, mai mult sau mai putin. Asta e adevarul, asa e viata...dupa formula "Ochii care nu se vad - se uita!"

Hai ciaaaao si la mai biiiig! Sanatate multa si sehhhhr viel plaisirrrr!

Adrian & co. - de carapiscum la: 15/10/2004 06:49:40
(la: Obligativitatea religiei in scoli - o masura nelegala?)
Incepusem aseara sa-ti raspund dar dintr-o data s-a facut ceata si invalmaseala pe pagina si mi s-au dus gandurile scrise in neant. Acum incerc sa reeditez.

Un adevar despre religie este un adevar religios! Poti sau nu sa fii de acord cu el dar asta nu-i schimba in nici un fel calitatea sa teologica. Exista adevaruri si adevaruri. De aia mi se pare un pic pueril modul tau de abordare a subiectului prin prisma aceasta.

Vad ca nu s-a mai inteles un lucru important si unii s-au legat de cele scrise de mine inainte. E vorba de ceea ce am afirmat: "adevarul religios este copilul nostru de suflet pe care suntem datori intr-un fel sau altul sa-l protejam". Nu era vorba despre adevarul MEU, ci despre o generalizare la scara globala, nimic mai mult, nimic mai putin. Fiindca spunea cineva de demult cam asa: "am intalnit popoare care nu cunosteau scrierea sau folosirea/intrebuintarea banilor; am intalnit orase fara cetati si intarituri; am intalnit popoare care nu stiau sa scrie si sa citeasca... Dar un popor fara Dumnezeu n-a vazut inca nimeni!" (am parafrazat de undeva, Hypatia- ajutoor!). A, ca mai exista oameni care se cramponeaza acum de crestinatate la fel ca la inceputurile ei cand puternicii zilei ardeau pe rug sau ingropau de vii prin catacombe pe adeptii ei, asta-i alta poveste. Si intr-un fel nu ma mira. Stii tu vorba: "tara arde, babele se piaptana"!!! Asta se intampla mai ales aici pe forumul asta. Toti arata cu degetul spre ortodoxie si valorile ei (care, zic unii, nu mai sunt valori dp lor dv) si se intreaba ce a facut ea pt. omenire. Iar eu vin si le raspund pe fata: ce a facut lumea pt. ortodoxie? Nimic, iata ca nici macar sa existe si sa se manifeste nu o sa mai aiba voie fiindca "interesele" ei contravin unui anumit segment al populatiei ce striga sus si tare: "Ia-L, ia-L, rastigneste-L, rastigneste-L!" Ca in fond asta se intampla. Dupa ce secole la rand biserica romaneasca a tinut flacara romanismului si a credintei arzanda, dupa ce secole la rand a dat cei mai de seama oameni de cultura, dupa ce ne-a pus condeiul in mana, ne-a invatat sa scriem si sa citim si apoi sa gandim noi insine, iata ca a venit vremea ca elevii/copiii de ieri sa se ridice impotriva dascalilor lor si sa strige cu nerusinare: nu va mai vrem si nu va mai recunoastem! Halal, n-am ce sa mai zic, de asta merge asa de bine in tara asta. Cine ai fi fost tu astazi, domnul meu, daca ortodoxia romaneasca n-ar fi existat pe aceste meleaguri? Iti spun eu: un nimeni, sau poate ca nici macar nu am mai fi existat ca natie. De aia am zis ca religia noastra ramane copilul nostru de suflet, in general vorbind. Fiindca pana una alta, atunci cand avem probleme mai mari decat putem noi duce, tot pe la portile manastirilor sau bisericilor poposim. Si atunci cand ne pierdem orice speranta intr-o viata mai buna, tot biserica vine si ne spune sa avem nadejde si sa credem ca binele va veni mai devreme sau mai tarziu. Altfel am ajunge sa nu ne mai suportam nici pe noi insine si am adopta intr-adevar strategia strutului adoptata, asa cum am spus, de americanii sinucigasi (si multi bolnavi mental).

Sa va spun ceva din experienta mea trecuta. Am fost candva impreuna cu un profesor de religie (student la doua facultati, actualmente calugarit si hirotinit preot) la o mare psihiatra din orasul nostru ca sa discutam unele probleme interesante. Printre altele am ajuns nu mai stiu cum la a-i adresa o intrebare aparent simpla: este sau nu crestina? A stat un pic si s-a gandit si a raspuns asa: eu sunt atee si nu cred in nici un dumnezeu; singurele aplicatii in viata mea sunt copiate din cartile pe care le-am studiat si totul in mintea mea se conduce numai dupa principii logice. La fel procedez si cu pacientii mei. DAR..., mi s-a intamplat nu de putine ori sa vina la mine oameni cu probleme atat de serioase si de greu abordabile (si implicit rezolvabile) incat am fost pusa in situatia ingrata de a nu le putea da nici un fel de suport concret, nici un fel de "medicament". Asa stand lucrurile si afland de la unii dintre ei ca au credinta intr-un dumnezeu, m-am gandit sa fac terapie cu ei prin intermediul slujitorilor bisericii- in sensul ca i-am trimis la niste duhovnici renumiti ca sa le rezolve ei, de va fi cu putinta, problemele. Asta pt. ca m-am gandit la binele lor intai si abia dupa aia la conceptiile mele despre Dumnezeu. Chiar am vrut sa-i pot ajuta si n-am avut cum, teoria pe care o cunosc nu da intotdeauna rezolvarile necesare.

In ce priveste toleranta de care vorbesti, sa avem pardon, dar nu stiu sincer daca nu cumva cineva, undeva, candva, a inventat o noua teorie despre toleranta mergand pana acolo incat a afirmat ca trebuie sa toleram pacatele din oameni, nu numai pe purtatorii acestora. Tu vrei sa admiti ca ortodoxia nu este toleranta? N-ai decat, dar uiti un fapt indubitabil si anume ca tocmai pe asta se cladeste ea si pe asta a si rezistat de-a lungul veacurilor: nu i-a infierat pe pacatosi (cum fac nu putine culte mai noi si mai vechi) ci a combatut pacatele acestora. Daca cineva s-a simtit confundat cu pacatele respective, atunci nu-i vina bisericii c-a ajuns la asa o stare depreciativa fata de sine incat s-a simtit ofensat direct. Biserica ortodoxa este singura (pe langa catolicism, desigur) care nu excomunica pe credinciosii ei, cat de pacatosi ar fi. Dimpotriva, pe toti vrea sa-i aduca la o stare de "jertfa si rascumparare" (teza de licenta, cred, a regretatului Prof. Pr. Galeriu) pt. ei insisi si pt. toata lumea. Adica o "unire in cuget si simtiri".

Vorbesti de toleranta numai in sanul unei anumite denominatiuni...? Asa o fi pe la altele, dar la ortodocsi toleranta este intr-adevar vie prin slujbele si viata ei duhovniceasca fiindca, oricat de bigoti, habotnici si de "ghebosi smeriti" ar parea unii crestini, nu ei sunt cei care se separa de restul lumii, ci restul lumii se separa de ei atunci cand isi alege calea cea larga si cu placeri trecatoare. Eu vad ca exista intoleranta mai degraba din partea unora ca cei de aici, nicidecum din partea crestinilor fata de atei (spre ex.).

