comentarii

intilnirea cu o persoana care a decedat


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Cassandra - de cattallin2002 la: 19/05/2006 13:46:20
(la: de ce credeti in dumnezeu?)
"Fiecare din marile religii organizate pretinde ca detine adevarul"
Aici e pus bine cuvintul "pretinde".
Dar nu e asa in intregime. In momentul de fata religiile samanice nu prea cred ca spun ca detin adevarul, ei sint mai mult cu practica.
De asemenea, de la hindusi provine cliseul ca toate religiile ar fi la fel de bune, o parte din adevar.
Denominatiile crestine recunosc ortodoxia ca fiind descendenta din timpul NT (sa zicem in afara de citeva neoprotestante), dar zic ca si ei sint la fel.
Mai ramin doar iudaismul si islamismul si pe acestea am aratat prin scrierile comune contradictiile.
Si religia romana, politeista, accepta si alte religii in cadrul ei.
La crestini se spune in NT ca numai Iisus e poarta prin care se poate intra in imparatia cerurilor. Asadar e total respinsa convietuirea cu o alta religie.
Dar cuvintul INTOLERANTA are un cu totul alt sens de exemplu in ortodoxie. Intoleranta personala fata de idei si practici gresite si toleranta fata de oameni. in alte sensuri de exemplu poate insemna si casa de toleranta. Deci e o chestiune personala.
Tot din perspectiva crestina si cum ma gindesc eu e doar o posibilitate fericita ca sa ajunga cineva in Rai, nu o OBLIGATIE.
De aceea nu este un razboi cu cei ce aleg altceva, nu afecteaza cu nimic optiunea mea. E o posibilitate de alegere, deci nu are ce cauta constringerea sau obligarea cuiva.
In sens practic, de exemplu daca eu sint crestin si accept sa practic o forma paranormala (ex Reiki) e ceva ce imi dauneaza si fizic, nu numai ca idee.
"ateu este cel lipsit de credinta in zei, divinitati, fiinte supreme."
Pai cum am mai zis, inainte omul isi facea o statuie si o considera zeul lui. Nu stiu daca era o fiinta supranaturala si nu se poate spune ca era ateu.
Budismul nu este o religie ateista nici pe departe. Cu o mai mare parte de adevar se poate spune asta despre confucianism, dar despre budism in nici un caz.
Buddha a fost un hindus ce a creat un curent la inceput. "El păstrează noţiunile vedice de karma şi samsara ". De asemenea, ca si multi asceti din vremea sa practica yoga, care din cite stiu eu e specifica hinduismului. Nu neaga ideea de divinitate, nici nu o afirma, face o interpretare a Upanishadelor in sensul identificarii atman-brahman, sinele cu divinitatea. Zice ca nu se concentreaza asupra intrebarilor fundamentale, se concentreaza pe practica.
Din ce stiu eu se practica in unele fractiuni si divinizarea unei persoane, guru.
Mai pe scurt zice ca nu stie nimic dar practica da roade. Asemanarea cu practicile samanice e evidenta. Si acolo se pune accent pe practicile paranormale cu certe rezultate. ca numai pe impresii nu rezista nimic prea mult. Daca nu ar avea efect practicile paranormale si samanice nici nu am stii de ele. Ca nu sint doar intruniri filosofice.
Ca un exemplu personal (negativ), cind faceam Reiki n-am intilnit nici o persoana care sa nu simta puternic o energie surprinzatoare, fie ca era ateu sau altceva. Mai rau e ca unii care erau atei au ramas din cauza asta si a mea cu paranormalul in studiu, pe cind eu sint impotriva acum.
De asta cum zicea cineva (cred ca Zaraza), ateii sau si credinciosii care nu cunosc adevarul pot fi foarte usor amagiti. O iau ca pe o curiozitate si cind vad un efect pe care nici nu il banuiau si care tine dincolo de ceea ce se vede si ceea ce cred ei, ajung sa se implice.
Si mai bine e sa fii ateu, fara sa practici ceva negativ decit sa iti faci rau.
La fel e si yoga. Chiar marele yogin Milarepa spunea ca yoga e magie alba (cred ca s-a saturat si el de cite ori i-am pomenit numele).
Numai bine



cattallin2002@yahoo.com
#123076 (raspuns la: #122223) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
terapie - de unicul la: 06/07/2006 08:41:47
(la: Imi sacrific dragostea...)
Contra mercantismului nu cred ca exista terapie , mi-e sila de propria-mi persoana , mi-e sila ca traiesc in aceasta societate care se considera evoluata , cind intilnesc astfel de persoane imi da tircoale dorinta de evaporare .Nu mai am cuvinte , e prea mult pt mine , nu te blamez pt ca o oarecare riposta nu are nici un efect .Se pare ca nu ai constiinta se pare ca gindesti cu fundul iar astfel de persoane nu merita nici cea mai mica atentie .Doamne ferestema .. citez ,, IMI SACRIFIC DRAGOSTEA ,, dar tu sti ce inseamna dragoste ? ai trait vreodata sentimentul ? eu am impresia ca tipul cu bani nu te satisface ...
Rusinica
Pentru Campari - de zaraza sc la: 25/07/2006 12:04:28
(la: cum ii vedeti pe cei deprimati?)
Daca mai intri pe aici...

In urma unor scurte perioade de depresie mi-am dat seama ca trebuie sa gasesc motivele ei si sa iau masuri. Pentru cineva care are asemenea momente nu e simplu sa gasesti motivele. Ele sint ascunse in dosul altor motive care se vad mai usor, dar sint superficiale. Nu alea trebuie luate in serios...Pe moment zic "vai, ce bine m-as simti daca as pleca in concediu undeva..." Dar dupa o introspectie si o cercetare in jurul meu am vazut altfel...semnele depresiei se zareau inca de cind mergeam prin oras singura si imi doream sa ma intilnesc, paradoxal, cu persoane care erau la sute de km de mine...Si nu stiam ca intr-o zi lipsa unor prieteni o sa ma faca sa ma agat de orice, sa dau vina pe lipsa unui serviciu, desi un serviciu iti aduce de regula prieteni e adevarat...Din tot ce simt ca imi lipseste trebuie sa aleg ce intr-adevar ar rezolva mai multe lipsuri odata...Din toate scaderile sotului trebuie: cu unele sa ma obisnuiesc, pe altele sa le corectez...e vital!

Chiar daca ti se pare ca pe cafenea nu gasesti solutii...(aici parca as zice ca Pitic Style, n-am de unde sa stiu unde vei gasi solutia si care e asta in cazul tau!)...deschizi site-ul si te uiti cine ce a mai scris...ca sa nu stai si sa te adincesti in gindurile tale...la un moment dat vei gasi un comentariu ce te va face sa ridici sprincenele...si va fi mai bine...
Aici esti ajutat sa gasesti singur raspunsurile...

cere si ti se va da
#135426 (raspuns la: #116889) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Helooo! Desteptarea!! Cred ca - de dacia1300 la: 26/09/2006 20:20:27
(la: Tortura, da sau nu?)
Helooo! Desteptarea!! Cred ca am fost destul de clar. Am vorbit de numarul mortilor executati sau ucisi fara judecata sau din prea mult zel, in timpul revolutiei lui Mao. Am scos din statistici alte cauze (foametea, bolile, mortile naturale, etc) Sa-ti amintesc: si au fost zeci de milioane, asta incluzand perioada foametei, din cauza careia au pierit cei mai multi

Bun. Hai sa analizam situatia. Eu am spus intitial ca in perioada Mao au murit milioane de chinezi. Tu ai raspuns ca milioanele la care te referi tu se raporteaza la intreaga perioada comunista din China (sublinierea mea). Eu ti-am raspuns, spunind ca nu e adevarat, doar in perioada Mao au murit (zeci de) milioane, mare parte din cauza foametei. La care tu raspunzi (cu un ton juvenil - Helooo! Desteptarea): "Pii asta am spus si eu!". Nu Mao, tu n-ai spus asta ! Tu ai spus ca milioanele de morti se refera la intreaga perioada comunista din China, lucru care nu e adevarat. Ori nu mai tii minte ce ai spus, ori scuza-ma, dar dai dovada de lipsa de onestitate.

Acum, apropo de anti-americanism fanatic. Tu spui ca: Poftim! din nou, o concluzie pripita (asta ca sa fiu finut). "Finut" zici ? In fine... Pe mine nu ma intereseaza ce iubesti tu la americani. Eu vad ce crezi despre ei. O persoana care spune ca gestul lui Truman este identic cu al lui Bin Laden dovedeste clar ca nu ii intelege absolut deloc pe americani si e dispusa sa creada cele mai mari enormitati despre ei. Daca asta nu e anti-americanism, atunci ce e...?

Ma enerveaza, insa, "versiunile oficiale" care sfideaza bunul simt, crezandu-se ca cei multi sunt si prosti.

In sfirsit se confirma banuiala mea. Esti din cei predispusi sa creada in teorii... fantastice. Or sa existe intotdeauan "specialisti" care sa alimenteze aceste teorii. Unii oameni au o "conformatie" psihologica care ii face sa fie deschisi teoriilor fanteziste. (Nu vreau sa spun ca esti nebun!) Problema e ca cu persoane ca tine este practic imposibil de argumentat. Orice s-ar spune, tu poti sa scoti din mineca un "specialist", un link care sa iti sprijine teoriile. Evident ca "specialistii" astia sint niste oameni onesti, care au curajul sa inoate impotriva curentului oficial si au generozitatea sa explice lumii care e de fapt adevaratul "adevar" :-) Am intilnit multe persoane care cred in tot felul de chestii ciudate, dar nu am intilnit nici o persoana care sa isi fi revenit din starea asta. In general, odata pornit pe drumul asta, nu mai exista oprire. Sper ca tu sa infrmi regula si sa te opresti.

nu accept ideea de "supernatie dezinteresata, care a facut, face si va face numai bine, care nu greseste, iar daca o face, greseala e gandita strategic," etc...

Asta e foarte bine. Vorbesc serios! Problema e ca datorita dispretului pe care il ai pentru Bush nu ai ascultat sau nu te-a interesat ce a spus el. Atit el, cit si Rice, au spus clar ca in trecut s-au facut greseli. Au spus ca America practic a facut un pact cu diavolul in trecut, doar pentru a mentine o stabilitate artificiala, dar folositoare Americii. Au spus ca America o sa isi schimbe atitudinea.

Am putea discuta pro si contra despre tema asta - cit de mult si-a schimbat atitudinea Amrerica - dar nu de-asta i-am amintit pe Bush si Rice (asta ar putea fi un cu totul alt subiect). I-am amintit pentru a iti arata ca nimeni nu pretinde ca America ar fi perfecta si nu face greseli. Daca ai fi mai putin inversunat poate ai fi observat singur chestia asta. Ai spus Nu purta ochelari de cal. Nu stiu care din noi ii poarta.

Ca sa intelegi procesul meu de gandire, deschide-ti mintea si priveste lucrurile detasat, din afara.

Senzatia pe care o am e ca tu ti-ai deschis mintea in exclusivitate pentru teorii fanteziste si ai inchis-o pentru ceea ce numesti tu teorii "oficiale". Nu ma intelege gresit, nu spun ca tot ceea ce este versiune "oficiala" este si corect sau adevarat. Cu toate astea, atunci cind in procesul tau de gindire predomina teoriile "laturalnice" in detrimentul celor "oficiale", nu se mai poate spune ca esti intru totul deschis la minte.
Clarificare - de dhkdukabh la: 12/12/2006 20:10:37
(la: Cool, hazliu sau vulgar?)
Am senzatia ca ati batut destul cimpii...

Am deschis conferinta pentru a nu trola concursul de Miss Cafenea, da, apreciez efortul(dupa unii) sau joaca(dupa altii). Din motive independente de mine, conferinta a aparut cu intirziere, si discutia s-a aprins deja pe concursul de Miss.
Desi am ales spre exemplificare intrebarile de pe concurs(asta din cauza ca sint un comod si n-am vrut sa incep sa scormonesc conferintele despre sex), ideea era de a discuta(si nu de a impune adevarul meu(pe care inca il mai caut)) asa cum au crezut unii; ma interesa sincer cum este privita problema.
De exemplu sint curios cum a-ti fi reactionat daca intrebari de genul asta ar fi fost puse de Bygot, A Carmen(am vazut reactiile la conferintele ei) sau altii care nu fac parte din “elita spirituala” a Cafenelei(sau daca e concurs de Miss atunci ne distram si e legitim?).Parerea mea este ca ne lasam agresati de cine ne convine, si devenim agresivi fata de cine nu ne convine sau pe care il consideram prada usoara.
Nu am avut intentia de a ataca nici concursul, nici comitetul de organizare si cu atit mai putin participantele, mi-am exprimat parerea la locul respectiv si consider ca am spus ce aveam de spus.
Sint un adept al umorului, poate fi si picant(e bine sa fie si fin) , eu gasesc mai pe gustul meu intrebarile puse de fete la concursul de Mister, pentru ca fara sa-i jigneasca nici pe pudibonzi, dau pe de o parte posibilitatea unor interpretari ambigue, pe de alta parte permitind o gama variata de concentrari de sex in raspunsuri.
Pentru exemplificare 2 intrebari:
1.Ce a spus Eva cind l-a vazut prima oara pe Adam?
2.Scrieti un CV pentru a obtine un post la o ferma de colectare a spermei de la tauri de performanta
Desi sint sigur ca intrebarea a 2-a ar fi produs raspunsuri mult mai hilare, am trimis comitetului de organizare prima intrebare.
Daca am jignit pe cineva prin raspunsuri imi cer scuze, in general am incercat sa va raspund cu aceeasi moneda, desi la nivelul unora imi vine greu sa ma cobor.
Putini au fost cei care au raspuns la intrebarile mele, cei mai multi au ales calea atacului la persoana.
S-a gindit cineva dintre voi ca daca n-ati fi sarit ca hienele subiectul ar fi murit de la sine? Dar cine isi permite a rata ocazia de a etala ironia, caustictatea s.a.m.d pentru a primi aplauzele gloatei?

As fi vrut sa vad si parerile celorlalti care nu au participat nici la intrebari si nici la raspunsuri.

Latu-iti sint dator niste raspunsuri. Nu tin minte exact data de aderare la Cafenea, undeva prin 2004.Personal m-am intilnit cu 5 persoane de pe Cafenea si desi le apreciez umorul si emanciparea nu le-as fi pus astfel de intrebari, dar pentru asta avem Cafeneaua, nu?

Om-poate continuam discutia cindva la o bere...

Intruder-pentru descifrarea nick-ului trebuie o claviatura care are si caractere ebraice

Deoarece conferinta a luat-o razna, si cum nu am polite de platit si nici surplusuri de agresivitate(le-am consumat la servici si in alta parte) , declar subiectul inchis.


