comentarii

intelesuri diferite pentru cuvantul inseamna


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
tatiku - de alex andra la: 09/08/2006 05:57:41
(la: Muzica Rock!)
Filozofia opereaza cu notiuni abstracte, cu concepte. Explica-mi tu cum pui pe note conceptul de om, de exemplu, sau conceptul de existenta. Poti sa sugerezi ceva, cum face Beethoven in Simfonia V, dar daca nu s-ar numi a Destinului, ai putea asocia acel ta ta ta ta / ta ta ta ta cu o gramada de alte lucruri. Deci chestia asta e pur subiectiva. In mod obiectiv nimic nu exprima in acele note ideea de destin. (Si aici ne apropiem oarecum de arbitrarul semnului lingvistic: nimic din suntele care alcatuiesc un cuvant nu "cheama" un anume continut. Ca dovada, aceeasi notiune are alt invelis sonor in limbi diferite: carte=livre= book etc.)
Cu alte cuvinte, in mod obiectiv muzica nu exprima idei. N-are cum. In sine, sunetul "la" e o suma de trasaturi fizice, nu ? - inaltime, durata, frecventa, timbru - si nu purtator de idei, de concepte. O fraza muzicala e mai complexa si poate sugera mult mai mult decat un sunet, de acord. O piesa intreaga si mai mult. Incontestabil. Dar ceea ce percepem sunt senzatii: armonic - dizarmonic, rapid - lent, tare - incet etc. Senzatiile sunt capabile sa suscite stari si sentimente: placere, tristete, veselie etc. Un bemol face sa vibreze in noi coarda melancoliei si ne predispune astfel, in mod mediat, la o anume filozofie.
O sa te plictisesc repetand: filozofia e in noi, nu in sunetul mi bemol.
Eu, compozitor vreau sa exprim ideea x si vehiculul meu este fraza muzicala, adica incerc sa transpun ideea in sunete, asociindu-le intr-un anume fel. Asa imi vine mie. Dar ascultatorului meu pot sa-i transmit cel mult o stare. Va simti ca am vrut sa exprim ceva maret sau ceva jucaus, ceva sprintar sau ceva dureros etc. Daca a mea compozitie va avea un titlul altul decat Concert pt pian si orchestra in la minor si se va numi, de exemplu, Moartea caprioarei , voi orienta mult mai precis interpretarea ascultatorului. Si el va avea sentimentul ca a descoperit filozofia sau povestea din piesa mea muzicala. Si-si va zice - uite cat sufera bietul animal, uite cata duiosie, uite acum plange - si tot asa. Sau va zice - nu-mi place, nu-mi sugereaza moartea caprioarei, n-are nici o legatura cu asta, e o aiureala. Evident ca simplific lucrurile la extrem. Nu "naivul" meu este etalonul in "intelegerea" unei piese muzicale. De fapt nu de intelegere e vorba. Si revenim de unde am pornit. Muzica nu se adreseaza intelegerii, ratiunii, decat in subsidiar.

Sa mai zic ? Ma opresc, ca oricum nu te pot scoate din ale tale:))
Dar tocmai aici e farmecul:)

Lost without music in a world of noises
#138184 (raspuns la: #138080) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
1. Care sunt deductiile prin - de sattwa la: 10/08/2006 19:50:56
(la: ATEISM)
1. Care sunt deductiile prin care se poate ajunge la concluzia ca Dumnezeu nu exista.(intrebare pentru cei care se considera atei)
2. Daca un om este orb si nu a vazut niciodata lumina nu inseamna ca lumina nu exista doar ca nu si-o poate imagina, insa pentru cel care vede ,in mod evident, lumina incepe sa faca parte din viata lui.
3.
>Cel care nu vede aceasta lumina si isi conduce viata in mod firesc fara a elimina posibilitatea ca ea sa existe este in opinia mea un ATEU veritabil(cu o logica fireasca si sanatoasa).
>Cel care nu vede si pentru ca el nu vede crede ca nu exista - este deja o persoana care si-a insusit o dogma, o religie (a necredintei) si nu este cu nimic mai bun decat acela care este convins ca acea lumina exista cu toate ca nu a vazut-o niciodata - acestia din urma sunt cei care il cunosc pe Dumnezeu doar din cartile de religie si totodata cei care sunt gata sa ridice cuvantul/si arma inpotriva celor care cred altceva) - aceasta este falsa credinta.
>Iar cei care vad si simt aceasta lumina pot confirma ca Dumnezeu exista in toate lucrurle si ca totul se intampla prin Gratia Lui.
O ,DOAMNE !!! - de munteanu rodica la: 12/08/2006 16:24:42
(la: Fatza nevazuta a cafenelei si victimele ei)
E atit de diferita lumea din cafenea.
Si-i atita de placuta uneori.
Pina sa va certati si sa aruncati cu pietre , ginditi.
Eu mi-am permis sa duc presupunerile voastre la limita extrema caci sigur nu aveam nimic de pierdut si un cistig nu m-ar fi impresionat.
Am intilnit oameni din cafenea care m-au impresionat placut si m-am simtit nu bine foarte bine cu ei, si oameni care cred ca a participa inseamna a putea manipula.Nu se poate am inteles ca fiecare are o anumita personalitate si intotdeauna sita cerne.
Ramine sa fim doar atenti la noi insine si la ce dorinte si preferinte avem.
Si tot de noi depinde sa putem selecta.
Dar uneori numai timpul ne ajuta.
''Ca sa nu mai cautati asa mult'' - de Motzoc la: 13/08/2006 16:24:19
(la: Motto-uri)
Dan-Gabriel(ex Big Defender)
le-a gasit pe alt forum si vi le reda intocmai,ca sa puteti alege fara sa mai cautati mult:

Personalitatea se naste din durere. Este ca si focul facut cu ajutorul amnarului. J. B. Yeats, Letters to His Son, W. B. Yeats and Others
Principala sarcina din viata unui om este sa se nasca, sa devina ceea ce ii permite potentialul. Cel mai important produs al efortului sau este propria personalitate. Erich Fromm, Man for Himself
Un om nu trebuie sa incerce sa scape de complexe ci sa invete sa le accepte pentru ca ele ii conduc comportamentul in lume. Sigmund Freud
Un optimist este intruchiparea umana a primaverii. Susan J. Bissonette
Mi se pare ca nimic nu este mai deprimant decat optimismul. Paul Fussell
Locul unde se intalneste cel mai mult optimism este azilul de nebuni. Havelock Ellis (1859 - 1939)
Nu exista lucruri marete, doar lucruri mici cu o dragoste mare. Fericite sunt acelea. Mother Theresa
Nu trai in realitate; te va impiedica sa ajungi la maretie. Rev. Randall R. McBride, Jr.
Lucurile marete se fac de obicei cu riscuri foarte mari. Herodotus
Nici un lucru important nu a fost vreodata realizat fara pasiune. G. W. F. Hegel
Nici un lucru important nu a fost realizat vreodata fara entuziasm. Ralph Waldo Emerson
Pretul maretiei este responsabilitatea. Sir Winston Churchill
Sunt cu adevarat mari cei care sunt cu adevarat buni. George Chapman
N-am lasat niciodata scoala sa-mi afecteze educatia. Mark Twain
Educatia este ceea ce supravietuieste dupa ce tot ce a fost invatat a fost uitat. B. F. Skinner
Educatia este abilitatea de a asculta aproape orice lucru fara sa-ti pierzi rabdarea sau increderea in tine. Robert Frost
Educatia nu masoara cat de mult ai memorat sau cat de multe stii. Educatia reprezinta capacitatea de a face diferenta intre lucrurile pe care le stii si cele pe care nu le stii. Anatole France
Ceea ce devenim depinde in mare masura de ce citim dupa ce toti profesorii au terminat cu noi. Cea mai mare universitate este o colectie de carti. Thomas Carlyle
Fericirea depinde de noi. Aristotel (384 BC - 322 BC)
Descoperirea unui nou fel de mancare provoaca unui om mai multa fericire decat descoperirea unei noi stele. Anthelme Brillat-Savarin (1755 - 1826), Physiologie du Gout, 1825
Fericirea unui om nu consta in lipsa dorintelor ci in cunoasterea perfecta a lor. Alfred Lord Tennyson (1809 - 1892)
Sanatatea nu inseamna decat o sanatate buna si o memorie proasta. Albert Schweitzer (1875 - 1965)
Secretul fericirii este sa ii faci pe ceilalti sa creada ca ei sunt cauza fericirii. Al Batt, in National Enquirer
Unii produc fericire oriunde se duc; altii oricand se duc. Oscar Wilde
Cel mai bun mod de a te inveseli este sa incerci sa inveselesti pe altcineva. Mark Twain
Simtul umorului este unul din cele mai bune articole de imbracaminte pe care cineva le poate purta in societate. William Makepeace Thackeray
Nimanui nu-i pasa daca esti trist asa ca ai putea la fel de bine sa fii fericit. Cynthia Nelms
Nu am bani, resurse, sperante. Sunt cel mai fericit om in viata. Henry Miller
Cand o usa a fericirii se inchide, o alta se deschide; dar deseori ne uitam atat de mult la usa inchisa ca nu o mai vedem pe cea care s-a deschis pentru noi. Helen Keller
Fericirea nu e o destinatie. E un mod de a trai. Burton Hills
Constitutia doar da oamenilor dreptul la fericire. Trebuie insa sa o gasesti singur. Ben Franklin
Daca faci ceva nu vei fii intotdeauna fericit; dar nu vei fii niciodata fericit fara sa faci ceva. Benjamin Disraeli
Componentele fundamentale ale fericirii sunt: sa faci ceva, sa iubesti pe cineva si sa speri la ceva. Allan K. Chalmers
Daca nu esti niciodata speriat, stanjenit sau ranit inseamna ca nu risti niciodata. Julia Sorel
Niciodata nu accepta sfatul cuiva care nu a avut problemele tale. Sidney J. Harris
E mai bine sa fii urat pentru ce esti decat sa fii iubit pentru ce nu esti. Andre Gide
Teoria descrie ceea ce putem observa. Albert Einstein
Doar doua lucruri sunt infinite: universul si prostia omeneasca. Si nu sunt sigur in legatura cu primul. Albert Einstein
Cel mai neinteligibil lucru despre lume este ca e inteligibila. Albert Einstein
Incearca nu sa fii un succes, ci sa fii o valoare. Albert Einstein
Nici o problema nu poate fi rezolvata la acelasi nivel de cunostinte la care a fost creata. Albert Einstein
Singura modalitate sigura de a nu gresi este sa nu ai idei noi. Albert Einstein
Sunt doar doua moduri in care poti sa iti traiesti viata: ca si cum nimic nu este un miracol sau ca si cum orice este un miracol. Albert Einstein
Cultura nu este urmare a scolii ci a dorintei de o viata de a o dobandi. Albert Einstein
Orice prost poate stii. Scopul este sa intelegi. Albert Einstein
Sufletele mari au intalnit intotdeauna opozitie din partea mintilor mediocre. Albert Einstein
Dati-mi un muzeu si eu o sa il umplu. Pablo Picasso
Unii pictori transforma soarele intr-o pata galbena, altii transforma o pata galbena in soare. Pablo Picasso
Instruirea mintii este la fel de necesara ca hrana pentru corp. Marcus Tullius Cicero
Ca sa fac o comedie am nevoie doar de un parc, un politist si o fata draguta. Charlie Chaplin
Casa este cea mai mare scoala a virtutilor umane. William Ellery Channing
"Nu merit acest premiu, dar am artrita si nici asta nu meritam." Jack Benny
Fiecare act caritabil este o noua treapta spre rai. Henry Ward Beecher
Orice om sanatos poate rezista fara mancare doua zile - dar nu si fara poezie. Charles Baudelaire
Nevoia este mama inventiei. Anonim
Profesorii iti deschid usa. De intrat trebuie sa intri singur. Proverb chinezesc
Nu judeca fiecare zi dupa recolta avuta ci dupa semintele pe care le-ai plantat. Robert Louis Stephenson
Cel care are incredere in el va castiga increderea celorlalti. Leib Lazarow
Succesul vine de obicei la cei care sunt prea ocupati sa-l caute. Henry David Thoreau
Radacinile educatiei sunt amare, dar fructele sunt dulci. Aristotel
Fii fericit cat traiesti pentru ca mort o sa fii mult timp.. Proverb scotian
Nu supravietuiesc speciile cele mai puternice, nici cele mai inteligente, ci cele mai usor adaptabile. Charles Darwin
In viata exista doua tragedii. Una e sa nu obtii ceea ce doresti. Cealalta e sa obtii. G.B. Shaw
Deseori ma citez. Da sare si piper conversatiei. George Bernard Shaw
Cred in a privi realitatea in ochi si a o refuza. Garrison Keillor
Nu prea am incredere intr-un om intreg la minte. Lyle Alzado
Antonimul: Opozitul cuvantului la care incerci sa te gandesti. Necunoscut
Toate generalizarile sunt periculoase, chiar si aceasta. Alexandre Dumas
Actoria este unul din cele mai mici talente si nu un mod prea distins de castigare a existentei. Pana la urma, Shirley Temple a putut sa joace la 4 ani. Katharine Hepburn
Singura cale de a descoperi limitele posibilului este de a le depasi pana la imposibil. Arthur C. Clarke
Guvernul este prea mare si prea important pentru a fi lasat pe mana politicienilor. Chester Bowles
Toata lumea minte, dar nu conteaza pentru ca nimeni nu asculta. Nick Diamos
Este datatoare de mai multa placere castigarea informatiilor neimportante . Bertrand Russell
Moartea este o treaba foarte mohorata si plictisitoare. Sfatul meu este sa nu aveti nimic de-a face cu ea. W. Somerset Maugham
Doua luni in laborator iti pot salva doua ore in biblioteca. Westheimer's Discovery
Pentru tine eu sunt un ateu; pentru Dumnezeu sunt opozitia loiala. Woody Allen
E mai bine sa stii cateva intrebari decat toate raspunsurile. James Thurber
Haina face pe om. Oamenii dezbracati au putina sau nici un pic de influenta in societate. Mark Twain (1835 - 1910)


''Fericirea este un rezultat partial,nu cel final(anonim)''
PS.Nu ma blamati ca postarea a fost sa de lunga.
vania - de anisia la: 14/08/2006 12:58:33
(la: Loc pentru "giugiuleli" :))))))))
nu putea fi departe, daca o doreai. e simplu, toate visele tale sunt la doi pasi de tine... , îi raspunse la fel de soptit. anisia ii saruta tampla stanga - semn de multumire...stiam ca ai sa o gasesti....

petrecerea orhideelor era de-acum in toi. doamne, dar de ce le-o trebui atata timp sa se gateasca fetelor astora - se gandea vania, asteptand cuminte in fata bungalow-ului. Adal se pitise sub banca, in semn de protest. scarpinacioasa dictatura ar fi trebuit sa inceapa cand vrea el, nu? de unde...!!?? stapanul asta al meu uita si de mancare si de aer si de tot de cand cu broscuta asta - isi spuse bosumflat tare si mârâi vehement. in zadar insa...
vania se juca leapsa cu gandurile sale. intaiul il atingea pe-al doilea, care alerga dupa al treilea si tot asa. plecase in graba lumii, fara sa anunte pe nimeni. mormane de hartii il asteptau la birou. intalniri peste intalniri ar fi trebuit contramandate. lunch-ul cu tante Ludmila. ah, si serata dansanta unde-i promisese Tatianei s-o insoteasca. Tatiana...
se lovi cu palma peste frunte. cum am putut uita?. toate acestea se invarteau in capul lui, precum frunzele luate de vant, toamna. maine, am sa rezolv maine - se asigura. am sa dau un telefon si...

usa bungalow-ului se deschise brusc. sierva si guine sporovaiau de zor despre concursul de dans ce-si pusesera in minte sa-l initieze.
- ne astepti demult...hihihi...
- hai ca vine si ea in doua secunde. n-ar fi mai bine sa-l lasi pe Adal acasa?
micutul patruped reactiona revoltat... vaf,vaf - isi scoase tot arsenalul de linguseli si-si indrepta privirea-i sagalnica spre guine. in doi timpi si trei miscari era cocotzat la ea in brate.
- mda, se pare ca nu - concluziona sierva si pornira domol spre plaja.
- veniti si voi curand, da?

vania isi pierdu rabdarea si batu la usa...
- noc, noc... e voie?
- da, intra, sunt gata in doua secunde.
camera de zi il impresiona intr-un mod placut. in loc de canapele, perne de diferite dimensiuni, culori si modele erau asezate cu grija in jurul mesei improvizate dintr-un scrin de piele, vechi. televizorului îi lua locul un gramofon, un fel de cochilie de melc cantatoare, asezat pe un blat de marmura alba. interesant contrast , si atinse piatra rece, dura, frumos slefuita. parca ar fi vrut sa suie trecutul pe un ghetar, sa nu il atinga nimeni.... la geamuri, inchipuiri de perdele din matase noua se miscau usor cand si cand. usa camerei ei era intredeschisa. se opri dupa primul pas. nu...am sa astept... , si-si facu de lucru cu o revista.

- hai, mergem? ii spuse soptit, si-i puse mainile la ochi in joaca
isi puse palmele peste ale ei, isi inghiti emotiile si îngâna - semn de aducere-aminte... spune-mi cine esti !?.
ea zambi. era intrebarea cu care-l innebunise o vara intreaga. si-o toamna. si un inceput de iarna. ii placea sa-l intrebe pe neasteptate. mereu il prindea nepregatit. raspunsul pe care si-l dorea, inca nu i-l daduse. si-acum ii fura jocul? mustacea si ii luceau ochii. sunt prezentul tau...

cand ajunsera pe plaja, o surpriza de toata frumusetea ii astepta. alexa si colegul lui de liceu cu nume haios erau acolo.
- heeeeeeeei, ce surpriza!!! ce-i cu voi??
alexandra marturisii ca simtea nevoia unei iesiri.
- am venit sa va rapim, defapt - le spuse zambind.
- dar tu, alexandros? il intreba vania. ce-i cu tine, prietene?
- ssssssshtttttttt....am venit, stii... o promisiune.. am tot asteptat...mi-a promis...si...
- ce tot bolborosesti omule acolo? spune direct!
- ei, lasa...o sa-i spun ei, raspunse rapid si se intoarse spre guine... am ceva sa-ti marturisesc...
_________________________________________________________
doar pentru ca toate pasarile au aripi, nu inseamna ca zboara toate la aceeasi inaltime...
#139119 (raspuns la: #139079) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
anisia - de rolia la: 15/08/2006 10:56:41
(la: Prostia si prostii)
Suntem atat de diferiti ,fiecare percepe in functie de nivelul de intelegere la care a ajuns .Este usor : sa judecam ,sa etichetam ,sa concluzionam atunci cand nu suntem implicati direct ."Prostia si prostii " subiect vast ,inepuizabil .Atunci cand nu intelegem pe cineva
(din varii motive),ne este la indemana sa spunem e prost .Altii la randul lor o vor spune despre noi .Am intalnit atat de des expresia ,: prostul ala ,proasta aia ,prostii , folosita fara temei . Nu vad de ce te nedumiresc .
Nu te cunosc asa cum nu o cunosc nici pe colega ta .Poate ai dreptate ,poate nu .Nu este problema mea .Nu intentionez sa polemizez pe subiect .Scenarii , aidoma celui postat de tine ,intalnim peste tot .
Cred ca totul se reduce la modul cum interpreteaza fiecare (cuvantul : PROST , PROSTIE ) ,la ce raporteaza omul sau fapta .
rolia
#139250 (raspuns la: #139225) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
casandra radu - de Alexandros la: 15/08/2006 09:16:46
(la: Cat din viata noastra ne apartine?)
Pentru cine ne facem o casa mai mare si mai luxoasa decat avem nevoie?



Raspunsul la intrebarile de mai sus ar fi "pentru mine"

Daca e mai mare si mai luxoasa casa decat ai nevoie inseamna, logic, ca nu ai nevoie si atunci??
Daca-ti iei o masina tare e sa impresionezi, insa daca e vorba de Kawasaki aici chiar e pasiune.
Sau.. stai sa ma gandesc....daca vrei ultimul model de motor doar ca e ultimul, cred ca e tot de fitze.
Preferam sa vrei unul care sa intruneasca toate asteptarile tale dar nu sa epatezi.
Sa iti apartina intreaga viata nu e semn de egoism. Indepententza nu e egoiam.
Cand nu vrei sa imparti cu ceilalti din beneficiile vietii tale libere, atunci esti catalogat ca egoist.
Si egoismul poate judecat diferit, cu sau fara subiectivism.
Poti fi o persoana distanta, retrasa, aroganta si zgarcita(cu timpul tau), pentru marea masa a cunostintelor si in acelasi timp poti darui totul si te darui cu totul unei singure persoane.
Unde e egoismul?
Tu esti mai excentrica dar nu cred ca egoista.
Chiar iti apartine toata viata?
Tu sti ce greu se ajunge la asemenea libertate?
Daca acum ai chef sa vezi....Parisul, te poti duce la aeroport si sa pleci la Paris cu primul zbor?
Dar Moldova? Dar Cismigiul?
Ca sa-ti apartina viata ta in totalitate esti dependent de multi factori.
Unul e cel material. Apoi starea civila, locul in societate, libertatea interioara....
Fiecare dintre acesti factori luat separat nu ajuta prea mult, insa impreuna iti dau dreptul de proprietate asupra vietii tale.
Si ar mai fi multe de spus...




"omul stie mult mai multe decat intelege" - Alfred Adler
#139251 (raspuns la: #139194) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pt.LUCIUS - de doctors la: 18/08/2006 08:55:34
(la: de ce credeti in dumnezeu?)
As vrea sa fac cateva precizari:
1.Cunosc desigur faptul ca maimutele sunt identice din punct de vedere genetic cu omul in proportie de 99%.Exemplul cu papagalul l-am dat "inspirata" de un comentariu al lui jeniffer,care argumenta ca suntem inruditi cu maimutele prin faptul ca acestea au o inteligenta asemanatoare noua,"deseneaza,se joaca",etc.Nu cred ca acesta poate fi un argument valabil in sprijinul unei asemenea afirmatii;daca vrei,si alte animale au o inteligenta suficient de dezvoltata-ia in consideratie delfinii cainii,chiar,se pare,si caracatitele,practic fiecare vietuitoare se pare ca are un comportament ce poate fi interpretat ca tradand un anume grad de inteligenta si intuitie.
2.Teoria evolutionista are multe,chiar foarte multe argumente perfect valabile.Totusi,ca orice teorie stiintifica,are si punctele ei slabe,cum ar fi acela ca nu intotdeauna a descoperit inca toate verigile de legatura dintre diversele etape in evolutia speciilor,si deci nu poate intotdeauna explica in mod precis toate etapele evolutive.
3.Spuneai ca teoria creationista plaseaza aparitia omului cu cateva mii de ani inainte de era noastra.Desigur,au fost facute asemenea calcule,doar ca acestea au fost facute luand ca unitati de timp cele folosite in prezent.Cine poate demonstra ca prezentarea evenimentelor in textele religioase se face luand aceleasi repere temporale?Sa nu uitam ca textele pe care le citim azi sunt transcrieri si traduceri ale unor texte mai vechi,din alte limbi,si este posibil ca aceste traduceri sa nu fi fost facute respectand sensul lingvistic initial.Fiecare limba are particularitatile sale,fiecare cuvant poate avea mai multe sensuri,iar aceste sensuri pot fi diferite ca nuanta de la o limba la alta.Ca atare,s-ar putea ca notiunile de zi,luna,an prezentate in textele respective sa semnifice cu totul alte durate de timp decat cele de azi,deci cele cateva mii de ani de evolutie a umanitatii sa aiba cu totul alta durata,posibil chiar mai lunga.
Atat am avut de spus deocamdata.Voi reveni si cu alte comentarii pe parcurs.
#139901 (raspuns la: #139868) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Lucius - de doctors la: 18/08/2006 18:31:42
(la: de ce credeti in dumnezeu?)
Era o simpla supozitie.Nu ma indoiesc ca toate calculele au fost facute corect.Ma gandeam insa ca unitatile de masura ar fi putut avea alte "dimensiuni".Ma mai gandesc ca in limbile din care s-a facut traducerea bibliei,cuvintele puteau avea ca si acum mai multe sensuri.Nu sunt specialista in lingvistica,insa stiu ca in orice limba,sau aproape orice limba,un cuvant poate avea mai multe semnificatii,unele extrem de diferite de altele.Traducerea unui cuvant dintr-o limba in alta limba cu un alt sens decat cel folosit in textul initial,poate duce la schimbarea completa a sensului frazei respective.
Sa ne gandim la modul cum a fost descrisa crearea lumii in Biblie.La inceput a aparut lumina,iar mai apoi au fost creati astrii si miscarea lor pe bolta cereasca.Cum s-a putut face masurarea timpului intre aceste faze ale creatiei universului.
#140002 (raspuns la: #139990) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
saluti - de anisia la: 19/08/2006 01:47:34
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA - REPRIZA A DOUA)
sub clar de luna va salut
si sorb cu-nfrigurare
fiece cuvant nascut din lut
si din valuri de mare

venit-am, iata, cum am zîs
la cap' de saptamâna
sa-mi umplu traista si cu rîs
dar si cu cas de stâna

lui grig un bun venit ii spun
la tabara de versuri
si-un snop de-aplauze adun
s-alunge orice stresuri

pe restul, veterani de-acum
in asta trancaneala
va tuca generalul bun
pe rand, cu socoteala

si maine am sa vin, din nou
poate, la o shueta
ca auzit-am un ecou
de vorba, zau, cocheta

un somn usor, un vis placut
ura-v-as de indata
caci adormit-am cam acut
direct pe-urechea lata
:))


_________________________________________________________
doar pentru ca toate pasarile au aripi, nu inseamna ca zboara toate la aceeasi inaltime...
#140097 (raspuns la: #140093) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
139947, de Baloo - de Cri Cri la: 19/08/2006 08:20:38
(la: SIMPATIE ŞI ANTIPATIE)
Da.. de fapt tu ai dreptate. Cred ca e ceva si in ceea ce scrie cineva; ceva care uneori atrage atentia, chiar daca stilul de exprimare nu e cel mai fericit, sau ceva care ar trebui sa ne puna in garda, oricat de bine s-ar infatisa aparentza. Presupun ca si experienta are un cuvant; ca si in "prima impresie", fatza in fatza.
Eu am gresit de fapt, cu "fatza in fatza e altceva". Desigur, e altceva, totusi nu esti scutit de surprize nici pe net, nici live. Doar natura surprizelor difera.

Ai astfel de "Instincte de net" si ai linistita incredere in instinctele tale.
Eh.. e magulitor ce spui, dar ai tu prea multa incredere in mine. As putea numara pe degetele de la o mana cazurile in care "instinctul" acesta nu a dat gres.
Importanta e, insa, ca si in realitate, calitatea si nu cantitatea.
--------------------------------------------
He who laughs last thinks slowest.
#140104 (raspuns la: #139947) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cealalta pentru sotie inseamn - de munteanu rodica la: 19/08/2006 09:40:43
(la: Cum e sa fii "cealalta"?)
Cealalta pentru sotie inseamna amanta ,iar pentru amanta sotia.
De fiecare data cealalta inseamna cred foarte multa nesiguranta,
incertitudine.
E la fel si pentru barbati.
Nu e dragoste .Si daca-ar fi dupa un timp o hotarire ar fi usor de luat.
Ma-ntreb de ce aceiasi replica , sau mai bine spus interpretare apare la
amanti:"e bine , nu trebuie sa-i speli,sa-i calci , mai deschide omul usa si cu piciorul ca are mainile ocupate cu cadouri"Daca ar fi mai siguri pe ei fiecare si si-ar putea asigura toate acele atunci nu ar reduce dragostea la trebuiri cotidiene.
Alexandros - de anisia la: 19/08/2006 13:20:43
(la: Dragostea)
hm... se poate sa ai dreptate. daca ma gandesc mai bine, cam da.
inseamna ca am fost copil cand am crezut ca "nu, mamicule, eu nu" :))
thanks... ca m-ai facut sa vad!

trecand mai departe la chestiuni despre care habar nu aveam, sa ti le insir:

- o femeie care vrea dragoste vesnica de la un partener, o poate obtine mai usor decat un barbat care vrea acelasi lucru". - dezvolta-mi te rog. din experienta proprie, barbatul nu prea e in stare de dragoste vesnica. pentru ca el este un vanator. in nici un caz monogam, il poti intalni pe diferite terenuri arabile, insorite, sterpe, deluroase, muntoase, etc. oriunde, mereu in cautare de nou.
- barbatul care isi priveste in ochi partenera de ocazie vede o placere obscena, pe cand in ochii femeii iubite vede placerea adevarata in toata curatenia ei. - fara sa fiu ironica, dar aceasta fraza este de pus la capitolul "din tainele gandirii masculine". pentru ca voi, barbatii, nu sunteti prea deschisi in a-i spune ce si cum ganditi despre dansa, femeio de langa. si apoi va mirati de ce nu intelege...
-...ori poate fi pastrata in memorie pentru delectarea prietenilor la restaurant... - am trait tot timpul cu impresia ca barbatul-barbat este acela de-o discretie impecabila. m-am inselat?

cat priveste chestiunile cu care nu sunt de acord...
- nefericirea provocata de dragoste innobileaza, sensibilizeaza si purifica . da-mi te rog un exemplu, caci eu pana la varsta asta, toti oamenii pe care i-am cunoscut ca fiind nefericiti din dragoste erau intr-o stare mizerabila. in nici un caz sensibilizati sau purificati...
stii de ce nu sunt de acord? pentru ca, in acceptiunea mea, te purifica ceva inaltator. te sensibilizeaza ceva delicat, gingas, deosebit de frumos. si te innobileaza daruirea. ori, cand esti nefericit din dragoste, toate acestea ti-au fost luate, interzise, ascunse, furate...
- omul simplu sre trasata o linie... stie ca aceasta este calea pe care au urmat-o parintii lui si deci, va fi si calea lui. in mare masura e asa. dar au fost si cazuri de om simplu ce si-a depasit conditia. vezi prima generatie de incaltati :)

astept adaugirile de care spuneai si disecatul celor scrise de mine de-aceasta data...
_________________________________________________________
doar pentru ca toate pasarile au aripi, nu inseamna ca zboara toate la aceeasi inaltime...
#140131 (raspuns la: #139261) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Avem timp-Octavian Paller - de One Dreamer la: 19/08/2006 17:33:43
(la: Cele mai frumoase poezii)
Avem timp pentru toate.
Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,
sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,
avem timp sa citim si sa scriem,
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,
avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.
Avem timp pentru ambitii si boli,
sa invinovatim destinul si amanuntele,
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile,
avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam,
avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,
avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea,
avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp doar pentru putina tandrete.
Cand sa facem si asta - murim.
Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le impartasesc si voua !!
Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca
Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita.
Restul ... depinde de ceilalti.
Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie
Altora s-ar putea sa nu le pase.
Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere
Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi
Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata
Ci PE CINE ai.
Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul cca 15 minute
Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva.
Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa faca
Ci cu ceea ce poti tu sa faci
Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor
Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva
Am invatat ca oricum ai taia
Orice lucru are doua fete
Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde
S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi
Am invatat ca poti continua inca mult timp
Dupa ce ai spus ca nu mai poti
Am invatat ca eroi sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie
Indiferent de consecinte
Am invatat ca sunt oameni care te iubesc
Dar nu stiu s-o arate
Am invatat ca atunci cand sunt suparat am DREPTUL sa fiu suparat
Dar nu am dreptul sa fiu si rau
Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta
Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata
Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu
Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.
Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten
Oricum te va rani din cand in cand
Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.
Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fii iertat de altii
Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti
Am invatat ca indiferent cat de mult suferi,
Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.
Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta
personalitatea
Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii
Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc
Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc.
Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc
Si nu faptele sale
Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru
Si pot vedea ceva total diferit
Am invatat ca indiferent de consecinte
Cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departe in viata
Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore
De catre oameni care nici nu te cunosc.
Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat
Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta.
Am invatat ca scrisul
Ca si vorbitul
Poate linisti durerile sufletesti
Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult
Iti sunt luati prea repede ...
Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama
Unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile.
Am invatat sa iubesc
Ca sa pot sa fiu iubit.


________________________________________________
Cautam ceea ce fuge de noi si fugim de ceea ce ne cauta
deci ! - de anisia la: 21/08/2006 00:43:00
(la: Loc pentru "giugiuleli" :))))))))
povestea a inceput pe data de 8 aug cand guine, sierva si cu mine ne-am retras pe tarmuri exotice, neglijate fiind din cauza unui meci de fotbal. apoi, vania... tanar cu par zburdalnic si democratic se incumeta sa se suie in avion, cu broscuta-n buzunar si cu adal la subrat, in speranta ca va regasi timpul de-odinioara. i-au urmat apoi alexandros si alex_andra, cu deltaplanul. pe malul apei se afla Andrej (latu), pictorul, discutand cu un tanar muzician Alf (tatiku) - sorry vania, pe colegul tau de liceu il va chema altfel, ai sa vezi.

personaje:

1. guinevere aimee d'albon - guine - una din cele trei prietene plecate in "exil" pe tarmuri exotice. sculptorita. in lut, in cuvant, in vise.
2. sierva Akarov - sierva - cea de-a doua dintre cele trei prietene, fire directa, protectoare fata de prietenele ei, fiica de magnat bancar
3. anisia aseltfell - ultima dintre cele trei prietene, balerina la opera din moscova. pe plaja, asteptandu-l...
4.vania johannes shostakovich - vania - tanar cu par zburlit si democratic ce poarta in buzunar poza unei doamne misterioase cu numele de tatiana, si zboara mii de km spre sud in cautarea timpului pierdut
5. alecsandra vorniacovich - alex_andra - critic de arta, prietena de familie cu vania johannes. isi mai spune si sasa... intr-o alta lume. il cunoaste pe pictor si...
6. alexandros van hoffel - alexandros, coleg de liceu cu vania.are o cabana la marginea unei paduri din est. editor. in taina indragostit de aimee...
7. mihail andrej sokolov - latu, pictor. se afla intamplator (sau nu) pe plaja. are un trecut impreuna cu guine. inca nedestainuit grupului.
8. alf patrovsky-jogukariov - tatiku, muzician. tanar. lucreaza la o lucrare despre ceaikovski, gazduit fiind de prietenul lui de nadejde alexandros, la cabana acestuia. vine pe plaja la chemarea sus-numitului.
9. si nu cel din urma ADAL - lupusor de lapte apartinand lui vania. il primise in dar de ziua lui de la ea...

gata ! e bine? :))

am uitat... mea culpa!!
10. proletarul - ramas pe peronul garii fluturand din batista, asteptand sa apara zana cea buna cu o noua lopata. cine-i gaseste un nume si il aduce si pe el cu deltaplanu la noi?


_________________________________________________________
doar pentru ca toate pasarile au aripi, nu inseamna ca zboara toate la aceeasi inaltime...
#140522 (raspuns la: #140515) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
sa continuam, deci... - de anisia la: 21/08/2006 01:53:53
(la: Loc pentru "giugiuleli" :))))))))
trebuie sa vorbim... cuvintele disparute sub transpiratia palmei ii ramasesera adanc infipte in suflet. nu stia daca-s de bun augur sau nu, dar undeva, dincolo de resentimentele ce stia ca i le purta, Andrej spera ca Aimee sa gaseasca puterea sa-i vorbeasca despre ei. stia ca nu-i o joaca. nici trecutul, nici prezentu-viitor ce si-l dorea. se simtea prins ca intr-un cleste. ceea ce credea ca este ingropat pe veci, se dovedea a fi un mic vulcan a carui lava rabufnea la cea mai mica aparitie a ei. si totusi invatase sa o uite, nu?

lasa sticla de bere ingropata in nisip, ignora privirile intrebatoare a Anisiei (doamne, cum o putea sa vorbeasca atat din ochi? te fulgera uneori neiertator...) si porni hotarat sa schimbe cateva vorbe cu ea. guinevere, cum ii placea lui sa-i spuna, susotea ceva cu tanarul chipes, alexandros. ceru permisiunea acestuia si o cuprinse respectuos de brat. dupa cativa pasi ii adresa cuvantul:
- te ascult...
- ce cauti aici? lumea nu poate sa fie doar o provincie, si trebuie sa existe doua capete de lume... unul pentru tine si unul pentru mine. pleaca, te rog!
o tristete apasatoare ii umbri zambetul din coltul buzelor. sperante desarte tinuse in pumn...
- linisteste-te, secretul tau este in siguranta cu mine. am sa te las pe tine sa decizi ce e de spus si cui.
aimee respira usurata si se desprinse degraba de dansul. orice apropriere a lui ii ravasea linistea dobandita prin autoeducare. se intoarse la alexandros, cu o expresie vadita de inceput de lume noua...
unde ramasesem? dar ce s-a intamplat, draga mea? ah, nimic, am sa-ti explic...

vania conversa absent cu sierva, cand privirea-i pica pe o ambarcatiune aparuta brusc, in noapte. valurile linistite ale marii leganau cu eleganta albul panzelor, iar zumzetul motoarului ii aminteau de o zi de iulie, nu de mult trecuta. se freca la ochi a mirare... doar nu avea cum sa fie adevarat... plecase in graba mare fara sa spuna cuiva unde se afla... gandurile-i fugeau speriate de colo colo. incerca sa puna cap la cap ultimele 48 de ore. intr-o fractiune de secunda derula timpul, in speranta ca temerile ii vor fi infirmate... nu putea fi ea... nu avea cum...ce are sa-i spuna... si anisia...doamne, ce incurcatura!

tatiana era de-acum ajunsa la tarm... gandeste, vanjusa... gandeste!! - isi spuse si aborda zambetul cel mai omenesc posibil...

alexandros si alf ramasesera inmarmuriti la aparitia tatianei. planul lor de a anunta invitatia catre cabana de la marginea padurii erau nevoiti sa il amane cu inca putin. alecsandra se apropie mirata de ei, incercand sa afle ce se intampla. andrej se sprijinea tacut pe sevaletul sau, incercand sa inchida usa trecutului pentru ultima oara. aimee si sierva o cautau din priviri pe prietena lor, anisia.

- tatiana, tu esti? - bolborosi vania incurcat...



_________________________________________________________
doar pentru ca toate pasarile au aripi, nu inseamna ca zboara toate la aceeasi inaltime...
#140554 (raspuns la: #140469) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pentru Alexandros - de casandra_radu la: 21/08/2006 08:52:03
(la: Stim ce este intr-adevar iubirea?)
Tot nu ma poti convinge ca iubirea poate fi unilaterala (poate doar cea de Dumnezeu) si in timp ce tu iubesti din toata fiinta ta pe cineva, pe cineva care ti-a si demonstrat ca nu se ridica la nivelul sentimentelor tale, acesta e ori debusolat, ori neinteresat de tine.
Nici nu vreau sa te conving de nimic. Singura experienta autentica pentru fiecare este propria sa experienta si nu cea a altuia.
Iubirea de Dumnezeu unilaterala? Stii, mie mi se pare ca noi, oamenii suntem “copiii” mult iubiti ai existentei. In noi, natura isi gaseste expresia cea mai inalta, suntem singurele animale constiente de sine...oare sa nu ne iubeasca Dumnezeu, existenta?! Hmm :)
Cineva zicea candva ca viata nu are nici o obligatie de a corespunde dorintelor tale. As adauga ca, de asemenea, omul pe care il iubesti nu are nici o obligatie de a te iubi si el si nu se poate pune problema ca el sa se ridice la nivelul sentimentelor tale. Nu este vina lui, nu i se poate reprosa unui om ceva ce nu simte. Nici macar de vointa nu tine. Chiar daca ar vrea sa te iubeasca, gandind la modul “ea ma iubeste enorm si ar fi bine sa o iubesc si eu, caci astfel vom fi fericiti”, iubirea nu tine de vointa. El nu este mai prejos decat mine doar fiindca nu simte la fel, pentru mine. Pur si simplu nu simte, asta este realitatea. Dar nu iubesti ca sa fii iubit, iubirea nu are motivatii, iubirea nu face calcule. Acestea le face ratiunea, nu iubirea.
Iubirea dintr-o singura parte – obsesie? Adica cu alte cuvinte, iubirea care nu vine din ambele parti nu este iubire? Nu stiu cum o “obsesie” te poate apropia de Dumnezeu, te poate face mai bun...iubirea cand este, este, nu depinde de sentimentele celuilalt. Sunt multe cupluri in care numai unul iubeste, celalat se preface. Poate ca cel care iubeste poate iubi fiindca are convingerea ca celalat il iubeste. Daca ar sti adevarul...cine stie?!
Cred ca fiecaruia dintre noi i-a murit candva cineva drag. Ei..acea persoana nici nu mai era in viata dar asta nu a insemnat ca noi am incetat sa o iubim. Poti iubi chiar si un om care a trecut in nefiinta, asa ca ce sa mai zic de un om care traieste...desi nu pot sa nu observ ca este mai greu sa iubesti un om in viata decat unul care nu mai este.
Nu vorbeam de pasiune. Pasiunea neintretinuta, pasiunea care nu primeste nimic in schimb, moare subit si nu mai reinvie. Pasiunea are nevoie de sustinere, are nevoie de atentie deosebita, de un interes poate extrem din cealalta parte. Esenta pasiunii este reciprocitatea, complicitatea. Ea nu poate exista independent, or daca exista, intr-adevar, pasiunea devine obsesie.
Si iubirea este un sentiment “latent”. Zace in fiecare din noi. Uneori mai reuseste sa iasa la iveala, dar deseori este obstuctionata de calculele noastre, de dorinta de siguranta, de teama. Eu nu ma opun iubirii. Daca “vrea” sa se manifeste, o las in pace sa faca ea cum crede de cuviinta :) Acuma, daca se intampla sa apara pentru o persoana care nu-mi raspunde la fel, asta este, oricum aceasta nu constituie o piedica. Am observat ca oricat te-ar iubi cineva, acest fapt pe tine nu te schimba cu nimic. Numai ceea ce simti tu te poate schimba.
Din contra, in dragoste ca sa mearga totul bine, trebuie sa fie un fel de competitie in care armele sant sentimentele si se face uz de tot arsenalul de fiecare parte.
Aici vorbesti de pasiune sau de dragostea inchipuita. Iubirea nu este un camp de lupta, competitia ii este straina iubirii. Multe relatii sunt astfel si oamenii se amagesc ca aceasta este iubirea. Sunt ei doi, sunt orgoliile lor si nesfarsita lupta. Care pe care, cine pe cine controleaza, instaurarea fortata a unui climat de incredere, gelozii, tradari si altele. Aceasta nu este iubire. Este disperare. Si multa risipa de energie. Doar o stiu, doi ani am trait astfel.
Nu e iubire, casandra, ce simti tu acum pentru omul acela, ci compasiune.
Cand ai descoperit superioritatea ta fatza de el, prin faptul ca poti simti asa cum ai zis dragostea (minunat mod de a simti) si el nici macar nu intelege asta, dar sa simta, in acel moment dragostea ta pt el s-a diluat in sentimentul de prietenie. Chiar mai putin de prietenie, pentru ca si prietenii sant pe pozitii de egalitate. Condescendentza.
De ce crezi ca cei trecuti printr-o experienta deceptionanta , ca a ta traiesc mai mult din amintiri?
Iubirea lasa urme.
Da, este compasiune, poate ca aceasta este o forma superioara a iubirii. Este iubirea lipsita de pasiune, de dorinta de a fi cu celalalt, acceptarea realitatii asa cum este ea, impacarea si linistea de dupa furtuna.
Nu ii sunt superioara. Toti venim din acelasi loc, suntem facut din acelasi material si fiecare are acelasi potential. Nu ma simt superioara lui. Sigur ca mi-a parut las, mi-a parut prost. Dar si eu sunt lasa uneori, si eu sunt proasta. Acum aceste lucruri nu mai au importanta, care cum este. Conteaza doar ca a fost ceea ce a fost, ca am avut norocul sa traiesc astfel, sa simt astfel.
Si prietenia este o forma de iubire si nu o gasesc cu nimic mai prejos decat iubirea pentru o persoana de sex opus. Ba chiar ca prietenia este mai longeviva decat dragostea dintre un barbat si o femeie. Barbatii/femeile vin si pleaca...dar prietenii raman.
Da, am avut poate momente de condescendenta. Dar acestea sunt nesemnificative. Dupa ce am acceptat lucrurile asa cum erau, asa cum sunt, nu a ramas decat compasiunea, dar nu cea de pe pozitii de superioritate. Ci acea compasiune care contine dorinta de a-l vedea ca este bine, ca este fericit, ca termina acea relatie seaca, intalneste iubirea si traieste cu adevarat. Si asta nu trebuie sa se intample cu mine. Oricum, eu nu ma intorc niciodata in trecut.
De ce o numesti experienta deceptionanta? Pentru mine nu asta a fost. Probabil ca asta isi imagineaza fiecare cand citeste ce am scris. Poate ca fiecare a avut macar o deceptie in viata sa si atunci interpreteaza ceea ce am scris ca fiind o deceptie. Nu o vad asa, nu o simt asa. A fost o experienta minunata, mai inaltatoare decat orice rugaciune. M-am simtit purificata de patimile umane si acum ma simt recunoscatoare pentru ca am trait acea iubire. Nu am resentimente, nu am nimic de reprosat, nimanui. M-am avantat total, nu am lasat nimic pentru mine. Iar la final am cunoscut ce inseamna eliberarea. Eliberarea de dorinte, eliberarea de tristete, de eventuale obsesii, de regrete. Nu a ramas decat ceva luminos, cald...da, poate ca este prietenie.
Nu traiesc din amintiri, Alexandros. Nu regret nimic, nu-mi doresc sa retraiesc ceea ce a fost, nu ma extaziez si nici nu ma intristez aducandu-mi aminte de acele momente. Stiu ca pot iubi si poate data viitoare voi iubi mai mult. Prin asta intelegand ca poate vor fi mai putine momente de tristete, mai putine momente in care ma voi gandi la mine. Eu nu imi car in spate trecutul. Faptul ca omul iubit nu m-a iubit nu ma poate determina sa ma feresc de iubire, sa joc “la sigur” sau sa ma tem. In iubire, ceea ce este sigur nu valoreaza doi bani. Si imi aduc aminte de o idee despre iubire dintr-o carte a lui Coelho, si anume ca dragostea este o forta salbatica, daca incerci sa o stapanesti, te transforma in sclav, daca incerci sa o incatusezi, te inrobeste.
In iubire, adevarata durere pe care am resimtit-o candva a fost aceea de a nu ma implica total, de a jongla cu jumatatile de masura, de a-mi lasa o portita de iesire...deceptia ca nu m-am implicat total. Iar aceasta implicare pe jumatate intotdeauna lasa urme. Urme dureroase. Iubirea totala nu lasa decat “urme” pozitive. Te transforma. Iar pe mine m-a facut sa o rup cu trecutul, sa traiesc in prezent, sa fiu constienta ca trecutul nu are nici o relevanta, sa fiu constienta ca pot iubi fiindca iubirea nu este o cantitate determinabila care se termina la un moment dat.
Ma omori cu fidelitatea asta. Cum poti vedea asa? Daca tu il iubesti el poate fi si infidel si neatent si nici sa te iubeasca macar?
Mi-as dori si eu sa fiu iubit de o asemenea femeie.
Fiindca eu nu sunt fidela pentru ca imi impun asta si nici pentru ca el este fidel. Eu sunt fidela fiindca asa simt. Daca simt altfel sa stii ca nu am nici o ezitare in a da curs dorintelor mele. De cate ori am avut o relatie si nu am iubit, am dat curs dorintelor mele vis a vis de alti barbati. Fara sa ma simt vinovata, fara sa simt macar ca am inselat. Cand am iubit, fidelitatea a fost ceva natural. Asa a fost, nimic impus si in acelasi timp nu am simtit atractie pentru alti barbati. Am realizat ca nu are sens sa stau langa un barbat pe care nu-l iubesc. Nu pot sa-mi impun fidelitatea. Ma simt incatusata si simt ca nu sunt eu insami. Ce sens are sa pretinzi ca esti fericit, ca nu doresti altceva? E simplu – faci asa cum simti. Daca mai ai si curajul de a fi sincer in legatura cu ceea ce simti, este minunat. Am descoperit ca asa ma simt bine si am incetat sa mai sufar si sa am probleme din clipa in care am inceput sa fac asa cum simt.
Ti-ai dori sa fii iubit de o astfel de femeie? Pai...pentru ce?! Eu iti urez sa iubesti TU astfel, fiindca chiar daca o femeie te va iubi asa...desi aceasta “maniera” de a iubi nu este altceva decat iubirea care tinde spre iubirea autentica – singura care este de fapt iubire – ei, chiar si asa, te asigur ca asta nu va produce in tine mare lucru. Nu iti va zdruncina constiinta, nu te va apropia de Dumnezeu. Poate orgoliul tau se va umfla ca un balon sau poate te vei simti chiar inferior ca nu esti pe masura sentimentelor ei. Sau poate o vei desconsidera si o vei trata ca pe un obiect proprietate personala..cine stie. Cum ziceam, doar ceea ce simti TU te poate transforma, nu ceea ce simte altul pentru tine.
Experienta asta te va ajuta cand vei descoperi adevarata dragoste. Dragostea impartasita.
Sant aproape convins ca tu faci parte din acel 0,1 procente ce poate simti dragostea, o poate trai, o poate oferi, dar nu stii ce inseamna sa primesti .
Nu cred ca te-am auzit(citit) spunand ceva de cum te simteai iubita ci numai de cum te simteai cand iubeai...
Iubirea este iubire, impartasita sau nu. Daca admiti ca iubirea este adevarata numai cand este impartasita, atunci lumea este chiar mai saraca in iubire decat pare. Ceea ce ar fi foarte trist. Bine ca nu este asa :) Si oricum, Alexandors, gandeste putin...chiar daca omul de langa tine se comportan frumos, iti vorbeste frumos, te ajuta, te alinta si in ochi ii poti vedea afectiunea...de fapt niciodata nu vei stii cu adevarat cum simte, cat de intens, cat de profund. Nu ai cum sa stii cat de mult, in ce fel sau cat te va iubi omul de langa tine. Si nici macar daca te-a iubit in adevaratul sens al cuvantului. Au fost barbati convinsi ca eu sunt indragostita si foarte mandri din cauza asta. O prostie. Am avut momente in viata cand pur si simplu mi-am dorit compania cuiva, am simtit nevoia de a darui afectiune, de a dulce, dragalasa...dar asta nu insemna ca i-am iubit. Intotdeauna mi-a placut sa cultiv o atmosfera de complicitate, de caldura, o atmosfera placuta si relaxata. Si asta a fost confundata cu dragoste.
Loiali...adica nu iubesti, nu-l cunosti pe cel de langa tine, dar esti fidel, iti duci viata de zi cu zi, iti cladesti o viata (si la un moment dat te indragostesti fiindca orice om isi doreste iubire si va cauta ceea ce nu are)...si tu vorbesti de loialitate?! Mi se pare mai degraba o minciuna, o ipocrizie extrem de rafinata, astfel incat chiar cel care o traieste ajunge sa creada in ea. O viata calduta la umbra sigurantei. Zicea odata un sfant ca “bucatele caldute nu incanta cerul gurii”. Ma rog..daca cineva simte ca acesta e sensul vietii, sa gasesti un barbat/femeie de treaba, sa ai un trai tihnit, sa muncesti, sa te distrezi, sa faci copii si la final sa mori, asta este treaba lor. Fiecare traieste asa cum poate. Si parafrazand-o pe Sulfina Barbu :) – fiecare are parte de viata pe care o merita.
Stiu ce inseamna si sa primesti. Da, poate stiu mai mult sa dau. Nu am vorbit despre cum este sa primesti fiindca aceasta nu este o preocupare pentru mine. Nu tanjesc dupa a primit. A primi este minunat. A fi tinuta in brate de omul iubit, a fi mangaiata, a fi privita, a fi invaluita de el...cine mai vrea Paradisul? In orice caz nu eu. Paradisul sa fie pentru altii. Pentru mine prezenta fiintei iubite este paradisul.
#140585 (raspuns la: #138528) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pentru cezarok - de casandra_radu la: 21/08/2006 10:44:06
(la: ...din prima seara?)
Uneori e mai frumos ca preambuilul sa tina mai mult, pentru ca sa creasca dorinta. Dar alteori, dorinta exista de la bun inceput si este covarsitoare. Asa ca nu vad nici un sens sa mai astepti? Pentru ce? Ca sa iti treaca?! Atunci ratezi clipa. A trai clipa nu inseamna sa ajungi in pat din prima seara...fireste. A trai clipa difera...de la clipa la clipa. Daca intre doi oameni e nevoie de un aorecare timp pentru a se naste o donrinta salbatica e mai frumos sa astepti, sa te inciti reciproc, daca insa acea dorinta salbatica exista imediat ce privirile s-au intalnit...in nici un caz nu ma pun sa astept ca asa e frumos, ca asa trebuie, din principiu sau nu stiu ce. Daca simtamantul este atat de puternic, de ce nu i-as da curs? Asta insa nu s-a intmplat decat o data in viata mea..si atunci nu i-am putut da curs imediat din motive obiective. Noroc ca nu a murit dorinta intre timp..Rasuflu usurata. Si imi aduc aminte de o prietena care a patit tot asa, nu a dat curs si dupa ceva vreme i-a murit dorinta. Nu s-a mai intamplat nimic. Pacat...
Chiar nu stiu ce fac altii, ce simt in asemenea situatii. Poate e refulare, poate isi pierd identitatea...de aprca identitatea e o chestie care se duce la vale in clipa in care cineva te atinge intim si te pierzi in valtoarea pasiunii :) Ma rog...o fi la ei, cine stie.
#140616 (raspuns la: #139929) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
casandra radu - de Alexandros la: 21/08/2006 15:06:00
(la: Stim ce este intr-adevar iubirea?)
Sa clarificam, casandra radu: E vorba de iubirea dintre doua persoane (de sex opus ori ba:) ) si nu de iubirea de Dumnezeu, de mama, tata, frate,sora. Acolo datele problemei se schimba. Oricum e altfel de dragoste.



Tot nu ma poti convinge ca iubirea poate fi unilaterala (poate doar cea de Dumnezeu) si in timp ce tu iubesti din toata fiinta ta pe cineva, pe cineva care ti-a si demonstrat ca nu se ridica la nivelul sentimentelor tale, acesta e ori debusolat, ori neinteresat de tine.

Nici nu vreau sa te conving de nimic. Singura experienta autentica pentru fiecare este propria sa experienta si nu cea a altuia.
Iubirea de Dumnezeu unilaterala? Stii, mie mi se pare ca noi, oamenii suntem “copiii” mult iubiti ai existentei. In noi, natura isi gaseste expresia cea mai inalta, suntem singurele animale constiente de sine...oare sa nu ne iubeasca Dumnezeu, existenta?!
Hmm :)

Aici nu cerem. Doar oferim.Nu conditionam si nici nu santem conditionati.

Cineva zicea candva ca viata nu are nici o obligatie de a corespunde dorintelor tale. As adauga ca, de asemenea, omul pe care il iubesti nu are nici o obligatie de a te iubi si el si nu se poate pune problema ca el sa se ridice la nivelul sentimentelor tale. Nu este vina lui, nu i se poate reprosa unui om ceva ce nu simte. Nici macar de vointa nu tine. Chiar daca ar vrea sa te iubeasca, gandind la modul “ea ma iubeste enorm si ar fi bine sa o iubesc si eu, caci astfel vom fi fericiti”, iubirea nu tine de vointa. El nu este mai prejos decat mine doar fiindca nu simte la fel, pentru mine. Pur si simplu nu simte, asta este realitatea. Dar nu iubesti ca sa fii iubit, iubirea nu are motivatii, iubirea nu face calcule. Acestea le face ratiunea, nu iubirea.

Doar pentru ca nu simte "la fel de mult", trebuia scris. Daca nu simte la fel, se poate intelege ca nu simte deloc si atunci...
Ea ma iubeste enorm si "merita" sa o iubesc si eu caci astfel vom fi fericiti.
Iubirea nu tine de vointa in sensul "rational" dar vointa sufletului nu poate fi controlata de rational.
Iubirea are motivatii: un zambet, un gest, o mangaiere, o vorba, o anumita afinitate, o autoregasire in cealalta persoana, un vis, o dorinta, un... miliard de motivatii.




Iubirea dintr-o singura parte – obsesie? Adica cu alte cuvinte, iubirea care nu vine din ambele parti nu este iubire? Nu stiu cum o “obsesie” te poate apropia de Dumnezeu, te poate face mai bun...iubirea cand este, este, nu depinde de sentimentele celuilalt. Sunt multe cupluri in care numai unul iubeste, celalat se preface. Poate ca cel care iubeste poate iubi fiindca are convingerea ca celalat il iubeste. Daca ar sti adevarul...cine stie?!

Am zis ca iubirea de Dumnezeu are alte principii.

Asta cu cuplurile in care unul iubeste si celalalt se preface, in care unul poate iubi fiindca are convingerea ca celalalt il iubeste e mai aproape de realitate, dar nu e obsesie si mai mult contrazice teoria ta despre cel ce iubeste chiar stiind sigur ca nu e iubit.

Daca eu o iubesc pe Sulfina Barbu ( =)) )si tipa saraca nu stie nimic despre asta, intre mine si ea e o dragoste adevarata? Nu cumva e obsesie, casandra radu?



Cred ca fiecaruia dintre noi i-a murit candva cineva drag. Ei..acea persoana nici nu mai era in viata dar asta nu a insemnat ca noi am incetat sa o iubim. Poti iubi chiar si un om care a trecut in nefiinta, asa ca ce sa mai zic de un om care traieste...desi nu pot sa nu observ ca este mai greu sa iubesti un om in viata decat unul care nu mai este.

De acord cu iubirea pentru cineva ce a trecut in nefiinta dar e o altfel de iubire. Poate fi frate sora mama tata sau fosta iubita ai cam acelasi fel de sentiment pentru cineva ce ti-a fost drag printre noi fiind si care a disparut. Nu discutam despre asta

Nu vorbeam de pasiune. Pasiunea neintretinuta, pasiunea care nu primeste nimic in schimb, moare subit si nu mai reinvie. Pasiunea are nevoie de sustinere, are nevoie de atentie deosebita, de un interes poate extrem din cealalta parte. Esenta pasiunii este reciprocitatea, complicitatea. Ea nu poate exista independent, or daca exista, intr-adevar, pasiunea devine obsesie.

Ba pasiunea face parte din iubire si ma bucur sa observ ca mai sus ai dreptate cu conditia sa incluzi pasiunea in iubire

Si iubirea este un sentiment “latent”. Zace in fiecare din noi. Uneori mai reuseste sa iasa la iveala, dar deseori este obstuctionata de calculele noastre, de dorinta de siguranta, de teama. Eu nu ma opun iubirii. Daca “vrea” sa se manifeste, o las in pace sa faca ea cum crede de cuviinta :) Acuma, daca se intampla sa apara pentru o persoana care nu-mi raspunde la fel, asta este, oricum aceasta nu constituie o piedica. Am observat ca oricat te-ar iubi cineva, acest fapt pe tine nu te schimba cu nimic. Numai ceea ce simti tu te poate schimba.

Pentru o persoana care nu-ti raspunde la fel, ca intensitate sau la fel in sensul de a nu-ti raspunde cu iubire? Dar pentru una care nu-ti raspunde deloc?


Din contra, in dragoste ca sa mearga totul bine, trebuie sa fie un fel de competitie in care armele sant sentimentele si se face uz de tot arsenalul de fiecare parte.

Aici vorbesti de pasiune sau de dragostea inchipuita. Iubirea nu este un camp de lupta, competitia ii este straina iubirii. Multe relatii sunt astfel si oamenii se amagesc ca aceasta este iubirea. Sunt ei doi, sunt orgoliile lor si nesfarsita lupta. Care pe care, cine pe cine controleaza, instaurarea fortata a unui climat de incredere, gelozii, tradari si altele. Aceasta nu este iubire. Este disperare. Si multa risipa de energie. Doar o stiu, doi ani am trait astfel.

Stop..stop.. asta nu e iubire ce insiri tu acolo ! Asa spuneam eu despre competitie? In sensul de a domina, forta, controla? Nu.. Daca tu-mi spui o vorba frumoasa, iubirea mea (necontrolata de ratiune), ma face sa-ti spun doua vorbe dulci, care la randul lor vor primi replica pe masura :)
Daca traiai tu doi ani de iubire cum o vad eu nici nu mai voiai altceva de la viata.



Nu e iubire, casandra, ce simti tu acum pentru omul acela, ci compasiune.
Cand ai descoperit superioritatea ta fatza de el, prin faptul ca poti simti asa cum ai zis dragostea (minunat mod de a simti) si el nici macar nu intelege asta, dar sa simta, in acel moment dragostea ta pt el s-a diluat in sentimentul de prietenie. Chiar mai putin de prietenie, pentru ca si prietenii sant pe pozitii de egalitate. Condescendentza.
De ce crezi ca cei trecuti printr-o experienta deceptionanta , ca a ta traiesc mai mult din amintiri?
Iubirea lasa urme.