"Oamenii religiosi" de care vorbesti tu nu sunt cei care au pastrat traditiile si obiceiurile primelor secole de crestinism, de aia nu pot cadea la un numitor comun. Toti si-au ingramadit invatatori dupa capul lor, asa cum zice Hristos, pt. ca n-au mai suferit inavatura cea buna si duhovniceasca. Asa ca acum fac orice ca sa-si castige noi adepti, de fapt sa fure dintre crestini. Stii ce spunea Ap. Pavel cand s-a pus problema taierii sau netaierii imprejur a crestinilor? Ca "in Hristos, nici taierea imprejur, nici netaierea imprejur poate ceva, ci fatura cea noua (sufletul curatit de pacate)"! Si zice in continuare ca "cei ce voiesc sa va taiati voi imprejur va silesc sa faceti aceasta CA SA SE LAUDE EI IN TRUPUL VOSTRU"! Cu alte cuvinte cine indeamna la schimbarea mentalitatii bisericii si a datinilor ei, aceia fac asta ca sa se laude ori ca ei sunt detinatorii singurului adevar, ori ca ca sa se laude cu numarul lor de prozeliti (in paranteza fie spus, se invart sume fabuloase pe la unele congregatii care se vor crestine dar care n-au nici o legatura cu Hristos- singura lor legatura este banul si influenta).

Si ca sa revin, religia chiar este o forma a cunoasterii vietii si lumii in general, dar o altfel de cunoastere. Cercetarile ultimilor ani se axeaza f. mult pe stiinte noi care n-au nici o legatura cu stiintele exacte. Tot mai multi tind sa creada ca vor ajunge sa studieze fenomene "paranormale" prin inducerea de stari de tot felul si prin simturi ascunse dar redescoperite in om. Sigur ca asa ceva nici nu se poate compara cu ceea ce presupune o viata duhovniceasca reala, spun numai ca pana si stiinta a mai lasat macaitul despre religie deoparte si s-a apucat sa studieze fenomene care altadata ii erau straine. Asta inseamna evolutie? Probabil, nu ne putem noi pronunta acum.

Si cu asta imi inchei pledoaria, argumentele fiecaruia in parte sunt diferite ca si punctele de vedere de la care pleaca. Argumentele pot fi aceleasi numai daca se schimba unghiul de privire al lucrurilor, altfel tot asa se intampla. Vrei numitor comun? Iata unul f. la indemana: Hristos!!! Cand oamenii vor inceta sa mai fie dispusi, din invidie si mandrie, la tot felul de concesii care contrazic invatatura de baza crestina, atunci si numai atunci se va realiza unitatea inclusiv fiintiala a bisericii universale. Altfel nu.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#25140 (raspuns la: #24953) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Daniela - de carapiscum la: 15/10/2004 17:30:19
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
Abia acum am observat mesajul tau asa ca incerc sa-ti raspund ca sa nu crezi ca m-am facut ca nu vad.

In primul si-n primul rand nu stiu de unde ai tras tu concluzia desteapta cum ca "mi-ai fi turnat tu ceva sare pe rana". Draga, te flatezi singurica. Vezi tu, de aia nu va suporta romanii pe cele ca voi, ca intotdeauna cand incearca sa fie blanzi si vor sa vi se destainuie, voi aveti ambitia asta de a le rade in nas si de a-i trata cu sulfat de sictir. Adica daca un barbat vi se destainuie prin ceva anume, voi ori i-o luati ca pe o slabiciune aratand prin aceasta cat de slabe sunteti de fapt voi, ori o interpretati ca fiind o gluma proasta. Ce sa spun, am avut o droaie de dreptate cand am zis ca va plac barbatii straini fiindca va permit orice. E si normal, ca la aspectele atinse de mine (cele referitoare la legile care le sustin pe femei mai mult decat pe barbati- stiu eu cum se intampla: daca ei nu-i convine ceva se da cu capul de perete, isi face o masturbare rapida si-si rupe hainele de pe ia apoi da telefon la politie ca sa-l bage in puscarie pe fraierul de barbat'su) nici macar n-ai mai facut vreo sesizare. De ce? Hmm, doar nu sunt chiar asa de prost sa nu-mi dau seama. E simplu: tie uneia nu ti-a ajuns degetul intins, ai luat toata mana.

M-ai prins cu musca pe caciula...? Nu stiu care pe care a prins aici. Ca o paranteza, afla ca nici macar nu port caciula! Sic! Si daca am o musca eu n-o alung, ci o prind cu dibacie. Singurele care nu vaneaza muste sunt femeile, lor le place sa le stropseasca pe toti peretii.

1. Da-ne si noua un semn din mila Mariei-Tale si zi-ne pe unde ai gasit aici referirile alea, ca pe mine m-ai facut tare curios. Din cate am putut eu vedea in general la cafenea, majoritatea barbatilor se poarta frumos cu femeile de pe aici. Ah, probabil te-a contrariat faptul ca se gasesc destui dintre barbati care sa vi se "opuna" (adica sa vina cu explicatii pertinente) la capitolul stiinte si dezbateri despre viata.

2. Nu stiu ce-i fi crezut tu, dar se pare ca treaba e in felul urmator: fiindca n-ai gasit pe Fat-Frumos care stie sa le faca pe toate, inclusiv sa-ti dea cate o galeata de jaratic aprins, te-ai gandit ca el nu exista. Nu ti-ai pus problema ca n-ai stiut unde si ce sa cauti, ci ca nu exista din cauza ca tu n-ai gasit. Pai sa-ti spun ceva, nu e vina barbatilor buni ca nu dau decat de niste profitoare, in timp ce smecherii dau de cele bune- si invers. Pur si simplu se intampla. Daca m-am gandit ca ai fi stat in manastire...? Ha ha ha, ce gluma buna! Te-ai gandit mult inainte de-a scoate porumbelul din gurita? PAi daca ai fi stat la manastire macar o saptamana, atunci nu mai vorbeai asa. Si da, sunt convins ca doar ai visat la ei. Si pt. ca ei n-au visat la tine...iata cum s-a ajuns la discutarea temei de fata. Stii, ma intreb daca nu cumva tu ascunzi ceva in adancul sufletului tau, ceva de demult, o parere de rau pt. un roman pierdut din neatentie. Asta ar putea fi o scuza buna si ar explica in buna masura stresul si refularile de acum.

3. "Coada de peste" o sa devina coada de balena fiindca mi-am dat seama din textul tau ca tu nu cauti explicatii, ci motivatii pt. alegerea ta pe care ai facut-o. Numai un fraier ti s-ar mai destainui acum. Ce ziceam eu, cum trebuie o femeie sa stie ca e apreciata?...

4. Vezi cam multe pt. una care n-a reusit sa vada decat romani impotenti la toate! Nu crezi? Facusem doar o apreciere despre faptul ca romanii isi intretin cu greu familia si atunci ele (unele), ca sa scape de griji si de nevoi, deseori apeleaza la strategia internetului si-si gasesc iubitei desfranati cu bani care le ofera marea cu sarea, mai exact un trai fara grijile zilei dar si fara frumusetea experientelor traite in greutati. Ca orice mi-ai zice tu acuma n-am sa te cred ca nu mai poti de fericire. Dealtfel ce te-a facut sa vii sa scrii aici, oare nu tocmai lipsa celor ai tai? Ca daca erai atat de fericita nu veneai sa scrii despre barbatii romani, ci puteai la fel de bine sa vii si sa te destainuiesti urland ca nu mai poti de atata bine. Dar tu nu, ai vrut sa-ti justifici, precum spuneam, decizia luata cu ceva timp in urma. Eu cred ca in fond tu te simti vinovata de ceva. Nu trebuie sa fii psiholog ca sa-ti dai seama de asta.

Faptul ca barbatii judeca dupa "calapodul" lor nu e mai impresionant decat afirmatia ca femeile judeca numai si numai dp lor dv. Nu ti se pare ca ar fi ceva normal in asta? Ce-ai vrea, barbatii si femeile sa gandeasca si sa se poarte la fel? Pai atunci cat de plictisitoare ar deveni viata?