Pentru cine inca nu s-a prins, am fost odata Pasager...(imi cer scuze si pentru duplicitate, am facut-o din motive personale).

PS Multumesc tuturor pentru distractia oferita ;) Ce ne faceam fara Cafenea???





==============================================
"Always remember that you're unique. Just like everyone else."
paianjenul - de munteanu rodica la: 03/05/2007 17:42:56
(la: celibatara, 35 de ani...)
"prea le vezi pe toate,omule"

Tare as dori sa stiu ce argumente
inatacabile produci:)
Eu cred ca este mult mai simplu ,pentru ca este destul de complicat.Adica ,celibatarul nu a intilnit inca acea persoana care se potriveste cu felul lui de a fi.(chimia)
Sau poate a intilnit-o dar nu au fost favorabile imprejurarile si au fost obligati sa renunte. Sau poate ...zeci de sau-uri, care pot fi.
Mai important decit a se justifica ,este sa stie si sa inteleaga "de ce".
Si apoi singur ia hotarirea.
Caci in momentul in care discuta cu prietenii sau cunoscutzii, are deja un semn de intrebare.
#193209 (raspuns la: #193172) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Belle - de philo la: 15/08/2009 23:07:31
(la: Destainuire apropo de clone)
Belle
Am fost clar, cred.
A fost o lupta dreapta impotriva unei persoane care a decedat intre timp.
Sunt care stiu despre cine vorbesc.
Ceilalti..., daca nu stiu nu face nimic.
#471505 (raspuns la: #471498) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
simple pareri... - de hgrancea la: 08/03/2004 06:00:03
(la: To Be Or Not To Be....Homosexual sau lesbiana ???)
1.)In ce fel vedeti relatiile intre persoanele de acelasi sex? Le considerati a fi un pacat,o perversiune,o ...abatere de la ..natura umana?
- eu vad aceste relatii ca fiind o boala psihica ce poate si trebuie tratata de oameni de specialitate; nici pacat , nici perversiune, ci o boala psihica.

2.)Va opuneti sau sinteti de cord cu casatoriile intre homosexuali sau lesbiene?
- nu sint deacord, dimpotriva ar trebui indrumati spre celibat
- se poate numi casatorie ????

3.)Credeti ca biserica trebuie sa-i condemne?
- sa condamne niste bolnavi ? ...ar fi absurd ...

4.)Aveti prieteni homosexuali ori prietene lesbiene chiar daca sinteti 100%heterosexuali?
- nu .. nu am prieteni ... dar nu as avea nimic impotriva ... daca as intilni pe cineva ...

5.)Ii persecutati si nu vreti sa aveti de-a face cu ei pt. ca va e frica de AIDS?
- nu .. nu ma tem de AIDS (sida) pentru ca stiu ce este si cum se stransmite si cum nu ...

6.)Ce credeti despre lista de nume de mai sus?N-ati mai aprecia gindirea filosofica sau arta in pictura,sculptura,muzica,literatura etc. stiind ca acesti oameni ce au ridicat nivelul de cultura in lume prin geniul lor fie cei decedati fie cei inca in viata,au fost sau sint homosexuali sau bisexuali sau lesbiene
- lista mi se pare binisor umflata ...
- evident ca valarea unui om nu tine de preferintele sexuale chiar daca ele sint deviate de la normal ... asta e o alta problema ...

...si in final o concluzie ... sint etape din viata ficarui om cind personalitatea nu este inca foarmata.. cristalizata... si aceasta perioada este extrem de vulnerabila in fata unei anume propagande pro homo-lesbi si am senzatia ca lista de oameni celebri joaca un astfel de rol...
... la fel de daunatoare mi se pare si idea ca aceasta deviatie sa fie considerata 'normala' ... cu suport genetic ... sau mai stiu eu ce suport
... si tot daunatoare mi se pare legiferarea unor asemenea 'casatorii' si un soi de propaganda pro ...

...eu asa vad lucrurile...
Absolut normala - dragostea intilnita in Internet - de vladtepes la: 04/03/2005 09:06:26
(la: Dragoste prin Internet)
Chestia e ca ABSOLUT oriunde iti poti intilni dragostea, in tramvai, la telefon, in parc, in magazin, pe strada etc. Sigur ca e mai comod si pe potriva opiniei conservativiste, sa intilnesti mai intii pe cineva in carne si oase si pe urma abia sa incepi procesul de cunoastere....Dar viata a mers si va merge sa speram inainte, viata e altfel si fata de acum sapte ani de exemplu cind cel putin jumate din cei care azi folosesc Internetul, pe atunci nu stiau ce e....Sintem in era tehnologiei, computere , calculatoare cum vreti sa le ziceti, lumea are mai putin timp liber , vii tirziu acasa dupa servici si totusi te-ai saturat de singuratate, e normal sa folosesti serviciile uneia din miile de websites pentru a-ti cauta partenerul. Indiferent unde iti vei afla dragostea, vrei sa o cunosti mai bine , primul pas. Si cunoasterea implica comunicarea . Si ce loc e mai eficient si mai rapid decit Internetul , este de fapt locul unde poti comunica cel mai bine.
E chiar beneficial sa schimbi intii idei cu cineva, sa vezi cam ce ii poate creierul si pe urma daca te mai atrage si dpdv fizic, esti un norocos.
Cunoasterea partenerului prin Internet a fost cam tabu acum citiva ani, e drapt, dar s-a si se extinde cu repeziciune si este un lucru din ce in ce mai normal.
Asa cum iti poti face prieteni la Cafenea cu care te intelegi asa de bine ca vrei sa te intilnesti si real, asa poti gasi si o persoana de sex opus de care sa te simti atras si sa se nasca sentimente deosebite.
Oameni care te pot dezamagi ii poti cunoaste oriunde, la fel si oameni de calitate.
Iar despartirile, divorturile, sint din cauza problemelor din casniciile respective , nu din cauza Internetului ....
România... "Cum ocolim apele"... - de Jimmy_Cecilia la: 25/07/2005 09:30:56
(la: Trancaneala Aristocrata "4")
am gasit un articol, dar linkul nu mai functioneaza,
este referitor la innondatiile din RO si la drumurile inchise...
articolul este scris in Cotidianul, autori :
George Lacatus, Cristian Tomescu (15-07-2005)

"""Cum ocolim apele

7 Drumuri Nationale din judetele Brasov, Bacau, Vrancea, Buzau, Harghita si Braila au fost inchise din cauza viiturilor si a caderilor de pietre. Drumul European 85 a fost inchis pe anumite portiuni: la Maracineni si intre Focsani si Adjud. Si traficul feroviar a avut probleme. Daca plecati de la Bucuresti la Iasi, la intrarea in Buzau trebuie sa ocoliti prin Satuc-Berca-Sapoca-Maracineni. Pina la Focsani se merge destul bine, dar, cind va indreptati spre Adjud, va trebui sa ocoliti pe un drum judetean 42 de kilometri.

Cele mai grave probleme le veti intilni in drum spre Bacau, unde portiuni de citiva kilometri de drum sint inundate sau inchise. Daca plecati pe aceasta ruta, inarmati-va cu mult calm.

Pe DN 3 Bucuresti-Constanta se circula ingreunat, iar in dreptul localitatilor Basarabi si Valul lui Traian soseaua este acoperita de apa. Daca vreti sa plecati pe litoral, conducerea Politiei Rutiere Constanta va recomanda sa va aminati plecarea cel putin citeva zile.

Valea Prahovei, mai sigura decit Valea Oltului

Inspectoratul Judetean de Politie Sibiu recomanda soferilor sa foloseasca mai bine ruta ocolitoare Sibiu-Fagaras-Brasov si Valea Prahovei, deoarece este mai sigura decat DN 7, care face legatura dintre Sibiu si Vilcea, pe Valea Oltului. „Recomandam soferilor sa foloseasca Drumul National 1, pe varianta Sibiu-Brasov-Valea Prahovei pentru deplasarile in sudul tarii si sa adapteze viteza la conditiile de trafic“, a avertizat subcomisarul Lucian Tarnu, seful Serviciului Rutier din cadrul IPJ Sibiu. Din Sibiu va puteti indrepta fara probleme spre Vilcea pe DN 7 si spre Brasov, pe DN 1, pentru ca aceste drumuri nu sint blocate. Singurul drum national cu probleme pe raza judetului Sibiu este DN 14 Sibiu-Sighisoara, unde s-a surpat podul de la Axente Sever.

Trenurile au avut intirzieri chiar si de opt ore

34 de linii de cale ferata din regionalele Galati, Iasi, Craiova si Brasov au fost inchise ieri din cauza inundatiilor care au acoperit terasamentele. Trenurile dinspre Moldova, Oltenia, Ardeal si Banat au avut intirzieri de mii de minute.

10 trenuri care au venit ieri din cele patru regiuni istorice spre Capitala au inregistrat intirzieri record. Rapidul Iasi-Bucuresti, care a venit pe ruta Birlad-Focsani, a avut intirzieri de peste opt ore. Un alt tren care a venit de la Timisoara prin Craiova a sosit in Bucuresti cu cinci ore intirziere. Rapidul de Suceava a sosit cu o intirziere de peste 300 de minute, iar toate celelalte trenuri care au venit din Moldova in Bucuresti, prin Birlad si Focsani, au avut intirzieri de citeva sute de minute fiecare.

Ruta Buzau-Adjud a fost inchisa

Din cauza inundatiilor care au slabit rezistenta terasamentelor, ruta Buzau-Adjud a fost inchisa circulatiei, la fel si ruta Buzau-Marasesti-Pascani. Din cauza inchiderii rutei Buzau-Adjud, nu mai circula nici un tren pe rutele Marasesti-Ghimes, Buzau-Marasesti, Buzau-Adjud si Comanesti-Ghimes. Calatorii din aceste localitati au fost nevoiti sa circule pe o ruta ocolitoare: Buzau-Faurei-Tecuci-Iasi-Pascani. Mai multe trenuri care trebuiau sa circule spre Iasi, Suceava, Brasov si Galati au fost anulate. Rapidul care a plecat din Bucuresti spre Suceava a fost nevoit sa ocoleasca prin Buzau-Marasesti-Pascani. •

Numere de urgenta pentru cei din trafic, schimbate in plin haos

Cind mai multe zone ale tarii sint afectate de inundatii, iar cei care vor sa calatoreasca au nevoie de informatii despre starea drumurilor, Ministerul Transporturilor a schimbat numerele de telefon ale comandamentului central de unde conducatorii auto puteau obtine informatii. Noile numere de telefon unde se pot obtine informatii despre starea drumurilor nationale sint: 021-315.75.66, 021-318.66.31, 021-318.66.09, 9366, 9360. Se mai pot obtine informatii si de pe site-ul Minsterului Transporturilor: www.mt.ro, la link-ul „Starea Infrastructurii”- sectiunea Drumuri.



Romania scufundata

Trei sferturi din Romania se afla sub ape. Viituri nemaiintilnite intr-o mie de ani au maturat Moldova de la nord la sud, rupind-o de restul tarii. La nivel national, ar putea fi declarata starea de urgenta din pricina distrugerii infrastructurii si a problemelor sociale.

Autoritatile locale si cele centrale, dar si Consiliul Suprem de Aparare a Tarii, care tin sub observatie calamitatile, ar putea interveni pentru impunerea starii de urgenta in intreaga tara, releva surse din sistemul de siguranta nationala. Motivul il reprezinta distrugerea unei parti serioase din infrastructura nationala, dar si posibilitatea aparitiei bolilor contagioase, dupa retragerea apelor si dupa revenirea zilelor calduroase. Totodata, securitatea alimentara pare a fi pusa in pericol, dupa cum ne-au declarat surse din sistemul de siguranta nationala. In functie de datele primite de la ministrul Administratiei, presedintele poate declara starea de urgenta.

Sapte morti si patru disparuti

31 de judete din 41 sint afectate de inundatii. Apele revarsate in ultimele zile au acoperit 505 de localitati, 121.000 hectare de teren agricol si au distrus 14.800 de case. Autoritatile au evacuat 8.616 persoane, in timp ce, miercuri si joi, sapte oameni au murit si patru sint disparuti. Bilantul ultimelor zile de ploi si viituri este pus pe seama unor debite neobisnuit de mari ale riurilor din Moldova, care au rupt digurile si s-au revarsat peste localitatile intilnite in cale. Infrastructura rutiera si feroviara a fost atit de afectata, incit a izolat, practic, nordul Moldovei de restul tarii. 370 de poduri, 445 de podete si mai multe drumuri nationale si judetene s-au rupt. Armata si Ministerul Adminis-tratiei si Internelor au facut pod aerian pentru aprovizionarea populatiei cu alimente si apa, dar si pentru transportul gravidelor si al bolnavilor care necesitau dializa.

Siretul are cel mai mare debit din ultimii 1.000 de ani

Miercuri spre joi, in judetele Bacau, Vrancea, Buzau, Galati, Braila, cele mai afectate de inundatiile din ultimele zile, oamenii au facut noapte alba in asteptarea viiturii anuntate pe Siret. Riurile Buzau, Rimnicu Sarat si Siret au depasit digurile. „La ora sase dimineata, Siretul avea 4.650 mc/s, un debit care n-a mai fost inregistrat vreodata, sau cel putin in ultima mie de ani. A fost de 20 de ori mai mare decit este normal”, comenteaza hidrologul Adrian Apostol.

Miercuri dimineata, la ora 7.00, s-a facut o bresa in digul de pe malul drept al Siretului, pentru atenuarea viiturii. In ciuda eforturilor, hidrologii au avertizat ca viitura ar putea sa loveasca din nou dupa 20 de ore, adica in noaptea de joi spre vineri, in zona de varsare a Siretului in Dunare. „Se asteapta noi inundatii cind va ajunge viitura de pe Siret in Dunare”, avertiza ieri-dimineata Petre Stanciu, directorul Institutului National de Hidrologie si Gospodarire a Apelor (INHGA). El a fost contrazis insa de prefectii judetelor Braila, Galati si Tulcea, care vedeau altfel situatia la fata locului. •

Starea de urgenta limiteaza libertatile

Starea de urgenta este instituita de presedintele Romaniei.

• dureaza maximum 30 de zile si este adusa la cunostinta populatiei in maximum doua ore de la instituire; In termen de cinci zile, presedintele cere acordul Parlamentului in privinta starii de urgenta;

• Se confisca temporar armele si munitia existente la populatie;

• Circulatia autovehiculelor si persoanelor este limitata intre anumite zone si ore;

• Se fac perchezitii, rechizitionari si razii;

• Se inchid temporar benzinarii, cafenele, cluburi, localuri publice;

• Se suspenda temporar difuzarea unor emisiuni radio sau televizate;

• Se rationalizeza alimentele.


