interculturalitatea si multiculturalitatea

1. Corecteaza titlul sa nu creaza lumea ca iar e vorba despre secs cu "alintatele" alea.
2. Poate ca exista un manunchi de culturi in Romania, dar interculturalitate, mai va. Intr-o tara a carei Constitutie face vorbire despre "un stat national", cand in acest stat traiesc doua minoritati care au fiecare circa 10% din populatia totala a statului, daca vorbesti de multiculturalitate risti sa fi urecheat in cel mai bun caz. Daca statul este trinational si cultura este cu aripi multiple. Interferentele acestor culturi sunt imposibil de oprit. Ele exista si nimic nu le poate face sa nu se impleteasca. Cu cat sunt mai multe si cu cat se amesteca mai tare, cu atat are mai mult de castigat intregul.

Sa avem in vedere faptul ca multiculturalitatea scade stabilitatea societatii, iar interculturalitatea conduce la asimilare (?).

Tare as vrea sa-mi explici si mie cum scade multiculturalitatea stabilitatea societatii.

E ft simplu:
este evident ca o societate stabila este aceea in care este posibila si existenta comunicarea interculturala.
Ori numai stabila nu se poate numi acea societate in care predomina multiculturalitatea- teama fata de necunostul, teama de asimilare, aversiunea fata de tot ceea ce este diferit.
Rasismul, discriminarea, inegalitatea de sanse in competitia sociala, sunt semne ale unei instabilitati dureroase.
Si cu toate astea, depinde din ce perspectiva privim lucrurile, intrucat egalitatea ca si inegalitatea absoluta, pot exprima uneori nedreptate.

As vrea sa va ofer si o alta perspectiva asupra subiectului. Locuiesc in Timisoara si calatoresc destul de mult prin Europa cu treburi de genul "protectia naturii, schimburi interculturale, ecologie, turism, proiecte bi-nationale etc." La prima mea iesire din tara, in Belgia (1998), am avut un soc emotional extrem de puternic si am plins ca un copil mic: descoperisem o lume normala (umana), diversa si colorata. Descoperisem ca nu stiu sa-mi formez o opinie, sa emit o judecata proprie fata de o idee sau un lucru, independent de ceea ce credeau ceilalti. Descoperisem ca mi-era frica de mine si de ceilalti, sa ma cunosc si sa-mi ofer libertatea de a nu-mi fi frica. Descoperisem toleranta si intelegerea, sansa si considerarea, respectul si importanta. Am strigat dupa ajutor si ajutorul mi s-a oferit. Am cerut sa invat sa ma schimb si am fost invatat sa ma schimb. Am dorit sa fac ceva si am fost sprijinit sa fac ceea ce vreau. Am dorit sa fiu ascultat si am fost ascultat. Am propus si propunerea mea a fost luata in considerare. La TVR1 a rulat nu demult un serial ecranizat dupa "Adio Europa" a lui I. D. Sarbu. In ultimul episod, Tutila Unu, seful Securitatii din judet spune: "Ne-a luat 30 de ani ca sa formam oameni de tip nou, cu frica-n suflet, si ne va mai lua inca pe atit ca sa-i facem pe toti asa!" Comunismul este frica, post-comunismul sau tranzitia este tot frica! De cite ori ma intorc din Europa, ma deprim tot mai mult. Intrarea in Romania cu trenul pe la Curtici este cea mai deprimanta priveliste pe care poate sa o aiba vreo tara: garnituri de vagoane ruginite si vandalizate, ruine, mizerie peste tot, si asta fara ca sa luam in peisaj oamenii de care dai, cu stilul lor inconfundabil oriunde in Europa! O imagine de tara in razboi, parca recent bombardata. Si deodata corpul iti intra in alerta, nu te mai simti protejat, devi anxios, parca nu-i locul tau, parca nu de aici vii si parca ai vrea sa-ti faci cit mai urgent treburile si pleci din nou. Dar sti ca treburile aici se fac altfel, relatiile umane sint bazate pe alte principii. De un timp am renuntat la calatorii pentru ca nu-mi mai faceau bine. Deveneam depresiv si ma tinea si o luna. Acum am un tel: sa nu mai plec si sa ma intorc, ci sa plec definitiv ca sa nu ma mai intorc. Avertisment: daca iubiti libertatea, Romania nu face bine nimanui!

sparg eu gheata.

Eu traiesc in Spania. Intr-o tara in care oamenii spun ca ¨viata are patru zile¨si ca ¨trebuie sa muncesti ca sa traiesti, iar nu sa traiesti pentru munca¨. O tara in care oamenii se trezesc de dimineata, iar dejunul, la ora zece punct, se ia in comun. Atunci barurile se umplu de indivizi de toate clasele, soiurile si temperamentele, stau si mananca impreuna, cu o sticla de vin, o farfurioara de masline din partea casei, un sandwich cat toate zilele invelit in staniol, si cu o cafea la final. Daca e un ¨carajillo¨ si mai bine, ca asa concluzionarea discutiilor avute pe tematica sportiva. Subiectele sunt Real-Barcelona, Aznar si teapa cu petrolu´, si/sau gastronomice. (de exemplu, o exclamatie comuna - ¨ce bun e jambonul iberic¨,insotita de expresiile faciale aferente, semn ca si la ei exista stereotipuri culturale traditionale)
Si nu in ultimul rand o tara in care pentru un strop de adrenalina si o explozie de endorfine sunt in stare sa se arunce nervosi, nervosi si in fata unor tauri speriati si inebuniti.
O tara catolica pana la viziunea a zeci de intruchipari ale Mariei, zeci de viziuni obscure si feudale, tot felul de perceptii recunoscute si oficializate de Biserica lor, intr-un sublim contrast cu restul populatiei (in general masculine), care injura folosind cu frecventa, ¨me cago en Dios¨ diftongat fonetic in ¨caguen diooos¨*
O tara cu o vitalitate foarte puternica si incapatanata, vesela si narcisista, si cu un orgoliu evident pasional iar nu flegmatic.
Sunt emigrant intr-o tara in care pe langa romani, oamenii astia atat de prizioneri culturii lor, sau trezit vecini cu marocani, ecuadorieni, columbieni, chinezi, romani, bulgari, rusi. In aceiasi ordine de idei, tot din randurilor lor apar cei care se ocupa cu traficul de hasis, de prostituate, de restaurante ieftine,de furturi din magazinele alimentare, de haine si case de vacanta, vin ca raketi sau ca si clasa muncitoare ideala. Parte din ei inca nu stiu limba. Iar orice gest cu aluzie religiosa e inca discutat chiar in Franta laica.
E evident, ca emigrant aici, vei fi deci respins, dar cred ca e normal sa respinga pe toata lumea; o va face la o adica, ca o oricare alta natie ce se va simti invadata de un curent de mentalitati si scali valorice diferite, fara sa fii invatat cum sa-l asimileze.
E un fel de dozaj al culorilor, si foarte greu se creaza o multiculturalitate reala.
Iar ca un caz aparte, romanii au supertalentul de a turna un maroniu dens, peste tot ceea ce sunt relatiile sociale.
Nu au doar o suspiciune perpetua fata de cei din jurul lor, dar traiesc si un vesnic supliciu pe calea parvenirii. Aici se disting mai ales generatiile de proletari, pe care Ceausescu i-a mutat de la sate la orase, intr-o urbanizare total neinspirata, si cu niste dezradacinari cumplite, si care lipsiti de orice criteriu de judecata, din nou se trezesc fara sa stie de ce, in masini nemtesti, treninguri Nike, vizite la parcuri tematice, sau cate o escapada interna cu vag iz istoric. In plus, regula generala e sa se plaseze un soi de nationalism ignorant si superior, care in general face ca romanii sa fie de obicei insuportabili.
Cam atat deocamdata din Spania cunoscuta mie.

p.c. Cum tu, sa se structureze o diaspora? Atata vreme cat nu exista o finalitate comuna?

*un amestec de cafea si coniac, cu un patratel de coaja de lamaie si un bob de cafea copt; e amestecat cu zahar caramelizat initial.
*unde cagar-inseamna a caca; in expresie ¨sa ma cac in...¨

Pai hai sa luam niste exemple:
o comunitate de irlandezi in SUA se va integra doar in directia individualista competitiva americana. In rest nu va adopta nici o trasatura culturala de acolo. Italienii la fel, spaniolii la fel.
Vor face un compromis materialist mai degraba, decat de alt tip.
De aici se porneste la conceptul multiculturalitatilor, si lucrurile coexista intr-o oarecare armonie.
Pentru tigani in schimb, conceptul asta individualist al muncii, al independetiei fata de familie, a cumpararii de un apartament, de hiopotecare etc este o tampenie, cand primele valori despre viata pe care le invata sunt familia si migrarea. Un tigan nu va renunta la iubita/iubitul sau in favoarea carierei, si nici nu va ramane peste orar, la munca, in loc sa mance cu ai sai(sunt niste exemple la intamplare).
Bine, incerci sa integrezi pe cineva, insa in ce? Si inca odata integrare se produce in cazul prietenei tale, care la procesul asta participa si ea voluntar. Probabil are niste prioritati identitare: sunt femeie, sunt tiganca, sunt romanca; insa dupa cum spuneai provine din patura elitista si fericita a tiganilor educati, respectiv care au invatat niste valori sociale comune.
Eu nu confund asimilarea cu integrarea. Insa sa nu astepte nimeni ca Putu, pe care ti-l dadeam exemplu, sa mearga sa munceasca la orar de 8-10 ore, doar fiinca el ca tigan trebuie sa se integreze.
Maica-sa care vindea seminte pe centru, impreuna cu toata familia lor de comercianti de nimicuri si ghicitori in palma, l-a trimis pe Putu al ei la scoala pentru ca altfel o batea sectoristu´, iar dupa Revolutie ce scoala mai nene...
Astfel Putu, sau Trutz sau Zorala nu s-au integrat in societatea romaneasca ci i-a asimilat strada si cartierul cu specificul ei social.
Unu: pentru ca sentimentul lor de apartenenta se rezuma la lucruri concrete, emotionale: familia, clanul, tovarasii, iar nu la concepte simbolice si frivole ca ¨patrie¨,¨natiune¨,¨societate¨
Doi: au fost asimilati de cultura urbana, sau de strada, pentru ca acolo ¨existau¨ acolo traiau cotidian, strada ii impacta emotional, si le conditiona un anume tip de comportament.
O intrebare, daca mi-e permis, cati tigani ai cunoscut?