"Ciuda de mascul respins"... I have no idea what you talking about! Si chiar de as fi fost respins, ce-ti pasa tie? Tu chiar nu vezi dincolo de lungul nasului tau? Ce te face sa crezi ca esti mai buna decat romancele care isi duc viata asa cum descrii tu? Cu alte cuvinte putem deduce din aceasta ca femeile care au parte de aceste experiente, care n-am negat ca ar fi insultatoare, sunt niste proaste si fraiere, doar cele ca tine sunt cuminti!... Dar treziti-va odata madamelor, ce tot stati sub papucul barbatului roman? Lasati-i pe fanaticii vostri barbati sa-si creasca plozii singuri, ca ei v-au folosit pt. placerea lor si acuma tre' sa plateasca, iar voi "bateti de-a lungul podul", vorba lui Eminescu! Stiu n-cazuri de barbati (romani) lasati balta de femeile lor, cu tot cu copii, pt. frumusei din aia luciosi si cheliosi decupati de prin reviste cu stampila "peste 18 ani". Si mai mult decat atat stiu cazuri de femei din astea usuratice care dupa un timp s-au intors la amaratii lor de barbati si acestia le-au primit cu bratele deschise- au zis ca din doua (am scris noua prima data) rele e mai buna cea mai putin rea.

"DIN PUNCTUL DE VEDERE AL BARBATULUI banii conteaza foarte mult, sint o extensie a masculinitatii". Aha, va sa zica atunci cand banul devine scopul si devenirea femeii, acesta nu mai este o extensie a feminitatii... Ce sa-ti spun, justa judecata ta. Si parca daca barbatul sustine familia dpdv financiar, asta e ceva injositor pt. ea si copiii ei. Ai uitat, mandra doamna de departe, ca rostul intemeierii familiei nu este decat nasterea de prunci, acesta este scopul principal. Ori asa ceva implica niste responsabilitati pe care trebuie sa si le asume fiecare in parte. Spune-mi mie cine iti educa pruncii: bunicii lor, dodele, prietenii, cunoscutii...? Si daca in barbati oricum nu ai incredere, atunci tu singura de ce nu ti-i educi? Din lipsa timpului, poate? Timp care se scurge in favoarea cui?!...

5. Nu consider ca te-am jignit cu nimic, pur si simplu am pus o intrebare si am facut o remarca generala. Scuze totusi, trebuia sa specific asta. Dar ce-mi vad ochii? Vorbesti de relatii ca despre purtat papuci!? Nu ti se pare ciudat sa ceri sa fii tratata cu consideratie din partea barbatului in timp ce tu vezi relatia ca pe o banala purtare de papuci folositi? Stai sa vedem: cand am afirmat eu ca barbatii au dreptul sa-si incerce frumoasele inainte de casatorie? Si a cui e vina daca se intampla, numai a lui? Uite, odata o judecatoare oarecare a fost pusa in fata luarii unei decizii referitoare la savarsirea infractiunii de viol de catre un tanar asupra unei fete. Si pt. ca procesul cam batea pasul pe loc, la un moment dat a intrebat-o pe "victima": cine ti-a dat...pilotii jos? PAi sa vedeti..., a inceput ea a intoarce lucrurile si a le fastaci, eu. Dar, stiti, eu nu sunt vinovata ca m-am dus la discoteca si-am ramas pana aproape de dimineata cand i-am cerut lui, desi era cam baut, sa ma conduca acasa. Aveam eu fusta aia mini si am cam flirtat cu el, dar n-am crezut ca o sa sara pe mine. Mda, cam asa se intampla: unele cauta cu lumanarea sa li se intample bucuria si apoi merg de bocesc pe la toate usile ca au fost folosite. Tu esti sigura ca femeile nu-i folosesc pe barbati in scopuri ascunse? Stii ce se spune prin occident despre barbat: ca este o prelungire inutila si scarboasa a...penisului. Asta sopteste ceva la urechiusele tale sensibile?

6. Si eu ti-am dat ceva raspunsuri la tema asta mai sus. Insa mai spun ca daca barbatii aia ideali pe care-i vezi tu de acolo si-ar lua in serios drepturile, nu numai obligatiile bagate cu forta pe gat de niste legi abuzive si partinitoare, atunci n-ai mai cotcodaci nimic stand cocotata sus pe gard. Apropo, stii bancul ala cu gaina pe gard, ca de ce sta acolo? Ca sa-i vada vecinul (din strainatatea de peste gard) copanele- si implicit tartita.

7. Pai are aceeasi obligatie pe care la randul lui o indeplineste, cu amendamentul ca din cauza conditiilor de mediu economico-social si politic nu are cum sa faca fata cerintelor tot mai mari venite din partea unor femei care s-au emancipat. Chiar e asa greu de inteles? Sigur ca atitudinea asta e incorecta, cea de care vorbesti tu, dar asta asa cum nu-l scuza pe barbat, nici n-o face sfanta pe femeie.

8. Stiam ca ai sa te legi automat de expresia respectiva cu toate ca am pus-o in ghilimele pt. a sublinia ca nu gasesc un termen corespondent si ceva mai fin. Insa ciudat nu e asta, ci faptul ca initial ma gandisem la cu totul altfel de hamuri...- nu te intreb daca tu si partenerii tai le-ati folosit vreodata, nu vreau sa fiu impertinent si sa ma bag in...papucii tai!

9. "si banii ei pe ce se duc?" Chiar vrei sa afli raspunsul? O sa te socheze: pe parfumuri din cele mai scumpe, pe rujuri, rimeluri, oje, coloranti de par, masti, alifii, uleiuri, cercei, bratari, inele, stofe rare, fuste si rochii la care platesc firma producatoare mai mult decat materialul si lucratura in sine (de fapt care material?), pantofi noi la fiecare saptamana, zaiafeturi, cine romantice sau pur si simplu numai cine, masina la scara s.a.m.d. Asta e comparativa cu lista lui Schindller (nu stiu daca am scris corect numele).

10. De ce te supara ca am adus in discutie niste aspecte asa cum le vad dealtfel multi dintre barbati?- chiar daca ei n-o recunosc public. Spui ca si-ar fi muscat limba... Chiar a facut-o pana la urma, ca avea o droaie de teribilisme in cap preluate din cine stie ce magazine saptamanale pt. "clasa muncitoare dezavantajata". Si inca nu stii nimic despre felul meu de a fi si despre ce gandesc in realitate, cum ma port. Ca sa zic asa, ma port cum mi-e portul si vorbesc cum mi-e vorba. Sunt simpatic sau nu, ce conteaza? Oricum nu poti impaca pe toata lumea.

11. De ce returnezi intrebarea pe care ti-am pus-o si nu dai un raspuns direct? Nu te teme, n-am sa te iau la paruit. Nu e greu, incearca numai. O parte din raspuns l-ai insinuat undeva mai sus in mesajul tau, deci de ce anume te feresti acuma?