Lacurile de acumulare, gata sa dea pe afara

Gradul de umplere a lacurilor de acumulare este de 94% si, cu exceptia lacului de la Izvorul Muntelui (Bicaz), care are un grad de umplere de 101% si unde se deverseaza apa la un debit de 70 de metri cubi pe secunda, „pe la nici un baraj nu se da drumul la apa”, ne-a declarat directorul general al Hidroelectrica, Traian Oprea.

El spune insa ca, daca in urmatoarele sapte zile va continua sa ploua la fel ca pina acum, toate lacurile vor ajunge la un grad de 100% si apa va trebui deversata, pentru ca acestea vor trebui golite. Astfel, in aval de baraje s-ar putea ajunge la inundatii din cauza debitelor mari ale apei care iese din lacuri, apa care se adauga celei care iese din lac in mod obisnuit, prin turbine. Acesta mai afirma ca daca turbinele hidroelectrice de pe lacurile interioare n-ar functiona si n-ar putea prelua apa, atunci lacurile s-ar umple in 35 de ore si ar trebui golite.

Foame si sete printre sinistrati

Cele mai mari inundatii din ultima jumatate de secol au luat vietile a sapte persoane, au izolat alte 1.200 si au acoperit aproximativ 450 de localitati. Sute de oameni sint in continuare izolati. Sinistratii au nevoie de apa, alimente si medicamente de prima necesitate.

BACAU: Potrivit unui bilant inca provizoriu, in judet au fost inundate aproape 3.400 de case si peste 1.000 de familii au fost nevoite sa isi paraseasca gospodariile. Primarii spera ca guvernul va dispune alocarea de fonduri, singura sansa ca oamenii sa aiba un acoperis pina la iarna. In judet au inceput sa soseasca primele transporturi de apa minerala, necesara in conditiile in care fintinile sint colmatate, iar populatia din orase nu are apa la robinete. Ploaia a incetat, iar Comisia pentru dezastre va incepe sa evalueze pagubele. Circulatia s-a reluat intre Onesti si Bacau, dar si intre Comanesti si Bacau. Se circula pe un singur fir, de la Onesti spre Brasov.

SUCEAVA: Un tren in care se aflau aproape o suta de copii care se intorceau din tabara a fost blocat timp de mai multe ore pe calea ferata afectata de inundatii. Prefectul judetului Suceava, Orest Onofrei, a declarat ca trenul a fost debarcat, copiii ajungind ieri-seara alaturi de familii. „Se pare ca au trecut de zona periculoasa”, a mai spus prefectul.

NEAMT: La patru zile dupa declansarea potopului in 23 de localitati, autoritatile nu au distribuit apa sau alte alimente de prima urgenta in zonele afectate de inundatii, declarind ca nu sint bani pentru astfel de actiuni caritabile. Prefectul Toader Mocanu sustine ca nu sint fonduri pentru astfel de actiuni caritabile, iar la stocul de la Rezervele Statului nu se poate apela decit cu aprobarea premierului Tariceanu, dar nu a facut nici o solicitare in acest sens.

ALBA: Cei 150 de oameni blocati de doua zile in localitatea Lunca Larga au primit ieri apa si alimente cu un elicopter al Ministerului Apararii. Sinistratii au ramas fara curent electric si apa, toate fintinile fiind colmatate, iar drumurile de acces sint blocate, autoritatile declarind ca nu sint sigure ca le-ar putea repara in zilele urmatoare. „In cazul in care nu vom reusi sa ajungem in sat cu camioanele armatei, vom solicita din nou ajutorul MApN pentru trimiterea unui elicopter.

GORJ: Autoritatile se pregatesc sa-i cazeze pe calatorii aflati in trenurile care nu pot circula prin Defileul Jiului, prefectul Stefan Popescu Bejat cerind reprezentantilor Primariei din Bumbesti Jiu sa amenajeze o sala de sport. „Este o solicitare foarte mare pentru calea ferata din Defileul Jiului. Noi ne pregatim pentru o eventuala blocare a circulatiei”, a declarat prefectul

Clientela PSD, implicata in dezastrul de la Bacau

Revarsarea piriurilor Negel si Birnat, care a dus la inundarea unei bune parti din municipiul Bacau, a fost cauzata de unele lucrari executate de o firma a clientelei PSD.

Firma Vega ’93 SRL Galati a ajuns sa faca amenajari hidrotehnice, si nu numai, in toata tara. Contractul de la Bacau, numit „Regularizarea riului Bistrita si a afluentilor“, a fost incheiat cu Apele Romane Bucuresti, in anul 2002, fara licitatie, prin incredintare directa.

Ionita Maftei, directorul Sistemului de Gospodarire a Apelor Bacau,

ne-a oferit detalii despre relatia contractuala cu Vega Galati. „Ei au facut terasamentele. Lucrarea nu este receptionata inca, pentru ca nici nu s-a finalizat. Investitia este inca in derulare, pentru ca banii au venit cu tiriita“, ne-a declarat Ionita Maftei. El spune ca prima amenajare de santier s-a facut in apropiere de piriul Negel in 2002, iar in mai 2004 au demarat si cele de pe piriul Birnat“, spune Ionita Maftei.

Vega ’93 ar fi urmat sa faca suprainaltarea digului de la piriul Negel, dar, spun reprezentantii de la Apele Romane Siret, nu au fost bani suficienti pentru finalizare. Fondurile primite anul trecut au fost de aproximativ opt miliarde de lei si specialistii ar urma sa analizeze daca Vega a lucrat la Bacau de acesti bani. O posibila explicatie pentru acordarea fara licitatie a lucrarilor pentru Vega ’93 Galati ar fi faptul ca actionarul majoritar, Corneliu Istrate, este un apropiat PSD. In firma mai este actionar si un alt notoriu sponsor al PSD Galati, Maricel Pacurariu. Vega ’93 a contractat si 16 sali de sport din programul lui Adrian Nastase, dar a primit si contracte de la numerosi lideri judeteni ai PSD. •

Victimele apelor

Cinci persoane au murit, ieri, in urma inundatiilor. In ultimele zile, apele au provocat in total 13 victime, iar sase persoane sint date disparute:

• Judetul Vrancea are cele mai multe victime: doi barbati, Ianula Gheorghe de 43 ani si Grop Nicu Ion de 71 ani s-au inecat in riul Susita din localitatea Soveja. In riul Vizauti, o femeie s-a inecat, iar o persoana, a carei identitate nu a fost inca stabilita, a fost gasita moarta in satul Domnesti. Pina ieri, alte patru persoane au murit si trei au fost date disparute.

• Judetul Braila: Popa Daniel a decedat prin electrocutare.

• Judetul Bacau: cel putin trei persoane au decedat, iar alte trei sint date disparute. Doi barbati au murit la Manastirea Casin, dupa ce au intrat intr-un piriu cu un TAB, iar un alt barbat a fost luat de viitura din fata casei.

• Judetul Alba: o persoana a murit inecata. •

Ajutor pentru sinistrati

Secretariatul General al Guvernului a deschis trei conturi la Banca Comerciala Romana destinate sinistratilor din zonele inundate. Conturile deschise sint: RO65RNCB5010000138390083 pentru donatii in lei, RO11RNCB5010000138390085, in dolari si RO38RNCB5010000138390084, in euro. Persoanele sinistrate din zonele inundate vor primi un ajutor de urgenta constind in alimente in valoare de 2,9 milioane de lei noi. (K.R.)

• RecomandAri: Persoanele aflate in zonele inundate sint sfatuite de specialistii Ministerului Sanatatii (MS) sa nu consume deloc apa din fintini pentru ca, desi este limpede, poate contine microbi. „In cazul in care nu aveti acces la apa potabila, puteti folosi apa decontaminata prin fierbere 30 de minute sau prin clorinare”, mai recomanda MS. Pentru prevenirea contaminarilor, hrana trebuie bine reincalzita, iar laptele copiilor mici trebuie preparat preferabil cu apa imbuteliata. Vasele, ca si fructele, ar trebui spalate cu apa care provine din surse verificate. Numerele de urgenta sint 961, 962 (ambulanta) sau 112. (G.R.) •

Cea mai grava situatie, in Vrancea

Mii de oameni au fost evacuati si sute de case au fost distruse. In satul Vadu Rosca, din comuna Vulturu, apele au ajuns la miezul noptii pina la acoperisurile caselor. Sute de oameni s-au catarat pe case si au inceput sa strige dupa ajutor. Jandarmii i-au luat cu forta pe batrinii care nu se indurau sa-si paraseasca agoniseala de o viata, desi apele ajunsesera la ferestre. In satul Mircestii Vechi si Radulesti din comuna Vinatori, inundate in zilele de marti si miercuri, locuitorii au inceput sa se intoarca ieri la casele lor. Cei care nu au putut fugi din calea viiturii au stat izolati trei zile, in care au mincat ce au avut prin case. Tone de namol au ramas in urma apelor. Multi dintre sinistrati nu mai mincasera de trei zile si nu mai aveau nici apa de baut.

Vara asta: o saptamina ploaie, o saptamina soare
Ploile vor cadea si in noaptea aceasta in Banat, Oltenia si estul tarii, dar nu in cantitati la fel de mari. Apoi vor urma patru-cinci zile de respiro. „Vom avea o pauza pina martea viitoare”, spune Ion Sandu, directorul Administratiei Nationale de Meteorologie. Dupa care vor veni noi ploi. Potrivit specialistilor, ploile vor continua toata vara: cinci zile ploi si cinci zile soare, lucru ce va ingreuna reabilitarea zonelor afectate. In plus, specialistii au avertizat ca solul este suprasaturat de apa, iar toata cantitatea de apa nu se va putea infiltra in pamint, ceea ce va duce la noi inundatii atunci cind ploua. Potrivit specialistilor, cauza principala a acestor fenomene o reprezinta manifestarea violenta a caracteristicii continentale a climei. Buzaul, Rimnicu Sarat si Siretul se afla peste cota de inundatie. Rimnicu Sarat a rupt deja parti din digurile de pe ambele maluri la confluenta cu Siretul. Si riul Buzau a atins ieri volumul maxim de debit admis peste cota de inundatie.

In plus, Siretul a mai inghitit doua localitati - Nanesti si Maicanesti. Pe celelate riuri debitele sint la cotele de avertizare, dar vor scadea, spun autoritatile. Potrivit specialistilor, debitele riurilor din acest an sint de trei-patru ori mai mari. Chiar si de treizeci de ori, cum este cazul Siretului.""""


George Lacatus, Cristian Tomescu - Cotidianul (15-07-2005)
#61096 (raspuns la: #61091) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Aseara ne-am intilnit ca in f - de munteanu rodica la: 06/08/2005 09:52:33
(la: Ce de prostii mai faceam in copilarie!)
Aseara ne-am intilnit ca in fiecare prima vineri din luna (asta de 5 ani)fosti colegi de liceu.Am fost 12 persoane(odata sint mai multi , alta data mai putini dar intotdeuna ne intilnim)Liceul l-am terminat acum 35 ani Ei, aseara cineva mi-a amintit o intimplare care atunci imi parea hazlie. Aveam un director piticut iar noi iarna saream pe coridoare "capra"Facind parte dintr-o clasa de real eram putine fete si trebuia sa tinem pasul, asa ca pun si eu un pariu ca sar capra peste director cind trece pe acolo. Pariul l-am cistigat, omul s-a speriat , a si cazut iar eu bininteles eliminata 3 zile.Bun am facut-o si pe asta dar in cele trei zile ce sa fac sa nu afle ai mei .Desigur la cofetarie unde citiva colegi imi tineau isonul.In prima zi a mers dar a doua zi cine era in pragul cofetariei ?Tata. Continuarea o ghiciti
Vivaldi - de Andreas la: 23/09/2003 13:18:57
(la: Sfertodoctii cu pretentii si muzica clasica.)
Dragä Dan,
legätura cu tzoapele care se "limiteazä" la Vivaldi este exageratä. Sunt doar niste victime ale societätii, respectiv ale mass-media romînesti unde Vivaldi este pus ca background la orice. Realitatea este cä "Monseniorul rosu" (Vivaldi) a pus pietre de temelii în muzica simfonicä. Nu intru în amänunte de criticä muzicalä, presupun cä persoanele despre care vorbesti la fel ca si cei care au avut un feed back negativ la acest subiect, habar nu au cä una dintre înregisträrile recunoscute pe plan mondial ca referintä apartine dirijorului romîn (decedat din päcate) Mircea Cristescu, orchestra de camerä din Cluj (nu Napoca) cu Stefan Ruha la vioarä.Cred cä 1970 electrecord, cu unul din geniile in inginerie sunet, Ben Berfeld.
Nu mai dati cu pietre cei ce vä aflati în case de sticlä.
Numai bine.
Critica? in mod constructiv. - de relu la: 29/10/2003 14:10:02
(la: Romani in strainatate)

Dragi cititori, contribuitori, romani de acasa si din strainatate,

Mesajul meu de mai jos a fost mai mult ca o destainuire, ca am tinut si tin detalii din astea in suflet si n-am avut ocazia sa le pun pe masa. Dar se pare ca unii sint de acord si au observat tendinte similare in comunitatea romana din strainatate. Trebuie sa fim atenti, pentru ca nu toti romanii expatriati sint asa; am intilnit si oameni foarte de treaba, care venisera din R numai de o luna. Oameni dintr-o bucata.

Ce vreau sa adaug este ca ceilalti romani, a caror atitudine lasa de dorit, au devenit tinte a criticii noastre. Eu am un principiu: daca gasesc ceva care eu consider gresit, si daca vreau sa anunt puncte critice, imi impun sa ma gindesc tare de tot sa propun si metode de remediare. Citeodata nu gasesc, si atunci decizia e grea daca sa critic sau nu, ca ma gindesc, ce se obtine din asta? Deci, ce vreau sa spun, e ca daca ii criticam pe unii din compatriotii nostri, propun sa incercam sa gasim feluri in care am putea remedia situatia. La nivel personal, social, politic, universitar, samd. Ce ziceti?