Da, este compasiune, poate ca aceasta este o forma superioara a iubirii. Este iubirea lipsita de pasiune, de dorinta de a fi cu celalalt, acceptarea realitatii asa cum este ea, impacarea si linistea de dupa furtuna.
Nu ii sunt superioara. Toti venim din acelasi loc, suntem facut din acelasi material si fiecare are acelasi potential. Nu ma simt superioara lui. Sigur ca mi-a parut las, mi-a parut prost. Dar si eu sunt lasa uneori, si eu sunt proasta. Acum aceste lucruri nu mai au importanta, care cum este. Conteaza doar ca a fost ceea ce a fost, ca am avut norocul sa traiesc astfel, sa simt astfel.
Si prietenia este o forma de iubire si nu o gasesc cu nimic mai prejos decat iubirea pentru o persoana de sex opus. Ba chiar ca prietenia este mai longeviva decat dragostea dintre un barbat si o femeie. Barbatii/femeile vin si pleaca...dar prietenii raman.
Da, am avut poate momente de condescendenta. Dar acestea sunt nesemnificative. Dupa ce am acceptat lucrurile asa cum erau, asa cum sunt, nu a ramas decat compasiunea, dar nu cea de pe pozitii de superioritate. Ci acea compasiune care contine dorinta de a-l vedea ca este bine, ca este fericit, ca termina acea relatie seaca, intalneste iubirea si traieste cu adevarat. Si asta nu trebuie sa se intample cu mine. Oricum, eu nu ma intorc niciodata in trecut.

Compasiunea nu e iubire casandra radu. Prietenia nu e iubire..


De ce o numesti experienta deceptionanta? Pentru mine nu asta a fost. Probabil ca asta isi imagineaza fiecare cand citeste ce am scris. Poate ca fiecare a avut macar o deceptie in viata sa si atunci interpreteaza ceea ce am scris ca fiind o deceptie. Nu o vad asa, nu o simt asa. A fost o experienta minunata, mai inaltatoare decat orice rugaciune. M-am simtit purificata de patimile umane si acum ma simt recunoscatoare pentru ca am trait acea iubire. Nu am resentimente, nu am nimic de reprosat, nimanui. M-am avantat total, nu am lasat nimic pentru mine. Iar la final am cunoscut ce inseamna eliberarea. Eliberarea de dorinte, eliberarea de tristete, de eventuale obsesii, de regrete. Nu a ramas decat ceva luminos, cald...da, poate ca este prietenie.

Eu am numit-o experienta deceptionanta pentru ca ti-a fost denaturata notiunea de iubire de aceasta experienta.
Daca eu ascult "manele" si nimeni nu-mi arata cum suna adevarata muzica atunci ideia mea despre muzica e denaturata neavand termenul de comparatie.


Nu traiesc din amintiri, Alexandros. Nu regret nimic, nu-mi doresc sa retraiesc ceea ce a fost, nu ma extaziez si nici nu ma intristez aducandu-mi aminte de acele momente. Stiu ca pot iubi si poate data viitoare voi iubi mai mult. Prin asta intelegand ca poate vor fi mai putine momente de tristete, mai putine momente in care ma voi gandi la mine. Eu nu imi car in spate trecutul. Faptul ca omul iubit nu m-a iubit nu ma poate determina sa ma feresc de iubire, sa joc “la sigur” sau sa ma tem. In iubire, ceea ce este sigur nu valoreaza doi bani. Si imi aduc aminte de o idee despre iubire dintr-o carte a lui Coelho, si anume ca dragostea este o forta salbatica, daca incerci sa o stapanesti, te transforma in sclav, daca incerci sa o incatusezi, te inrobeste.
In iubire, adevarata durere pe care am resimtit-o candva a fost aceea de a nu ma implica total, de a jongla cu jumatatile de masura, de a-mi lasa o portita de iesire...deceptia ca nu m-am implicat total. Iar aceasta implicare pe jumatate intotdeauna lasa urme. Urme dureroase. Iubirea totala nu lasa decat “urme” pozitive. Te transforma. Iar pe mine m-a facut sa o rup cu trecutul, sa traiesc in prezent, sa fiu constienta ca trecutul nu are nici o relevanta, sa fiu constienta ca pot iubi fiindca iubirea nu este o cantitate determinabila care se termina la un moment dat.

Si aici, scumpa casandra radu, recunosti in sfarsit ca nu a fost ce trebuia.


Ma omori cu fidelitatea asta. Cum poti vedea asa? Daca tu il iubesti el poate fi si infidel si neatent si nici sa te iubeasca macar?
Mi-as dori si eu sa fiu iubit de o asemenea femeie.


Fiindca eu nu sunt fidela pentru ca imi impun asta si nici pentru ca el este fidel. Eu sunt fidela fiindca asa simt. Daca simt altfel sa stii ca nu am nici o ezitare in a da curs dorintelor mele. De cate ori am avut o relatie si nu am iubit, am dat curs dorintelor mele vis a vis de alti barbati. Fara sa ma simt vinovata, fara sa simt macar ca am inselat. Cand am iubit, fidelitatea a fost ceva natural. Asa a fost, nimic impus si in acelasi timp nu am simtit atractie pentru alti barbati. Am realizat ca nu are sens sa stau langa un barbat pe care nu-l iubesc. Nu pot sa-mi impun fidelitatea. Ma simt incatusata si simt ca nu sunt eu insami. Ce sens are sa pretinzi ca esti fericit, ca nu doresti altceva? E simplu – faci asa cum simti. Daca mai ai si curajul de a fi sincer in legatura cu ceea ce simti, este minunat. Am descoperit ca asa ma simt bine si am incetat sa mai sufar si sa am probleme din clipa in care am inceput sa fac asa cum simt.

jos palaria pentru sinceritate si luciditate aici:0


Ti-ai dori sa fii iubit de o astfel de femeie? Pai...pentru ce?! Eu iti urez sa iubesti TU astfel, fiindca chiar daca o femeie te va iubi asa...desi aceasta “maniera” de a iubi nu este altceva decat iubirea care tinde spre iubirea autentica – singura care este de fapt iubire – ei, chiar si asa, te asigur ca asta nu va produce in tine mare lucru. Nu iti va zdruncina constiinta, nu te va apropia de Dumnezeu. Poate orgoliul tau se va umfla ca un balon sau poate te vei simti chiar inferior ca nu esti pe masura sentimentelor ei. Sau poate o vei desconsidera si o vei trata ca pe un obiect proprietate personala..cine stie. Cum ziceam, doar ceea ce simti TU te poate transforma, nu ceea ce simte altul pentru tine.

Adica sa fac exact greselile nefericitului(in sens de slabutz la minte) dinaintea mea? Nu...

Experienta asta te va ajuta cand vei descoperi adevarata dragoste. Dragostea impartasita.
Sant aproape convins ca tu faci parte din acel 0,1 procente ce poate simti dragostea, o poate trai, o poate oferi, dar nu stii ce inseamna sa primesti .
Nu cred ca te-am auzit(citit) spunand ceva de cum te simteai iubita ci numai de cum te simteai cand iubeai...


Iubirea este iubire, impartasita sau nu. Daca admiti ca iubirea este adevarata numai cand este impartasita, atunci lumea este chiar mai saraca in iubire decat pare. Ceea ce ar fi foarte trist. Bine ca nu este asa :) Si oricum, Alexandors, gandeste putin...chiar daca omul de langa tine se comportan frumos, iti vorbeste frumos, te ajuta, te alinta si in ochi ii poti vedea afectiunea...de fapt niciodata nu vei stii cu adevarat cum simte, cat de intens, cat de profund. Nu ai cum sa stii cat de mult, in ce fel sau cat te va iubi omul de langa tine. Si nici macar daca te-a iubit in adevaratul sens al cuvantului.

1 Neimpartasita nu e iubire. 2 Si in ochi ii pot vedea afectiunea? Pai da, o vad daca e. Daca nu, nu. Nu poti pacali un oenolog(degustator de vinuri) cu posirca (ce modest am fost aici :))) )

Au fost barbati convinsi ca eu sunt indragostita si foarte mandri din cauza asta. O prostie. Am avut momente in viata cand pur si simplu mi-am dorit compania cuiva, am simtit nevoia de a darui afectiune, de a dulce, dragalasa...dar asta nu insemna ca i-am iubit. Intotdeauna mi-a placut sa cultiv o atmosfera de complicitate, de caldura, o atmosfera placuta si relaxata. Si asta a fost confundata cu dragoste.

Aici cineva a trisat ;) Noi vorbeam de dragoste :) Si apoi...vezi mai sus cu oenologul :)

Loiali...adica nu iubesti, nu-l cunosti pe cel de langa tine, dar esti fidel, iti duci viata de zi cu zi, iti cladesti o viata (si la un moment dat te indragostesti fiindca orice om isi doreste iubire si va cauta ceea ce nu are)...si tu vorbesti de loialitate?! Mi se pare mai degraba o minciuna, o ipocrizie extrem de rafinata, astfel incat chiar cel care o traieste ajunge sa creada in ea. O viata calduta la umbra sigurantei. Zicea odata un sfant ca “bucatele caldute nu incanta cerul gurii”. Ma rog..daca cineva simte ca acesta e sensul vietii, sa gasesti un barbat/femeie de treaba, sa ai un trai tihnit, sa muncesti, sa te distrezi, sa faci copii si la final sa mori, asta este treaba lor. Fiecare traieste asa cum poate.

Chestia asta se cheama casnicie si avem parte de ea 99.9% dintre noi de ea.
Pe tema asta se pot face mii de variatiuni iarasi. Casnicie din dragoste, din interese de toate felurile(materiala, politice, religioase), din traditie (ca sa fiu si eu la casa mea), din ambitie (sa-mi oftic fosta iubita) si altele...


Si parafrazand-o pe Sulfina Barbu :) – fiecare are parte de viata pe care o merita.

Casandra, casandra.. eu las modestia si-ti spun ca pot citi si printre randuri si printre cuvinte, chiar. Pe cine parafrazezi tu? La cat te cunosc eu ma asteptam la alt parafrazat, sincer. Asta daca nu cumva ai parafrazat-o peiorativ. Dar nu merita, crede-ma :)

Stiu ce inseamna si sa primesti. Da, poate stiu mai mult sa dau. Nu am vorbit despre cum este sa primesti fiindca aceasta nu este o preocupare pentru mine. Nu tanjesc dupa a primit. rimi este minunat. A fi tinuta in brate de omul iubit, a fi mangaiata, a fi privita, a fi invaluita de el...cine mai vrea Paradisul? In orice caz nu eu. Paradisul sa fie pentru altii. Pentru mine prezenta fiintei iubite este paradisul.

Te contrazici iar?
Vrei sau nu vrei sa fii iubita?
Stii sau nu stii cum e?



Caractere italice = alexandros text mai vechi
caractere bolduite = alexandrios replici la textul actual
Caractere normale = casandra radu


"omul stie mult mai multe decat intelege" - Alfred Adler
#140644 (raspuns la: #140585) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pentru Alexandros - de casandra_radu la: 21/08/2006 16:44:32
(la: Stim ce este intr-adevar iubirea?)
Sunt plina de contradictii, da! Sunt inconsecventa si nu ma intereseaza notiunile, inclusiv "notiunea de iubire", tot notiune este. Fiindca viata e prina de contradictii, de neprevazut si de incosecvente...
Asa ca in ce ma priveste, am trimis la plimbare notiunile, teoriile in in general orice lucru static, care nu corespunde dinamicitatii vietii.
Te simt ca inca mai esti suparat, de la conferinta aia pe tema prostiei, de regula aveai raspunsuri mai empatice. Ei bine..asta este, astept sa iti treaca :) Stii ce imi vine acuma? Sa iti raspund pe acelasi ton. Dar...mi se pare o prostie sa reactionez asa. Sa uit ca de fapt te simpatizez, cu toata supararea ta. Asa ca..rasusflu adanc si caut sa continui conversatia.
Da, fireste ca iubirea fata de o persoana de sex opus nu e acelasi lucru cu iubirea pentru mama, tata, frate, prieteni..insa fiecare iubire pentru o alta fiinta umana te face mai bun si te aproprie de Dumnezeu. Cel putin acest lucru il au in comun. Iubirea pentru o persoana de sex opus este "mai" misterioasa decat alte iubiri, mai ales cand apare brusc, fara nici o explicatie, fara nici o motivatie. Pentru mine iubirea nu are motivatii. Ar fi asa usor sa aiba...atunci as fi iubit pe acela care imi dadea toate motivele (cel putin cele insirate de tine se regaseau in comportamentul lui). Aveam toata motivele sa il iubesc, se purta minunat, din toate gesturile lui razbatea o profunda afectiune pentru mine, era intr-adevar omul potrivit. Il apreciam pentru calitatile lui si era ceea ce am gandit mereu ca vreau de la un barbat. Nici o contradictie aici. Numai a...nu l-am iubit. Am tinut la el, dar asta nu echivaleaza cu iubirea.
Pai ce sa ii ceri lui Dumnezeu? Numai ca asa cum nu ii ceri lui poate asa ar fi frumos sa nu ceri nici altuia. Adica..nu cer creatorului dar cer creatiei sale? :)
Nu simte la fel de mult..nici macar nu cred ca este o chestiune de a masura...Sa masori in ce? In kg, in km, in amperi? In ce? Mai degraba este o modalitate diferita de a simti si o profunzime diferita a sentimentelor, care oricum nu pot fi cuantificate.
Iubirea nu are nimic de a face cu principiile. Orice iubire insa este poarta catre iubirea suprema sau iubirea de Dumnezeu cum vrei sa ii spui.
n ce priveste cuplurile, foloseam "iubire" in alt sens, asa cum se paote desprinde din context. Nu am nici o treaba cu Sulfina Barbu, insa apropo de ceea ce a zis ea, am facut o conexiune care mie mi se pare ca atinge un punct nevralgic - si anume ca ai viata pe care o meriti. Sa dezvolt? Crezi ca este cazul?
Normal ca ce insiram nu e iubire. Aceea este ceea ce se intampla cel mai adesea si care oamenii considera a fi iubire. Dupa care, cand se termina se pot lauda ca ei au iubit si mai ales cat au suferit. Ca au fost tradati, ca bla bla...in fine. Ca doar doar impresioneaza pe altul si vor fi iubiti ca deh, destul au suferit.
Ma rog, poate compasiunea si prietenia nu sunt forme ale iubirii pen tru tine. Asta este altceva. Dar nu imi spune tu mie ce simt, cum simt si asa mai departe. Nu are sens, nu ma cunosti, nu te cunosc.
Pentru mine compasiunea nu inseamna mila. Nu vorbeam in sens de dictionar. Compasiunea in sensul de acea iubire in care tu nu mai esti. Si nu voi teoretiza deoarece nu are nici un sens.
Daca tu iubesti o persoana si ea nu stie, cel mai firesc este sa ii aduci la cunostiinta acel lucru. Nu este iubire intre voi, dar poate ca tu o iubesti chiar si asa. Sau poate esti obsedat. de unde sa stiu eu?! Ei bine...o anunti...si daca stie, ce? Poate ca nu e deloc interesata. Iti moare iubirea pe loc? Ei..poate nu a fost iubire atunci.
Sunt destui oameni care spun ca il iubesc pe Dumnezeu si care in acelasi timp nu pot iubi pe cineva care nu le da atentie. Asta este...e mult mai usor sa iubesti un concept decat o persoana care nu te baga in seama.
Nu discutam despre iubirea pentru cineva trecut in nefiinta. Observ ca tu simti la fel pentru toti cei trecuti in nefiinta. Asa simti tu si poate ca altul simte altfel. Sa nu crezi ca daca tu simti in anume fel si altii simt la fel. Asa cum fiecare gandim in felul nostru, asa fiecare simtim in felul nostru.
Chiar doresc sa citesc parerea ta vis a vis de cum mi-a fost mie denaturata notiunea de iubire. Ai facut o afirmatie dar nu ai adus nici un fel de argumente. Ce pot spune deocamdata, pe langa ce am spus despre acea iubire este ca urmare a ceea ce am simtit pentru el, am inceput sa am mai multa toleranta si fata de altii, am inceput sa ma inteleg mult mai bine cu colegii mei, cu parintii mei si ami ales, total surprinzator pentru mine, au inceput sa imi palca oamenii, dupa atata vreme, de cand ma stiu, ca nu-i puteam suferi. Asa ca mi-o fi denaturat mie "notiunea" in orice caz ma simt tare bine cu oamenii, mi-s dragi, imi plac si intr-un fel ciudat, pe cei pe care ii iubeam ii iubesc acum mai mult. O sa zici ca ma contrazic? Da, fiindca nu vorbesc rational si o stiu foarte bine.
"Si aici, scumpa casandra radu, recunosti in sfarsit ca nu a fost ce trebuia".
Te rog, nu imi spune "scumpa" daca nu simti asa. Ce sa recunosc? Asta e afirmatia ta. In viata nimic nu "trebuie". Asa s-a intamplat, a fost o experienta si nu as schimba nimic. Nu am ce sa schimb. Am facut asa cum am simtit. Viata nu este asa cum si-o planuieste omul. Da..mi-am dorit sa raman cu barbatul iubit, sa avem o viata impreuna. Dar..daca el in cel din urma a ales altceva, ce pot sa fac decat sa merg mai departe.
Daca ma intrebai cu ceva vreme in urma ce trebuie si ce nu iti spuneam in primul rand ca "nu trebuia sa ma nasc", apoi ca nu am iesit asa cum trebuia si tot asa mai departe la infinit. Viata isi are cursul ei, indiferent de ce trebuie sau ce nu trebuie.
Da de unde..auzi jos palaria..pai pentru ce?! Vrei sinceritate si luciditate? Din partea mea, oricand...nu imi palce sa fiu altfel decat asa cum sunt.
Oricine paote fi pacalit. Daca nu vrei sa fi pacalit, lasa orgoliile la o parte si atunci s-ar putea sa incepi sa vezi realitatea. Cel mai usor de pacalit sunt oamenii orgoliosi. Si totodata sunt cei pe care ii poti manipula cel mai usor.
Nu a trisat nimeni. Nu am zis vorbe mari daca nu am simtit ce spun. Chiar si cand ti-am zis tie "dragul meu" asa am simtit, pentru ca m-au binedispus comentariile tale. Nu am umblat niciodata cu chestii de genul "te iubesc, esti viata mea"...ca sa creez atmosfera placuta in budoar. La fel cum nici nu am facut pe interesanta pretinzand ca sunt total rece si doar interesata de sex. Imi place aproprierea intima si din aceasta cauza nu o voi face oricum, ci o voi face asa cum merita acest act frumos intre doi oameni.
Pe mine nu ma intereseaza acea conventie sociala numita casnicie. Nu-mi doresc, nu mi-am dorit.
Lasa te rog tonul asta dojenitor ca nu te prinde. Ca te asteptai sa parafrazez pe altcineva..uite ai putea sa tagi invatatura ca asteptarile iti sunt de regula inselate si ca altul nu are nimic de-a face cu ceea ce astepti tu de la el. Si ma indoiesc ca ma cunosti. Doar fiindca ai citit cate ceva din ce am scris. La fel cum nici eu nu te cunosc pe tine.
Nu am parafraza-to nici admirativ, nici peiorativ. Am explicat mai sus care e treaba cu parafrazarea.
Da o sa ma contrazic tot timpul! Asta e perceptia ta despre mine, care nu este neaparat adevarul. In sinea mea nu exista contradictii, oricum nu in ce priveste iubirea.
Daca se intampla sa fiu iubita, ok sunt de acord :) Chiar daca nu voi sti niciodata cat de profund sunt iubita. Daca nu se intampla, asta este. Sunt lucruri care nu depind de mine. Nici chiar iubirea pe care o simt eu nu depinde de mine.Este sau nu este. Nu imi irosesc energia dorind lucruri care nu depinde de mine. De fapt toata "afacerea" asta cu doritul e o mare tampenie.
In final...nu ti-as putea da argumente si oricum probabil ar fi multe contradictii. In ce priveste ultima intrebare, daca ar raspunde altul, dupa ce ar fi la curent cu povestea vietii mele ar spune ca am fost iubita. Eu insa simt ca nu stiu cum este sa fii iubita. O replica la aceasta ar putea fi ca eu am standarde prea mari...disputa ar continua la nesfarsit, ce rost ar avea?!
Scopul publicarii acestui text nu a fost de a diseca iubirea si nici de ma ma transforma pe mine in obiect de disectie. I-am zis lui Cri Cris care era ideea.
Astept sa iti treaca pasa :) Si apropo de conferinta aialalta nici macar nu am citit ce ai scris tu acolo. Inerent, nu aveam cum sa ma refer la tine.
#140659 (raspuns la: #140644) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...