12. Buna comparatia cu vaca, pe langa ca e cat (scuze ca suna a cacofonie) se poate de plastica. Eu cred ca nu intamplator ai dat-o, ci propria constiinta ti-a dictat impotriva logicii pe care ti-o crezi inexpugnabila. Chiar asa, de cate ori calcati prin strachini sau va abateti prin loboda vecinilor..., daca barbatii romani (ca despre ei era vorba) ar fi asa de cretini si s-ar multumi sa stea la coada vacii, atunci v-ar pune botnita si v-ar duce ca pe urs. Slugi...? Ei bine da, aici trebuie sa-ti dau dreptate. Dar din nefericire ai enuntat numai o jumatate de adevar. Corect si principial ar fi fost sa spui dupa cum spune Ap. Pavel la Efeseni cap. 5: "20. Mulţumind totdeauna pentru toate întru numele Domnului nostru Iisus Hristos, lui Dumnezeu (şi) Tatăl.
21. Supuneţi-vă unul altuia, întru frica lui Hristos.
22. Femeile să se supună bărbaţilor lor ca Domnului,
23. Pentru că bărbatul este cap femeii, precum şi Hristos este cap Bisericii, trupul Său, al cărui mântuitor şi este.
24. Ci precum Biserica se supune lui Hristos, aşa şi femeile bărbaţilor lor, întru totul.
25. Bărbaţilor, iubiţi pe femeile voastre, după cum şi Hristos a iubit Biserica, şi S-a dat pe Sine pentru ea,
26. Ca s-o sfinţească, curăţind-o cu baia apei prin cuvânt,
27. Şi ca s-o înfăţişeze Sieşi, Biserică slăvită, neavând pată sau zbârcitură, ori altceva de acest fel, ci ca să fie sfântă şi fără de prihană.
28. Aşadar, bărbaţii sunt datori să-şi iubească femeile ca pe înseşi trupurile lor. Cel ce-şi iubeşte femeia pe sine se iubeşte.
29. Căci nimeni vreodată nu şi-a urât trupul său, ci fiecare îl hrăneşte şi îl încălzeşte, precum şi Hristos Biserica,
30. Pentru că suntem mădulare ale trupului Lui, din carnea Lui şi din oasele Lui.
31. De aceea, va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va alipi de femeia sa şi vor fi amândoi un trup.
32. Taina aceasta mare este; iar eu zic în Hristos şi în Biserică.
33. Astfel şi voi, fiecare aşa să-şi iubească femeia ca pe sine însuşi; iar femeia să se teamă de bărbat." (acest pasaj se citeste in toate bisericile ortodoxe la savarsirea cununiei, iar cand aud mirii ce se spune, numai isi dau ghionturi, se calca pe picioare...si deja au uitat pt. ce se afla acolo, in fata lui Dumnezeu).

13. ibidem! Asta n-o pot pricepe cele care gandesc ca si tine: cum sa fie ele slugile barbatilor lor? Nu conteaza nici macar daca si ei la randul lor se fac pe ei insisi slugile femeilor, important e ca ele sa nu se simta atinse nici macar cu o floare!!! Aferim, de asta alearga o sumedenie pe la musulmani ca sa devina cadane si sa mearga pe langa caii stapanilor lor...

P.S. Stii, inca de la inceput am vrut sa-ti spun asta: din cauza ca sunteti asa de gurese, cele ca voi, barbatii nu va mai arata nici un fel de toleranta. Sunt satui de mozaicul ce-l asterneti zilnic in fata lor- verbal, vreau sa zic. Nu ti-a zis nimeni pana acum ca oricat v-ati cazni voi si v-ati da peste cap ca sa fiti egale barbatului, nu veti putea fi niciodata? Si nu pt. ca nu va duce capul, ci pt. ca exista fiintial intre firea feminina si cea masculina diferente enorme ce nu pot fi in realitate nici macar comparate, daramite schimbate!
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#25188 (raspuns la: #24595) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ceea ce practici tu se numest - de gabriel.serbescu la: 19/10/2004 23:18:16
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
Ceea ce practici tu se numeste xenofobo-sexism. :)
Cu alte cuvinte discriminezi barbatul roman, dintr-un punct de vedere feministo-extrem. Ceea ce in ansamblu e bine, dar esti, sa nu mi-o iei in nume de rau, prea grabita.
Nu fi prea mandra de faptul ca in Noua Zelanda femeile au votat primele.
Tara asta nu e un etalon in materie de ideologii noi, ci mai degraba, locul unde aceste ideologii pot fi puse in practica. La fel cum ideile rev. franceze au fost puse in practica ceea ce urma sa se numeasca Statele Unite ale Americii.
La pol opus, dintre tarile civilizate Elvetia este tara care a dat drept de vot femeii abia in anii 60. De ce? Pentru ca femeia din Elvetia nu considera necesar sa voteze, si nici nu vedea votul ca pe expresia ultima a eliberarii feministe. Ceea ce ne duce la o alta discutie: libertatea. La finalul acesteia (dureaza de cand e omul) s-a ajuns la concluzia ca exista indivizi (de diferite sexe) care NU AU NEVOIE de aceasta libertate.
Fara sa ne abatem insa de la discutie, tu denigrezi din prea mult entuziasm presupun, segmentul masculin romanesc care, adoima celui feminin, se afla ca si grad de emancipare pe undeva in jurul anilor 30-40.
Ori daca o faci, nu ajungi nici unde.
Sa nu ma intelegi gresit, topicul tau ma amuza, mi se pare strigatul (nevrotic oarecum) al femeii satule de obtuzitatea masculina romaneasca:).
Insa astfel de cazuri se intampla si in alte colturi ale ¨lumi civilizate¨: Spania.
Nu poti sa-mi spui ca nu-ti plac barbatii spanioli, sau cel putin nu la un nivel estetic, insa spre dezamagirea ta, pot fi la fel de lenesi, de indiferenti si de inactivi domestic ca si oricare barbat latin.
Insa si asta se poate corecta iar anul trecut, un an intreg, a fost difuzata o campanie propagandistica pe banii ministerului de bunastare spaniol.
Unul dintre spoturi prezenta un barbat care meticulos isi curata masina. Isi sterge parbrizul, isi scutura presurile... (Voice Off) ¨-E clar! sti sa cureti! De ce nu ai face-o si in casa?¨
Ceea ce incerc sa arat e faptul ca obiceiurile astea pe care atat de mult le dispretuiesti isi au un inceput, cel mai adesea din secolele trecute, iar ca orice obicei este transmis cultural pana i se opune cu logica si persuasiune o ideologie contrara. Punct.

Cat despre punctul forte feminist - dreptul femeii la munca, acesta a aparut cand industriasii americani au inteles ca-si pot dubla beneficiile, apeland la forta de munca feminina, platita inca si astazi uneori, mai prost!

Una peste alta imi imaginez ca e teribil sa fi barbat in Romania, sa fii lovit de aceleasi necesitati ca un neozelandez, sa intri pe net din varii motive, si sa mai dai de cineva care te dispretuieste. :(
Pt. Hypatia - de Little Eagle la: 27/10/2004 00:14:35
(la: Conflictul in Cafenea. Va rog sa ma ajutati!)
Dear Hypatia,

In primul rand iti multumesc mult pt. mesajul trimis demult...si imi cer iertare ca abia acum iti scriu...cand Daniel si Admin vor publica textul meu scris azi,iti vei da seama de ce am tacut o mare bucata de vreme.
In al 2lea rand,nu ma mai lua cu Dvs ca-ti iau scalpul,okay?Iti repet in limba Lakota:mitakuye oyasin,adica we are all related!Astea fiind intelese intre noi acum ,hai sa vedem care ar fi problema cu acest drum al conflictului la cafenea ce a devenit o poteca ce in final se pierde in desisul padurii...