De exemplu, un scenariu fictiv. Ma intilnesc cu D-ul M, roman si el, si dupa citeva schimbari de opinii imi dau seama ca el cade in categoria de "romani nefericiti fara motive adevarate" (RNFMA). Ce fac? Incerc sa inteleg de ce M este asa de negativ. Incerc sa ramin intelegator, si sa nu ma las atras intr-un conflict. Spun niste fapte adevarate: el zice ca fructele nu au gust. Eu spun ca are dreptate, ca fructele de la supermarket intr-adevar nu au gust, in special iarna cind sint aduse de la 17000Km distanta. Dar, eu am fost la ferma cutare in Septembrie, si am gasit mere si prune cu un gust de poti sa faci gem ca acasa ("ca acasa" intotdeauna merge cu categoria RNFMA). El nu crede, eu zic. Uite, in Sept. iti aduc un borcan cu gem, si daca nu e "ca acasa" ma scuipi in gura! Si, daca totul merge bine, la costul unui borcan de gem, poate ca d-ul M va parasi categoria RNFMA? E posibil totusi ca M o sa-si zica in sine: ce vrea asta sa obtina de la mine? E gay/tilhar/securist/fanatic religios? De ce e asa de prietenos cu mine? Foarte suspicios! Atunci e greu sa convingi omul ca singura agenda ascunsa pe care o ai e sa-i imbunatatesti viata lui si in acelasi timp sa repari reputatia romanilor de peste hotare.

Problema e ca dupa un eveniment rar ca asta, o persoana nu-si schimba atitudinea sa fundamentala catre viata. Dar cine stie? Aproape ca sun ca un misionar, nu?

Numai bine,
Relu
Ninel si emigratia - de (anonim) la: 30/10/2003 10:45:58
(la: duplicitatea francezilor)
1.Vezi nu te grabi sa-ti cataloghezi interlocutorii cu care te intretii in ignoranta ta ,la o bere daca ne-om intilni mai mult ca sigur ca te-o trage "mosul" asta de ureche ca sa nu mai faci afirmatii gratuite despre persoane pe care nu le cunosti.:)
2.Emigrantii ilegali au drepturi la hospitalizare gratis si fiindca esti ignorant in ale subiectului ti-as spune ca stiu fiindca am lucrat in domeniul medical. Nici un emigrant care nu stie doua boabe englezeste ca sint lenesi s-o invete cind intra pe poarta unui spitalamerican nu sint refuzati,nu numai atita dar tratamentele li se platesc din fonduri spaciale pentru refugiati si ilegali pe care le platim cu totii.
3.O alta chestie ,o noua lege votata in Congresul american propusa de catre stimabilul Orrin Hutch (scuze daca numele-i pocit ca de fapt nu ma intereseaza asa un senator) se cheama The " Dream Act" care permite tinerilor mexicani cu statut ILEGALI in USA sa mearga la facultate pe banii statului sau mai bine zis pe banii contribuabilor care platim taxe din greu.
4.Despre arabi imi mentin aceiasi parere.
5.Spune-mi te rog ignoranta asta a ta este reala sau falsa ca sa te afli in treaba la criticat USA cum multi romani care ar trebui sa stea acasa o fac ca sa se afle in treaba.
5.Atitudinea ta mi-aduce aminte de atitudine ciubotelor din Securitate si SRI astazi propagandistii de doi bani si 4 clase primare care impuiau creierele romanilor cu minciuni.
6.Ramine cum ti-am mai spus.Am sa te urechez :)

"Mosul"
#2726 (raspuns la: #2593) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
stiu persoane... - de sarmi la: 31/10/2003 09:21:35
(la: Botox, riduri sterse la comanda, injectii pentru "tinerete")
care si-au facut injectia, dar este ciudat, ori de cite ori ma uita la fata ei am impresia ca vad o masca...Din cauza partilei paralizii persoanele injetate nu mai pot crea "frown" adica nu se pot incrunta (HE HE)

Este des utilozat aici iar medici care se ocupa se umplu de bani.Este aceeasi poveste cu solutia salina pentru vene.Am inceract-o si eu, dar am ajuns la concluzia ca facind cardio si respectind o dieta buna, avind o atitudine pozitiva, fara fumat venele se diminueaza.Sportul este sfint.

nu este o minune, este doar mai multa grija.
#2806 (raspuns la: #2798) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cred ca persoana respectiva t - de (anonim) la: 21/11/2003 15:35:55
(la: Prietenia in zilele noastre)
cred ca persoana respectiva te-a tradat....Sper ca vei trece usor peste asta,si poate ca mai tarziu iti vei da seama ca prietenia nu e un lucru de kk,sa folosesc termenul tau,nu?Eu atat am avut de spus...
#4864 (raspuns la: #4838) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cecilia,3853 - de anita47 la: 22/11/2003 02:20:22
(la: Musulmani in Franta)
Crezi ca in Franta ar putea avea loc un atentat de o asemenea amploare?(pentru ca discutai despre "un start pentru extremisti")

Din jurnalul National(22/11/03):
==================================Tehnic vorbind, ancheta pe marginea atentatelor de joi de la Istanbul progreseazã. Autorii lor au fost identificati, politia opereazã arestãri, dar amenintarea teroristã persistã
Aproape toate capitalele lumii îsi avertizau ieri cetãtenii sã evite deplasãrile în Turcia, în perioada imediat urmãtoare. Motivul este, pe cât de simplu, pe atât de înfricosãtor: în Turcia ar urma sã se producã noi atentate.

Luptãtori în Cecenia
Cei doi autori ai atentatelor sinucigase de joi au fost identificati de politie. Sunt amândoi turci, potrivit cotidianului „Hurriyet”. Azad Ekinci si Feridun Ugurlu, doi militanti islamisti, erau deja dati în urmãrire în cadrul anchetei privind atentatele sinucigase de sâmbãtã, tot de la Istanbul, care au vizat douã sinagogi. Despre Ekinci se stie cã ar fi luptat în Bosnia si Cecenia, ba chiar cã s-ar fi antrenat în Pakistan, cel putin asa sustine fratele lui, citat de „The Guardian”. Informatia nu este de neluat în seamã, dat fiind faptul cã toate trei locatiile sunt fiefuri recunoscute ale retelei teroriste Al-Qaeda. De altfel, încã de joi, imediat dupã comiterea atentatelor, specialistii în lupta antiteroristã vorbeau despre o amprentã a retelei conduse de Ossama ben Laden în tragedia de la Istanbul.
Arestãri si amenintãri
Alti sapte suspecti au fost arestati si interogati de politia din Istanbul, dupã atacurile de joi, a doua mare loviturã în interval de cinci zile pe care o suferã metropola turcã. Marea Britanie, direct vizatã de atentatele de joi, a afirmat, prin ministrul sãu de Externe, Jack Straw, prezent la Istanbul, cã atacurile constituie un adevãrat „11 septembrie al Turciei”. Marea Britanie si SUA au afirmat joi searã cã sunt în posesia unor informatii privind posibile noi atacuri în Turcia, avertizându-si cetãtenii sã evite deplasãrile în aceastã tarã. Avertismentul lor a fost reluat, de altfel, de majoritatea capitalelor lumii si se resimte deja în special în domeniul turismului, multe rezervãri pentru Turcia fiind anulate.
Mãsuri de securitate
Potrivit Ministerului turc de Externe, „securitatea a fost considerabil întãritã în jurul tuturor reprezentantelor diplomatice, consulare si comerciale strãine” din Turcia. La Ankara, capitala tãrii, universitãtile care au angajati profesori din strãinãtate au anuntat cã au devansat vacanta care marcheazã sfârsitul Ramadanului, închizându-si portile încã de joi, în loc de vineri searã, din precautie.
Al-Qaeda avertizeazã
Temuta Al-Qaeda a revendicat atentatele de la Istanbul si a amenintat cã urmãtoarea tintã va fi Japonia. Mesajul radicalilor, apãrut în sãptãmânalul saudit „Al-Majallah”, nu poate decât sã ne îngrozeascã. Mai ales cã presa turcã sustinea zilele trecutã cã, potrivit unui mesaj Al-Qaeda, tintele retelei vor fi Japonia, Bulgaria si România.
▪ Al-Qaeda si partizanii sãi din lumea întreagã sunt autorii atentatelor de la Istanbul.
▪ Al-Qaeda amenintã Statele Unite si Japonia cu noi operatiuni. În momentul în care primul soldat japonez pune piciorul în Irak vom lovi capitala Tokyo. Japonia poate fi usor distrusã, iar japonezii stiu asta.
▪ Aliatii americanilor stiu cã vor avea de trecut momente dificile de acum înainte si trebuie sã pregãteascã multe spitale si cimitire.
▪ Operatiunile din Istanbul au fost un succes, iar cele care vor urma vor reusi si ele gratie colaborãrii bune dintre comandamentele noastre regionale. (Marina Constantinoiu)
Avem lege privind apãrarea tãrii
Legea privind pregãtirea economiei nationale si a teritoriului pentru apãrare a fost publicatã ieri în Monitorul Oficial, urmând sã intre în vigoare peste 60 de zile. Coincidentã sau nu, actul normativ a fost publicat concomitent cu producerea sângeroaselor atentate de la Istanbul. Legea prevede înfiintarea unui Oficiu Central de Stat pentru Probleme Speciale, institutie în subordinea Guvernului si care va elabora un plan de mobilizare a economiei nationale pentru apãrare. Pe baza acestui plan se va asigura necesarul de produse si servicii ce vor fi consumate, rationalizat, de cãtre populatie. Presedintele României poate hotãrî punerea în aplicare a acestui plan numai în cazuri exceptionale, inclusiv în caz de agresiune armatã îndreptatã împotriva tãrii. (Silviu Sergiu)
Portul Constanta, pãzit cu strãsnicie
Accesul în Portul Constanta este de joi extrem de greu, în contextul în care autoritãtile au luat aici mãsuri speciale de securitate în urma atacurilor de la Istanbul. Potrivit Mediafax, portile de acces în port sunt pãzite de lucrãtorii unei firme de pazã care verificã tot ce intrã în incinta zonei, dar si de echipe ale Politiei de Frontierã si Directiei Vamale. Accesul persoanelor în Gara Maritimã este controlat, în orice moment, printr-un sistem video de supraveghere. (Lavinia Tudoran)
Politia turcã nu mai are vacantã de Ramadan
Politistii si jandarmii din Istanbul nu vor mai avea vacanta traditionalã de la încheierea Ramadanului, a anuntat guvernatorul orasului. Politia si jandarmeria vor avea zile grele cu ocazia sãrbãtorilor de la finalul Ramadanului, care au început ieri searã si tin o sãptãmânã. Autoritãtile trebuie sã securizeze toate zonele aglomerate din Istanbul, gãrile, statiile de metrou, mijloacele de transport în comun, centrele comerciale, arhipline mereu la terminarea Ramadanului. Pe de altã parte, analistii internationali sunt de pãrere cã urmãtoarea tintã turcã a Al-Qaeda ar putea fi Strâmtoarea Bosfor. Tranzitatã de numeroase tancuri petroliere, strâmtoarea ar fi un obiectiv atractiv pentru teroristi. (Lavinia Tudoran)
Coincidentã: Simulare de alarmã la turnul BRD
Blocul turn din Piata Victoriei – sediul central al Bãncii Române de Dezvoltare (BRD) – a fost evacuat ieri, pentru aproximativ o orã, în timpul unei simulãri de incendiu. Cu doar o zi în urmã, la Istanbul, un alt bloc turn, sediu al bãncii HSCB, era lovit în plin de nebunia teroristã.
În jurul orei 13:00, prin sistemul de comunicatii al clãdirii, a fost transmis un mesaj prin care angajatii BRD erau îndemnati sã pãrãseascã, fãrã panicã, sediul bãncii, „din motive de securitate”. Scenariul simulãrii – pus la cale de oficialii BRD – a presupus aparitia unor scurgeri de gaze din conducta centralei termice, care ar fi condus la izbucnirea unui incendiu.
Exercitiul s-a încheiat cu bine. Oamenii au pãrãsit blocul turn în opt minute, desi timpul estimat pentru evacuarea clãdirii era de 12 minute. (Daniela Ivan)
A aflat din ziar cã bãrbatul era atentator
Sotia unuia dintre bãrbatii care s-au sinucis în atacurile cu masinã-capcanã de la Istanbul a aflat despre moartea sotului ei din presã. „Nu-mi spunea niciodatã nimic”, a declarat Aysun Cabuk, vãduva lui Mesut Cabuk, care a aruncat în aer o camionetã plinã de explozibili în fata unei sinagogi din Istanbul, sâmbãtã, 15 noiembrie. Sotul ei, somer, petrecea mult timp citind cãrti islamiste si devenise din ce în ce mai credincios. Cu cinci zile înainte de atentate a venit acasã, în orasul Bingol, din sudul Turciei, si-a luat valiza si pasaportul si a spus cã pleacã la Dubai. De atunci n-a mai dat nici un semn.
Si-a vãzut iubita sãrind în aer
Un tânãr britanic a avut groaznicul ghinion de a-si vedea logodnica, cetãtean turc, sãrind pur si simplu în aer. Graham Carter, în vârstã de 34 de ani, era cu iubita sa la Consulatul britanic, pentru a-i lua ei vizã. Cuplul urma sã ajungã în Marea Britanie si sã se cãsãtoreascã. Din nefericire, soarta le-a rezervat un sfârsit groaznic. „Tin minte cã am vãzut o camionetã la poarta Consulatului, apoi explozia si pe iubita mea sfârtecatã. Nici acum nu-mi vine sã cred decât cã a fost un cosmar oribil”, a povestit Graham cotidianului britanic „The Sun”. Ei se cunosteau de mai bine de patru ani. În urma exploziei, britanicul a rãmas cu rãni multiple la fatã, mai ales în zona ochilor. (Lavinia Tudoran)