În statul multinational al Imperiului sovietic, tendinta ruseasca în directia statului centralizat a intrat în coliziune cu renasterea constiintei nationale a mai mult de o suta de minoritati din republicile autonome. În cazul Republicii Moldovenesti, raportul dintre crearea statului si crearea natiunii era chiar mai complex, deoarece atât identitatea nationala, cât si cea statala, erau creatii artificiale. Natiunea moldoveneasca fusese inventata de rusi pentru a preveni (re)nasterea unei constiinte nationale românesti la populatia basarabeana. Statul moldovean fusese creat în Imperiul sovietic în 1924.”
Wilhelmus Petrus Van Meurs,1
„Ideea ca moldoveni sunt o natiune distincta, în sensul obisnuit al cuvântului, e problematica astazi. Limba pe care o vorbesc ei este româna, chiar daca a fost numita mult timp moldoveneasca de locuitorii din zonele rurale si este în continuare numita astfel în constitutia republicii post-sovietice. Istoria Moldovei moderne este o parte ce nu poate fi ignorata a istoriei mai largi a latinitatii rasaritene, regiune ce se întinde de la padurile Transilvaniei si dealurile Bucovinei, în nord, pâna la Câmpia Dunarii si Marea Neagra, în sud, si pâna la dealurile rotunde si stepele ce se întind de-a lungul Nistrului, în est. Toate aceste regiuni, incluzând teritoriul de astazi al Republicii Moldova, au apartinut României Mari aparute dupa primul razboi mondial si distruse de cel de-al doilea. Moldovenii de astazi nu au reusit sa se afle în acelasi stat cu românii mai mult de câteva decenii, dar cultura, limba si traditiile folclorice provin incontestabil din aceleasi radacini. Eroii nationali si marile personalitati dintr-o regiune sunt, cu siguranta, recunoscute si în cealalta. În acest sens, din punct de vedere cultural, sunt astazi doua state 'românesti’ în Europa de Est, chiar daca ambele adapostesc si multe alte minoritati etnice – unguri, ucraineni, rusi, romi si turci.”
Charles King 2

„Cei care încearca sa dezvolte o constiinta moldoveneasca ar putea sa revina, astfel, la interpretarile sovietice de alta data privitoare la istoria si cultura Basarabiei. Prin urmare, putem fi martorii unei renasteri a unor pareri comuniste cu privire la trecutul Moldovei si ai unei reactii concomitent a românilor fata de ele.”
Denis Deletant3

Preambul. Republica Moldova – spatiu de frontiera euro-atlantica

Acest text va vorbi despre asa numita Conceptie a politicii nationale de stat a R. Moldova si Dictionarul moldovenesc-românesc a lui Vasile Stati încercând sa le aseze pe fundalul geopolitic adecvat. Nu doar informatia legata de aceste chestiuni lipseste astazi în România, dar si cadrul geopolitic just în care aceste evolutii sa fie plasate si citite. Caci, dincolo de amprenta locala pe care aceste evenimente o au neîndoielnic, ele sunt parte a unor evolutii politice si geopolitice mai ample care nu pot fi ignorate în nici o analiza. De prea multe ori aspectele legate de Republica Moldova sunt abordate într-o grila provinciala, în care actorii principali sunt personajele politice de la Chisinau iar evenimentele majore - alegerile locale sau parlamentare (vag, este pomenita si Rusia). În realitate, toate evenimentele de la Chisinau poarta, mai mult sau mai putin, amprenta unor evolutii geopolitice globale. Mai concret, ele sunt determinate de înaintarea frontierei NATO si UE spre Republica Moldova, de decizia acestor institutii de a fixa granita pe Prut si de reactia pe care aceste evolutii le genereaza.4

Frontiera ar însemna, în cadrul teoretic utilizat aici, aspectul dinamic al unei evolutii geopolitice, respectiv totalitatea proceselor prin care se manifesta o expansiune istorica, un popor, o civilizatie sau un imperiu etc. Frontiera, ca aspect dinamic, declanseaza si întretine o gama larga de procese spirituale sau institutionale, pe care le denumim procese ale frontierei. Granita este aspectul static, stabil (stabilit) al înaintarii unei frontiere. Înaintarea unei frontiere se fixeaza (este fixata) undeva, pe o granita. Dar asta nu înseamna, automat, ca, o data fixata granita, dinamica procesului de înaintare a frontierei dispare sau ca este suspendata. Dimpotriva. Atunci când avem de a face cu o fixare artificiala (politica, geo-strategica) a unei granite vom asista la perpetuarea manifestarilor de frontiera, iar spatiul în care asemenea evolutii se petrec îl numim spatiu de frontiera 5 . Aceste spatii de frontiera6 sunt, geopolitic vorbind, de multe ori, spatii de criza, de turbulenta geopolitica, care nu pot fi decriptate sau întelese just fara a lua în considerare aceste aspecte7.

Un asemenea spatiu de frontiera este astazi Republica Moldova. Nimic nu se poate întelege acolo daca se ignora înaintarea frontierei euro-atlantice si consecintele pe care aceasta înaintare – si, mai ales, fixarea granitei artificiale pe Prut - le genereaza. Republica Moldova este astazi un spatiu de frontiera euro-atlantic. Decizia politica (geo-strategica) de a fixa granita înaintarii frontierei euro-atlantice pe Prut, cuplata cu refuzul majoritatii populatiei din Republica Moldova de a accepta aceasta decizie sunt responsabile de evenimentele care au loc acolo. Razboiul din Transnistria, refuzul Moscovei de a retrage armata si armamentul de acolo, proiectul de federalizare, manifestarile din Piata Marii Adunari Nationale sau din fata Ambasadei Ruse, Conceptia presedintelui Voronin, chiar si Dictionarul lui Stati etc. sunt consecinte directe sau indirecte ale acestei decizii8.

Acesta este cadrul în care momentele punctate mai jos trebuie citite si percepute.

„Conceptia politicii nationale de stat a Republicii Moldova”

„Proiectul Conceptiei politicii nationale de stat a R. Moldova, inclus pe agenda de lucru a parlamentului R. Moldova, este un document politic, în esenta provocator, ce îsi propune, în ansamblul sau, sa anuleze Declaratia de Independenta din 27 august 1991, ca act juridic de nastere a celui de al doilea stat românesc, si sa-i confere R. Moldova o noua identitate etno-culturala, istorica, lingvistica si politico-juridica. El reprezinta suma tentativelor ideologice privind crearea unei doctrine nationale de stat si ideologizarea fortata a întregii societati. Axul respectivei doctrine îl constituie preceptele false din punct de vedere stiintific, cultural si istoric al existentei unui asa-numit popor moldovenesc si a unei limbi moldovenesti, camuflate inabil si de o maniera totalitara cu notiuni la moda, precum ‘multiculturalismul’, ‘multilingvismul’, ‘polietnicismul’ - toate amalgamate si ambalate sub drapelul tolerantei’, ‘pacii interetnice’ si ‘concordiei civice’”.9

Într-o ancheta a publicatiei Contrafort pe tema asa-zisului Dictionar moldovenesc-românesc, academicianul Mihai Cimpoi facea urmatoarea constatare: „Ma întristeaza atât aparitia, sustinuta oficial, a Dictionarului cât si atentia extraordinara pe care i-o acorda posturile TV din România (o ora la Pro TV, doua ore la Realitatea) fapt care nu s-a întâmplat cu nici o carte a vreunui scriitor basarabean” 10.

Naduful reputatului academician trebuie înteles corect: nu doar dezamagire fata de liderii de opinie din România care se întrec în a neglija si uita performantele culturale autentice ale carturarilor de peste Prut (supararea ar fi fost justificata fie si numai din aceasta pricina!), dar si deceptie fata de cecitatea vadita a acelorasi personaje care, lipsite de perspectiva si viziune, au transformat un eveniment minor, totusi, în eveniment de presa ignorând vinovat ca gestul ridicol al lui Stati – „renumit criminal al culturii noastre, plastograf si plagiator de cea mai joasa speta” cum numeste academicianul pe autorul acestei „monstruozitati” – este numai vârful de aisberg, expresia rizibila a unei evolutii politice mai profunde care se petrece în Republica Moldova si care, ea, ar fi trebuit sa se afle în colimatorul presei sau a societatii civile de la Bucuresti. O evolutie politica si geopolitica inedita, ale carei expresii reale si consistente sunt, pe de-o parte, asa numita Conceptie a politicii nationale a Republicii Moldova – document programatic complet ignorat, cu rarisime exceptii, în România! - si, pe de alta, dezbatere în jurul problemei federalizarii (incluzând aici chestiunea transnistreana). Aparitia Dictionarului lui Stati nu este decât partea cea mai putin consistenta a acestor evolutii ce se desfasoara astazi si despre care asa zisa „societatea civila” din România (analistii, jurnalistii si „purtatorii ei de cuvânt”) sau politicienii de la Bucuresti se încapatâneaza sa nu vorbeasca sau sa nu stie nimic. Ciudata reactie a celor chemati sa ghidoneze opinia publica a unei societati care sta sa se integreze în NATO si UE, adica institutiile a caror granita viitoare va fi, într-o prima instanta, tocmai Prutul...

Proiectul legii numit Conceptia politicii nationale de stat a R. Moldova a fost publicat pe 25 iulie în oficialul guvernamental, Moldova Suverana. Este un proiect de lege initiat de presedintele Voronin. Cum se va vedea mai departe, exista o legatura evidenta între aceasta conceptie si Dictionarul moldovenesc-românesc al lui V. Stati, publicat, în aceeasi zi, în ziarul partidului de guvernamânt, Comunistul. Validarea lui de catre guvernul de la Chisinau s-a facut recent, fara a stârni, nici de data asta, o discutie atât de necesara la Bucuresti.

Textul este aproape necunoscut publicului din România, astfel ca remarcile si comentariile vor fi flancate de ample apeluri la text .11

Axul definitoriu al documentului este indicat în deschidere: „Conceptia politicii nationale de stat a Republicii Moldova, denumita în continuare conceptia, reprezinta totalitatea principiilor, obiectivelor si sarcinilor prioritare privind integrarea si consolidarea poporului unic multicultural si multilingv al Republicii Moldova prin armonizarea intereselor nationale generale cu interesele tuturor comunitatilor etnice si lingvistice din tara”. Baza juridica este si ea sugerata din plecare: „Conceptia se bazeaza pe prevederile Constitutiei Republicii Moldova, pe normele legislatiei nationale si ale dreptului international, inclusiv ale: Declaratiei Universale a Drepturilor Omului, Pactului International cu privire la drepturile civile si politice, Pactului International cu privire la drepturile economice, sociale si culturale, Conventiei europene pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, ale altor acte internationale referitoare la drepturile omului si ale persoanelor apartinând comunitatilor etnice si lingvistice la care a aderat Moldova”. Temeiul elaborarii proiectului este acesta: „Actualitatea elaborarii si adoptarii conceptiei este determinata de necesitatea de a stabili principiile si sarcinile politicii nationale de stat, orientata spre consolidarea independentei si suveranitatii tarii noastre, crearea unor conditii favorabile pentru dezvoltarea libera a tuturor comunitatilor etnice si lingvistice, spre integrarea lor în poporul unic al Republicii Moldova”. Despre importanta textului vorbeste limpede un paragraf întreg: „Conceptia este documentul de baza pentru autoritatile publice la promovarea politicilor social-economice si culturale în domeniul dezvoltarii si consolidarii independentei si suveranitatii tarii, a poporului multietnic, multicultural si multilingv al Moldovei. Tot de aceste principii trebuie sa se conduca organele de stat ale Republicii Moldova în activitatea de sustinere a eforturilor de edificare a unei societati civile”.

Urmeaza apoi cinci sectiuni care cuprind: I. Dispozitii generale; II. Principiile politice nationale de stat; III. Scopurile politicii nationale de stat; IV. Sarcinile politicii nationale de stat; V. Asigurarea politicii nationale de stat.

Sa vedem însa ce spune, în detaliu, acest text, dincolo de protocolarele declaratii de intentii.

O declaratie explicita de politica interna si externa

Atmosfera textului este data deja de paragrafele citate. Înainte de a intra însa în substanta (!) lui, sa sesizam contextul în care se lanseaza documentul: momentul aparitiei proiectului coincide, practic, pe plan intern, cu demararea campaniei electorale în Republica Moldova (este vorba de alegerile parlamentare din primavara lui 2005), proiectul servind, implicit, drept platforma electorala pentru Partidul Comunistilor aflat la guvernare. Cel putin al acelei factiuni din acest partid care va merge neconditionat cu actualul presedinte, Vladimir Voronin, chiar daca, pentru asta, va fi necesara o scindare a partidului între linia dura si cea „moderata”, capabila sa faca o alianta cu partide necomuniste de genul Partidului Democrat al lui Diacov. Proiectul initiat de presedintele Voronin este un semnal clar si o conditie explicita pentru viitorii sai suporteri.

Pe plan extern, aparitia proiectului vine în consonanta cu presiunile pe care Rusia le face din ce în ce mai insistent asupra republicii, presiune „stimulata” tot mai mult de dorintele exprimate insistent în ultima vreme de catre UE de implicare a acestui organism în solutionarea conflictului din Transnistria, deci într-o chestiune care afecteaza direct interesul Rusiei în zona. Proiectul este, din acest punct de vedere, o declaratie de politica externa, cel putin prin atentia si grija deosebite care se acorda limbii ruse în document sau încapatânarii de a ignora organismele europene în care Moldova ar putea nazui sa fie parte12 .

Un text nul din punct de vedere academic

Conceptia este în primul rând un text politic, dar „argumentatia” sa deriva însa dintr-o perspectiva ce se vrea „stiintifica” asupra proceselor de formare si dezvoltare a natiunilor.