In primul rand si deja stii,orice subiect scris ori text si raspunsuri incep sa zicem normal,dupa o zi insa nu mai exista nici o relatie cu textul,fiecare scrie ce-l doare pe el/ea personal,deci avem de-a face cu ego-ul uman in final,un val pe chipul sufletului.
De aici se nasc diversificari de opinii si calmul dispare fiind inlocuit de ...conflicte.
Nu zic ca nu-s bune discutiile,daca sunt constructive e si mai bine,din pacate mereu trenul deraiaza si cade-n sant.Nu duce la nimic bun ci doar la un esec total de angoasa si nemultumiri ce nu-si au locul daca sunt pornite din rautate,mandrie si proprie denominatie a acestui SELF ce de multe ori isi pierde controlul,de parca eu personal nu stiu de la mine insumi,dar cat traieste, omul invata.

Sa eviti conflictele e practic imposibil,normal ar fi sa dispara precum se nasc dar ele fac din ordine dezordine =haos intelectual si spiritual.
Indienii au si respecta figura geometrica de cerc pt. ca ea uneste oamenii intre ei,in schimb..patratul si cubul deci il izoleaza pe om si pierde intelesul aproapelui sau ca om=frate sau sora,pt. ca toti sunt deopotriva frati si surori,comunitatea este deschisa si mai ales se pune mare pret pe sinceritate.Cafeneaua este zic eu un cerc virtual in care fiecare isi spune problema sau discuta, da sfaturi etc.
La o zi de discutii fiecare isi are randul la vorba si parere,iar apoi trage concluziile marele Chief insa Wicasa Wakan(Medicine Man) va avea ultimul cuvant si atunci cum spune el asa va fi,pt. ca el este inteleptul tribului.

Un great Chief trebuie sa faca in asa fel incat cuvintele lui sa patrunda in inimile tuturor ca razele soarelui.Asa ca acest rol cam ingrat pe undeva cade pe umerii lui Daniel.
Eu zic ca suntem civilizati indeajuns incat sa ne putem respecta unii pe altii si in loc sa ne certam,sa radem si sa fim prieteni,oare chiar asa de greu este?

Dar stiu ca nu-i usor...conflictele vor fi mereu Hypatia de vrei sau nu,asa cum este zi si noapte,dualitatea vietii continua existenta ei de la inceputurile Creatiei,ce trebuie sa facem noi?
Sa mai uitam de ego si sa deschidem mai larg ochii in jur.Inca suntem orbi.
Temele nu conteaza,orice tema din cafenea devine pe la mijlocul discutiilor departe de realul subiect,eu cred ca bine ar fi sa luam orice aspect al vietii si deci si cel virtual al textelor din cafenea drept Zen or the beginner's mind.
Sa vedem si sa gandim mereu orice aspect al vietii ca pe un inceput indiferent ca suntem la jumate sau sfarsit de drum.

In acest cerc,draga Hypatia,atat am avut de spus.

Nu uita,
LOVE&PEACE,

Ozzy/Ovi

"You can't wake a person who is pretending to be asleep."

Arikara Cheyenne proverb








































Datorie de onoare -lui valico - de (anonim) la: 28/10/2004 06:32:55
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
Asa cum am zis -am revenit cu un comentariu ce il datoram. Pentru ca lipsa de timp m-a impiedicat sa detaliez la vremea respectiva.
Daca-mi spui ca nu stii cum e societatea in America si vei crede ca invers -eu nu stiu cum merg treburile in Europa occidentala-te vei insela. nu zic cum -amarnic e o exprimare plastica... Dupa 5 ani de Germania - facuti la zi si noapte pe baricade -cred ca vei accepta asta totusi.Hai sa-ti spun cum sta treaba in tara care este motorul economic al EU. $i si avantaje sociale cu gramada. La fel si percepte morale -care nu au fost aruncate la coshul uitarii.Femeia mai are rusine -nu o ia razna ca aici , in continentul nord -american. Figurile cu "hartuirea" si acceptarea pe cuvint nu tin. Am vazut nemtoaice batute mar de sotii lor (am fost revoltat -nu accept asa ceva) - a venit politia si i-a zis lui Hantzi: nu puteti va rog sa rezolvati civilizat problema ? daca da -va rugam dati un telefon;si au plecat. Desigur nu am fost de acord indiferent de cauza ce a provocat " paruiala" femeii -dar ca sa vezi ca totusi saritul peste cal nu se practica intr-o tara care conduce detasat in plutonul economic (si din punct de vedere al civilizatiei ) in Europa.Daca ai intrebari apropos de civilizatzie teutona -ia-ti timp o saptamina si viziteaza Germania -dupa care trage o fuga in Belgia si compara. Vino din nou in Olanda -compara -trage si o fuga in Franta si scrie-mi.
Nu mai punem ca ce ia sotia ta cu 100 si ceva de euro acolo se multiplica cu 2, 3 in Germania -nu se pune problema banilor- in tara unde ai 30 de zile lucratoare concediu platit 100% + 10% pe zi bonus din partea firmei -unde 6 saptamini pe an poti fi bolnav si platit 100%. Bani sint cu nemiluita -se plateste regeste. Nu se pune problema banului -ci a omului. Asta nu ai inteles tu. Iar vis-a-vis de incompetentza -nu e chiar asa -ca ajungi peste noapte la salarii de vis si Rols de companie la usa. O fi pe la voi -dar in Germania - poti avea. cu o conditie.ba nu- cu 2.
Sa-ti curga in vene singe " albastru" (Hergestelt in Deutschland). 2.Sa fii urmas de Einstein sau de Max Planck si asta nu ajunge. Pe moment -pentru ca numele tau nu poate fi rostit "omeneste" de ei -vei lua ce nu iau ei -job-uri de ocna. Dar si acolo vei avea un salariu de-ti sta mintea in loc - categoria de salarizare de la VW sau Mercedes. Deci - luat babeste -nu $$$$ii sint problema si nici tzoalele de la Woolmart sau Karstadt Halle nu mai zic de Otto -Neckerman...nici macar o masina care e apanajul occidentului - ci OMUL. Dar sa revenim la femei - cind le cresc coarne -ca-n mioritza-nici gura nu le mai tace (apropo de legendarul telefon cu tastele "911" inrosite de atita apasat) nici sotzul nu le mai place. Sint multe de spus pe tema dar ma opresc la un singur lucru -intr-un cuplu totul depinde de un singur lucru- intensitatea sentimentului reciproc. Unde nu e dragoste nu e nimic. Asta nu se cumpara nu se vinde. Casatoria sau relatia de iubire intre 2 oameni nu e un tirg. Nu se vinde nimic. Se da. Daca nu primesti pe masura - pleci si cauti in alta parte. Dar nu te astepta la material. Nici popa nu te intreaba la altar de material -iti cinta (pe nas sau nu) de iubire -de respect... si-ti mai zice daca nu ma insel sa fii impreuna si la bine si la rau. Din pacate nu e asa. Iata de ce ti-am scris asta sa intelegi ca nu tot ce zboara se maninca -indiferent de berea irish care o bei -de Budweiser-ul care-l beau eu sau de Cangooroo beer ce bea Daniela. Barbatii ca si femeile peste tot in lume sint la fel. Oameni. Si merita sa fie respectati daca respecta -sa fie iubiti daca iubesc. Restul decurge de la sine ($$$ii si masinile si cizmulitzele ....)
Subiect supus judecatii tale clare si obiective -intr-un moment de ne-subiectivitate.