O româncã în Iadul de la Istanbul
Chiar dacã printre români nu existã victime, am descoperit un caz în care unul dintre ei a avut de suferit. Este vorba de Yldîz Oztabu, o tânãrã în vârstã de 31 de ani, originarã din Cernavodã, dar stabilitã în Turcia în urmã cu sapte ani.
Femeia si-a vãzut dãrâmate toate cele trei magazine pe care le detinea în Istanbul. Acestea erau amplasate la doar 20 metri de intrarea în Consulatul Marii Britanii si de locul în care a explodat o masinã-capcanã.
„Am vãzut cum se împrãstie aurul”
„Mã aflam în magazinul de aur cu sotul si angajatii mei. Deodatã s-a auzit o bubuiturã cutremurãtoare. Dupã 3 secunde s-a împrãstiat un val de cenusã si de fum. Am vãzut cum sar geamurile si usile, cum aurul din vitrinã se împrãstie. Initial am crezut cã e vorba despre o explozie de gaze naturale. Apoi, din câte am auzit, am aflat cã a fost vorba de un camion Skoda, care a sãrit în aer”, ne-a povestit aceasta. Ea s-a ales cu rãni usoare de la geamurile sparte, dar care nu au necesitat îngrijiri medicale speciale.
Sotul a rãmas socat
Zona s-a pustiit rapid, în primul rând din cauza spaimei. Yldîz, care pe lângã magazinul de aur mai avea douã de „bazar otoman”, s-a întors abia ieri la prânz la lucru. „Pânã la 12:30, zona a fost închisã. Am reusit sã recuperãm câte ceva din aur, dar nu stiu cât am pierdut”. Sotul ei a rãmas socat, preferând sã stea acasã: nu mai vrea sã mai audã de magazine. (Corespondentã din Istanbul - Florin Gongu)
Turcii vorbesc de patru români ucisi
„Din informatiile pe care le avem pânã la aceastã orã, ar exista patru români între persoanele ucise în exploziile de joi de la Istanbul”, declara ieri-dimineatã ambasadorul Turciei la Bucuresti, Ömer Zeytino˜glu. Diplomatul a adãugat cã nu are informatii despre posibile atentate asemãnãtoare în România, dar cã nu este exclus ca Al-Qaeda sã loveascã si la Bucuresti. (Lavinia Tudoran)
Deocamdatã, nici un român pe liste
Autoritãtile turce au anuntat cã, de joi noapte, numãrul rãnitilor si decedatilor a rãmas constant. În plus, se precizeazã cã rãnitii sunt tot mai putini: multi vin la spitale si pleacã acasã cu simple bandaje. E posibil ca aceasta sã fie o strategie pentru linistirea populatiei. Tot rapoartele oficiale aratã cã nu mai putin de 12 spitale au fãcut internãri în urma atacurilor teroriste de joi. Cei mai multi, 47, se aflã la „Taksim Ilkyarum”. Între numele victimelor nu se aflã nici unul românesc. Nu ar fi exclus însã ca unii sã fie din România, de origine tãtari, turci sau machedoni.
A început numãrãtoarea victimelor
Conform unui raport preliminar al Prefecturii Istanbul, dupã atentatele teroriste de joi dimineatã, în capitala economicã a Turciei au murit 27 de persoane, iar alte 250 au fost rãnite. Din fericire, printre acestia nu se aflã nici un român. Precizarea a fost fãcutã de cãtre consulul României, Mircea Neatã. Acesta a infirmat declaratiile fãcute la Bucuresti de cãtre câtiva diplomati turci.
În ciuda faptului cã sfatul cel mai des adresat în ultimele ore de cãtre autoritãti a fost acela ca lumea sã evite aglomerãrile, cetãtenii din Istanbul nu si-au putut reprima curiozitatea si au dat buluc în locurile afectate de atacurile teroriste. Este un prim semn cã viata reintrã la normal si cã starea de soc a trecut. Rãmân afectati cei a cãror trudã de o viatã s-a nãruit în explozia de joi, precum si familiile îndoliate ori cele care s-au ales cu accidentati.
Cei mai multi morti sunt englezi si turci
La Istanbul trãieste una dintre cele mai mari comunitãti de români din strãinãtate. Din fericire, nici un compatriot de-al nostru nu a fost afectat grav de atacurile teroriste. „Am fost la Prefecturã, am vorbit cu viceguvernatorul, si la Ministerul de Externe. Am fost asigurat cã, pânã acum, nu existã nici un român care sã fi murit sau sã se fi accidentat”, ne-a precizat Mircea Neatã, consulul României la Istanbul. De altfel, el a colindat prin toate spitalele unde au fost aduse victime si nu a descoperit vreun nume românesc. „Cele mai multe sunt englezesti si turcesti. 24 dintre cei 27 de decedati sunt deja identificati. Mai sunt unele probleme cu cei accidentati grav”, a completat Neatã.
Lucescu: „M-am obisnuit cu bombele”
Antrenorul echipei de fotbal Besiktas Istanbul, Mircea Lucescu, se pregãtea asearã sã plece cu echipa la Izmir, unde azi va juca împotriva celor de la Denizli. El nu pãrea afectat de cele petrecute, dar a condamnat gesturile teroristilor.
▪ Jurnalul National: Ce-ati fãcut, v-ati ascuns dupã atentatele de joi?
Mircea Lucescu: Nu, dar am preferat sã-mi tin telefonul închis, cã altfel riscam sã devin corespondent de presã.
▪ Cum ati resimtit evenimentele?
Eram în casã si explozia s-a auzit. Casa mea e situatã în zona acelei bãnci.
▪ V-ati speriat?
Deja m-am obisnuit dupã bombele acelea de sâmbãtã de la sinagogi. Sigur, este o situatie grea, delicatã, nu poti sti în nici un moment ce se poate întâmpla. Cine face astfel de lucruri nu sunt teroristi, ci adevãrati killeri, care ucid fãrã nici un scop.
▪ A fost afectat vreun jucãtor de la Besiktas?
În afarã de Giunti, nimeni. Ceilalti nu au avut de suferit.
▪ S-a pus problema sã se întrerupã campionatul?
Nu, nici n-avea rost. Stiu cã meciul din Ligã al Galatei a fost amânat, dar asta la cererea celor de la Juventus. Nu se punea problema ca o echipã mare sã nu fi putut beneficia de protectie si sigurantã. Cred cã au exagerat cu sperietura. Pânã la urmã, aceste amânãri nu fac altceva decât sã dea satisfactie celor care provoacã asa ceva. Ei asta urmãresc: sã creeze confuzie si panicã.
=========================================================



#4890 (raspuns la: #3853) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Te consideri o persoana care - de Daniel Racovitan la: 29/11/2003 11:51:46
(la: Radu Herjeu: televiziune, radio, prietenie si cultura)
Te consideri o persoana care spune [adevar|adevaruri] greu de inghitit de majoritate?
in primul rand persoana care a scris - de (anonim) la: 12/12/2003 10:59:55
(la: Codex Rohonczi)
a randuit literele de la dreapta spre stanga.

literele nu imi spun mare lucru dar iata ce interpretare dau eu desenelor...

in primul rand in momentul in care le-am vazut mi-am amintit - nu stiu de ce de Nostradamus.

nu am reusit sa accesez decat primele 17 pagini din care comentez urmatoarele:

desen 1: vad acolo un invatat (barba) care scrie la un pupitru la inspiratia (indemnul) unei fiinte sfinte (aripi) sau venite din cer

2: doi oameni si o fiinta venita din cer sau sfanta:
unul este ploconit la pamant/apa
iar celui de-al doilea i s-a indoit sabia care are cruce la maner

3: locas de cult - soare deasupra si o turla
preot si fiinta divina vorbesc, comunica

4: trei persoane: cel care a primit invatatura de la fiinta divina si cei doi care invata (asculta)

5: doi preoti/invatati SCRIU ceva pe tabla
doua carari diferite duc la locul unde poti invata/citi -de ce sunt trei table si nu e una singura?!

6: razboi/lupta in numele bisericii?
pe cal un invatat/preot care ataca un locas de cult

7: meritul celui care a primit invatatura initial este recunoscut de fiinta divina.
in partea stanga alta fiinta divina vorbeste cu cineva (invinsul) la umbra unui copac in locasul de cult.

ce este interesant: aici apare un singur drum catre locul in care, cel care a inteles si a infaptuit mesajul fapturii divine, primeste din partea acesteia un semn de recunoastere.

8: in locasul divin se aduc ofrande fiintei divine.

Catalina Bader

voi continua pe masura ce accesez paginile.
Destinul unui exilat: Mihail Dim. Sturdza - de ARLEKYN la: 20/12/2003 09:11:18
(la: Romani in strainatate)
Destinul unui exilat: Mihail Dim. Sturdza

- De la ministerul de Externe francez la Europa Libera

Stranepot al domnitorului Moldovei, Mihail Sturdza (1834-1849), Mihail Dim. Sturdza inainte sa emigreze in Occident a trecut prin inchisorile si lagarele de munca comuniste. Diplomat al Institutului de Stiinte Politice din Paris, angajat al Departamentului de Schimburi Culturale si Stiintifice de la Ministerul de Externe al Frantei, interpret oficial pentru limba romana al presedintilor Frantei, redactor politic la Departamentul Roman al Institutului de Cercetari al postului de radio Europa Libera. Cunoscut si apreciat istoric, autor a zeci de studii publicate in prestigioase reviste din Occident, autorul monumentalei lucrari Dictionnaire Historique et Généalogique des Grandes Familles de Grèce, d'Albanie et de Constantinople, Paris, 1983.


M-am nascut la Bucuresti, in 1934, unde locuia familia mamei mele, intr-o familie socotita de vita veche si cit se poate de mosiereasca. Familia tatalui meu locuia la Iasi unde mi-am petrecut toata copilaria, pina la spargerea frontului in 1944, cind ne-am mutat cu totii definitiv la Bucuresti. Clasele primare le-am facut la Iasi, liceul l-am facut la „Dimitrie Cantemir", la Bucuresti, de la prima pina la ultima clasa. Doua saptamini dupa darea bacalaureatului am fost arestat sub acuzatia de a nu fi denuntat un complot care de fapt nu exista. Eram cel mai batrin din lot, aveam 17 ani, cel mai tinar avea 15 ani. Eram patru fete si vreo 10 baieti. Unii dintre noi au fost eliberati dupa trei luni de ancheta, ceilalti am fost dusi, dupa interogatoriile care au durat o luna la Rahova, la fortul Jilava, unde am stat trei luni. La Jilava am stat pina in noiembrie '52. De acolo ne-au despartit. Eu am fost trimis mai intii in lagarul de triaj si iarasi de foame de la Ghencea, apoi la Bicaz, la lagarul de munca fortata. Se construia acolo barajul pe Bistrita. Eram daca nu cel mai tinar, in orice caz printre cei cinci sau sase detinuti politici cei mai tineri ai acestui lagar, unde, de altfel, chiar dupa conventiile internationale nu ar fi trebuit sa ne aflam, conventiile aparind pe minori de rigorile muncii fortate. Am fost condamnat la trei ani de pedeapsa administrativa. Pedeapsa administrativa insemna sederea - fara condamnare in urma unui proces - in inchisori si lagare de munca la fel cu condamnatii politici, osinditi la tot felul de pedepse, in functie de vina care li se imputa. Dar ce importanta avea asta pentru Securitate, sa fii sau sa nu fii vinovat? Faceam parte dintr-o clasa sociala care trebuia distrusa. Au fost si perioade cind in acelasi lagar erau si detinuti de drept comun. Dupa Bicaz, din '53 pina in '54 ne-au dus in alt lagar de munca cu un regim mai usor - Stalin murise, ne-au transferat la Onesti, de unde am fost eliberat nu dupa trei ani, ci dupa 22 de luni, in noaptea de 30 aprilie spre 1 mai 1954. Am debarcat in Gara de Nord, cu un bilet de drum, dat de directia Penitenciarelor, in ziua cind la Bucuresti se serba ziua muncii, 1 mai, si tot orasul era mobilizat la defilare. In toamna anului 1954, urmind sfatul unui fost coleg de liceu, m-am inscris la examenele de la facultatea de filologie, presupunindu-se ca la sectia de italiana as fi avut mai multe sanse de a fi admis decit la istorie, din cauza, natural, a dosarului meu, al unuia cu origine nesanatoasa. Preocuparile mele ma duceau spre istorie. La toate facultatile erau vizite de prezentare a institutiei. La istorie a venit sa ne arate facultatea insusi profesorul Andrei Otetea, caruia m-am adresat spunindu-mi numele. Si intrebindu-l daca ma sfatuieste sa dau examen la istorie mi-a raspuns discret, dar ferm, ca acolo n-as avea nici o sansa. M-a sfatuit sa-mi incerc norocul in alta parte. Am fost admis la filologie, unde am urmat cursurile in mod normal. Au fost citeva arestari, dar putine, si la Facultatea de Filologie in momentul revolutiei maghiare din 1956, dat fiind ca studentii de la filologie au fost mai moderati, nu si-au manifestat entuziasmul ca la alte facultati. La sfirsitul studiilor era instituita o comisie de repartizare la locurile de munca, compusa din studentii cei mai meritorii din punct de vedere al convingerilor politice. Seful acestei comisii, nu-i voi da numele, este un personaj astazi extrem de important in fruntea Academiei Romane. Atunci era un tinar activist de partid extrem de vehement si chiar violent in limbaj. Am fost repartizat ca profesor de muzica, intr-un sat de linga Oradea Mare, unde ducindu-ma am obtinut pe loc o hirtie din care reiesea ca ei n-au nevoie de profesori de muzica. Am revenit la Bucuresti, unde dupa trei luni am gasit un post de invatator in comuna Mereni, judetul Vlasca, nu departe de gara Videle. Traiectul il faceam cu trenul, luni dimineata plecam, vineri dupa-masa reveneam la Bucuresti. In acea vreme, adica in 1961, se manifesta un anumit dezghet politic in tara, incepusera legaturile cu firmele occidentale, intreprinderile industriale romanesti aveau nevoie de traducatori. Cunosteam franceza, cunosteam engleza, m-am angajat la Iprochim, un institut de proiectari tehnice. Rusa n-am invatat, dupa cum n-a invatat-o nimeni dintre colegii mei, in decursul anilor in care a fost impus studiul acestei limbi in licee. M-am familiarizat destul de repede cu traducerile tehnice care erau extrem de bine platite. Eram platit cu 1500 de lei pe luna. Lucram cu alti doi colegi de facultate, pe care eu i-am adus, nici ei nu gasisera de lucru. Unul era Sorin Marculescu, astazi director adjunct la Editura Humanitas, care a reusit destul de repede sa scape de traducerile tehnice pentru care nu avea nici un fel de aplecare, celalalt coleg a fost Mihai Gramatopol, elenist, latinist, pe care o moarte timpurie l-a rapit nu demult dintre noi. Cu ei am ramas prieten de atuncea, ne facusem si serviciul militar impreuna. Avusesem la filologie un grup de prieteni din care mai facea parte Serban Stati, ajuns mai tirziu ambasador la Roma, Radu Niculescu, un filolog de foarte bun nivel care a murit tragic, Sorin Alexandrescu, pe care toata lumea il cunoaste, mai intii profesor universitar in Olanda, astazi revenit in tara, foarte activ in mediile culturale si editoriale.
Dupa 1948, aproape toti membrii familiei mele trecusera prin inchisori. Bunica din partea tatei si mama mea, de exemplu, fusesera acuzate de spionaj in favoarea englezilor, dat fiind ca, foste proprietare de paduri, avusesera niste contracte, pe vremuri, cu firme englezesti care cumparau cherestea. Acele contracte au fost descoperite de Securitate si trebuia sa se fabrice ceva, de exemplu spionaj pentru Anglia, cu bunica, cu mama, cu un intreg lot de fosti negustori de cherestea din Galati, de fabricanti de lemnarie, din Piatra Neamt, de fosti generali mosieri care trebuiau cu totii sa faca parte din acele inscenari judiciare atit de frecvente pe vremea comunismului. Din lipsa de probe, tot lotul a fost totusi eliberat dupa noua luni. Patru ani mai tirziu, in 1957, bunica mea, a reusit sa fie scoasa din Romania de niste rude de-ale ei din Grecia. Au urmat tot pe aceiasi cale sora mea, apoi o sora a mamei cu sotul ei si doi copii. In urma unei interventii venite din Franta, a plecat si matusa mea Elena Bratianu, vaduva lui Gheorghe Bratianu, ucis in temnita de la Sighet. In sfirsit in 1963, in decembrie, am plecat si eu, fiind obligat atunci sa renunt la cetatenie.

- Cum se pleca in acei ani?

In acei ani nu se pleca, de regula, decit cu mari greutati, clandestin, incepind din 1947, de la inceputul anului 47, cind lumea, mai ales burghezia si-a dat seama ca situatia era fara scapare, se pleca foarte greu cu forme legale, plecau cu forme legale pe atunci evreii, pentru ca era politica statului roman de a favoriza plecarea evreilor. Germanii, cealalta mare minoritate etnica nu puteau pleca.... erau deportati in tot felul de locuri indepartate. Se pleca extrem de greu prin legaturi foarte sus puse, pe care unii, foarte putini, le aveau printre responsabilii comunisti de mare influenta. Cazurile acestea erau foarte rare. In schimb, se fugea. Cum se fugea? Cei tineri treceau Dunarea inot. Era foarte riscant. Unii au fost prinsi si impuscati la granita. Altii erau prinsi in Iugoslavia si internati in lagare, dar nu erau returnati spre Romania, date fiind proastele relatii care existau intre statele Cominformului si Iugoslavia lui Tito. Altii erau intorsi de Iugoslavia in Bulgaria, unde erau internati in alte lagare. Cunosc cazuri, unde cei arestati in Iugoslavia au reusit sa scape vorbind doar frantuzeste, pretinzind ca erau francezi. Exceptind legionarii care fugisera intre 1941 si '44 in Germania sau Spania.... din acele categorii de fugari faceau parte atunci, in 1947-48, mai ales fostele cadre politice ale Romaniei Mari, oameni maturi, casatoriti. Pentru ei o fuga peste granita se facea cu riscul vietii, trebuiau luate si nevestele, multi au fost prinsi pentru ca trageau dupa ei valize noaptea, prin paduri. Granitele erau foarte pazite, dupa 1949 devenisera impermeabile,.... au mai fost citeva cazuri, putine dar spectaculoase, de fuga cu barcile pe Marea Neagra spre Turcia, iarasi foarte periculos, dupa aceia nu s-a mai plecat pina in 57, cind plecarea bunicii mele, atunci in virsta de peste 70 de ani si dupa aproape un an de puscarie, a constituit un fel de eveniment. Spun „un fel de eveniment" pentru ca in primele doua decenii de dupa Primul Razboi mondial bunica mea, Olga Sturdza, fusese Presedinta Societatii de Ajutorare a Orfanilor de Razboi, o asociatie caritabila careia ii donase si o mosie de linga Iasi, la Miroslava. Asociatia organiza camine, scoli profesionale pentru acei orfani. Bunica mea fusese o personalitate cunoscuta a Iasului, arestind-o Securitatea se gindise sa faca din ea o veriga a unui posibil proces de spionaj, la un capat societatea de cherestea de la Londra, adica imperialistii englezi, la celalalt capat generalii romani pe care bunica mea ii cunoscuse, adica tradatorii si mosierii. Numai ca multi dintre acei generali nu mai traiau, dupa cum si Societatea de cherestea imperialista nu mai exista. Securitatea a renuntat la inteligentul proiect. Dupa aceia, incetul cu incetul au reusit sa mai plece cite unii legal, pina cind prin 1965-66 au inceput sa se inmulteasca plecarile, obtinute foarte greu, dar totusi aprobate in cele din urma, datorita politicii guvernului comunist, care impingea fosta burghezie, intelectualii vechiului regim, peste granite. Fosta burghezie a oraselor, caci pentru chiaburi sau elementele anticomuniste de la sate nu exista nici o poarta de scapare.

- Si totusi, dupa '58, nu apare posibilitatea rascumparii, dupa ce la Londra s-a incheiat un aranjament intre Jakober, un controversat om de afaceri britanic, si seful rezidentei Romaniei de la Londra, Gheorghe Marcu?

Au existat cazuri foarte cunoscute dar si foarte putine, pentru ca ele erau negociate pe sume mari, intre 5 si 25 de mii de dolari de persoana. Ceea ce era foarte mult. Si azi e mult, dar atunci era ceva inaccesibil pentru pungile romanesti. Plateau rudele sau prietenii din strainatate. Si in cazul meu, care am plecat in decembrie 1963, deci si in cazul meu au fost duse din 1961 diferite tatonari din partea familiei mele din strainatate, atit familia mea romana cit si rude straine, pentru a se vedea daca prin Jakober nu se putea plati acea suma. Mergea greu, filiera cerea discretie. Cred ca s-ar fi definitivat negocierea daca nu ar fi intervenit o ruda de-a mea din Grecia, fosta personalitate politica, om batrin atuncea, dar care a vorbit direct cu ambasadorul roman la Atena. Asa ca am plecat fara ca formalitatile sa necesiteze vreo cheltuiala. Despre Jakober se vorbea mult. Dar cred ca relativ putina lume, poate nici 50 de cazuri, a trecut prin aceasta filiera. Nu stiu in ce masura Jakober era sau nu un om controversat. Nu stiu pe nimeni care sa-l fi cunoscut personal. Era un om de afaceri. Cred ca stia si romaneste. Intermediul sau roman, acum mi-am amintit, imi iesise complet din memorie, a fost generalul Marcu, de la Securitate bineinteles. Cazuri putine, dar care au avut parte mai tirziu de multa publicitate. Dupa aceia au inceput sutele, apoi miile de plecari pe cale legala, un adevarat exod, cu multe tracasari, cu formalitati nesfirsite, cu abandonarea locuintelor prin intelegeri oculte cu ofiterii care eliberau pasapoartele si care beneficiau deseori de predarea locuintelor pentru ei sau rudele lor sau prietenii lor. Cu cit se pleca mai mult, cu atit se lasau locuri si bunuri mai multe pentru oamenii regimului.

- Ati ajuns in Grecia?

Am ajuns in Grecia, unde am stat foarte putin, doua luni. La inceput am fost foarte impresionat de libertatea care domnea in Grecia, de faptul ca Grecia inainte de razboi fusese o tara saraca, mult mai saraca decit Romania, iar acum in '63 gaseam o tara prospera, unde totusi influenta partidului comunist era inca foarte mare. O tara care se refacea dupa grozaviile razboiului civil din anii 1947-52, si care nu-si revenise complet. Insa era o tara al carei progres economic era impresionant, rezultat, printre altele, al planului Marshall. N-am ramas acolo pentru ca nu cunosteam limba si toata lumea imi dadea sfatul sa plec in adevaratul occident, care pentru majoritatea romanilor era compus mai ales de Franta. Am plecat in Franta unde am lasat deoparte toate pretentiile legate de educatie si de studii si mi-am spus ca trebuie sa ma angajez acolo unde voi gasi de lucru, urmind ca pe parcurs sa studiez si alte posibilitati mai conforme cu preferintele sau cu pregatirea mea. Am fost anuntat ca la serviciile tehnice ale uzinelor Renault, birourile de proiectare cautau traducatori de engleza,.... am intrat deci ca traducator tehnic la proiectare, la Renault. Uzinele de automobile Renault erau un celebru bastion al partidului comunist francez. Sosirea mea acolo, venind dintr-o republica populara si socialista a constituit la inceput o curiozitate. Veneau multi sa ma vada ca sa auda, credeau ei, niste povesti entuziaste despre gloriosul regim comunist si zorile luminoase de dupa ceea ce noi romanii numeam Cortina de Fier si ceea ce francezii comunisti, care erau foarte numerosi si nu apartineau numai clasei muncitoare, considerau ca preludiul raiului pe pamint. Am fost foarte prost vazut, pentru ca relatarile mele despre inchisori, despre saracie, colectivizarea fortata, despre cozile la alimente i-au deceptionat intr-atit incit am fost considerat un personaj care n-avea ce cauta la Renault. Francezii au un spirit tolerant, dar am avut de nenumarate ori ocazia sa aud din partea lor observatia ca ce s-a intimplat in Romania este imposibil sa se intimple si in Franta pentru ca „noi n-o sa ne lasam dusi de nas", asa ziceau francezii. Pentru ei instaurarea unei dictaturi era un fel de pacaleala careia ii cadeau victime doar prostii. Francezii fiind prin autodefinitie inteligenti nu erau sa se lase dusi de nas de comunisti, vor sti ei foarte bine sa-i faca fata.

- Nu era socant pentru dumneavoastra, venind dintr-o tara comunista, unde majoritatea celor care nu erau incadrati in sistem erau anticomunisti, ... bine anticomunisti in tacere, asta dupa ce au fost anticomunisti cu arma in mina,... si sa nimeriti intr-o tara libera cu multi simpatizanti comunisti?

Francezul este ceea ce numim noi frondeur, e contra autoritatii si mai ales e contra autoritatii de dreapta. Atunci Franta era condusa de generalul de Gaulle, o personalitate foarte autoritara, de militar, care ducea natural o politica conservatoare, calificata drept fascista de cercurile de stinga din Franta si de catre partidele comuniste din Europa de Est si bineinteles mai exista atunci, acum 40 de ani, o clasa muncitoare care acum a disparut. In Occident astazi nu mai exista clasa muncitoare, exista o mica burghezie si cei care mai lucreaza ca muncitori, lucreaza ca muncitori calificati, nu mai au miinile minjite de ulei, lucreaza la masini perfectionate, se respecta programele de opt ore, pleaca in vacanta peste mari si tari,.... nu se mai poate vorbi azi de clasa muncitoare sau de mentalitate proletara. Dar in anii '60 ideologia si propaganda de stinga erau foarte active, de aceea pentru toate cercurile acestea, ce-si ziceau progresiste, o critica a comunismului era prost vazuta, ba chiar o dovada de primitivism. Se cunoaste reactia lui Jean Paul Sartre, dascalul stingismului, care, in momentul dezvaluirii crimelor staliniste de catre insusi Hrusciov, a fost de parere ca ziarele de stinga franceze sa vorbeasca cit mai putin de aceste crime ca sa, si aici citez, sa nu-i deceptionam pe muncitorii uzinelor Renault. Or, eu tocmai la uzinele Renault nimerisem. O serie de cadre, ingineri, medici, mai ales cei care venisera din Algeria din cauza razboiului colonial erau si ei anticomunisti dar n-o spuneau pe fata, erau prietenosi fata de mine, dar fara ostentatie.

- Care au fost primele impresii despre emigratia romanesca din Franta?

Primele contacte cu emigratia romaneasca au fost intimplatoare si nu le-am cautat. Vedeam romani, dar nu-i cautam cu dinadinsul. Ma duceam de citeva ori pe an la biserica romana din strada Jean de Bauvais, un mare centru al emigratiei. Acolo domnea preotul Boldeanu, fost legionar, lucru de care nu se prea vorbea. Ca persoana era foarte bonom si foarte accesibil. La biserica faceai cunostinte de tot felul. Bineinteles erau reprezentate acolo toate curentele emigratiei de la legionari pina la simpli tarani, fugari economici. Cind am venit la Paris era in toi procesul de calomnie deschis impotriva lui Constantin Virgil Gheorghiu, celebrul autor al unui roman de mare succes atunci, Ora 25, un roman de fictiune si cu o actiune cu totul inventata, al carui succes poate ca n-a fost chiar pe masura succesului altui roman inventat, Kaputt, al lui Malaparte. Constantin Virgil Gheorghiu intr-un alt roman al sau foloseste numele unui fictiv criminal de razboi pe care-l chema Rosetti, eu cred ca n-a facut-o dinadins. Niste membri ai familiei Rosetti aflati in Franta l-au dat in judecata. In proces a fost amestecata ca martor si Monica Lovinescu nu-mi mai amintesc daca si Virgil Ierunca. In fine a fost unul din procesele de senzatie. Tot in legatura cu emigratia se mai vorbea inca de atacul asupra Legatiei romane de la Berna, spre a se dovedi ca anumite cercuri sint sau nu sint infiltrate de securitate. Dupa atitia ani pot spune lucrurilor pe nume, n-am vrut sa fiu implicat prea de-aproape in conflictele si disensiunile emigratiei romane - cam identice cu cele care ravaseau toate emigratiile, compuse din oameni, care desigur doreau binele tarii, dar care, mai ales cei in virsta, nu aveau nici un fel de mijloace de a influenta guvernele occidentale sau opinia publica. Accesul la ziarele occidentale era daca nu oprit in orice caz foarte dificil. Unii erau prea vehementi, altii repetau la infinit tot felul de versiuni despre totalitarism care nu interesau Occidentul. Multi dintre cei tineri isi cautau un rost, cautau sa-si cistige existenta altfel decit pritocind la infinit niste resentimente care de fapt nu interesau mediile oficiale.

- Cum era structurata politic, profesional emigratia? Erau si membri ai partidelor politice care aveau grupul lor de admiratori...

Da, da... mai erau inca prezenti pe scena emigratiei romane oameni politici de suprafata. Generalul Radescu murise, dar mai traiau Gafencu, Alexandru Cretianu, Visoianu, Mihai Farcasanu, erau anumite poluri, personalitati discutate mai mult sau mai putin critic, care reprezentau Romania de dinainte de razboi, o Romanie pe cale de disparitie violenta. Se editau ziare. Comitetul National Roman scotea La Nation Roumaine, exista un ziarist evreu, René Théo, care scotea o gazeta sapirografiata foarte bine documentata, citeodata de scandal, dar nu de santaj, cum afirma astazi unii, care se numea B.I.R.E., Buletinul de informare al romanilor din exil, vreme de multi ani singura sursa de informare a diasporei romane. Emigratia era indusmanita. Erau legionarii, putini, dar activi, care nu puteau ierta regelui Mihai lovitura de stat de la 23 august. Existau citeva foste cadre ale partidelor liberal si national-taranesc cu oameni in virsta, mai degraba niste supravietuitori ai unui trecut care nu mai spunea mare lucru tinerilor, si apoi erau diferite organizatii de fosti militari.... era colonelul Emilian, care scotea ziarul Stindardul in Germania, ziar si mai virulent anticomunist decit B.I.R.E.. Sa nu-l uit pe Pamfil Seicaru... un ziarist curajos, dar pe care exilul nu-l iubea.

- De ce evitati contactul cu romanii din emigratie? S-a intimplat vreun incident anume? Sau pur si simplu va cautati un rost acolo si evitati gilceava.

Asa cum spuneti evitam gilceava. Mi-am dat seama ca a fi implicat prea mult in toate disensiunile acelea ridica un grup intreg impotriva ta. Prin simplul fapt ca esti vazut cu unii si nu esti vazut cu altii provoaca comentarii si iti aprinzi in cap niste probleme de care nu ai nevoie. In al doilea rind, tonul pe care se desfasurau aceste polemici in sinul emigratiei veneau de la niste oameni care n-aveau altceva de facut decit sa vorbeasca la infinit despre ce-ar face ei in caz ca ar cadea comunistii de la putere. Prea multe atacuri la persoana, o specialitate dimboviteana, atunci ca si acum. In al treilea rind, se stia ca exilul era infiltrat de informatori ai Securitatii, unul era chiar o printesa cu nume fanariot, si ca prin diferite mijloace de santaj fusesera recrutate anumite personalitati din emigratie. Unul din primele cazuri a fost acela a trei-patru persoane care plecasera cu regele dupa ce a abdicat, personal de serviciu, devotati regelui, dar familiile lor ramasesera in tara si au fost foarte repede obligati sa dea informatii Securitatii despre ceea ce se intimpla in locuinta regelui. Bineinteles, lucrul s-a aflat si ei au fost concediati. Mai tirziu a aparut un caz foarte mediatizat, al profesorului Virgil Veniamin, unul din directorii Fundatiei Culturale Carol I de la Paris, despre care s-a dovedit ca avind familia ramasa in tara a fost santajat de Securitate si obligat sa dea informatii. Acuma, ce informatii putea sa dea altele decit ca in ziua cutare un comitet roman de nuanta politica cutare se intrunea in sala cutare ca sa discute diferite probleme anticomuniste? Evident, stirea era vitala pentru Securitatea romana compusa din atitia oameni, foarte bine platiti ca sa asculte dupa usi si sa nu faca nimic altceva, de altfel rapoartele care s-au publicat in ultimii ani arata cit de prost informati si cit de deficienti din punct de vedere politic si cultural erau acei ofiteri carora le lipseau posibilitatile intelectuale spre a-si mobila rapoartele pe care le furnizau Bucurestiului. Un al patrulea motiv care nu m-a impins spre o deosebita implicare in zbuciumul emigratiei a fost ca m-am casatorit, traind de atunci, mai ales, in mijlocul unei familii franceze si al unui anturaj francez. Continuam sa vad romani, rude, citiva intelectuali din emigratie, participam la reuniunile redactiei periodicului Revue des Etudes Roumaines, citeam publicatiile diasporei. Dar sterilele controverse politice nu ma interesau. Legatura afectiva cu tara pierduta era pastrata de mine vie mai ales datorita studiilor istorice prin bibliotecile din Paris sau Londra.

- Cum a evoluat cariera dumneavoastra in Franta?

- Mi-am dat demisia din uzinele Renault dupa ce am gasit un alt post de traducator la o intreprindere de calculatoare, din centrul Parisului, o industrie aflata atunci la debuturile ei. Meseria aceea nu mi-a placut deloc. Nu sint facut pentru lucruri tehnice, nici pentru matematici. Printr-o coincidenta, am fost intrebat in martie 1968 daca-l pot insoti ca interpret pe generalul de Gaulle in vizita oficiala pe care urma sa o faca in Romania peste doua luni. Faptul ca alegerea serviciilor de protocol de la ministerul de Externe a cazut asupra mea se datoreste unei intimplari. Persoana care in mod normal ar fi trebuit sa-l insoteasca pe generalul de Gaulle a fost doamna Sanda Stolojan, pe care o cunosteam de mult, si de care continua sa ma lege o veche prietenie. Dar pentru generalul de Gaulle, d-na Stolojan avea un mare defect, era femeie. Sa explic: Generalul fiind un om inalt si impunator, cu o voce de militar si gesturi de actor era de parere ca linga el ar fi trebuit sa fie prezent un interpret barbat. Atunci, pentru ca d-na Stolojan sa nu fie sanctionata pentru ca nu era barbat, s-a decis sa fie prezenta la acele discutii dintre de Gaulle si Ceausescu care nu aveau loc in public. Pentru aparitiile in public ale generalului s-a socotit ca ma potriveam mai bine, fiind si eu inalt. Nu stiam atunci ca as poseda calitatile necesare pentru a fi un bun interpret al generalului de Gaulle, care era un om intimidant. Astfel incit am fost angajat sa fac, la inceputul misiunii, cercetari de biblioteca pentru a pregati discursurile generalului de Gaulle. Discursurile propriu-zise i le pregateau serviciile Presedintiei pe baza unei documentari istorice pe care am furnizat-o eu, documentarea asupra politicii prezente fiind, natural, data de serviciile ambasadei franceze de la Bucuresti. Discursurile erau intotdeauna, la cererea partii romane, pregatite dinainte, nu se improviza, si nu se improviza, in primul rind, deoarece Nicolae Ceausescu era incapabil sa improvizeze, el fiind nu numai un foarte prost orator, din punct de vedere sintactic, dar si un prost orator din punct de vedere al exprimarii, cu o vorbire sacadata si deficienta. Nu era un om limitat ca inteligenta. Era un om limitat ca formatie intelectuala. Si natural, un sclav al limbajului de lemn. Nu odata, improvizatiile oratorice, avintate, ale generalului de Gaulle au provocat surpriza publicului roman.

- Prezenta d-voastra ca traducator in delegatia franceza nu era o pilula prea amara pentru autoritatile romane?

Numele interpretului nu apare niciodata, nicaieri, pe nici un document publicat. Era comunicat doar oficialitatilor celeilalte parti, spre a i se rezerva un loc la ceremonii, in cursul deplasarilor, etc. Discursurile erau pregatite dinainte. Atit versiunea franceza cit si cea romaneasca erau schimbate intre parti, asa incit toata aceasta „prietenie calduroasa" era foarte ingradita de corsetul obligatiilor protocolului. De exemplu, la un moment dat, de Gaulle, caruia ii placeau comparatiile istorice curajoase si riscante, aicea la Bucuresti a vrut sa vorbeasca despre Basarabia, intr-un mod foarte aluziv. Partea romana l-a rugat sa nu atinga acest subiect, fraza a fost scoasa, eu am pastrat ciorna documentului care mi-a fost pe urma furata din casa de cineva care a fost trimis sa vada ce am eu la domiciliu meu, la doua-trei luni dupa ce se incheiase vizita. Aceste discursuri oficiale fiind foarte bine pregatite, generalul nu avea decit de pronuntat discursul, pe care chiar si la virsta lui il citea o data, de doua ori si-l memoriza, avea o memorie extraordinara, dupa care eu citeam versiunea mea. De vreo doua ori, din cauza programului foarte incarcat. am luat si eu parte la discutiile particulare dintre de Gaulle si Ceausescu. Elena Ceausescu era intotdeauna prezenta, ei aveau un interpret, Platareanu, foarte bun interpret, mai bun decit cei cu care am avut de-a face mai tirziu, alesi absolut pe linie de partid si ale caror cunostinte de franceza erau cam aproximative.

- Cum de au intrat in casa, la Paris, sa cotrobaie prin hirtiile dumneavoastra?

Au fost mai multe tentative.... propuneri de vizite ale unor fosti colegi de studii. Aceea care a reusit a fost comisa de o persoana pe care o cunosteam demult. Care a cerut sa stea o saptamina si care a stat vreo doua luni. Dupa aceia mi-am dat seama, a scotocit prin lucruri. Au disparut diferite scrisori, unele absolut fara interes pe care le primisem de la prieteni, dar si ciornele pregatite de mine pentru discursul generalului de Gaulle, inclusiv acea parte unde figura aluziv Basarabia, precum si unul - de ce doar unul?- din caietele de note luate la Biblioteca din Londra.

- Ati cerut dosarul la CNSAS, poate regasiti hirtiile in dosar?

L-am cerut. Cred ca sint deja doi ani. Un foarte amabil functionar mi-a spus ca o sa dureze trei luni si de atunci au trecut doi ani. N-am mai primit nimic. Nu ma mai gindesc la asta, auzind pe parcurs ca aceste dosare sint si asa foarte pieptanate. Singura senzatie pe care ti-o dau e de scirba. Asa ca....
Insa, asa cum v-am spus, eu nefiind implicat in treburile emigratiei, n-am fost supus unor tentative prea dese de a fi tras de limba. Lucrurile s-au schimbat mai tirziu, cind am ajuns la Europa Libera.
Dupa vizita lui de Gaulle am fost angajat la ministerul francez de Externe in calitate de functionar, nu de diplomat. In rastimp mi-am luat o diploma la Institutul de Studii Politice, si am lucrat, vreme de 15 ani, ca atasat la Serviciul de schimburi culturale si stiintifice la ministerul de Externe. O experienta foarte interesanta, am avut posibilitatea sa cunosc somitati culturale din lumea intreaga care veneau la Paris ca invitati ai statului francez.
Am mai fost chemat ca interpret si in alte dati, cu ocazia vizitei facute de Ceausescu la Paris presedintelui Pompidou si cu ocazia celor doua calatorii facute de presedintele Giscard d'Estaing in Romania, si de cei doi Ceausescu in Franta. Aparent, in ochii multora, si probabil si in cei ai Securitatii, faptul de a ma afla in preajma unor sefi de stat, pe cind atitia alti exilati nu reuseau sa patrunda nici macar in redactiile marilor ziare, asta facea din mine o persoana importanta. Impresia insa era falsa, bineinteles. Sefii de sta nu fac confidente interpretilor.

- Cum era sa te intorci in Romania, chiar si intr-o delegatie oficiala, se schimba ceva in tara, cum percepeati atunci evolutia Romaniei?

Am venit de trei-patru ori. Prima data, in 1968, reactisa ambasadei romane a fost de surpriza,... evident dezagreabil surprinsa....

- De prezenta dumneavoastra .....

Cind s-a dat numele meu.... la ambasada romana, pe lista delegatiei, eram de acum cetatean francez.... Mi s-a spus imediat de catre francezi: „nici nu stiti cit de prost vazut sinteti acolo, ne-au spus: pe asta de unde l-ati gasit?" Era o reactie cu totul neobisnuita, dar romanii nu puteau sa refuze, argumentul originii nesanatoase nu avea curs in Franta. S-a cerut ca numele meu sa nu apara in comunicatele de presa. Dar oricum, nu s-a facut o exceptie in cazul meu pentru ca interpretul in cadrul delegatiilor oficiale este o mobila, o mobila care trebuie sa functioneze perfect. Ti se iarta eventual o greseala odata. O a doua, daca nu e chiar prea apropiata de prima. Dar, a treia oara ti se multumeste si esti inlocuit. Deci numele meu nu aparea si asta era regula. Francezii si in general toate tarile occidentale tineau foarte mult ca delegatiile lor in tarile comuniste sa fie insotite de un interpret ales de ei, pentru ca atunci cind autoritatile locului furnizau interpretul lor, el traducea ce trebuia sa auda populatia locala. Si a fost un incident la vizita unui presedinte american in Polonia, cind interpretul unic, furnizat de autoritatile poloneze cinta laude comunismului, adica intorcea frazele in asa fel incit sa reiasa ca presedintele american era un admirator al comunismului. Deci am venit ca interpret.... n-am fost hartuit deloc, nu pot spune. Locuiam cu delegatia franceza, de regula singur intr-o cladire unde era incartiruita toata delegatia. Doar odata, la Craiova, am stat in aceiasi camera cu unul din bodyguarzii presedintelui de Gaulle. L-am vazut cu foarte multa nonsalanta scotindu-si pistolul si punindu-l pe masa de noapte. Eram protejat... mi se dadea pe durata calatoriei un pasaport diplomatic. Natural, eu evitam sa iau initiative.... anticomuniste. Eram interpretul.... si atit. De obicei nu eram repartizat cu personalitatile franceze in acelasi automobil. O data, la prima vizita, am fost in masina cu ministrul francez de Externe, Maurice Couve de Murville, care profitind si el de un sfert de ceas de putina liniste, conversa mai relaxat si m-a felicitat pentru calitatile mele de interpret si datorita acestei remarci l-am intrebat daca pot ramine in cadrele ministerului. A spus da. Eu n-am pus prea mult temei pe da-ul asta dar foarte repede s-a tinut de cuvint. Pentru ca stiam bine englezeste, nu romaneste. De asta am fost angajat. La acea epoca limba engleza inca nu patrunsese prea temeinic in rindurile administratiei franceze. Pentru mine faptul de a insoti o delegatie oficiala franceza intr-o tara din care plecasem pentru ca nu mai voiam sa traiesc acolo nu a reprezentat un caz de constiinta... Cerusem sa mi se dea, in cele trei-patru zile de program oficial, o ora libera de care am profitat sa-mi vad mama si bunica cealalta, nu bunica acum stabilita in Franta, si sa le aduc cite ceva. Erau vremuri extrem de grele, de mari lipsuri, pentru ceea ce se numea ramasitele burghezo-mosierimii. Asa ca n-aveam mustrari de constiinta ca am venit. Daca nu veneam eu venea altul. Si nu se schimba nimica. Singura, modesta mea contributie patriotica la acele vizite oficiale a fost transmiterea in birourile Presedintiei franceze ale unor cereri de eliberare de pasapoarte, cereri incredintate mie de familii romanesti din Franta care aveau rude dincolo si nu reuseau sa le scoata. La fiecare vizita oficiala, Presedintia Frantei inmina lungi asemenea liste, cererile au fost de regula rezolvate rapid.

- Mama d-voastra a primit pasaport? A reusit sa va viziteze in Franta?

E o anecdota si aici de povestit. Cind m-am logodit, asta a fost in iunie '69.... vizita generalului de Gaulle in Romania avusese loc in '68, in mai... un an dupa aceea m-am logodit. Sotia mea viitoare era franceza. I-am telefonat mamei. I-am spus ca m-am logodit, ca nunta va avea loc in septembrie, sa faca cerere de pasaport. Mama s-a dus la militie a facut cerere de pasaport. Si n-a primit nici un raspuns. Au trecut o luna, a doua luna, era deja august.... Spre a evita si cel mai mic contact al meu cu functionarii ambasadei romane, m-am adresat uneia din personalitatile pe care le cunoscusem in cursul activitatii mele la ministerul de Externe, care era fostul ministru gaullist, Gaston Palevski. El l-a sunat imediat pe ambasadorul roman si i-a spus ca doamna Sturdza, de la adresa cutare, este invitata la nunta fiului ei in septembrie si ca roaga ambasada sa urgenteze formalitatile, nedind nicidecum de inteles ca ar exista dificultati. Dupa doua zile mama a fost chemata la militie. I s-a spus: „doamna, am auzit ca fiul d-voastra se casatoreste, va felicitam, veniti peste doua zile sa va luati pasaportul". Mama a avut pasaportul. Vine la nunta in septembrie. Sta trei luni in Franta. Se intoarce la Bucuresti in decembrie si in luna ianuarie in anul urmator primeste raspunsul de la militie pentru cererea facuta: cererea era refuzata. Asta era birocratia securista. Mama a venit in Franta de mai multe ori de atuncea.

- Cum ati ajuns de la ministerul de Externe francez la Europa Libera?

In urma victoriei socialistilor la alegerile din Franta, in 1980, situatia mea la ministerul de Externe, care nu era deloc o situatie nici vizibila si nici foarte importanta reprezenta totusi un ghimpe in ochii noilor zelatori socialisti. Am aflat, spre surpriza mea, ca eram omul lui Giscard d'Estaing. De ce? Pentru ca fusesem cu el de doua ori in Romania. Si atita tot. Conditiile de lucru s-au inrautatit. A venit un nou sef care era dezagreabil si nu mi-a mai placut atmosfera, devenea foarte de stinga. In momentul acela vorbind cu Vlad Georgescu, fostul meu coleg, nu de facultate ca el a facut istoria, ci de armata, ambele stadii de serviciu militar le facusem cu el si ramasesem prieteni, i-am povestit de situatia mea si el mi-a promis ca la prima ocazie ma angajeaza la Europa Libera. Vlad avea acolo o situatie deosebita.... era foarte bine vazut de americani. Felul lui de a fi fusese apreciat de Ambasada americana de la Bucuresti, a plecat din Romania, a fost luat la Europa Libera in urma unor evenimente agitate, cu arestari, care se cunosc. Acolo a ajuns foarte repede seful departamentului romanesc. Europa Libera nu era compusa doar din Departamentul romanesc, erau 15 alte departamente nationale. Insa Vlad era unul dintre putinii sefi de departamente foarte agreati de americani, prin felul lui de a fi, neconventional si direct. Americanii de la Europa Libera nu tineau foarte mult sa aiba relatii cu angajatii neamericani. Faceau exceptie englezii. Vlad Georgescu era de altfel foarte dusmanit pentru ca deabia venise si a fost pus imediat in capul departamentului, fara sa aiba o vechime adecvata. Pentru ca era foarte capabil. Europa Libera nu a fost acel loc magnific si entuziasmant despre care unii povestesc ca ar fi fost. A jucat un rol de prim plan in lupta contra comunismului, insa erau si acolo inamicitii personale, conflicte de munca, la fel ca peste tot, si la fel ca in toate comunitatile diferitelor emigratii, poate mai accentuat la Europa Libera, unde se lucra, dar se si traia intr-o lume inchisa. Erau diferente mari de formatie intelectuala si diferente de caracter, de religie... si de convingeri. Erau oameni veniti din toate orizonturile politice si de pregatire, sau de nepregatire culturala... foarte diferite.

- Adolescent fiind tot ce stiam aflam de la Europa Libera. Imi amintesc ca se asculta Europa libera vara cu geamurile larg deschise. Stateam seara in curte si ascultam Europa Libera de la vecinii care aveau un aparat vechi de radio foarte bun.

Vreau sa spun inca ceva. Despre reactia autoritatilor romanesti la numirea mea la Europa Libera. Cind m-am intors definitiv la Bucuresti in 1991, am avut ocazia sa-l intilnesc pe directorul Arhivelor Nationale, profesorul de istorie Ioan Scurtu, astazi directorul Institutului „N. Iorga". Prevenit fiind de vizita mea, el a pregatit pe birou niste dosare ale Europei Libere, sa mi le arate. Aceste dosare aveau adnotari de mina lui Gheorghiu Dej, facute doua zile dupa ce emisiunea avusese loc. Deci emisiunile Europei Libere erau urmarite la cel mai inalt nivel.
Cind s-a aflat la Bucuresti, foarte repede, cam dupa o saptamina, ca am fost angajat acolo, a venit un vecin la mama, locuia ca si astazi intr-un bloc de linga Liceul Sincai, a venit mi se pare responsabilul cartii de imobil sa-i spuna: „doamna va cauta niste militieni". Au venit doi militieni, erau tineri, sa-i spuna ca toti dusmanii poporului vor sfirsi asa cum merita; ca eu am intrat la Europa Libera si sa stie si dinsa la ce se poate astepta. Insa cit am fost eu la Europa Libera nu am avut nici un fel de neplaceri. Asta se datoreaza si faptului ca din cei zece ani cit am lucrat acolo, sase am fost angajat la departamentul de cercetari, care depindea de o directie diferita decit acea a posturilor de radio. La postul de radio era director, cum am spus, Vlad Georgescu care dirija acea echipa cu totul remarcabila de redactori specializati ai programelor de politica interna romaneasca: Serban Orascu, N.C. Munteanu, Emil Hurezeanu, mai tirziu a venit Mircea Iorgulescu, era Gelu Ionescu la partea culturala.... mai erau desigur si altii care participau la emisiuni, nu aveau programe fixe. Si mai erau emisiunile culturale ale Monicai Lovinescu si ale lui Virgil Ierunca, de la Paris. Singurii care au avut privilegiul sa dirijeze un mare program al Europei Libere nefiind domiciliati la Munchen. Era o favoare care li s-a facut doar lor si care se datora meritelor exceptionale. Pe linga posturile de radio exista un mare Departament al Cercetarii. Aceasta cercetare era bazata pe o documentare imensa, consecinta si ea a enormelor posibilitati financiare ale Europei Libere finantata de Departamentul de Stat, multa vreme dirijata pe fata de CIA, serviciile specializate americane, dupa aceia amestecul CIA a devenit mai discret, dar n-a incetat niciodata. De aceea se credea ca Europa Libera ar fi o centrala de spionaj. Ceea ce nu avea cum sa fie. De acolo plecau informatiile din care multe erau difuzate prin presa romaneasca la care Europa Libera era abonata si venea absolut fara nici un numar de ziar sau de revista lipsa. Si asta a fost unul din punctele de intrebare iscate de faptul ca emisiunile noastre dirijate impotriva Bucurestiului si sprijinite pe o documentatie foarte serioasa puteau avea loc pentru ca noi primeam, prin posta, oficial, presa romaneasca.

- Venea chiar pe numele Europei Libere?

Da, pentru Europa Libera. Si evident se gaseau informatii nu numai in Scinteia dar de exemplu intr-o revista considerata, gresit, absolut fara interes politic care se chema Muncitorul sanitar si in care se putea citi ca in cutare loc a avut loc o epidemie, sau intr-o revista din Constanta de unde se putea afla ca se intimplase ceva la vami, de unde se puteau difuza amanunte interesante. Departamentul de cercetare avea la dispozitie mijloace financiare extraordinare. Salariile la Europa Libera erau foarte mari tocmai pentru ca sa impiedice tentatiile banesti care ar fi putut veni din partea organelor comuniste. Si totusi au exista si acolo agenti de informatii si la nivel foarte inalt. Departamentul de cercetare avea alt director decit acel al radio-ului, un director adjunct englez iar in ultimii ani a fost si un director adjunct ceh, un om foarte capabil care a disparut peste noapte de la Europa Libera imediat ce Havel a luat puterea in Cehoslovacia pentru ca Havel i-a transmis imediat dosarul americanilor.
La Departamentul Cercetarii se redacta un buletin saptamanal care se chema Free Europe Research Bulletin, in engleza, cu un capitol pentru fiecare tara a blocului comunist si un raport zilnic, pe hirtie verzuie sau pe hirtie galbuie care se numea Daily Report. Imi amintesc si acum de orele de insomnie si de tensiune prin care a trebuit sa trec in primele saptamini dupa angajare, obligat fiind sa redactez acele documente intr-o engleza nu numai foarte buna dar si tehnica si potrivit stilului jurnalistic foarte concis pe care-l practica americanii. Ei sint singurii cred.... cu englezii, care exceleaza in aceasta meserie a jurnalismului, mai bine decit germanii care sint greoi, chiar daca sint foarte precisi si bineinteles mai bine decit francezii si italienii care nu se pot lasa de obiceiul de a face si putina retorica si figuri de stil pe linga ceea ce au de spus. A fost pentru mine o experienta pasionanta.

- Cite pagini trebuia sa aiba raportul?

Fiecare tara avea alocat un anumit spatiu.... in cadrul acelui document cotidian. Am lucrat la Daily Report doi ani de zile. Era mai greu decit rapoartele saptaminale pentru ca trebuia sa fii la masa de lucru la ora cinci si jumatate dimineata ca sa-l predai la ora opt, pe baza informatiilor venite in cursul serii si noptii.

- Ce spatiu ocupau stirile romanesti?

Trebuiau sa fie patru-cinci stiri. Foarte scurt si cuprinzator.

- De unde luati informatiile? De pe fluxurile agentiilor de stiri, din presa romaneasca ...

Si presa romaneasca si presa internationala... si acolo aveam un serviciu de presa extraordinar. Primea zilnic kilograme de hirtie, doua sau chiar trei kilograme de ziare, depese si rapoarte, din care selectam articolele importante aparute in principalele ziare din lume si nu numai in presa engleza, germana, franceza... dar si in ziare italiene, turcesti sau suedeze. Pe aceasta baza construiam, colegii mei si cu mine, o documentatie foarte interesanta, culturala, economica sau politica. Pentru rapoartele saptaminale aveam mai mult timp. Fiind scrise in limba engleza si de redactori care nu vorbeau la radio, n-am fost cunoscuti in Romania, noi cei de la cercetare. Buletinele noastre erau difuzate tuturor agentiilor de stiri din lume, ambasadelor occidentale si universitatilor, atit americane cit si engleze, franceze si asa mai departe. Dar, ramineau la stadiul de documente scrise. Pe cind cei care vorbeau la radio se adresau cetatenilor romani si erau mult mai expusi fata de actiunile Securitatii. Asa se si explica faptul ca unii dintre ei, cum era Serban Orascu, unul dintre cei mai buni redactori, au fost tinta unor atentate. La fel Monica Lovinescu. Despre Vlad Georgescu se presupune ca ar fi murit iradiat. Eu nu cred asta. Cred ca a fost o boala ereditara, tatal lui a murit de aceiasi maladie tot la virsta de cincizeci si ceva de ani, dar adevarul nu se va sti niciodata. Emil Georgescu a fost supus unui tentative de asasinat. Faimosul terorist, care lucra si pentru Securitate, Carlos a depus niste bombe la departamentul ceh, omorind pe cineva si ranind mai multi. Acuma se stie ca romanii erau cei vizati. Astfel ca Europa Libera nu era un loc din cele mai linistite. Dar existau avantaje materiale mari, erau satisfactii intelectuale deosebite, erai la curent cu o documentatie extraordinara, aveai acces la biblioteca postului de radio..... una din cele mai interesante din Europa. Dar nu era un loc unde infloreau prieteniile.

- Care erau relatiile Europei Libere cu emigratia romaneasca din Occident?

Directivele venite de la Washington, de la conducerea americana erau de a nu difuza tezele emigratiei. De a nu da cuvintul emigratiei decit in mod exceptional. O exceptie a fost facuta pentru Monica Lovinescu si Virgil Ierunca din care Europa Libera a facut perechea poate cea mai mediatizata a exilului romanesc. Ei aveau girul directiei americane si prin ei razbatea o importanta parte a vietii emigratiei din punct de vedere cultural. Mai erau solicitate ocazional personalitati, dar nu politice, ale exilului cum ar fi Matei Cazacu, de la Paris, istoric, veneau prin telefon din America comentariile lui Vladimir Tismaneanu si ale altora. Din Munchen era Pavel Chihaia, alt colaborator ocazional, un om de o mare tinuta intelectuala si morala dar care nu facea parte din salariatii Europei Libere. Emigratia in general, a oricarei natiuni, era prost vazuta de americani, considerata - pe drept sau pe nedrept - ca un fel de sursa de neplaceri, ba chiar catalogata drept fascista de anumite cercuri care aveau tot interesul sa prezinte emigratia romana, sau poloneza, sau maghiara sub un aspect negativ. Evident ca erau si legionari in emigratie, dar ei nu aveau acces niciodata la microfonul Europei Libere.... Cit despre fruntasii politici ai emigratiei foarte rar li se lua un interviu. Se lua un interviu regelui, la fiecare sfirsit de an. Regele era foarte stimat de americani. Au existat doua chiar trei tentative din interior de a prezenta personalitatile politice romanesti sub o lumina fascista. Cineva din departamentul romanesc a falsificat de exemplu o banda de magnetofon astfel incit sa reiasa ca liderul taranist Corneliu Coposu era favorabil legionarilor.

- Asta, dupa '90....

Da, dupa '90. Autorul acestui fals a fost usor descoperit pentru ca se stia cine se ocupase la ora si in ziua respectiva de emisiunea in cauza... si in loc sa fie dat afara imediat a fost pastrat in functie, avind o coloratura cu totul nefascista. Era unul dintre zelosii furnizori ai documentatiei tendentioase de care s-a folosit din belsug, apoi, Alexandra Laignel Lavastine.

- Cum v-a marcat exilul?

Pentru cei care au trait personal experienta exilului, el a echivalat, chiar si pentru mine care l-am abordat in conditii mai bune de cit multi altii - cunosteam perfect limba si aveam multe cunostinte la fata locului cu care sa pot schimba o vorba si la care sa pot face o vizita, pentru aceia exilul a insemnat o rana a sufletului, care s-a vindecat desigur, mai greu sau mai usor, dupa caz, dar care a intretinut multa vreme imaginea tarii pierdute.

- Fie piine cit de rea....

Celebrul vers „fie piine cit de rea, tot mai bine in tara ta" este inexact si inselator. Cei care s-au straduit sa scape de piine rea din Romania comunista o facusera din disperare si, deseori, privind spre miraje de care in cele din urma nu au avut parte. Unii si-au gasit locul in tarile de azil, mai greu daca nu stiau limba si n-aveau o meserie tehnica, mai usor daca stiau unde le e norocul. Altii au continuat, ani de zile, sa sufere departe de tara, fara „relatiile" de la care tot romanul isi inchipuie gresit ca va veni salvarea. Unii au facut stare, altii chiar avere, citiva dintre acestia, putini, s-au gindit sa-si ajute si compatriotii care o duceau greu si continuau sa se imagineze, precum Cioran, „pe culmile disperarii".... Altii, si am auzit cu urechile mele de la un exponent al acestei categorii, de indata sositi in occidentul liber si prosper s-au repezit la bunatati si „am mincat ca spartii". Adio spectrul foamei, adio cozile la piine, adio dosarul de cadre. Doar dupa aceea a survenit confruntarea cu realitatile occidentului, cu obligatia de a se conforma cu civismul occidentului, cu necesitatea efortului care nu e remunerator decit daca muncesti, cu ideea ca in occident invirteala nu are curs.





Crede si nu cerceta!...



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...