În primul rând, textul este parte a unui proces mai amplu de „nation building” (demarat însa în Basarabia de ocupantul sovietic si continuat astazi de Partidul Comunistilor). Ideea care fundamenteaza argumentatia este una de tipar modernist (inventionist, instrumentalism etc.) dupa care natiunile se nasc prin proiect (by design), ca o creatie de sus în jos si în care un rol crucial trebuie sa revina statului si institutiilor acestuia. Agresivitatea cu care este promovata o asemenea perspectiva în document este cel putin stranie, mai cu seama ca este vorba despre un teritoriu care, vreme de mai bine de 60 de ani a fost supus de catre puterea sovietica, cu sistem si încrâncenare, unui proces de nation building (asta este, în esenta, moldovenismul), respectiv de creare a unei Republici Moldovenesti de limba, traditie si istorie rusesti. Procesul a esuat, dupa cum evenimentele de la 1989 au demonstrat-o cu prisosinta. Acest esec trebuie sa faca pe cei care pariaza fara rest pe asemenea abordari mult mai circumspecti.

Cert este însa ca perspectiva constructivista a demersului – „Am creat Moldova, acum sa-i cream pe moldoveni...” –, lipsita de minimale precautii sau spirit critic, sfideaza ridicolul când încearca sa justifice tentativa.

În al doilea rând, frapeaza în text confuzia (voita sau nu) si inconstienta cu care autorii textului se joaca cu vorbele si conceptele. Un text care nu urmareste decât sa „legitimeze” un stat, o limba si o etnie nu gaseste de cuviinta decât sa.... vitupereze „nationalismul”. Iata o mostra inclusa în „Expunerea de motive la proiectul Conceptiei politici nationale de stat a Republicii Moldova”: „Însa evenimentele de la sfârsitul anilor ‘80 si începutul anilor ‘90 ai secolului trecut, inspirate, în republica de fortele politice radicale de orientare nationalista, au dus le dezintegrarea statului si societatii moldovenesti, la confruntarea interetnica si la scindarea teritoriala a tarii, scindare care mai persista. Din aceiasi perioada dateaza tentativele, care continua si astazi, de a nega existenta natiunii moldovenesti si a limbii moldovenesti, de a discredita istoria Moldovei - bazele politico-juridice si national culturale ale statului moldovenesc”13.

Prin urmare, tot ce s-a petrecut în perioada indicata este manifestarea fortelor „de orientare nationalista” împotriva carora Conceptia îsi propune sa lupte. Sofismul este aici la ele acasa: caci Conceptia, care îsi propune, cum spuneam, explicit, sa impuna un stat, o limba, o etnie, o limba etc. reprezinta, dupa toate normele sociologiei natiunii si nationalismului, chintesenta unui proiect sau program nationalist, în ciuda lipsei de consistenta si a falsului pe care se bazeaza argumentatia. Pentru autorii conceptiei, a fi nationalist moldovean nu e nationalism, dar a sustine limba, natiunea si etnia româna... da! Utilizarea atributului cu conotatii negative - nationalist – doar pentru ceea ce înseamna „românesc” nu este, în fond, decât o tehnica de propaganda sau proba unei confuzii majore care fundamenteaza acest document.

În al treilea rând, documentul se bazeaza pe o manipulare grosolana a textelor si conceptiilor europene privind drepturile omului sau ale comunitatilor etnice. În pofida filosofiei de la care pretinde ca se revendica, Conceptia nu face decât sa impuna de sus o carcasa identitara unei comunitati (populatia Republicii Moldova), ignorând nepermis dreptul individual la optiune al fiecarui cetatean. Altminteri spus, în loc sa plece de la drepturile omului pentru a ajunge la drepturile colective (multiculturalismul), textul le decreteaza pe cele din urma neglijându-le sistematic pe cele dintâi! În ciuda retoricii, este exact invers decât traseul european pe care documentul îl invoca cu obstinatie. Cum bine a sesizat un comentator de la Chisinau: „...atât actele privind drepturile si libertatile fundamentale ale omului, cât si actele referitor la drepturile minoritatilor etnice si nationale, vizeaza doar individul si autonomia sa ireductibila. Drepturile culturale si lingvistice sunt considerate drepturi individuale, dar care se exercita în mod colectiv. Ceea ce înseamna ca unui grup etnocultural i se acorda drepturi nu pentru a pastra si perpetua cu orice pret existenta acestui grup, indiferent de optiunile membrilor grupului. Dimpotriva, grupului i se acorda drepturi deoarece pentru persoanele respective apartenenta la acest grup este plina de sens si importanta pentru exercitarea libertatii lor”. În opozitie, cum sugeram deja, Conceptia, dimpotriva, propune o viziune si un sistem de valori care ar trebui împartasite de catre toti cetatenii. Autorii Conceptiei considera drept scop strategic: "afirmarea unui sistem de valori nationale la baza carora se afla constientizarea de catre toti cetatenii tarii noastre a apartenentei lor la poporul unic al Republicii Moldova" (partea IV, Sarcinile politicii nationale de stat)”14.

În esenta, este vorba despre „un proiect totalitar”, cum îl numea academicianul Cimpoi, care nazuieste sa impuna, de sus în jos, o unica identitate tuturor cetatenilor Republicii moldova, indiferent de optiunile sau dorintele lor. Indiferent, adica, de ceea ce comunitatea internationala numeste „drepturile omului”...

Mitul „fondator” al Republicii Moldova: moldovenismul

Axul principal al textului este ideologia modovenismului. Documentul vizeaza, în esenta, impunerea „moldovenismului” ca ideologie de stat. Cu vorbele unor reprezentanti ai societatii civile de la Chisinau: „Moldovenismul ca doctrina a asa-zisului specific national al ‘poporului moldovenesc’, cu istorie, cultura si limba diferite de cele ale poporului român, este, precum se stie, o fabricatie a regimului tarist de ocupatie si, în special, a ideologiei sovietice staliniste, menita sa justifice anexarea provinciei românesti Basarabia de catre Rusia tarista si, ulterior, prin aplicarea prevederilor Protocolului aditional secret la Tratatul sovieto-german din 23 august 1939 (Pactul Ribbentrop-Molotov) de catre Uniunea Sovietica”15.

Nu avem spatiu suficient pentru a descrie evolutia acestei ideologii relativ la teritoriul dintre Prut si Nistru (dar nu numai). Genealogia aceste idei indica limpede emitentul: Moscova si Kominternul, iar aparitiile ei pe scena istoriei – dupa cum sugereaza un comentator de la Chisinau - nu este lipsita de semnificatii: „De fapt, aceasta teza conceptie cominternista a mai fost formulata în aceiasi termeni si în noiembrie 1988, când au aparut faimoasele teze ale Comitetului Centra al PCM si cuvântarea lui N. Bondarciuc, la acea vreme secretar al CC al PCM, azi fruntas al aceluiasi partid, care se încheia cu celebrul ‘niet, niet I niet’. Anume acele teze au catalizat miscarea de emancipare nationala a românilor basarabeni si procesul de acordare a limbii române a statutului de limba de stat si de revenire la alfabetul latin”16.

Fenomenul moldovenismului a fost resuscitat în Republica Moldova mai ales dupa venirea la putere a Partidului Comunist, dar el nu este, în nici un caz, apanajul acestei formatiuni politice, caci versiunile în care acesta este livrat pe piata sunt diferite (cazul Partidului Democrat Agrar si a reuniunii acestora din 1994 – „Casa Noastra – Republica Moldova” – este primul care vine în minte). Recent, fenomenul a beneficiat de o analiza pertinenta sub forma unei teze de doctorat si care merita tata atentia. Una dintre concluziile lucrarii merita reluata: „ ... moldovenismul nu este ‘minciuna întreaga’, ci o semiminciuna. De aceea, demontarea acesteia nu este un lucru usor: a afirma ca basarabenii nu sunt moldoveni ar fi la fel de gresit cu a afirma ca ei nu sunt români. Într-o eventuala disputa privind tezele moldoveniste, este foarte important a nu se ataca partea asa-zis pozitiva a moldovenismului – faptul de a fi moldovean nefiind o contradictie cu a fi român. Pe de alta parte, faptul existentei statului Republica Moldova implica recunoasterea politonomului ‘moldovean’, care nu este o emanatie a moldovenismului, ci o realitate geopolitica. În calitatea lor de cetateni ai Republicii Moldova, si românii basarabeni si minoritarii sunt moldoveni. Speculând însa pe chestiunea identitara, moldovenistii comit în mod deliberat tot felul de confuzii, mizând pe deruta si ignoranta. (...) Astfel, moldovenismul se prezinta ca o manifestare a crizei identitare în Republica Moldova (urmare a politicilor de rusesti de deznationalizare si rusificare), dar si ca o continuare a acestor politici”17.

Miturile fondatoare ale Republicii Moldovenesti (2)

Proiectul de constructie se bazeaza pe câteva „axiome” repetate obsesiv. „Republica Moldova constituie continuarea politico-juridica a procesului multisecular de statalitate continua a poporului moldovenesc. Moldovenii - nationalitatea fondatoare a statului, împreuna cu reprezentantii altor etnii: ucrainenii, rusii, gagauzii, bulgarii, evreii, românii, belorusii, tiganii (romii), polonezii si altii constituie poporul Moldovei, pentru care Republica Moldova este Patria lor comuna”.

Textul este uluitor. În primul rând, prin acreditarea ideii ca actuala Republica Moldova ar fi succesoarea de drept a Principatului Moldova, principat al Tarilor Române care a participat la fondarea României moderne în 1859. Mai mult, acreditarea unui „proces secular de statalitate” este rizibila când implica un teritoriu (actual Republica Moldova) care nu a participat, de fapt, nici la unirea din 1958 (se afla atunci sub ocupatia Imperiului Rus). A doua chestiune, contradictorie, se refera la compozitia etnica a populatiei: acreditarea unui „melanj etnic” într-o republica care are, conform recensamântului în vigoare, o majoritate clara de circa doua treimi, nu face decât sa reia o ideea mai veche, de sorginte cominternista, referitoare la acest spatiu.

Românii ca „minoritate etnica”

O alta intentie clara a autoritatilor de la Chisinau este transformarea românilor într-o minoritate etnica. Plasarea „românilor” undeva între evrei si belorusi în textul Conceptiei sugereaza clar unul dintre obiectivele strategice ale Chisinaului. Unul dintre instrumentele cu care se va realiza acest obiectiv este recensamântul din 2004, unde confuzia etnie/cetatenie – se spera – va transforma „românii” într-o minoritate etnica, covârsita de... „moldoveni”. Textul Rezolutiei este relevant la acest punct: „Beneficiarii respectivei conceptii vor fi Rusia si diaspora rusa din R. Moldova: Rusia îsi va asigura astfel, pentru decenii înainte, dominatia sa în regiune si realizarea intereselor geostrategice în raport cu Uniunea Europeana si NATO. Pentru mentinerea statutului de mare putere în afacerile europene, Rusia impune R. Moldova, prin intermediul actualilor guvernanti comunisti de la Chisinau, un plan de deznationalizare definitiva a românilor basarabeni, de creare a unui "popor unic" în care elementul românesc majoritar va fi "dizolvat" în asemenea masura încât va putea fi ignorat. Diaspora rusa, care are la ora actuala suprematia economica si mediatica, va dobândi oficial si suprematia cultural-lingvistica si îsi va prezerva toate drepturile politice necesare pentru realizarea scopurilor geopolitice ale Rusiei. Astfel, R. Moldova i se pregateste, prin aceasta conceptie funesta si prin tentativa de federalizare, statutul de enclava rusa la frontiera Uniunii Europene si NATO, dupa modelul regiunii Kaliningrad”.

Aceasta idee ca românii sunt o minoritate etnica nu este noua în Republic Moldova, dar, odata cu recensamântul, va capata o confirmare „stiintifica”. Cu voie sau fara, aceasta ideea a mai fost invocata la Chisinau chiar de gazetari aflati în tabara democratica . Cea mai importanta „contributie” la impunerea acestui sofism periculos apartine însa lui Renate Weber, Valentin Stan si Gabriel Andreescu cei care, în studiul „Relatia României cu Republica Moldova”19 sustineau acelasi lucru: optiunile cetatenilor care se declara români sau a celor care se declara moldoveni trebuie respectate deopotriva etc., etc. Nu e de mirare ca textul a fost republicat rapid de catre publicatiile guvernamentale de la Chisinau!