Cu simpatie,
Romanul din Canada
#26594 (raspuns la: #26227) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Nu ti se pare... - de (anonim) la: 10/11/2004 15:02:12
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Pentru Păiangen.
“Da… atit Galileo Galilei cit si Giordano Bruno aveau dreptate. Nu stiu cit de convingatoare erau argumentele pe care puteau sa le aduca ei pe vremea aceea pentru a-si sustine concluziile stiintifice… dar astazi, faptul ca Pamintul se invirteste in jurul Soarelui este SI demonstrabil… SI demonstrat… pentru ca dispunem de mijloace care fac posibila – dincolo de orice dubii - observarea respectivului fenomen astronomic… “

Da, desigur, Galileo Galilei şi Giordano Bruno au avut dreptate. Cred că ei aveau argumente serioase în favoarea concluziilor lor ştiinţifice, odată ce nu au ezitat să-şi rişte viaţa pentru ele, adică pentru Adevăr. Iar mijloace pentru observarea fenomenelor astronomice au existat chiar şi cu 5-6 mii de ani în urmă, odată ce unele civilizaţii aveau deja cunoştinţe solide despre mişcarea corpurilor cereşti, reuşiseră să calculeze cu exactitate durata anului solar. Cum ar fi putut s-o calculeze, neştiind ce este, de fapt, anul – perioada de rotaţie a Pământului în jurul Soarelui. Prin urmare, păgânii, dispreţuiţi de unii atât de tare, ştiau că Pământul se roteşte în jurul Soarelui. Iar creştinii nu ştiau.

"teoria darwinista" …pina una-alta - ramine tot un soi de CREDINTA bazata pe interpretari mai mult sau mai putin credibile ale unor date/informatii… interpretari asupra carora nici evolutionistii nu reusesc sa cada de acord… (cam in acelasi fel in care nici teologii diferitelor denominatiuni crestine nu pot sa cada de acord atunci cind e vorba de interpretarea textelor biblice…)… “

Vezi tu, dragă Păiangenule, că ştiinţa este un proces care dureză în timp. Apar ipoteze… autorii sunt obligaţi să aducă în favoarea lor argumente serioase, să le fondeze pe un număr suficient de mare de fapte certe. Apoi, dacă ipoteza este suficient de originală şi promiţătoare, încât trezeşte un interes sporit în rândul specialiştilor, ea este analizată şi criticată, unii o găsesc justă, dar au obiecţii, completări, găsesc noi argumente şi fapte care o confirmă, alţii încearcă să-i dea o ripostă, o contrazic… La etapa următoare, lucrurile se limpezesc, puţin câte puţin. Ipoteza este primită, sau este respinsă, ca greşită. Mai rămân, pe ici colo, savanţi cu opinii diverse, dar ipoteza odată primită, devine teorie şi începe să “lucreze”. Cu alte cuvinte, savanţii elucidează momentele neclare şi merg mai departe, făcând noi descoperiri în aceeaşi direcţie. O teorie valoroasă nu rămâne ca un bagaj mort în carul ştiinţei, ci joacă un rol metodologic, desemnează o direcţie de cercetare. Păi uite, dacă nu ştii, teoria darvinistă este s-a dovedit a fi extrem de valoroasă pentru ştiinţa biologică din punct de vedere metodologic, a devebit un instrument forte în studierea fenomenelor biologice. Ea nu a rămas la punctul în care ne-a lăsat-o fondatorul ei, ci s-a dezvoltat şi aprofundat (astfel încât azi se vorbeşte despre neodarvinizm) , din ea îşi trag obârşia multe disciplini, ramuri ale biologiei şi studii practice. Ştiinţa despre comportamentul animalelor – etologia, a apărut şi datorită darvinismului, şi se bazează pe el. Altfel, cum s-ar putea explica apariţia şi evoluarea comportamentului animal în cadrul unei specii, “ramificarea” speciilor, datorită schimbărilor de comportament acumulate în anumite grupuri izolate? Şi multe alte lucruri, cu un vădit substrat darvinist.
Conlucrarea darvinismului cu genetica s-a dovedit a fi şi ea deosebit de fructuoasă, datorită acestei conlucrări acum putem înţelege cu mult mai bine fenomenele biologice. Datorită geneticii, acum se poate stabili în cunoştinţă de cauză “gradul de rudenie” a multor specii biologice, se pot urmări căile evoluţiei diverselor animale şi plante. Şi dacă ştiinţa stabileşte, cât de aproape, din punct de vedere din punct de vedere genetic se află omul de maimuţă (aproximativ 70% din genele omului coincid cu ale maimuţelor), nu este aceasta oare o confirmare a teoriei darviniste?
Aşa că, dragă Păiangen, faptul că în ştiinţă se discută, şi nu toţi au aceeaşi opinie, este o mărturie a faptului, că ştiinţa se află în plin proces de dezvoltare şi ascensiune, că gândirea savanţilor este liberă. Iar faptul că teologii se ceartă, în pofida faptului că religia vrea să reducă totul la biblie, să deducă din ea toate adevărule şi din ea să extragă explicaţii pentru toate, ne sugerează, că chiar şi într-un asemenea cadru restrâns în mod artificial (patul lui Procrust) gândirea umană iese de sub controlul metodelor disciplinare şi a autorităţilor proclamate.
Salutări cordiale, Adela!

P.S. Vad ca ai luat in serios "Vom dainui si vom vedea" , dar a fost o gluma doar, putintel ironica, ce-i drept. In realitate, vor vedea urmasii nostri. E si aceasta un fel de nemurire, nu?
#28259 (raspuns la: #28148) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Adela, - de Hypatia la: 11/11/2004 17:28:28
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Gratie identificarii pe care un alt utilizator a facut-o, am mers sa vizitez Clubul de filosofie care-mi este tiz...
Am gasit rapid si "Filosofia lasilor" si acum am inteles de ce ne scrii mesaje atat de furibunde...
Desi din poza rezulta ca sunteti o femeie mai in varsta decat mine, cred ca intelepciunea va este ocultata de educatia comunista pe care o aveti.
Draga doamna,
Biblia nu se interpreteaza de oricine, dupa bunul plac!
Iar in educatia mea- comunista, de asemenea, in prima tinerete,- am invatat ca atunci cand vreau sa fac o exegeza pe un text, studiez ce spun inaintasii. Ceea ce d-voastra nu ati facut! V-ati aruncat pe un text pe care nu il pricepeti si tare mi-e teama ca nici de aici incolo nu veti pricepe mare lucru, din pricina rautatii pe care o aveti...
Imi fac o mila crestineasca sa va atrag atentia ca:
Dumnezeu este Fiinta spirituala , deci nu are corp.
In consecinta, "chipul lui Dumnezeu", dupa care a fost creat omul este SUFLETUL omului. Asta a primit omul in chip distinctiv fata de animale, cu care se inrudeste dupa trup. Acea "suflare de viata" pe care a suflat-o Dumnezeu asupra omului, este sufletul, ca animalele au fost create mai inainte, si au fost create vii, nu moarte. Deci, alt sens capata expresia de mai sus, decat cea ad litteram. E la indemana celor luminati sa priceapa ca Biblia nu se interpreteaza ad litteram, ci cele mai multe cuvinte sunt simboluri, metafore, alegorii. "Devenit rational..." spuneti acolo, dar eu va spun ca omul a fost creat fiinta rationala, tocmai pentru ca sufletul omului se manifesta prin trei facultati/ capacitati: ratiune constienta, vointa libera si sentimente. Altminteri, omul nu ar fi constientizat ca a pacatuit si nu s-ar fi ascuns de la fata lui Dumnezeu.
Articolul D-voastra are o baza neintemeiata si merge din absurd in absurd.
Probabil ca nu veti intelege niciodata ca Mos Craciun, pe care il asteptam in ajunul Craciunului, este Hristois Insusi, desi si noi, pacatosii, sarbatorim ziua nasterii proprii. Oare in ajunul nasterii lui Hristos, pe cine asteptam- asa dupa o logica elementara-?
Eu va inteleg punctul de vedere si e dreptul D-voastra sa NU credeti in Dumnezeu. Dar a face lasi pe cei ce cred, este un atac indreptat impotriva colectivitatii, care este Biserica. Din cate stiu eu, in Cafenea nu sunt agreate atacurile la persoana... Si Biserica este formata din persoane!
Lasi sau nu, respectati si D-voastra pe cei care cred in Dumnezeu, in numele libertatii de constiinta, pe care il are fiecare dintre noi.
Hypatia
#28449 (raspuns la: #28377) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ueit, - de Hypatia la: 12/11/2004 16:02:31
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Incep de la sfarsit.., de la semnatura ta, care este un verset biblic, disparat de un altul foarte important: "Eu sunt Calea, Adevarul si Viata". Nimeni nu vine la Tatal Meu decat prin Mine". (Ioan 14,6)
De unde noi deducem ca Hristos este Adevarul. Daca la asta te-ai referit, e OK, sunt de acord cu tine. Altfel, inseamna ca tu ai adevarul tau si esti la fel de departe pe cat era si Pilat inaintea lui Hristos, cand l-a intrebat "Ce este adevarul?" Si Iisus nu i-a raspuns, pentru ca pusese intrebarea gresit...
Hristos fiind liberul arbitru pentru crestini, putem foarte usor sa stim daca ne inselam sau nu. Comparam ceea ce suspectam a fi in selaciune cu Cuvantul lui Dumnezeu. Daca nu se potriveste, este inselaciune.

