comentarii

interviu


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
un nou interviu cu Andrei Ple - de mapopescu la: 20/01/2004 08:51:55
(la: "dileme" vechi si noi)
un nou interviu cu Andrei Plesu in Jurnalul National

http://www.jurnalul.ro/modules.php?op=modload&name=Sections&file=index&req=viewarticle&artid=814&page=1

de asemenea, noua revista "dilema veche" (ce-mi place ideea!) este online la http://www.algoritma.ro/dilema

interesant ca in acest prim numar este publicata "scrisoarea de despartire" a dlui Buzura catre redactia dilemei (cea noua, acum veche :))
Un interviu cu Lucian Boia - de Filip Antonio la: 27/02/2004 03:22:56
(la: Lucian Boia un demitizator, nemesisul naţionaliştilor de mucava)
Interviu cu istoricul Lucian Boia

Sorin Lavric: Domnule Lucian Boia, sînteţi un personaj atipic în rîndul istoricilor români. Citindu-vă cărţile am aflat ceea ce ceilalţi istorici nu-mi spuseseră: că istoria nu este o ştiinţă propriu-zisă, că obiectivitatea istoricului este o fantasmă şi că imaginea pe care un popor o are despre propriul trecut se modifică după cum dictează imperativele clipei prezente. Iată suficiente motive ca să fiţi considerat un istoric atipic. Cum sînteţi perceput înlăuntrul breslei istoricilor? Şi invers, ce părere aveţi depsre breasla colegilor dumneavoastră?
Lucian Boia: Mai întîi de toate, să nu vă închipuiţi că aş fi un „marginal“. Sînt profesor la Facultatea de Istorie a Universităţii Bucureşti şi (din păcate!) chiar unul dintre cei mai vechi (aici mi-am început cariera încă din 1967; a fost singurul meu loc de muncă). Am motive să cred că sînt apreciat de majoritatea colegilor mei, îndeosebi de cei mai tineri. Mă întrebaţi însă cum sînt perceput înlăuntrul breslei istoricilor în genereal. Primul meu răspuns este că eu nu cred în bresle. Cred în libertatea individului. Şi, în orice caz, în dreptul meu de a fi liber. Istoricii care se consideră în „breaslă“ riscă să devină prizonierii unor reguli depăşite, captivii unor tradiţii conservatoare. Cu siguranţă că o bună parte dintre ei nu sînt de acord cu mine. Este treaba lor, nu este treaba mea. Treaba mea este să spun cinstit ceea ce cred, să-mi fiu, pentru a-l cita pe Shakespeare, „mie însumi credincios“. Sînt convins că m-am achitat de această obligaţie. Cînd spun că istoria este mereu alta, spun o banalitate; nimic mai uşor de constatat decît această diversitate. Istoricilor nu le place. Au şi ei dreptatea lor. Se tot străduiesc, generaţie după generaţie, să facă din istorie o adevărată ştiinţă, o ştiinţă cît mai exactă, cu soluţii precise şi incontestabile. În fapt, istoria, prin esenţa ei, este ştiinţa cea mai nesigură şi cu gradul cel mai înalt de variabilitate. În faţa acestei sfidări, istoricii supralicitează. Fizicienii (pentru a menţiona o ştiinţă „dură“) par mai dispuşi decît istoricii să accepte partea de imaginar cuprinsă în demersul lor. Poate că pe unii îi deranjează ideile mele. Pe mine însă nu mă deranjează ideile diferite de ale mele (exceptînd atacurile lipsite de bună-credinţă). Nu are cum să mă deranjeze diversitatea; este tocmai ceea ce susţin în materie de istorie.
SL: Dacă ceea ce numim îndeobşte istorie nu este decît o naraţiune simplificată şi dramatizată despre trecut, aşa cum afirmaţi în Jocul cu trecutul, nu cumva disciplina istoriei îşi găseşte în dumneavoastră un adversar de temut? Nu cumva această disciplină este subminată dinlăuntru de unul din cei mai străluciţi reprezentanţi ai ei de astăzi?