Consecintele unei asemenea evolutii sunt extrem de grave si periculoase, pe termen scurt, iar pe termen lung insolubile. Pe termen scurt va exista atunci „baza legala” pentru impunerea limbii ruse ca a doua limba de stat – limba româna va deveni a limba a minoritatilor – a eliminarii cursului de „istoria românilor” sau chiar a... etnicizarii Mitropoliei Basarabiei prin transformarea ei într-o biserica româneasca, deci minoritara. Pe termen lung, însa, acest multiculturalism extrem – caci pulverizeaza bazele consensuale ale oricarui stat - nu are nici o solutie, pentru ca intra într-o serie de contradictii din care nu se mai poate iesi. Inutil sa spunem ca acest mod de gândire nu este acreditat de nici un document european si, mai ales, nu este practicat (caci este imposibil!) de nici un stat de pe continent20.

Multiculturalismul sau noul „marxism-leninism”

Socheaza aproape, în textul Conceptiei, abundenta termenului „multiculturalism”, „multicultural”, „multilingv”. În primul rând, e ciudata aceasta strategie pentru un text care vrea sa promoveze unitatea unui stat si a unei „natiuni”. Se vadeste însa în acest document – veritabila struto-camila din acest punct de vedere – dorinta de a pune cap la cap tezele mai vechi si mai noi ale internationalismului proletar, pe de-o parte ideologia moldovenismului, pe de alta, cea a multiculturalismului. Dupa cum comenta un ziarist de la Chisinau: „Daca în perioada sovietica politica de deznationalizare si rusificare a popoarelor ocupate se desfasura sub acoperirea ideologica a internationalismului proletar, iar temelia doctrinara o asigurau Marx, Engels si Lenin, astazi politica de asimilare, promovata de Rusia prin intermediul comunistilor, utilizeaza terminologia împrumutata din limbajul occidental despre societatea civila multinationala, stat polietnic, popor multicultural si multilingv”21.

Este limpede însa ca aceasta incoerenta doctrinara nu poate pretinde pretentii de document fondator.

O limba, doua limbi...

O alta contradictie ce brazdeaza textul se refera la limba. Iata textele: „Limba moldoveneasca, având statutul de limba de stat, se foloseste în toate sferele vietii politice, economice, sociale si culturale. Una din prioritatile nationale ale Republicii Moldova este asigurarea însusirii limbii moldovenesti”. Dar si: „Limba rusa care, în conformitate cu legislatia în vigoare, are statutul de limba de comunicare interetnica, se aplica si ea în toate sferele vietii statului si societatii. Pentru Moldova este caracteristic bilingvismul moldo-rus si ruso-moldovenesc statornicit istoriceste, care, în actualele conditii, este necesar sa fie dezvoltat si perfectionat”. Pe de-o parte: „crearea neîntârziata a conditiilor necesare pentru însusirea limbii moldovenesti de catre o parte a populatiei Moldovei”, pe de alta: „neadmiterea restrângerii sferei de folosire a limbii ruse în toate domeniile vietii statului si societatii” si „asigurarea de conditii pentru pastrarea si dezvoltarea în continuare a functiilor oficiale ale limbii ruse”22.

Textul este cel putin ambiguu. Pe de-o parte, daca, programatic, „limba moldoveneasca” va deveni o „prioritate nationala”, ce sens mai are acordarea unui statut egal limbii ruse? Care este, în mod real, intentia celor care au lansat documentul? Publicatia Flux, ziarul de limba româna cu cel mai mare tiraj, încearca sa raspunda: „autorii acestui plan cauta sa mentina, în mod artificial, situatia când majoritatea româneasca si toate minoritatile, cu exceptia celei ruse, vor cunoaste si vor vorbi obligatoriu limba rusa, în timp ce minoritarii reprezentând fosta natiune dominanta a imperiului sovietic vor cunoaste doar limba rusa. Prin urmare, avem de-a face cu un asa zis bilingvism cu totul distorsionat, care ar trebui numit mai corect aparhaid, adica dominatia discriminatorie a unei minoritati asupra majoritatii. Sa nu uitam ca aceasta majoritate include atât majoritatea româneasca cât si minoritatile ruse” .

O conceptie represiva a unui regim represiv

Chestiunea cea mai grava, probabil, si care ridica semne serioase de întrebare asupra acestui demers, este maniera în care acesta va fi implementat în societatea moldoveneasca. Indiferent de parerea pe care o avem fata de tezele documentului, o discutie sau dezbatere democratica pe aceasta tema nu are, în principiu, a dauna. În fond, democratia presupune si dreptul la eroare: poti gresi, te poti însela, dar pentru asta nu poti fi eliminat din spatiul discursului public.

Alta este însa problema grava – apropo de democratie – care apare relativ la acest document. Ea tine de maniera în care puterea politica propune si vrea sa impuna acest proiect. O discutie reala lipeste si, mai mult, textul stipuleaza explicit pedepse pentru cei care se vor opune. Acesta este principalul motiv pentru care academicianul Cimpoi o definea, la conferinta deja invocata, „cu caracter totalitar”: „Conceptia pusa în discutie este, de fapt, o anticonceptie, deoarece ignoreaza adevarul stiintific despre românii moldoveni si limba româna. Este construita pe un temei de nisip, o utopie ce nu tine cont de realitate. Ea nu are nici o sansa de a fi transpusa în practica, fiindca nu se tine cont de parerea intelectualitatii. Asa-zisul dialog fructuos între autoritatile publice si societatea civila s-a dovedit a fi o farsa mincinoasa. Aceasta conceptie nu respecta drepturile fundamentale si principiile democratice recunoscute pe plan european si international, libertatea de gândire si exprimare, valorile democratiei, drepturile omului etc. Este o conceptie cu caracter totalitar”23.

Textul contine, explicit, avertismente limpezi si deloc linistitoare în legatura cu viitorul Republicii Moldova. Astfel, documentul sustine orientarea politicii de stat catre: „neutralizarea juridica si politica a necontenitelor tentative de demoldovenizare, de negare a existentei natiunii moldovenesti si a statalitatii moldovenesti, de discreditare a istoriei moldovenesti, de negare a etnonimului „moldoveni” si glotonimului „limba moldoveneasca””. social-economica a tuturor regiunilor Republicii Moldova. Dupa cum s-a exprimat presa democratica de la Chisinau, „într-o singura propozitie avem concentrata dorinta expresa a comunistilor de a neutraliza, din punct de vedere juridic si politic, pe toti cei care vor îndrazni sa împartaseasca o alta opinie. Însusi faptul ca Voronin urmareste neutralizarea juridica si politica a celor pe care îi considera indezirabili, arata, fara putinta de tagada, adevarata fata a regimului comunist de la Chisinau. Acesta a ramas fidel traditiilor marxist-leniniste si staliniste de practicare a terorii ca norma politica si a violentei ca mijloc de anihilare a oponentilor. Aceste rânduri sinistre trebuie privite în contextul tuturor ajustarilor legislative operate de comunisti în ultimii doi ani, prin care sunt distruse în mod premeditat si metodic institutiile democratice si suprimate drepturile fundamentale ale omului”24.

Aceste planuri apar si mai periculoase daca ne gândim la initiativa comunista de modificare a Constitutiei care urmareste introducerea unui regim de functionare a unor legi speciale si extraordinare, ce ar anula, de fapt, principiile constitutionale democratice si ar distruge statul de drept, ca si prin Legea privind combaterea activitatii extremiste. Dupa prognoza aceluiasi ziarist: „Ar fi de asteptat ca dupa intrarea în vigoare a acestui document monstruos sa urmeze modificarea Codului Penal si a altor legi care sa permita lichidarea Opozitiei si a presei incomode”.

Dictionarul moldovenesc-românesc

„A promova sub orice forma o limba moldoveneasca deosebita de limba româna este, din punct de vedere lingvistic, ori o greseala naiva, ori o frauda stiintifica; din punct de vedere istoric si practic, o absurditate si o utopie; din punct de vedere politic, e o anulare a identitatii etnice si culturale a unui popor si, deci, un act de genocid etnico-cultural”
Eugen Cosariu25

Vineri, 25 iulie, în Partidului Comunistilor din Moldova Comunistul se putea citi o prezentare oficiala a straniului Dictionar moldovenesc-românesc. Evident, textul este scris de „neobositul detractor al culturii românesti V. Stati” (cum îl numeste presa de la Chisinau), tot el autor al dictionarului. Textul este plasat la rubrica „raftul de carti” si poarta supratitlul „Senzational! Prima data în istorie! A aparut dictionarul moldovenesc-românesc!” Nu e nici o coincidenta ca si Dictionarul si i au fost tiparite, practic, concomitent. Cum am scris deja, Dictionarul este parte organica a Conceptiei si cine nu îl percepe asa este în teribila eroare.

Un jurnalist de la Chisinau comenta astfel aparitia lui: „În fata unei tiparituri de acest fel, am înteles în sfârsit cum se descifreaza sigla comunistilor de azi, în care pe lânga secera si ciocan, mai e plasata si o carte deschisa. Negresit, cartea din sigla bolsevica, monument al prostiei si deopotriva al arogantei si agresivitatii împotriva bunului simt, este dictionarul lui Stati (...) Într-adevar o astfel de scriitura de sorginte stalinista apare în premiera si împinge dincolo de limitele absurdului vechea teorie comunista prin care se neaga unitatea etnolingvistica si culturala a românilor. Noi, românii de dincoace de Prut, am suportat din plin efectele nefaste ale politicii expansioniste rusesti, care si-a acoperit dintotdeauna invaziile din 1812, 1940 si 1944 cu „misiunea eliberatoare” a armatei de ocupatie, care salva „moldovenii” de ocupantii români”26.

Cartea presupune, practic, mai multe etaje de lectura, inclusive. În primul rând, volumul a fost o provocare organizata tocmai în acel moment (si) cu scopul de a stârni reactia oficialitatilor de la Bucuresti în preajma întâlnirii între Iliescu si Voronin27 . Pe lânga aberatiile inserate acolo sau strofele inepte semnate de acelasi V. Stati28 sunt inserate în prefata jigniri la adresa României sau a primului-ministru, România fiind, de fapt, ortografiata „Rromânia”.