"Este cu totul altceva. Aceasta "credinta" e fundamentata pe datele pe care le are. De asemeni, cercetatorul e pregatit sa renunte la ea in caz ca apar contradictii cu realitatea. Nu este si cazul religiei."

Va sa zica cercetatorul cerceteaza numai acolo unde are date. Foarte curios. E parerea ta, o respect, dar ca cercetator, nu-s de acord cu tine. Uite, tocmai m-am apucat de o cercetare unde am doar ceva teorie, nimic concret despre obiectul cercetarii. Dar, avand incredere in oaresce metode, cred ca voi obtine niste rezultate bune...
In cazul religiei, intervine revelatia si relatia personala cu Dumnezeu. Asa se si explica numarul mare de convertiri dintr-o religie in alta. Deci, se poate vorbi despre actualizari ale credintei si in religie.
Revii la dovezi. Am impresia cu nu intelegi ce vreau sa spun. Odovada poate sa sustina doua puncte de vedere total diferite, chiar opuse. Copiii mei fac mereu asta la dezbateri. Ce e de inteles de aici?
Ca este foarte important cum prezinti dovezile, dar si mai important este atacul lor.
Pentru ca totul este atacabil. Castiga intr-o dezbatere acela care stie ce sa faca cu dovezile, nu cel care aduce mai multe dovezi.
Despre asta se poate vorbi extrem de mult, dar nu cred ca este cazul. Pana la urma, noi ne-am spus parerile, fiecare avem dreptul la cate una. Daca am insistat pe ici pe colo, a fost din dorinta de a incerca sa explic un lucru simplu: credinta nu este tot una cu credulitatea! Si tare am impresia ca se cam confunda cele doua cuvinte...
Pana luni, atat. Numai bine ca doresc!
Hypatia
P.S. Multumesc de aprecieri, Donquijote! E prea mult pentru un om care doreste sa i se respecte credinta fara a fi categorisit...
#28584 (raspuns la: #28534) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
continuare - de Hypatia la: 12/11/2004 16:06:04
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
"Eu sunt Calea, Adevarul si Viata". Nimeni nu vine la Tatal Meu decat prin Mine". (Ioan 14,6)
De unde noi deducem ca Hristos este Adevarul. Daca la asta te-ai referit,e OK, sunt de acord cu tine. Altfel, inseamna ca tu ai adevarul tau si esti la fel de departe pe cat era si Pilat inaintea lui Hristos, cand l-a intrebat "Ce este adevarul?" Si Iisus nu i-a raspuns, pentru ca pusese intrebarea gresit... "Eu sunt Calea, Adevarul si Viata". Nimeni nu vine la Tatal Meu decat prin Mine". (Ioan 14,6)
De unde noi deducem ca Hristos este Adevarul. Daca la asta te-ai referit, e OK, sunt de acord cu tine. Altfel, inseamna ca tu ai adevarul tau si esti la fel de departe pe cat era si Pilat inaintea lui Hristos, cand l-a intrebat "Ce este adevarul?" Si Iisus nu i-a raspuns, pentru ca pusese intrebarea gresit...
Hristos fiind liberul arbitru pentru crestini, putem foarte usor sa stim daca ne inselam sau nu. Comparam ceea ce suspectam a fi in selaciune cu Cuvantul lui Dumnezeu. Daca nu se potriveste, este inselaciune.

"Este cu totul altceva. Aceasta "credinta" e fundamentata pe datele pe care le are. De asemeni, cercetatorul e pregatit sa renunte la ea in caz ca apar contradictii cu realitatea. Nu este si cazul religiei."

Va sa zica cercetatorul cerceteaza numai acolo unde are date. Foarte curios. E parerea ta, o respect, dar ca cercetator, nu-s de acord cu tine. Uite, tocmai m-am apucat de o cercetare unde am doar ceva teorie, nimic concret despre obiectul cercetarii. Dar, avand incredere in oaresce metode, cred ca voi obtine niste rezultate bune...
In cazul religiei, intervine revelatia si relatia personala cu Dumnezeu. Asa se si explica numarul mare de convertiri dintr-o religie in alta. Deci, se poate vorbi despre actualizari ale credintei si in religie.
Revii la dovezi. Am impresia cu nu intelegi ce vreau sa spun. O dovada poate sa sustina doua puncte de vedere total diferite, chiar opuse. Copiii mei fac mereu asta la dezbateri. Ce e de inteles de aici?
Ca este foarte important cum prezinti dovezile, dar si mai important este atacul lor.
Pentru ca totul este atacabil. Castiga intr-o dezbatere acela care stie ce sa faca cu dovezile, nu cel care aduce mai multe dovezi.
Despre asta se poate vorbi extrem de mult, dar nu cred ca este cazul. Pana la urma, noi ne-am spus parerile, fiecare avem dreptul la cate una. Daca am insistat pe ici pe colo, a fost din dorinta de a incerca sa explic un lucru simplu: credinta nu este tot una cu credulitatea! Si tare am impresia ca se cam confunda cele doua cuvinte...
Pana luni, atat. Numai bine ca doresc!
Hypatia
P.S. Multumesc de aprecieri, Donquijote! E prea mult pentru un om care doreste sa i se respecte credinta fara a fi categorisit...

Hypatia
#28585 (raspuns la: #28584) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
continuare - de Hypatia la: 12/11/2004 16:19:01
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Iisus a zia: "Eu sunt Calea, Adevarul si Viata". Nimeni nu vine la Tatal Meu decat prin Mine". (Ioan 14,6)
De unde noi deducem ca Hristos este Adevarul. Daca la asta te-ai referit, e OK, sunt de acord cu tine. Altfel, inseamna ca tu ai adevarul tau si esti la fel de departe pe cat era si Pilat inaintea lui Hristos, cand l-a intrebat "Ce este adevarul?" Si Iisus nu i-a raspuns, pentru ca pusese intrebarea gresit...
Hristos fiind liberul arbitru pentru crestini, putem foarte usor sa stim daca ne inselam sau nu. Comparam ceea ce suspectam a fi in selaciune cu Cuvantul lui Dumnezeu. Daca nu se potriveste, este inselaciune.

"Este cu totul altceva. Aceasta "credinta" e fundamentata pe datele pe care le are. De asemeni, cercetatorul e pregatit sa renunte la ea in caz ca apar contradictii cu realitatea. Nu este si cazul religiei."