LB: Mă amuză afirmaţia că aş putea fi un adversar al istoriei. Eu n-am avut altă dragoste intelectuală decît istoria, şi asta încă din copilărie. În tot cazul, de pe la 12 ani ştiam că voi urma istoria. Am o relaţie foarte strînsă cu trecutul; probabil că trăiesc mai mult în trecut decît în prezent. Nu de mine riscă istoria să fie aruncată în aer, ci de conservatorii care scriu o istorie cu totul neadaptată momentului actual. Eu am încercat să desluşesc regulile „jocului istoric“, şi asta tocmai fiindcă sînt ataşat de istorie. Respingerea din partea unora, ca şi entuziasmul altora, se datorează faptului că sîntem o societate conservatoare, care gîndeşte încă în bună măsură în termeni de secol al XIX-lea („obiectivitatea ştiinţei“, „naţiunea mai presus de toate“, şi aşa mai departe), şi de aici uimirea în faţa unor interpretări care la anul 2000 sînt absolut fireşti.
SL: În primăvara acestui an, cititorii români vor avea în faţă o nouă carte semnată de dumneavoastră: România, ţară de frontieră a Europei. Ce aduce ea nou faţă de Istorie şi mit în conştiinţa românească sau faţă de Mitologia ştiinţifică a comunismului? Sau altfel spus, care este „istoria“ acestei istorii a României?
LB: Istorie şi mit în conştiinţa românească s-a vrut o decriptare a discursului istoric românesc. Cu alte cuvinte este o carte care nu priveşte în mod direct România, ci interpretările privitoare la România. Nu o istorie, ci o critică a istoriei (sau, mai clar spus, a istoriografiei). După ce i-am criticat pe alţii, era oarecum firesc şi corect să prezint şi propria-mi versiune a istoriei româneşti. Aceasta este România. Nu este o istorie obiectivă, fiindcă nu există istorie obiectivă. Este o încercare de a explica România aşa cum o înţeleg eu. Este răspunsul meu la întrebarea: Ce este România?
SL: Deşi nu îndrăgiţi publicitatea, sînteţi un intelectual celebru în România. Nu vă daţi în vînt după apariţii la televiziune, nu acceptaţi decît după o îndelungată chibzuinţă interviurile şi invitaţiile la mese rotunde sau conferinţe, şi totuşi toate cărţile dumneavostră au un tiraj care depăşeşte sensibil media. Succesul dumneavostră e un fel de „izbîndă pe seama discreţiei“. Dar credeţi că o carte, oricît de bună, poate răzbi singură? Sau e nevoie de sprijinul viu al autorului?
LB: Cred că de regulă o carte nu poate răzbi singură. În ziua de azi, fără publicitate greu se mai mişcă ceva. Din fericire, regulile au şi excepţii. Istorie şi mit în conştiinţa romănească a fost o asemenea excepţie. S-a descurcat aproape fără nici un fel de sprijin. Iar 13 000 de exemplare astăzi în România nu e puţin lucru. Îi urez şi ultimei cărţi (România) să se descurce la fel. Mi-e teamă că nu are încotro. Nu-mi place publicitatea, nu-mi place să ies în public, nu-mi place să apar la televiziune. Şi mă bate gîndul că am dreptul să-mi trăiesc viaţa cum îmi place (am şi de recuperat; pînă în 1989 am făcut destule lucruri care nu mi-au plăcut!). Idealul meu este desprinderea completă a cărţii de viaţa autorului; nu este uşor, dar promit să perseverez.
SL: Ştiu că aţi studiat istoria din pasiune. Dar atunci, în adolescenţă, cînd a fost să vă alegeţi facultatea, aţi optat de la bun început pentru istorie? Nu aţi oscilat? Nu a mai fost nici o altă îndeletnicire intelectuală, umanistă sau ştiinţifică, la care să vă gîndiţi ca la o posibilă cale a vieţii?
LB: Am răspuns puţin mai înainte la această întrebare: am optat pentru istorie de cînd mă ştiu. Dar ca adolescent, după istorie, m-au interesat geografia şi (într-o manieră selectivă) literatura. Cam acelaşi lucruri care mă interesează şi astăzi. Sînt foarte constant.
SL: Care au fost intelectualii români care v-au fascinat în adolescenţă, exercitînd o influenţă modelatoare şi stimulatoare asupra dumneavoastră?
LB: Aproape că îmi pare rău că trebuie să o spun, dar nici un intelectual român (sau neromân) nu cred să fi exercitat vreo influenţă hotărîtoare asupra mea. Cînd, de copil, m-am îndreptat spre istorie, influenţa formatoare a fost a mediului familial (biblioteca şi lucrurile vechi din casă, faptul că mama mea, specializată în literatură română veche, a lucrat într-un domeniu apropiat) şi, cu siguranţă, casa de la Cîmpulung-Muscel, unde îmi petreceam verile şi în mansarda căreia erau îngrămădite, ca într-un depozit de muzeu, cărţi, reviste şi tot felul de obiecte de pe la 1900. Asta te marchează. Eu şi acum trăiesc în bună măsură la 1900, acolo mă simt mai în largul meu!
Ca adolescent, îi citeam cu plăcere pe Maiorescu şi Hasdeu; mă atrăgeau, şi mă atrag şi astăzi, ironia rece a celui dintîi şi fantezia riguroasă a celui de-al doilea. Însă modele nu mi-au fost; ei s-au întîlnit, se vede, cu ceva similar în propria mea structură intelectuală.
Oricît ar părea de ciudat obsedaţilor naţionalişti, am avut şi mai am încă o relaţie specială cu Eminescu. Mi-au plăcut cîndva — estetic vorbind— şi textele lui politice, la care însă nu subscriu. Poezia lui Eminescu însă o ştiam aproape în întregime pe dinafară, şi cu un mic efort aş recita şi astăzi, fără să greşesc prea mult, cele aproape o sută de strofe ale „Luceafărului“.
Am citit şi citesc încă multă literatură, poate chiar mai multă literatură decît istorie. Ca adolescent, Cei trei muşchetari şi romanele lui Jules Verne erau în prima linie. Pe Jules Verne nu l-am uitat; în viitorul nu prea îndepărtat voi scrie o carte despre el. Să-l menţionez şi pe Victor Hugo: cîţiva ani am fost absedat de Mizerabilii. Am încercat recent să recitesc cîteva pagini: imposibil, nu-i mai suport stilul grandilocvent!
Să nu uit enciclopediile. Am copilărit alături de un Larousse în două volume, editat prin 1920. Îl mai consult şi astăzi. Am avut o adevărată manie a dicţionarilor, care s-a mai alterat între timp, dar, oricum, aproape nu e zi în care să nu caut de cîteva ori în Larousse, sau într-un remarcabil Brockhaus în 17 volume, apărut la 1900, sau în dicţionarul de istorie şi geografie al lui Bouillet (de pe la 1860). Acesta din urmă mi l-a cumpărat mama mea de la anticariat cînd aveam 14 ani, şi a fost multă vreme lectura mea istorică favorită.
La facultate, n-am avut nici un profesor care să-mi fie model. Am mers pe drumul meu; cred că se şi vede!
SL: Citiţi zilnic şi întotdeauna cu plăcere? Nu vi se întîmplă să luaţi o carte în mînă şi să simţiţi că nu vă regăsiţi în rîndurile ei, şi asta nu din vina cărţii, ci din neputinţa de a vă rupe de agitaţia lumii? Cum vă adunaţi din risipa zilei?
LB: Nu citesc zilnic, fiindcă trebuie să mai şi gîndesc. Plăcerea mea supremă este să gîndesc; lectura vine în al doilea rînd. Din pură plăcere citesc literatură, fără nici o legătură cu preocupările profesionale. În ultimii ani însă, scriind atît de mult, am citit mai ales cărţi necesare anchetelor pe care le-am întreprins. Am ajuns astfel să citesc — şi cu mare interes — cărţi care altminteri m-ar fi plictisit cumplit. De pildă, mie nu-mi place science fiction-ul (exceptînd cei doi autori clasici: Jules Verne şi H. G. Wells), dar nu-mi place chiar deloc! Am parcurs însă o bibliotecă întreagă de science fiction în pregătirea cîtorva cărţi (Explorarea imaginară a spaţiului, Sfîrşitul lumii, o istorie fără sfîrşit).
SL: Ce loc ocupă televizorul în viaţa dumneavoastră?
LB: Televizorul în viaţa mea ocupă un loc foarte precis şi foarte limitat. Mă uit aproape exclusiv la programele de ştiri, în fiecare seară şi pe mai multe canale. Mă interesează atît informaţia în sine, cît şi manipularea prin informaţie. Evident, o „deformare“ profesională.
SL: Şi o ultimă întrebare: Cu ce se ocupă istoricul Lucian Boia atunci cînd încetează să mai fie istoric, devenind omul Lucian Boia?
LB: Dacă am răspuns la opt întrebări, îmi pot permite să nu răspund la a noua. Autorul Lucian Boia scrie cărţi pe care oricine le poate citi. Omul Lucian Boia îşi propune însă să rămînă discret. Este drept că discreţia nu se mai poartă astăzi. Mă întorc la 1900!

http://www.humanitas.ro/servlet/humanitas.articole.AfiseazaArticolul?id=28
Interviu cu dl. Dinu Lazar in "Observator cultural" - de Dragos Bora la: 10/03/2004 00:46:59
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Interviu cu dl. Dinu Lazar in "Observator cultural"

http://www.observatorcultural.ro/

Dragos Bora
#11725 (raspuns la: #11710) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Interviu cu dl. Dinu Lazar in "Observator cultural", partea a I - de Dragos Bora la: 17/03/2004 01:16:45
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Interviu cu dl. Dinu Lazar in "Observator cultural", partea a II-a
http://www.observatorcultural.ro
Dragos Bora
Interviu cu dl. Dinu Lazar in"Observator cultural",partea a II-a - de Dragos Bora la: 17/03/2004 07:34:33
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Va salut!

Imi cer scuze pentru ca site-ul revistei "Observator cultural" n-a functio-
nat si nu cuprinde inca partea a II-a a interviului. Acum o saptamina a
fost foarte prompt si partea I a fost publicata imediat. Din pacate, cali-
tatea si costul accesului meu la internet nu-mi permit intotdeauna verifi-
carea link-urilor.

Oricum, am vrut sa reamintesc celor interesati de interviu ca a aparut
si partea a doua (cu cenzura, nu se stie niciodata ;-) iar faptul ca am
plasat si link-ul in context poate fi explicat prin intentia de a indruma
un eventual necunoscator al mass-media catre explicatii suplimentare pri-
vind gazda interviului, revista "Observator cultural".

Am fost deja atentionat (mai putin cordial, ce-i drept, decit a facut-o
dl. Lazar) ca link-ul nu functioneaza. Acum, pentru ca-mi place "ochi
pentru ochi si dinte pentru dinte" dar si pentru ca revista e la chioscuri
(si-n provincie) de miercuri, 17 martie, ora 7.00 AM as putea spuna ca,
publicata (partea a II-a) pe internet sau nu, merita sa dai 15'000 lei
ca sa citesti si, eventual, sa pui la pastrare ce a zis dl. Lazar.
Si nu doar.

Cu scuze,
Dragos Bora
#12250 (raspuns la: #12227) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Interviu cu GOD - de Adrian Marchidann la: 17/11/2004 15:10:38
(la: Interviu cu Dumnezeu)
Frumoase aforisme.

Dar interviu cu GOD? Oh my God!!! Ce nu face omul ca sa vanda niste calendare si CD-uri!
Intr-un interviu acordat revi - de mya la: 19/01/2005 19:58:09
(la: Articolele despre Nicu Ceausescu)
Intr-un interviu acordat revistei “Academia Catavencu”, publicat in numarul de astazi, vicepremierul George Copos povesteste, printre altele, despre fiul cel mic al cuplului Ceausescu. Reproducem acest pasaj.
Reporter: Daca nu v-ar fi pus PUR-ul si Tariceanu vicepremier, oricum ati fi ajuns vicepremier, pus de Ceausescu
Copos: Nu. Trebuie sa faci diferenta intre UTC si UASCR. La Uniunea Studentilor erau selectati cei mai buni studenti, sefi de promotie.
Nu va e rusine de acest lucru
Am fost mindru ca am fost 10 ani seful departamentului social si turism al UASCR. Am fost mindru de asta si nu mi-e rusine de nimic din ceea ce am facut in acea vreme.
Problema sint povestile cu Nicu Ceausescu
Copos: Nicu Ceausescu a fost un om necajit
Ha, ha, ha
Crede-ma, a fost un om necajit, un om nefericit. Am fost la el la inchisoare, desi eu nu eram un apropiat al lui. In '84 am fost intr-o vizita in Japonia cu el, in rest, nu am avut nici o vizita de lucru in comun. Era un om nefericit. Nu se intelegea deloc cu parintii lui. Nu a fost lasat sa se casatoreasca cu cine voia.
Si de asta a iubit toate femeile din tara
Da, s-a razbunat pe asta. In '90 am fost la el la inchisoare.

..................................................................................

Articolul e luat din "evenimentul Zilei" de azi, 19 ianuarie. Fara comentarii ca oricum sunt de prisos.
"Fotografia dintre doua momente" - Interviu cu Nicu ILFOVEANU - de Dragos Bora la: 31/05/2005 20:48:12
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"Fotografia dintre doua momente" - Interviu cu Nicu ILFOVEANU in ultimul numar al revistei "Dilema Veche":
http://www.algoritma.ro/dilema/71/MariusCH.htm


La un interviu, un doctor gin - de Honey in the Sunshine la: 01/10/2005 19:17:22
(la: va masturbati?)
La un interviu, un doctor ginecolog a fost intrebat care au fost cele mai "nastrusnice" obiecte pe care a trebuit sa le scoata din vaginul pacientelor lui.. In lista erau : sosete, cartofi, castraveti (chiar si murati), tuburi de medicamente si multe altele inedite pe care nu mi le mai amintesc:)
_____________________________________________________
Communication is not just words, communication is architecture.
#76149 (raspuns la: #76148) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Interviu cu Dumnezeu, de Octavian Paler - de rac la: 16/12/2005 08:06:47
(la: PARADOXUL VREMURILOR NOASTRE)
- Ai vrea sa-mi iei un interviu, deci...zise Dumnezeu.

- Daca ai timp... i-am raspuns. Dumnezeu a zâmbit.
- Timpul meu este eternitatea... Ce întrebari ai vrea sa-mi pui?
- Ce te surprinde cel mai mult la oameni? Dumnezeu mi-a raspuns:
- Faptul ca se plictisesc de copilarie, se grabesc sa creasca...iar apoi tânjesc iar sa fie copii; ca îsi pierd sanatatea pentru a face bani...iar apoi îsi pierd banii pentru a-si recapata sanatatea.
Faptul ca se gândesc cu teama la viitor si uita prezentul, iar astfel nu traiesc nici prezentul nici viitorul; ca traiesc ca si cum nu ar muri niciodata si mor ca si cum nu ar fi trait.
Dumnezeu mi-a luat mâna si am stat tacuti un timp.
Apoi am întrebat:
- Ca parinte, care ar fi câteva dintre lectiile de viata pe care ai dori sa le învete copiii tai?
- Sa învete ca dureaza doar câteva secunde sa deschida rani profunde în inim! a celor pe care îi iubesc... si ca dureaza mai multi ani pentru ca acestea sa se vindece; sa învete ca un om bogat nu este acela care are cel mai mult, ci acela care are nevoie de cel mai putin; sa învete ca exista oameni care îi iubesc dar pur si simplu înca nu stiu sa-si exprime sentimentele; sa învete ca doi oameni se pot uita la acelasi lucru si ca pot sa-l vada în mod diferit; sa învete ca nu este suficient sa-i ierte pe ceilalti si ca, de asemenea, trebuie sa se ierte pe ei însisi.
- Multumesc pentru timpul acordat....am zis umil. Ar mai fi ceva, ce ai dori ca oamenii sa stie?
Dumnezeu m-a privit zâmbind si a spus:
- Doar faptul ca sunt aici, întotdeauna.
Re:World Press Photo - interviu cu Tamas Dezso - de Mihai Marincean la: 17/02/2006 11:34:35
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Cotidianul a publicat un interviu cu domnul Tamas Dezso, vis-a-vis de cistigarea premiului la World Press Photo.

Se poate citi aici:
http://www.cotidianul.ro/index.php?id=43&art=9324&cHash=7a42115add
Interviu cu fotograful Dan Mititelu - de Florin Constantinescu la: 21/08/2006 11:47:52
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Un interviu deosebit, cu artistul fotograf Dan Mititelu, publicat
astazi la http://www.clubuldefotografie.ro/index.php?topic=66.0 .

Sigur (si sper din toata inima!) va da de gandit multora.
Cafea multa si buna pe langa. Lectura placuta dragi cafegii.

Toate cele bune,
Florin
sau www.crosslight.ro , www.clubuldefotografie.ro .
ma uit acuma la un interviu c - de zaraza la: 19/09/2006 19:57:57
(la: Licheaua si musca)
ma uit acuma la un interviu cu mona musca pe realitatea tv. nu-mi place deloc, dar parca incep sa-i dau dreptate lui liiceanu, la partea cu previzunile. e uimitor cum mona se agata de "dreptatea ei", cum isi pune cenusa in cap incercand sa ramana demna. sincer, ma asteptam sa-si asume esecul, se retraga definitiv si sa nu mai auzim de ea. dar iata ca nu, ea continua.

zaraza
Interviu cu Dumnezeu (Octavian Paler) - de Areal la: 10/07/2008 16:30:20
(la: POVESTIRI CU TALC (III))
- Ai vrea sã îmi iei un interviu, deci…, zise Dumnezeu.
- Dacã ai timp, i-am raspuns.
Dumnezeu a zâmbit.
- Timpul meu este etemitatea… Ce întrebari ai vrea sã îmi pui?
- Ce te surprinde cel mai mult la oameni?
Dumnezeu mi-a rãspuns:
- Faptul cã se plictisesc de copilãrie, se grãbesc sã creascã, iar apoi tânjesc sã fie din nou copii; cã îsi pierd sãnãtatea pentru a face bani, iar apoi îsi pierd banii pentru a-si recãpãta sãnãtatea. Faptul cã se gândesc cu teamã la viitor si uitã prezentul, iar astfel nu trãiesc nici prezentul, nici viitorul; cã trãiesc ca si cum nu ar muri niciodatã si mor ca si cum nu ar fi trãit.
Dumnezeu mi-a luat mâna si am stat tãcuti un timp. Apoi am întrebat:
- Ca pãrinte, care ar fi câteva dintre lectiile de viatã pe care ai dori sã le învete copiii tãi?
- Sã învete cã dureazã doar câteva secunde sã deschidã rãni profunde în inima celor pe care îi iubesc si cã dureazã mai multi ani pentru ca acestea sã se vindece; sã învete cã un om bogat nu este acela care are cel mai mult, ci acela care are nevoie de cel mai putin; sã învete cã existã oameni care îi iubesc, dar pur si simplu nu stiu încã sã îsi exprime sentimentele; sã învete cã doi oameni se pot uita la acelasi lucru si cã pot sã îl vadã în mod diferit; sã învete cã nu este suficient sã îi ierte pe ceilalti si cã, de asemenea, trebuie sã se ierte pe ei însisi.
- Multumesc pentru timpul acordat…, am zis umil. Ar mai fi ceva ce ai dori ca oamenii sã stie?
Dumnezeu m-a privit zâmbind si a spus:
- Doar faptul cã sunt aici, întotdeauna…
interviu - de maria de las maravillas la: 09/09/2008 20:03:28 Modificat la: 09/09/2008 20:17:00
(la: Exerciţiu de maieutică )
- stiu ca nu stiu cand ma duc la un interviu de munca ( haoleu cate-ti cer)
- tre`sa stiu cat sa-mi dau seama ca dupa ce-am invatat atata trebuie sa uit absolut totul. Ca nu-mi foloseste la mai nimic.
- cel mai inteligent e sefu': el stie ca nu stie, dar nu stie ca eu stiu, nici nu-i pasa ca eu stiu si nu-i pasa ca nu stie.
Alt interviu interesant...AICI... - de monte_oro la: 28/11/2008 14:05:13
(la: Suspecti din nastere...)
Pentru cine are chef si e pasionat de mecanismele crizei economice si nu numai...un interviu cu ”cel mai bine platit roman din lume”...
http://economie.hotnews.ro/stiri-companii-5175689-interviu-george-iacobescu-ceo-canary-wharf-criza-masina-tocat-care-intrat-toate-bancile.htm
Da' crezi ca pe mine m-a dus - de Daniel Racovitan la: 02/10/2003 09:16:26
(la: Marele Eveniment)
Da' crezi ca pe mine m-a dus mintea sa il inteleg?... Am citit un interviu cu L.C. si d'acolo stiu "dezlegarea"...
#652 (raspuns la: #537) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
re: Scuze! - de Alice la: 06/10/2003 10:51:29
(la: Interviul cu P.Coelho)
Prima TV. Interviu acordat, pare-mi-se, de Cristinei Topescu. Chiar, "prinzi" ceva de pe-aici? Si daca da, ce diferente crezi ca sunt, fata de cele fr.? Ma refer la posturile comerciale.
#778 (raspuns la: #775) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cateva consideratii - de animis la: 14/10/2003 01:43:20
(la: Scrisoare deschisa adresata presedintelui Bush de Paulo Coelho)
Aceasta scrisoare a facut inconjurul lumii si a avut un impact enorm. Nici chiar autorul ei, Paulo Coelho, nu a crezut ca va inregistra un rezultat de asemenea proportii. El insusi a marturist-o, intr-un interviu acordat in exclusivitate postului romanesc de televiziune PRIMA.
Vreau sa imi cer scuze ca nu am tradus scrisoarea in limba romana si am trimis doar originalul. Intentia mea a fost sa semnalez existenta ei.
Va multumesc.
Bun-venit - de papadie67 la: 14/10/2003 04:33:42
(la: Primul meu blog)
Primul meu raspuns la primul tau blog:
O zi insorita, pe-aici. Cu durere-n suflet ne vom lipsi de interviu, deoarece postul Prima ne e inaccesibil.
In continuare, o zi-nsorita pe aici, malgre tout!



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...