Dincolo de mitocanie si provocare se afla al doilea nivel e lectura. Acesta justetea justetea, în sine, a întreprinderi. Care e, fireste, nula. Cel putin la acest capitol. Daca nu la altele, unanimitatea intelectualilor români de dincolo de Prut e clara si fara echivoc. Alaturi de textele din publicatii precum Flux29 sau Timpul30, grupajul realizat de publicatia Contrafort31 da radiografia reactiei intelectualilor de la Chisinau. Vasile Gîrnet scrie despre „... Vasile Stati, personaj grotesc, mândru purtator al unei prostii flamboiante, dublate de o impertinenta pe masura, care produce periodic diversiuni în mediul cultural si politic de la Chisinau”; Nicolae Negru spune ca „e rodul unei crize de schizofrenie antiromâneasca (cu foarte posibile radacini kaghebiste) combinate cu complexul lui Herostrat”; Mihai Cimpoi comenteaza: „Asa numitul Dictionar moldovenesc-românesc al lui Vasile Stati, renumit criminal al culturii noastre, plastograf si plagiator de cea mai josnica speta, este o monstruozitate care nu ar merita nici o atentie daca nu ar reprezenta o mentalitate ce tine de moldovenismul primitiv si nu ar avea sustinere oficiala”; Eugen Lunga avertizeaza ca „efectul stiintific al acestui op este nul”, dar ca „dictionarul semnaleaza... întoarcerea la era troglodita, când cutuma politica si ideologica scârnavea adevarul istoric si stiintific”; Vasile Romanciuc îl numeste „un certificat al prostiei ajunsa la paroxism”; Leo Butnaru scrie despre „sfertodoctul cu sistem” si despre dictionar ca „un mod de a scotoci în pubelele de gunoi ale ideologiei comunist-tariste”; Lidia Codreanca argumenteaza despre „fobia glotonimica”, aceasta „pecingine veche pe trupul Moldovei dintre Prut si Nistru, al Basarabiei noastre”; Constantin Cheianu îl numeste, simplu, „o escrocherie”; Andrei Burac scrie ca „V. Stati este o persoana care a sfidat deseori istoria, a scuipat în fata unui întreg neam din care face si el parte”; Iuria Colesnis afirma ca „nici chiar comunisti ortodocsi sovietici n-au îndraznit sa faca o asemenea mojicie sau ceva similar”; Ion Ciocanu scrie ca „în loc sa combata rusismele care s-au latit asemenea unei pecinegi pe corpul limbii noastre stramosesti, autorul „dictionarului” le considera piloni ai unei limbi distincte – „moldovenesti””; Nicolae Rusu crede ca „acest dictionar este o aberatie atât de evidenta, încât, probabil, nici autorul nu crede cu adevarat în „teoria” pe care, de mai multe decenii, o promoveaza cu atâta tupeu”; Grigore Chiper afirma ca „în noile conditii, când la putere au acces radicalii comunisti, pro-rusi si românofobi declarati, ideea moldovenismului a devenit doctrina de stat. În acest sens, V. Stati este expresia a ceea ce s-ar numi comanda politica”; Iurie Bodrug scrie ca „Antiromânismul veninos al celor care au pus la cale acest kitsch monstruos i-a impus sa scoata pe piata un asemenea produs cu o denumire atât de bizara”; Nicolae Spataru considera ca „sa le oferi basarabenilor un asemenea dictionar înseamna sa-ti bati joc de ei în modul cel mai mojicesc, sa nesocotesti în mod criminal soarta lor vitrega si faptul ca mai bine de jumatate de secol au fost îndobitociti, batjocoriti, umiliti si deznationalizati”; iar Iulia Ciocan crede ca „este în natura lucrurilor sa apara ineptii într-un stat în care domneste dezmatul, sa existe românofobie într-o republica condusa de fostii nomenclaturisti”. Alte comentarii sunt, cu siguranta, inutile... Vom încheia aceasta sectiune cu un pasaj din articolul directorului publicatiei Timpul, Constantin Tanase, deja citat: „Aparitie Dictionarului moldovenesc-românesc m-a facut sa-mi schimb parerea despre V. Stati. Dupa mine, Stati merita cu prisosinta un loc de cinste în Aleea Clasicilor din Chisinau. Stati, editând mult blamatul dictionar, a facut pentru clarificarea definitiva a problemei limbii române în R. Moldova mai mult decât academiile de la Chisinau si de la Bucuresti. Prin acest dictionar, Stati demonstreaza cp asa-zisa „limba moldoveneasca”, diferita de cea român, NU EXISTA! Si punctum, aplicând astfel o lovitura mortala (sa speram, ultima) moldovenismului primitiv anti-românesc”.

Al treilea nivel de lectura a dictionarului lui Stati este cel al semnificatiei lui dincolo de provocare si fals. Iar semnificatiile ultime sunt de esenta geopolitica. Nu doar în sensul ca este parte si expresia a proiectului numit Conceptia politicii nationale de stat a R. Moldova, ci ca ilustreaza întreaga fobie occidentala pe care un regim de extractie comunista înca o încarneaza si ilustreaza. România este pentru Republica Moldova, geopolitic vorbind, Uniunea Europeana si NATO. Un gazetar de la Chisinau a surprins excelent ideea ca atacul regimului comunist de la Chisinau nu este doar asupra României, ci asupra Occidentului pe care, în raport cu R. Moldova, România îl ilustreaza: „Dupa ce s-au tot facut glume pe seama inexistentei unui dictionar moldo-român, iata ca provocatorul de serviciu Stati ajunge sa materializeze un banc, care, devenind realitate, înceteaza sa fie comic si devine sinistru. V. Stati îsi bate joc cu nerusinare de România, îi prezinta pe români ca pe niste tigani si îl insulta mitocaneste pe premierul Adrian Nastase. Cliseul batjocoritor este cunoscut. Întreaga propaganda sovietica împotriva Occidentului se facea dupa acelasi tipar, acesta fiind un element de baza al „razboiului rece” dintre URSS si lumea libera. Denigrarea si insulta porcoasa erau procedeele predilecte ale propagandistilor sovietici. Asa cum R. Moldova de azi a devenit un URSS în miniatura, România este identificata cu Occidentul, prin urmare devine tinta unor atacuri sordide. Prin aceasta scriitura abominabila, puterea de ocupatie a Federatiei Ruse, exercitata de catre un partid de ocupatie, cel comunist, urmareste si testarea capacitatii de reactie a societatii” 32.

Razboiul regimului comunist nu este doar cu România, ci cu valorile euro-atlantice pe care (si) aceasta le reprezinta si semnifica. Aceasta este explicatia ca, în Piata Marii Adunari nationale sau în fata Ambasadei se pot auzi si cântece românesti, si drapele NATO sau ale Uniunii Europene...

Concluzii. Ce se întâmpla acolo? Dar ce se întâmpla aici...

“Desi pare convenabila, trebuie sa recunoastem ca este falsa sau cel putin incompleta ideea ca în Basarabia de azi discutiile despre glotonimul ‘limba româna’ si etnonomul ‘popor român’ ar purta doar un caracter stiintific… Aici, în Basarabia, afirmatia ca esti român constituie un act politic… La noi poti fi foarte bine orice, dar daca te îndaratnicesti sa fii ceea ce esti, adica român, exasperezi toata tagma de artizani ai unei noi natiuni”
Tara, 1995

Doua concluzii, redate succint, vor încheia acest material si vor tine deschis un dosar care este departe de a fi epuizat:

Criza identitara a Republicii Moldova

Recentele decizii ale autoritatilor comuniste sunt doar expresia unui razboi mai adânc care se petrece peste Prut. Genealogia conflictului si radacinile crizei trebuie cautate mult mai departe. Batalia aceasta culturala la care asistam – sa ne reamintim ca una dintre putinele, daca nu unica, miscare de protest care a pornit de la explicite revendicari culturale s-a petrecut anul acesta la Chisinau – a început demult în Basarabia si s-a acutizat odata cu aparitia statului Republica Moldova. Nu e cazul sa insist aici asupra unei istorii, în general, stiute33 .

Care este, de fapt, esenta chestiunii? Citatele au sugerat deja: una identitara. Întrebarea “Cine sunt eu?” ramâne una dintre mizele cruciale ale oricarui pariu existential. Nu vom intra aici în complicate chestiuni de sociologia natiunii si nationalismului sau de geopolitica, dar merita reamintit – apropo de statul moldovean - ca unul dintre elementele constitutive ale unei asemenea entitati este cel pe care Anthony Smith îl numea “etno-istorie” (etno-history). Intra aici suma tuturor elementelor – mituri, memorie comuna, simbolistica etnica, legatura cu teritoriul, asumarea trecutului etc. – care constituie si configureaza legitimitatea implicita a statului în cauza (pe care se bizuie, apoi, prestatia lui politica, culturala, economica etc.). Este vorba despre aceea parte necontractuala a contractului despre care vorbea clasicul sociolog francez Emile Durkheim si care constituie, în esenta, orice proiect comunitar (national), respectiv fixeaza bazele acelui consens care nu este – nu poate fi – doar de natura rationala. De aceea nu poate fi inventat rational, de sus în jos. În lipsa unui asemenea fond sau a neasumarii celui “oficial” (promovat de sus de o putere politica), criza este perpetua sau, în orice caz, recurenta. Acesta este cel putin verdictul lui Anthony Smith si a celora din scoala lui. Mai mult: în conditiile unor discursuri identitare paralele si/sau concurentiale – mai cu seama când unul dintre ele ale girul statului – ne aflam în situatia numita de geopoliticieni “tara sfâsiata” (torn-country). Instabilitatea, în asemenea conditii, este endemica, iar criza perpetua, în ciuda unor momente de aparenta stabilitate. Pe de o parte, oricând pot aparea noi generatii care sa urce pe scena publica si sa revendice sau sa impuna un alt discurs identitar, sau, pe de alta parte, niciodata discursul identitar forjat de oficialitate nu va reusi sa se impuna cu adevarat. Criza normalitatii se transforma în asemenea situatii în normalitatea crizei. Pe acest fundal se joaca, mai mult sau mai putin coerent, celelalte evolutii (Republica Moldova nu e în nici un caz unicat: nici Macedonia – FYROM sau Bosnia-Hertegovina, printre altele, nu o duc mai bine…)

Într-o asemenea situatie pare sa se gaseasca astazi Republica Moldova si de aici precaritatea statului de peste Prut. Conflictul la care asistam este de esenta identitara. Razboiul cultural si identitar este nu doar concomitent, ci sinonim cu Republica Moldova.

Momentele descrise aici sunt parte a acelei crize profunde34...

Integrarea euro-atlantica si obligatiile României

Ce e de facut? Paradoxal – doar pentru cei are gândesc raportul problematicii cu integrarea europeana ca incompatibil - extrem de mult. Si tocmai acum ceva e de facut, pentru ca trebuie sa fie facut! Altminteri spus, tocmai apropierea României de structurile euro-atlantice aduce, intempestiv, chestiunea Republicii Moldova în prim plan.

Din doua motive. Pe de-o parte, ca formula de angajare europeana. Integrarea în structurile institutionale europene nu aduce numai beneficii, dar si obligatii. Iar una dintre ele se refera strict la protectia minoritatilor si a drepturilor omului. Asa cum România din acest punct de vedere are, poate, cea mai liberala constitutie, excedând chiar baremurile impuse de procesele de integrare, ea trebuie sa-si asume rolul de curea de legatura între ce se întâmpla în alte spatii pe care, lingvistic cel putin este cel mai bine pregatita sa le abordeze, si institutiile europene. O încalcare a drepturilor unei minoritati vorbitoare de lima româneasca si traitoare în tari care se afla înca mai prost plasate în raport cu UE trebuie facuta publica si semnalata la nivel european. Este, în esenta, una dintre obligatiile care deriva (si) din conditia de candidat al României. România nu îsi poate asuma un rol de lider regional în zona daca nu va deveni lider regional si la nivelul respectarii drepturilor omului. Si asta nu înseamna numai legislatie interna – de departe cea mai liberala din zona -, ci si atentie la ceea ce se petrece în jurul ei din acest punct de vedere si colaborare sistematica cu structurile europene din acest punct de vedere. Activismul european pe aceasta directie este, deci, nu doar o optiune, ci o obligatie.

Daca prima motivatie are în vedere chestiunea integrarii în UE, a doua ratiune majora se refera la integrarea si locul României în NATO. Integrarea – este un lucru prea putin constientizat - a accelerat masiv interesul pentru populatia româneasca risipita în jurul frontierelor. Românii se întind nu doar în Balcani, Ucraina sau Republica Moldova, dar si în Georgia, tarile baltice, Armenia sau Moscova… Rolul pe care România îl va dobândi din punct de vedere strategic va spori, geometric, importanta acestor comunitati. Si contemplata pe acest versant, problema poarta, iarasi, stigmatul obligativitatii, nu cel al simplei optiuni…
Daca ce e de facut este, nadajduim, limpede, cum e de facut pare mai dificil de abordat. Dar nu e. Tinând seama de defectiunile lesne reperabile în acesti 13 ani, în ciuda unor gesturi laudabile, desi singulare, poate ca cel mai bun punct de plecare este… evitarea lor. Asta înseamna, înainte de toate, suprematia proiectului asupra proiectelor, coerenta institutionala si, mai ales, mutarea accentului – cantitativ vorbind – de la politic la civic, respectiv de la actiuni guvernamentale la cele prin intermediul asociatiilor non-guvernamentale (ONG, publicatii, cercuri de dezbateri etc.). În lipsa unor fundatii local (nationale) care sa aiba pe agenda aceasta chestiune, guvernul, prin fondurile pe care le aloca – nu o data complet aiuritor si pe niste directii absolut hazardate – va trebui sa-si asume plasarea problematicii în zona de interes a publicului român (finantare de publicatii de acest profil, cercetari, seminarii nationale si internationale, ONG cu activitati în zona etc.).

Si înca o observatie. Doar o redefinire a pozitiei problemei românilor Republica Moldova în spatiul civic poate sa redeschida cu succes acest dosar. Numai transformarea ei în chestiune cheie o poate impune atât la nivelul interesului public, dar si – prin recul - la nivelul interesului politicienilor. (Politicianul român de astazi, cu rarisime exceptii, ignora sistematic aceasta problematica. Si nu exista vreo speranta pe termen scurt ca lucrurile se schimba. Dar, indirect, prin plasarea chestiunii în spatiul public, deci ca problema care poate mobiliza o parte de public sau anumiti lideri de opinie, aceasta poate intra si pe agenda de interese a politicianului român, cel putin din motive pragmatice. La rându-i, acesta va putea perpetua atentia asupra problemei în mediile politice în care evolueaza).

Textul de fata nu vrea, fireste, sa epuizeze gama de solutii, cât, mai ales, sa deschida problema. Care, cum am sugerat, nu mai tine doar de registrul optiunilor României, ci de cel al obligatiilor ei – ca sa nu mai pomenim aici, excesiv, de vetusta… demnitate nationala35.


--------------------------------------------------------------------------------

Chestiune Basarabiei în istoriografia comunista, Editura Arc, Chisinau, 1996.
Moldovenii, România, Rusia si politica culturala, Editura Arc, Chisinau, 2002.
„Prefata” la Chestiune Basarabiei în istoriografia comunista, Editura Arc, Chisinau, 1996.
Cadrul conceptual utilizat în aceasta analiza l-am dezvoltat în alta parte. Vezi Ilie Badescu, Dan Dungaciu, Sociologia si geopolitica frontierei, Editura Floarea albastra, 2 vol., Bucuresti, 1995.
Numai în cazul în care fixarea granitei înaintarii unui proces frontalier este naturala, deci organica, spatiul de frontiera înceteaza sa existe. Cazul tipic aici este, de pilda, înaintarea frontierei protestante în Europa. Aceasta înaintare s-a oprit, organic, la marginea spatiului ortodox, deci fixarea granitei protestante s-a petrecut de la sine (de ce stau lucrurile asa nu e locul sa detaliem aici).
Este vorba despre acele zone care emit – justificat sau nu - pretentii la apartenenta la acel spatiu.
Este vorba mai ales despre acele spatii de frontiera refuzate, respectiv acele spatii care emit, justificat sau nu, pretentii la includere în interiorul granitei.
Chiar si exodul masiv al populatiei din Republica Moldova spre Occident – circa 1 000 000 de persoane – este explicabila doar în acesti termeni. Caci acesti oameni, care vor – si demonstreaza ca pot – sa munceasca si sa traiasca în spatiu occidental sunt adeptii si electoratul partidelor din Opozitie, deci anti-comuniste, care refuza programatic locul în care cancelariile politice au stabilit ca trebuie fixata granita înaintarii frontierei euro-atlantice. Ne aflam astazi în situatia în care acesti emigranti – activ socio-politic si anti-comunisti ca structura – ajung sa sustina regimul Voronin atât economic – prin valuta pe care o aduc în tara sau o trimit regulat familiilor lor – cât si politic – prin deprivarea partidelor din opozitie, anti-comuniste, de sectiunea cea mai activa a electoratului lor! Gestul acestora de a pleca a fost generat, din pacate, trebuie sa repetam, si de mesajele cinice pe care unele cancelarii europene (inclusiv OSCE) le-au transmis în legatura cu viitorul „ne-european” al Republicii Moldova. Principalul mobil pentru emigrare este astazi un amestec de lipsa de proiect, necredinta si sentiment de abandonare. Lipsa de încurajare sau declaratiile de respingere a Republicii Moldova formulate de membrii importanti ai institutiilor europene (Prodi este doar unul dintre acestia), lipsa de proiect si de angajare a României – ca virtuala punte spre Europa sau NATO a Moldovei – au facut mai mult rau populatiei de dincolo de Prut decât toate tancurile Armatei a XIV stationata în Transnistria.
Din Rezolutia conferintei „Conceptia politicii nationale de stat a R. Moldova”, desfasurata duminica, 14 septembrie, în sala mare a Uniunii Scriitorilor din Moldova. Moderator a fost academicianul Mihai Cimpoi, presedintele Uniunii Scriitorilor din Moldova. Au participat savantii si profesorii: Anatol Ciobanu, Gheorghe Bobâna, Andrei Esanu, Mihai Purice, Ion Barbuta, Ana Bantos, Anatol Petrencu, avocatul Gheorghe Susarenco, scriitorii Mihail Gheorghe Cibotaru si Ion Ciocanu, Stefan Urâtu, presedintele Comitetului Helsinki Moldova. În dezbateri au mai luat cuvântul academicienii Petru Soltan si Alexandru Mosanu, scriitorii Haralambie Moraru, Serafim Saka, Valeriu Matei, Ion Hadârca, Pavel Balmus s.a.
Contrafort, Anul X, nr. 7-8 (105-106), 2003.
Conceptia politicii nationale de stat a Republicii Moldova a fost examinata miercuri, 11 septembrie, în cadrul Clubului de presa de la Chisinau, participantii la dezbateri apreciind documentul elaborat de institutia prezidentiala drept „batjocura fata de natiunea titulara”. Potrivit presedintelui Uniunii Jurnalistilor, Valeriu Saharneanu, conceptia respectiv trebuie tratata în modul cel mai serios, deoarece „principalul scop al conducerii de vârf este ca Republica Moldova sa nu se integreze în Europa”. O atitudine similara fata de conceptie a exprimat-o liderul Partidului Social Democrat, Oazu Nantoi, desi considera ca „acest proiect nu merita o abordare academica, deoarece este o provocare politica cam rasuflata”. „Prin intermediul lui, conducerea de vârf încearca, de dragul succesului, sa faca vrajba interetnica. Faptul ca partidul de guvernamânt intentioneaza sa implementeze aceasta conceptie începând cu luna ianuarie 2004 este o dovada ca actuala guvernare comunista se pregateste de viitoarele alegeri parlamentare. Aceasta conceptie, elaborata la Presedintie, contravine flagrant prevederilor legislatiei internationale”, a conchis Nantoi. Comentatorul politic Vasile Botnaru a mentionat la rândul sau ca autorii conceptiei „nu si-au propus sa gaseasca o solutie pentru politica relatiilor interetnice, ci încearca sa satisfaca ambitiile puterii”. „Aceasta conceptie este o utopie care nu tine cont de realitate, de istorie si de procesul de deznationalizare, autorii urmarind o mentinere a limbii ruse si a realitatilor din perioada sovietica”, a declarat academicianul Mihai Cimpoi, care evidentiind contextul lingvistic al Conceptiei politicii nationale, a mentionat ca în cazul în care limba rusa va fi proclamata de stat, limba natiunii titulare va fi desconsiderata. Cu aceste opinii nu a fost de acord liderul partidului "Ravnopravie", Valerii Klimenko, caruia, desi „nu-i place aceasta conceptie”, articolul privind proclamarea limbii ruse ca limba de stat „ar fi o perspectiva”. „O treime din populatia Republicii Moldova vorbeste limba rusa si aceasta ar fi o solutie pentru rezolvarea conflictului transnistrean, deoarece transnistrenii nu vor accepta sa se reintegreze daca limba rusa nu va fi proclamata de stat in Republica Moldova”, a conchis Klimenko.
În ciuda unei retorici „europene”, documentul nu pomeneste nici o institutie euro-atlantica careia Republica Moldova ar dori sa i se alature în viitor.
Merita citat aici comentariul din Rezolutie la aceasta chestiune: „Între alte scopuri nedeclarate, dar urmarite de proiectul conceptiei, este denaturarea adevarului despre ampla miscare nationala din anii 1989-1991, definita ca fiind un "conflict civil", precum si anularea tuturor cuceririlor democratice din anii de renastere nationala a românilor basarabeni”.
Tamara Caraus, „Despre politica nationala în Republica Moldova: între bilingvism si unilingvism”, în Timpul, vineri 5 septembrie, pp. 12-13.
Din Rezolutia conferintei „Conceptia politicii nationale de stat a R. Moldova”.
Igor Burciu, „Revansa bolsevica în actiune. Conceptia impunerii minciunii prin teroare”, Flux, Editia de vineri, 1 august, 2003, p. 5.
Argentina Gribicea, National si politic în Republica Moldova. Contributii de sociologie si geopolitica regionala, teza de doctorat, Universitatea Bucuresti, Facultatea de Sociologie si Asistenta Sociala.
Vezi în aceasta chestiune polemica dintre publicatiile Literatura si Arta si Tara din iulie-august 1994.
Texul a fost tiparit în „22 Plus”, 25 ianuarie 1995.
Vezi, pe aceasta chestiune, articolul Tamarei Caraus, deja citat.
Burciu, articol citat. Sau, cum spune Rezolutia deja citata: „Proiectul conceptiei impune, de fapt, o maniera sfidatoare, fara precedent, de desconsiderare si umilire a românilor basarabeni – natiunea de baza a statului, prin promovarea ideii potrivit careia nu cultura, limba, istoria si jertfa pentru aceste valori eterne sta la temelia Republicii Moldova, ci amalgamul de "culturi" ale diasporei, de fapt, cultura si limba rusa. Realizarea acestei idei revansarde ne-ar situa în anii '50 din secolul trecut si ar fi de natura sa arunce în aer "pacea interetnica" si "concordia civica", declarate cu atâta emfaza în proiectul conceptiei ca valori fundamentale ale R. Moldova. Mai mult decât atât, o asemenea politica nationala urmareste si scopul izolarii societatii din R. Moldova de România si de poporul român, aflate într-un benefic proces de integrare în Uniunea Europeana”.
Burciu, articol citat.
Iar academicianul Alexandru Mosanu avertiza, în aceiasi idee, asupra persecutia românilor basarabeni: „În baza acestei conceptii, care prevede "formarea de catre stat a unei politici de cadre bazata pe criteriile profesionalismului, competentei si devotamentului fata de patrie", românii basarabeni vor fi discriminati pe motive de lipsa de patriotism ruso-comunist. Conceptia are drept scop transformarea celui de-al doilea stat românesc într-un stat antiromânesc, într-un stat-focar de tensiune la granita cu NATO si UE. Societatea civila trebuie sa creeze un centru de coordonare a luptei împotriva tentativelor de rasturnare a ordinii constitutionale în R. Moldova, de transformare a ei într-o enclava a Rusiei”.
Burciu, articol citat.
Apud. Gheorghe Ghimpu, Constiinta nationala a românilor, Editura Garuda-ART, Chisinau, 2002, p. 438. Eugen Cosariu este unul dintre marii savanti ai lumii: filolog, filosof, sociolingvist, cunoscator a circa treizeci de limbi ale lumii, Doctor Honoris Causa a 17 universitati si membru titular si membru de onoare al mai multor Academii.
Vitalie Calugareanu, „O carte între secera si ciocan”, în Flux, Editia de vineri, 1 august, 2003.
În plus, poate fi si un soi de praf în ochi pentru a distrage atentia de la initiativa politica mult mai grava si mai periculoasa pe care o ilustra, respectiv Conceptia presedintelui Voronin.
Iata o mostra a gândirii „savantului” Stati (în versuri de data asta) care te lasa fara glas: „Unii zic ca e otrava,/Dar de stai sa te gândesti,/Limba noastra cea moldava-i/Mama limbii românesti”.
Articolul lui Vitalie Calugareanu deja citat.
Vezi Vlad Pohila, „Când limba nationala e lasata la cheremul unor cârpaci” si, mai ales, textul nemilos al lui Constantin Tanase, „De neamul si limba moldovenilor”, nr. 29(91), p. 9 si, respectiv, 6,10.
Anul X, nr. 7-8 (105-106), 2003, pp. 16-19.
Calugareanu, articol citat.
Vadit, unul dintre momentele cele mai semnificative ale acestui conflict s-a derulat acum zece ani. Atunci, un “Ordin” semnat de Adrian Usatâi, directorul general al Radioteleviziunii, interzicea folosirea notiunii de “Basarabia” în institutia asupra carui rusii, vorba lui Eminescu, “l-au pus nacialnik”. Iata un fragment dintr-un text de la fata locului si intitulat “Fiecarui român – câte un calus în gura”: “Unul pentru Eminescu, altul pentru Iorga, se vor mai gasi câteva si pentru Kogalniceanu, Hasdeu, Russo. De azi înainte, adio Basarabie!… La nevoie se va gasi câte un calus si pentru Matcovschi cu Basarabia lui cu tot, care (ce neobranzare), chipurile, ar fi fost ‘trecuta prin foc si prin sabie, furata, tradata mereu’. Îi vine rândul si lui Vieru, facem rost de un cep si pentru ura lui. Sa astupam cu pamânt si gurile lui Ion si Doina Aldea Teodorovici, sa nu mai rasune din eternitate vocile lor anti-constitutionale care si de dincolo de mormânt submineaza statalitatea Republicii Moldova” (Tara, Chisinau, 1 iunie, 1993).
Daca 60 de ani de dominatie sovietica – iar regimul comunist a fost si un proiect identitar al unui stat care încalca orice reguli si avea la dispozitie toate institutiile culturale pentru a reusi – nu au fost capabile sa modifice si sa obliter

"Toata plimbarea asta prin lume mi-a deschis ochii asupra partilor bune si rele din tarile pe unde am fost, si inteleg ceva mai bine ce inseamna sa fii om. A fost o experienta buna."

Nu prea inteleg ce vrei sa spui in rindurile de mai sus...imi cer scuze.

Eu cred ca fiecare tara, loc etc. are lucruri bune si proaste. Depinde din ce perspectiva te uiti, judeci sau pur si simplu accepti 'aceste parti'. Si da, intr-un fel definesc personalitatea fiecaruia.

Fiecare fiinta umana de pe planeta este 'om'. Cel fel de om este, in comparatie cu valorile morale sau spirituale ale unei societati, asta este alta treaba.
Nu stiu daca vrei sa spui ca inainte de a pleca din Romania erai confuza cum 'omul' care traieste in Occident (format in lumea libera, multiculturala, toleranta etc.) ar fii (poate) in conflict cu o societate cu false valori morale (si spirituale?!). Am experienta cind am vazut ca astfel de persoane au fost in conflict cu propriile valori si credinte (nu neaparat religioase) traind in Romania (nu intru in dezbatere pentru aceasta afirmatie cu nimeni).

Poate ca daca ai calatorit si vazut alte locuri, ti-ai dat seama ca 'a fii om' are diferite nuante/ forme...depinzind unde te afli (nu stiu pe unde ai calatorit...:)).

Cred ca 'secretul' fericirii personale si integrarii unui emigrant in noua societate (alegere personala) este ca personalitatea si aspiratiile lui sa fie caracteristice tarii in care se afla. Bineinteles ca renuntarea la anumite valori sau mai bine zis re-organizarea valorilor proprii are o mare importanta.

Pentru mine, desi ma duc in vacanta, Franta este locul unde nu m-as simtii fericit deloc sa locuiesc permanent (prea multi francezi...:)). Poate ca o vad cu ochii traind aici in UK. Oricum,
doua saptamini pe an este una si a locui permanent acolo alta...:).

Am si eu cunostiite in Franta (francezi) care au trait aici in UK 5 ani si s-au intors de vreo 3 ani. Le este greu sa se adapteze inapoi in Franta. Si da, duc dor Angliei. Si vin o data pe an in visita...:)

Scuzindu-se ca s-a abatut de la subiect
Florin si atat

Lucide, fara a fi cinice, ironice, dar si dramatice, mini-spectacolele Adei Milea (asa e, fiecare piesa e un mini-spectacol, iar daca n-o vezi interpretandu-si cantecele, pierzi jumatate din efect) sunt un fel de "Dilema" (de catva timp, "Dilema veche") muzicala...
In "Absurdistan", dar si in "Republica Mioritica Romania", gasesti destul Bob Dylan si Dinu Olarasu, dar spectacolul "serios" "De ce fierbe copilul in mamaliga?" (dupa A. Veteranyi) e nu doar original, ci si tulburator (merita vazut, nu doar ascultat).
"Apolodor", cantat dupa cartea (pentru copii?) a lui Gellu Naum, ca si "Africa de sub unghii", o aduc aproape de Ioan-Gyuri Pascu...
A propos, de ce, oare, in muzica "usoara" romaneasca fac lucruri de calitate numai cei din afara "sistemului" (Ada e, de formatie, actrita, iar Gyuri, profesor de romana-spaniola), iar "profesionistii" manelizeaza cu succes, ajungand, sub obladuirea Moculescului, direct la Euro~?
Nu e de ignorat nici faptul ca artistii nascuti & formati in medii multiculturale - citeste "in Ardeal" - (Ada, la Tg. Mures, Gyuri, la Agnita) sunt mai atenti la mesajul transmis decat guristii moldo-vlahi ("romanii verzi"), dispusi oricand la o rasuflata manea electorala...
(Din pacate,)Regatean
Andrei

Hai sa fim seriosi...cred cu tarie in existenta unui guvern mondial, fie el si in stadiu embrionar, dar nu pot sa admit in ruptul capului ca ar putea sa apara articole in ziare despre guvernul respectiv.

Grupul Bilderberg, da...de ce sa nu recunoastem ca interesele marilor puteri coincid atunci cind e vorba de putere financiara? Admitem si ipoteza conform careia sefii de state si/sau de guverne au intilniri confidentiale pentru a dezbate, nu-i asa, problemele globale ale omenirii ( ah, ghici din cine am citat aici! hehe! ) dar de aici si pina la a crede ca respectivul grup se poate erija in acel guvern mondial "din umbra"...care "umbra", din moment ce se stie de existenta lui?

Probabil ca ceva exista, altfel n-ar fi rasuflat in presa informatii, fie ele si trunchiate.

In primul rind, daca admitem ca acest guvern exista, cooptarea in cadrul sau a unor tipi care conduc o tara timp de 4 ani mi se pare o prostie. Cine prezinta siguranta, in cele din urma? Daca dupa incheierea carierei politice, tipul respectiv se apuca sa dea din gura? Daca e pur si simplu un dobitoc si nu realizeaza ce spune la vreo conferinta sau vreun talk-show? Adica, o asemenea organizatie s-ar expune riscului deconspirarii? Ma indoiesc...

Sau cumva cei trecuti pe linie moarta in tara lor, ramin in continuare membri ai respectivului guvern? Pai atunci nu le-ar ajunge un stadion intreg pentru intruniri, si ce mai intruniri haioase ar fi alea, cu sute de mosulici, fiecare reprezentind o doctrina, o ideologie, o cultura, o generatie...vi-i imaginati amenintindu-se cu bastoanele si propovaduindu-si fiecare propriile elucubratii? Ha!
Sau daca nu, Dumnezeule, ce mai exemplu de comunicare interculturala ar fi aia! Pai e cumplit de greu sa depasesti barierele ideologice si culturale la nivel de firma, dar-mi-te la nivel planetar!

Dupa mine, nu sta in picioare.

Lumea se schimba, ideile se schimba, contextul socio-politic se schimba, ca sa nu vorbim de cel ideologic si strategic. Cine ar fi capabil sa mentina coeziunea de idei a unui asemenea guvern compus, totusi, din oameni ca noi, cu aceleasi slabiciuni, dorinte, vicii...si asta, fara ca respectivul "mentinator" ( sau respectivii ) sa se lase influentati de modificarile la nivel global sau de propria conditie umana...?


Spuneam mai sus: "cred cu tarie in existenta unui guvern mondial".

Da, cred, insa nu stiu altceva.

Stiu ca nu stiu. Si, parafrazindu-l pe Jack London, sper ca atunci cind voi afla, daca voi afla, sa nu incetez sa mai stiu.



"Create each day anew by clothing yourself with heaven and earth, bathing yourself with wisdom and love, and placing yourself in the heart of Mother Nature."
-- O-Sensei Morihei Ueshiba --

Ei, bine... e posibil ca scurgerea a 6-12 luni intre momentul depunerii primei cereri de finantare si momentul primirii primei transe de bani, in cazul in care proiectul cistiga finantarea, sa nu fie chiar ce v-ati dorit... In acest caz, aveti urmatoarele optiuni:
a) puteti citi mai departe, poate va conving ca acest tip de finantare merita, totusi, efortul - si cind spun 'acest tip de finantare' ma refer atit la actiunea Grundtvig, cit si la programul Socrates din care face parte aceasta actiune, precum si la programele comunitare in general...
b) puteti citi mai departe, pentru a afla cum e cu finantarile Grundtvig 2, pentru care va exista un nou termen limita la 1 martie 2005, sau chiar bursele individuale Grundtvig 3, cu termen limita tot in primavara 2005
c) ... hmmm... chiar credeti ca exista o a treia optiune? credeti-ma, n-ati vrea sa aveti, pe 2 noiembrie 2004 sau pe 2 martie 2005, mustrari de constiinta ca n-ati incercat sa aruncati macar o privire in 'lumea noua' a programelor comunitare - in definitiv, pina la disparitia Phare si inlocuirea sa cu acest tip de programe mai este foarte foarte foarte putin...

****

CINE - in Grundtvig/Socrates

ORICE tip de organizatie sau institutie, atita timp cit propune elaborarea unui proiect de cooperare transnationala europeana de educatie a adultilor. 'Orice tip' inseamna organizatii neguvernamentale si institutii publice, firme si scoli, muzee si universitati, biblioteci si camere de comert etc.

CE - in Grundtvig/Socrates

'Educatia adultilor' este un concept pentru care e nevoie de un volum - dar simplificind la maximum, vom spune ca este vorba de ansamblul demersurilor educationale adresate adultului, formala, informala sau non-formala, care NU vizeaza formare profesionala (vocationala) specifica, ci aptitudini si competente generale. Actiunea Grundtvig urmareste dezvoltarea capacitatilor de participare a adultilor la viata comunitatii si a aptitudinilor lor interculturale, îmbunatatirea capacitatii acestora de a gasi un loc de munca (prin dobindirea si/sau actualizarea unor competente generale) sau de a se reintegra în structurile formale de educatie.
____________________________________________________________

Proiectele legate de formarea profesionala (vocationala) NU sint vizate de actiunea Grundtvig, nici de programul Socrates, din care aceasta face parte, ci de programul Leonardo da Vinci.
____________________________________________________________

PENTRU CINE - in Grundtvig/Socrates

In intelesul programului, 'adultul' este orice persoana de peste 16 ani care:
din diverse motive, nu a absolvit nici o scoala sau nu a încheiat învatamintul obligatoriu si doreste sa isi continue studiile si pregatirea prin forme alternative de educatie, sau intentioneaza sa reintre în sistemul formal de formare;
a iesit din sistemul initial de formare, are sau nu o ocupatie, dar doreste sa isi perfectioneze competentele generale, sa isi valorifice talentele personale, sa isi schimbe domeniul profesional sau sa dea o destinatie educativa timpului liber.

Am urmarit cu interes alegerile SUA, ca tot cetateanul neamerican- spun asta de cand la instalarea unui program am fost rugat sa specific tara de unde il voi opera: Amrica or other countryes.
Parte a reportajelor erau made in CNN, CBS sau orice televiziune VICOM, altele erau reportaje europene, si am avut norocul sa vizionez o noapte tematica facuta de canalul ARTE.

Cred ca unul din titlurile, sau lead-urile importante ar fi remarca unui sociolog francez, cetatean american insa, care spunea ca:

norocul american consta in faptul ca emigrantii noi veniti, sunt mai americani ca americanii cu vechime.

Nu exista astfel probleme de integrare, sau nu aceleasi cu care se lovesc restul de state europene.
Ulterior, cand acest emigrant este invitat la inmanarea ¨certificatul de american¨ este totodata apt de a-si sterge orice memorie, orice amintire, de a-si nega un trecut, pentru a jura credinta stindardului american.

Lasand insa curiozitatea asta la o parte, oricum romanul e mai catolic decat Papa, si intodeauna va fi un aservit si un serviabil, alegerile au in spate o paranoia sustinuta si educata de cele mai mari trusturi americane media.
Unii din ziaritii de la Harper spunea ca in problemele legate de Irak nu se mai face zjurnalistica-adica munca de teren, ci stenografie-adica se asculta la conferinte de presa.
Si de aici intervine axa unei campanii electorale. De la 11S, si mai apoi de la mistificarea relatiei lui Saddam cu Ben Laden.
Imediat dupa declararea razboiului un comentator de Fox aparea ca un comentator sportiv: ¨Saddam, we have a problem with you!¨, ca mai apoi un intreg razboi sa apara mai degraba ca un joc pe calculator, unde patratele verzi se suprapuneau peste tinte fixe sau mobile. Un razboi fara cadavre sa nu deranjeze puritanii americani, insa cu lungi declaratii despre democratie, and liberty for all.

Ulterior s-a realizat ca prudenta europeana (francezo-germana) in special, era una bazata pe lipsa de dovezi a oricaror arme chimice, a fost una fondata, si guvernul american a trebuit sa admita ca s-a inselat.
Ok, s-ar putea spune, oricine poate gresi, insa intre timp, populatia sciita, extremisti fundamentalisti, au scapat de Saddam, (printre putinii care le tinea piept), si acum sunt un focar de violenta.
Intre timp nu stiu exact cati morti sunt, insa imaginea unui copil a carui stomac fusese efectiv spulberat, si care declara ca nu intelege ce i se intampla, ramane in memorie, cat despre pretul benzinei fiecare cu norocul sau. In Spania o subventioneaza cumva (inca).

Acum, ma intreb inca odata, cat de dezinformat poti fi pentru a vota , si numai spun Bush, pentru ca Bush e un tampit alcoolic in tinerete, si care a falimentat nu stiu cate firme, un incompetent deci, dar cat de credul poti fi in avota pe cei care se afla in spatele lui Bush: Chenney sau Condollenza. Si restul cabinetului, evident, in fapt fosti executivi la marile corporatii de petrol din lume.

Orice miscare in State e perceputa in lume, si orice cauza americna are din pacate un efect resimtit global. Nu doar tratate precum Kyoto, si nici guverne dictatoriale subventionate tot de prostimea americana, prin intermediul CIA, insa chiar razboiul asta face ca lucrurile sa nu mai fie la fel. Chiar nu inteleg.
Cred ca trebuie sa fii ipocrit ca un puritan protestant, si sa mai crezi ca daca Bush e presedinte, e voia Domnului, un cliseu care sincer, cred ca terfeleste orice imagine a divinitatii.

Intr-un articol mai de acum o luna, Le Monde Diplomatique se intreba dac nu cumva in viitor ar trebui sa voteze si restul lumii pentru pres. Statelor Unite, si tind sa cred ac are dreptate.
Totusi, pentru cei care respecta multiculturalitatea, El Mundo, ziar spaniol de tiraj matioinal, specifica ca ¨Bush a primit votul albilor, a locuitorilor de la sate si crestini, in timp ce femeile, negri, latinii si lume fara convingeri religioase, sau segmentul urban, au optat pentru Kerry

Vi se pare normal ca presedintele celui mai puternic stat din lume, al unui stat cu cea mai puternica armata din lume, sa fie hootarat de niste rancheros, care dupa ce-si scot cizmele de cauciuc se duc duminica la cort si lalaie osanale religioase?
America merita mai mult de atat, si ma dezamageste profund romanul care a ajuns sa-l voteze pe Bush, si care-si face chiar mandrie din prostia lui.

Daca as incepe sa va vorbesc si eu in spaniola ce ati spune? Sau gazda in franceza? Nu credeti ca poate enerva asta intr-un loc unde vorbim romana? Va e greu sa traduceti? Dar va ganditi ca mie imi e mai greu sa o fac si poate nu va mai citesc? In fine, nu de asta am intrat.

Vroiam sa va spun cam din ce perspectiva s-a vorbit in Spania despre alegerile in SUA, mi se par interesante si puncte de vedere din afara cercului american. Intr-o succinta revista a presei asadar, se admite, si nimeni nu contesta caracterul total democratic al alegerilor de anul asta.
Insa:

1. au fost influentate de un eveniment extern care nu trebuia sa-si puna intratat amprenta. Razboiul din Irak. De ce nu trebuia sa canatreasca atat de mult balanta electorala? SImplu, pentru ca 5.000.000 de americani votanti sunt semianalfabeti, ori asta se traduce cu ignoranta.
Ignoranta la randul ei duce la teama, si sentimentul asta de teama, in general poate fi orientat catre ura. Ura care Bush a transformat-o in razboi sfant in contra islamului

2. se poate spune ca Bush a fost motivat sa intre in razboi de 11S, insa nu exista nici o relatie intre Saddam si Ben LAden.
DA, exista in schimb o relatie intre petrolul irakian si faptul ca acesta era vandut Frantei, Chinei si Rusiei, si era vandut pe euro. Dezinformarea in State e in schimb atat de mare incat massele cred ca Bush apara sfantul stat american.

3. alegerile astea au constituit oportunitatea de a se vedea cat se poate de elocvent diferenta intre doua Americi:
una rationala, multiculturala, aia care va acepta si pe voi, nesimtiti astia care spuneti ¨California e plina de homosexuali, drogati si mexicani¨, si o alta America, conservatoare, credula si arhaica.

***

Perspectivele care se deschid sunt ample si doar un apel la bunul simt pot repara relatiile franco-germano-americane; americano-arabe, americano-spaniole etc, practic cine stie de ce talent va trebui sa dea dovada Colin Powell pentru a ajunge la un consens pentru ca:
In Franta alegerile au insemnat un ¨marti negru¨, in Anglia 1 englez din 5 ar fi votat cu Bush, in Spania 1 din 8, iar din Germania nu stiu.
Pe de alta parte ramane ecologia, NATO, si legislatia internationala unde s-a strecurat conceptul juridic de ¨razboi preventiv¨

****
Un alt punct, insa tardiv, este interesanta lista celor care au contribuit la campania lui Kerry, sau in orice caz la o campanie antirepublicana:

Soros, Oliver Stone, Dustin Hofmann, Bruce Springsteen; R.E.M., Eminem, si chiar Bill Gates, cine ar fi crezut.
Lista o puteti complecta voi

cat se poate de surprinzator... in canada nu fura guvernul...deloc...
amazing, nu? aici opozitzia lucreaza cu puterea ca sa dea mai multzi bani la Sanatate, nu se chinuie sa-shi puna unii altora betze-n roate, ca acasa
Toronto e un orash ca nicicare altul; nu vei gasii un orash mai multicultural, mai primitor, mai curat shi mai safe in lume. eu am calatorit mult in europa, chiar daca am doar 20 de ani! nu eshti nici unde acceptat shi cultura nu-tzi e "celebrated" niciunde asha cum e in toronto. asta e democratzie...cand mai mult de 70% din populatzia cu drept de vot voteaza...mie asha mi se pare...shi cu toate ca eu privesc problema la rece din cauza ca studiez politica, cred ca nu sunt in nici un fel suiectiva!
parerea mea

Miss Univers a venit din Rusia cu 12 ani in urma.
Iar din experienta mea, Canada e mai deschisa spre noi veniti decit orice alta tara pe care o cunosc. Oamenii sint tratati ca oameni, indiferent de unde au venit. Chiar am intilnit pe cineva afirmind in public si fara nici o jena ca s-a nascut la Mizil!

uite un subiect fierbinte! totzi romanii care au folosit vreodata in viatza lor cuvantul "bozgor" au fost rasishti in momentul respectiv.
eu stau in toronto, cel mai multicultural orash din lume. nu discriminez impotriva nicicui, shi am vazut oameni de toate felurile shi culorile. mi s-a intamplat chiar o data sa vina cineva la mine shi sa ma abordeze in romaneshte (ma auzise vorbind) in felul urmator: "ah, eshti romanca? shi eu sunt! de fapt, sunt tzigan, dar vorbesc romaneshte". o chestie ca asta te face sa te gandeshti la cat de puternic e sentimentul natzional cand eshti departe de natziunea ta (nu zic tzara, pt ca nu toate natziunile au o tzara). mi s-a intamplat, insa, sa fiu abordata in engleza de catre un betziva in felul urmator "eshti o ignoranta! vi in canada shi vorbeshti in limba ta (vorbeam cu o prietena intr-un bar)" shi in continuare m-a acuzat ca el plateshte taxe pt mine shi ca totzi imigrantzii stau pe shomaj shi tot felul de chestii de gen. am apucat doar sa-i spun ca oamenii ca mine, imigrantzii, ii fac lui tzara sa mearga, inainte sa izbucnesc intr-un plans nervos shi sa plec pe usha!
sunt experientze shi experientze, care te fac sa te gandeshti profund inainte sa ai curajul sa fi unul dintre rasishti, sau intolerantzi.

Găsim în imaginarul nestatornic al vremii omului, o altă estetică a geneticii ce până mai ieri era prinsă în ruminaţia fanatului crescendo al culturii, germinativul constituindu-l în concreto doar “babelul fericit” zămislit din dorinţa mutuală izvorâtă gândurilor ca interludii livreşti ale comunicării interculturale.

huuuuuhhh...ma depaseste...ce mai geme DEX-ul in biblioteca!!!!
e un stil prea ''rococo''.

si uite ca tot nu pricep,si cunosc toate cuvintele...
Da ce frumos suna!

Raportul monoculturalitate-
Interculturalitate
Este unul diurn
Pentru ceea ce remarcăm la vedere
Si unul nocturn
Spre ceea ce asortăm la prevedere
In latenţă
Tocmai pentru a pune în valoare ceea ce este expus
Dind consistenta
Ceea ce este indus
Fiind necesar utilizarea
A ceea ce este unda retrovizoare,
Dincolo de fecunda improvizatoare
Atractie.

si daca tot mi-am stors mintile, mi-am amintit de pasarea Iuh-Iuh:)))))))

Lasa Pajeul acolo unde este,ca sta bine.Vrei sa ne strice joaca?Sa ne spuna ca "monocultura este din agricultura"si "interculturalitate e din cuvinte inventate"...exact asa, cu rima!!!.Si eu cind n-am ce face ,ce mai fac?:)))

Aleena, cam tot ceea ce respiram, simtim si actionam, e social. Toate actiunile noastre sint motivate si au o motivatie sociala. Toate.
Sint astfel tot atat de solide pe cat e un trend sau un curent sau niste obiceiuri inmanunchiate intr-o cultura sau alta, deci dureaza cat o cultura sau alta. Cea romaneasca e tranzitara, la fel si ceea ce simtim e instabil, de pe o zi pe alta, anxios, neterminat, nesigur. Ne agatam de transcendental pentru ca in cultura noastra cel mai familiar discurs e cel metafizic, e cel demiurgic, e transcendetalul ca si forma de iesire din orice tip de constrangere, din orice tip de univers reactionar, asadar, e Jurnal al Fericirii. Eu nu sint de acord cu asta, in special de cand am cunoscut argentinieni, columbieni, cubanezi, germani, francezi, englezi, italieni, emigranti toti, ca si mine, intr-o multiculturalitate pestrita si colora, de la care mai tot timpul ai cate ceva nou de invatat, si una dintre cele mai importante lectii a fost, cum altfel, lupta, rezistenta, ridicatul si infaptuitul, acum, azi, in momentul asta, fara decizii pripite, dar nici fara lungi contemplatii, fara regrete si intodeauna cu premisa entuziasta ca a gresi este omenesc, a persista in greseala nu.

Nu pamantul ne usuca ci societatea, oamenii acesteia, sanatatea lor civica, felul lor de fi, de a gandi, de a interpreta lucrurile. Pamantul e bun, e mare si bun: isi poate vindeca ranile ecologice la fel cum poate expulza civilizatii intregi.

Cat despre radacinile in nori e bine sa le avem, lumile astea de refugiu sint intime si de cele mai multe ori acolo au acces doar spiritele.

Stai linistita, nu ai divagat. Capul sus