Va sa zica cercetatorul cerceteaza numai acolo unde are date. Foarte curios. E parerea ta, o respect, dar ca cercetator, nu-s de acord cu tine. Uite, tocmai m-am apucat de o cercetare unde am doar ceva teorie, nimic concret despre obiectul cercetarii. Dar, avand incredere in oaresce metode, cred ca voi obtine niste rezultate bune...
In cazul religiei, intervine revelatia si relatia personala cu Dumnezeu. Asa se si explica numarul mare de convertiri dintr-o religie in alta. Deci, se poate vorbi despre actualizari ale credintei si in religie.
Revii la dovezi. Am impresia cu nu intelegi ce vreau sa spun. Odovada poate sa sustina doua puncte de vedere total diferite, chiar opuse. Copiii mei fac mereu asta la dezbateri. Ce e de inteles de aici?
Ca este foarte important cum prezinti dovezile, dar si mai important este atacul lor.
Pentru ca totul este atacabil. Castiga intr-o dezbatere acela care stie ce sa faca cu dovezile, nu cel care aduce mai multe dovezi.
Despre asta se poate vorbi extrem de mult, dar nu cred ca este cazul. Pana la urma, noi ne-am spus parerile, fiecare avem dreptul la cate una. Daca am insistat pe ici pe colo, a fost din dorinta de a incerca sa explic un lucru simplu: credinta nu este tot una cu credulitatea! Si tare am impresia ca se cam confunda cele doua cuvinte...
Pana luni, atat. Numai bine ca doresc!
Hypatia
P.S. Multumesc de aprecieri, Donquijote! E prea mult pentru un om care doreste sa i se respecte credinta fara a fi categorisit...
#28587 (raspuns la: #28534) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
- de (anonim) la: 12/11/2004 16:22:49
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
"Eu sunt Calea, Adevarul si Viata". Nimeni nu vine la Tatal Meu decat prin Mine". (Ioan 14,6)
De unde noi deducem ca Hristos este Adevarul. Daca la asta te-ai referit, e OK, sunt de acord cu tine. Altfel, inseamna ca tu ai adevarul tau si esti la fel de departe pe cat era si Pilat inaintea lui Hristos, cand l-a intrebat "Ce este adevarul?" Si Iisus nu i-a raspuns, pentru ca pusese intrebarea gresit...
Hristos fiind liberul arbitru pentru crestini, putem foarte usor sa stim daca ne inselam sau nu. Comparam ceea ce suspectam a fi in selaciune cu Cuvantul lui Dumnezeu. Daca nu se potriveste, este inselaciune.

"Este cu totul altceva. Aceasta "credinta" e fundamentata pe datele pe care le are. De asemeni, cercetatorul e pregatit sa renunte la ea in caz ca apar contradictii cu realitatea. Nu este si cazul religiei."

Va sa zica cercetatorul cerceteaza numai acolo unde are date. Foarte curios. E parerea ta, o respect, dar ca cercetator, nu-s de acord cu tine. Uite, tocmai m-am apucat de o cercetare unde am doar ceva teorie, nimic concret despre obiectul cercetarii. Dar, avand incredere in oaresce metode, cred ca voi obtine niste rezultate bune...
In cazul religiei, intervine revelatia si relatia personala cu Dumnezeu. Asa se si explica numarul mare de convertiri dintr-o religie in alta. Deci, se poate vorbi despre actualizari ale credintei si in religie.
Revii la dovezi. Am impresia cu nu intelegi ce vreau sa spun. Odovada poate sa sustina doua puncte de vedere total diferite, chiar opuse. Copiii mei fac mereu asta la dezbateri. Ce e de inteles de aici?
Ca este foarte important cum prezinti dovezile, dar si mai important este atacul lor.
Pentru ca totul este atacabil. Castiga intr-o dezbatere acela care stie ce sa faca cu dovezile, nu cel care aduce mai multe dovezi.
Despre asta se poate vorbi extrem de mult, dar nu cred ca este cazul. Pana la urma, noi ne-am spus parerile, fiecare avem dreptul la cate una. Daca am insistat pe ici pe colo, a fost din dorinta de a incerca sa explic un lucru simplu: credinta nu este tot una cu credulitatea! Si tare am impresia ca se cam confunda cele doua cuvinte...
Pana luni, atat. Numai bine ca doresc!
Hypatia
P.S. Multumesc de aprecieri, Donquijote! E prea mult pentru un om care doreste sa i se respecte credinta fara a fi categorisit...

#28588 (raspuns la: #28585) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Am plecat acasa... - de Hypatia la: 12/11/2004 16:28:33
(la: Trancaneala Aristocrata)
oare sa las mesajul acela aici e o idee buna? Stiu ca tu mai citesti pe acolo.. Il las aici, poate ii indrumi tu dincoace...

"Eu sunt Calea, Adevarul si Viata". Nimeni nu vine la Tatal Meu decat prin Mine". (Ioan 14,6)
De unde noi deducem ca Hristos este Adevarul. Daca la asta te-ai referit, e OK, sunt de acord cu tine. Altfel, inseamna ca tu ai adevarul tau si esti la fel de departe pe cat era si Pilat inaintea lui Hristos, cand l-a intrebat "Ce este adevarul?" Si Iisus nu i-a raspuns, pentru ca pusese intrebarea gresit...
Hristos fiind liberul arbitru pentru crestini, putem foarte usor sa stim daca ne inselam sau nu. Comparam ceea ce suspectam a fi in selaciune cu Cuvantul lui Dumnezeu. Daca nu se potriveste, este inselaciune.

"Este cu totul altceva. Aceasta "credinta" e fundamentata pe datele pe care le are. De asemeni, cercetatorul e pregatit sa renunte la ea in caz ca apar contradictii cu realitatea. Nu este si cazul religiei."

Va sa zica cercetatorul cerceteaza numai acolo unde are date. Foarte curios. E parerea ta, o respect, dar ca cercetator, nu-s de acord cu tine. Uite, tocmai m-am apucat de o cercetare unde am doar ceva teorie, nimic concret despre obiectul cercetarii. Dar, avand incredere in oaresce metode, cred ca voi obtine niste rezultate bune...
In cazul religiei, intervine revelatia si relatia personala cu Dumnezeu. Asa se si explica numarul mare de convertiri dintr-o religie in alta. Deci, se poate vorbi despre actualizari ale credintei si in religie.
Revii la dovezi. Am impresia cu nu intelegi ce vreau sa spun. Odovada poate sa sustina doua puncte de vedere total diferite, chiar opuse. Copiii mei fac mereu asta la dezbateri. Ce e de inteles de aici?
Ca este foarte important cum prezinti dovezile, dar si mai important este atacul lor.
Pentru ca totul este atacabil. Castiga intr-o dezbatere acela care stie ce sa faca cu dovezile, nu cel care aduce mai multe dovezi.
Despre asta se poate vorbi extrem de mult, dar nu cred ca este cazul. Pana la urma, noi ne-am spus parerile, fiecare avem dreptul la cate una. Daca am insistat pe ici pe colo, a fost din dorinta de a incerca sa explic un lucru simplu: credinta nu este tot una cu credulitatea! Si tare am impresia ca se cam confunda cele doua cuvinte...
Pana luni, atat. Numai bine ca doresc!
Hypatia
P.S. Multumesc de aprecieri, Donquijote! E prea mult pentru un om care doreste sa i se respecte credinta fara a fi categorisit...

Hypatia
#28589 (raspuns la: #28586) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Hei, cum stai la mate? Testeaza-te online!
Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: