comentarii

intoleranta dintre generati


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Cele 10 generatii nu sunt o g - de Daniel Racovitan la: 04/01/2004 05:59:57
(la: Din tata in fiu, de zece generatii...)
Cele 10 generatii nu sunt o garantie in sine pentru calitatea exceptionala ci o posibila explicatie. O asemenea calitate nu am intalnit in Romania si nu cred c-o voi intalni prea curand. Supara-se cine o vrea, dar cu know-how-ul nu se naste nimeni.
#7576 (raspuns la: #7574) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Jeg" e destul de generic. - de Daniel Racovitan la: 09/01/2004 04:23:00
(la: Un salariu decent in Romania)
"Jeg" e destul de generic.
#7831 (raspuns la: #7829) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Eu nu cred in generatii: - de Ovidiu Bufnila la: 16/03/2004 00:54:00
(la: Florin Iaru: "In 1989 s-a terminat cu optzecismul")
Impartirea in generatii? Asta trebuie sa fie ratacire. Colectiva fictionalaaaaaaaa! Sunt scriitori mari, nu va faceti probleme. Eu cred in luptatori si in razboinici adevarati. Nu cred in fantose si marionete fictionale. Poezia de azi? Dar palpita peste tot poezia! Intrati pe forumuri! Am intalnit tineri extraordinari! Cred ca ar trebui sa vedem altfel lucrurile. Am trait si inainte de 1989 liber! Sa nu confundam lucrurile. Scriitorul poate fi bagat si intr-un borcan dar daca e scriitor adevarat atunci va fi liber si va raspandi luminaaaaa! Am mai intalnit opinii de genul asta! Nu sunt de acord cu ele! Victimizarea si culpabilizarea colectiva este o forma de manipulare! Alta e kestiunea! Nu a fost proiect si nicidecum incremenire in proiect. Am trait intr-o lume grotescka, hilara, tragika, oribila. Bun. Dar NU AM MURIT. Si nu AM SUPRAVIETUIT! Am scris multi dintre noi cu fervoare. Am sprijinit alti tineri asemenea noua. Am continuat sa speram. Nu ne-am comportat ca si cum am fi fost turnati in beton! Astea sunt de acum metafore de arestuireeeeee! A mai zis un scriitor, de exemplu, ca SF-ul a murit in 1989. Astea sunt niste opinii simpatice ca si ideea ca poezia de azi e corecta! NU E ADEVARAT! Sunt tineri scriitori si tineri poeti care NU CITESC OPTZECISTII PENTRU CA NICI NU AU HABAR DE EI! Optzecistii nu sunt modele! E rau? E tragic? E un act de istorie literara incheiat? Nu cred. Valorile mari ale celor care se revendica optzecisti nu erau intr-un raport de referinta cu Ceausescu! Daca cineva crede ca asa a fost atunci e intr-o eroare. Am intalnit evazionisti inainte de 1989! Da, EVAZIONISTII sunt scriitori ratati! Ei confunda Istoriile! Unul dintre cei care s-a dat "golan" a lins mana celui impotriva caruia a vorbit ca "golan". E vorba de un EVAZIONIST care s-a crezut in afara ISTORIEI. Nu esti in afara ISTORIEI ca scriitor. Eu, de exemplu, nu-mi doresc sa fiu model pentru cineva. Aici in www.cafeneau.com sunt tineri scriitori care sunt pe deplin surprinzatori si talentati. EI ISI VOR GASI DRUMUL SINGURI! Nu au nevoie de proptele. Nimeni nu-i impiedica sa-i citeasca pe optzecisti! Nimeni nu-i impiedica sa-i considere modele! NUMAI CA LUMEA S-A SCHIMBAT! S-a sfarsit cu prostioara despre timpul liniar, despre timpul circular. IMAGINARUL E LIBER! In toate directiile! Eu nu sunt ingrijorat de nimic! FORTELE DE CRESTERE isi gasesc drumul! Important e ca, daca un optzecist e convins de valoarea operei sale atunci el va naviga alaturi de Fortele de Crestere descoperind impreuna Ultimul Sens. Aceasta este frumoasa si marea aventura literara a Noului Mileniu. Optzecistii care cred in arta lor trebuie sa porneasca mai departe in profunzimea lucrurilor. Nu sunt nici morti, nu sunt nici niste guru literari. Multi dintre optzecisti au descoperit lucruri extraordinare. Altii au deraiat sau s-au ratat. Nu e un lucru nou. Conosc optzecisti care au depus armele. E treaba lor. Istoria Merge Inainte. In toate directiile. Nu avem timp sa bocim nici moartea iluzorie a SF-ului romanesc nici iluzoria gramatica optzecista.
Hai sa Ridem - de LMC la: 18/08/2004 18:56:02
(la: Casuta Postala A Lui LMC)
Am facut o excursie pe internet si uite peste ce am dat. Nu stiu cine este autorul dar sper sa va placa.

DEFINITII

Daca se fereste de masini este un pieton,
daca se fereste de taxe este un om de afaceri,
iar daca se fereste de raspundere este un .. om politic.

Abur: O apa inebunita de caldura.

Ambitia femeii: Sa fie cantarita si sa fie gasita usoara.
(Mene, mene, tekel upfarsim)

Ambiguitate: este ca un orb ce cauta intr-o camera intunecata
o pisica neagra, care nu este acolo.

Batranete: varsta la care, desi stii toate raspunsurile,
nu te mai intreaba nimeni nimic.

Biblioteca: Un loc in care mai traiesc inca cei morti.

Bogatas: Un om sarac, dar cu bani.

Buruiana: O planta ilustra cu virtuti inca nedescoperite.

Calatorie: O experienta care ne umple sufletul in timp ce ne goleste buzunarele.

Cascat: Calea aleasa de natura pentru a le ingadui barbatilor casatoriti
sa mai deschida si ei gura.

Celebritate: Avantajul de a fi stiut de oameni care nu te cunosc.

Cleptoman: Un hot bogat.

Comunist: Unul caruia ii place asa de mult ceea ce n-are
incat vrea sa te impiedice si pe tine sa le ai.

Educatie: Ceva ce-i ajuta sa reuseasca pe cei fara inteligenta.

Economist: Un expert care va sti sa explice maine de ce
predictiile facute de el ieri nu s-au implinit astazi.

Expert: Un specialist care stie din ce in ce mai mult
despre din ce in ce mai putin.

Cantor: Cantaret religios care canta pe nas dupa ureche.

Degetul mare de la picior: O parte a piciorului
folosita in intunerec pentru gasirea mobilei.

Doctor: Unul care ia plata cand Dumnezeu vindeca.

Expert guvernamental: Unul care stie sa complice lucrurile simple.

Erou: Unul caruia i-a fost prea frica sa fuga.

Eroi: Putini am fost, multi am mai ramas!

Flatare: Abilitatea de a-i descrie pe altii asa cum se vad ei insisi.

Gentlemen: Un barbat care tine usa deshisa pentru ca sotia lui sa poata cara in casa cumparaturile.

Gandire: Dialogul sufletului cu el insusi.

Gradina zoologica: Un loc unde animalele sunt duse ca sa studieze obiceiurile oamenilor.

Iarna: O parte din an in care se face tarziu devreme.

Imaginatie: O insusire care-i ajuta pe unii politicieni sa se creada oameni de stat.

Imigratie: Cea mai sincera forma de flatare a unei natiuni.

Intuitie: Ceea ce o ajuta pe o femeie sa-si contrazica sotul mai inainte ca acesta sa deschida gura.

Lege: O plasa in care se prind fluturii si peste care zboara vulturii.

Lux: Ceva ce nu-ti trebuie neaparat, dar de care nu te poti lipsi cu placere.

Maturitate: Capacitatea de a indura nesiguranta.

Melancolie: Placerea tristetii

Moda: Un fel de uratenie intolerabila pe care trebuie sa o schimbam la fiecare sase luni. - Oscar Wilde

Nenorocosul: Omul potrivit la locul nepotrivit.

Nerabdare: O asteptare grabita.

Diferenta dintre o operatie minora si una majora: cea minora este intotdeauna cea de care are parte altul!

Ospatar: Unul care crede ca banii cresc pe ... tavi.

Politician: Unul care te strange in brate inainte de alegeri si de gat dupa ele ...

Care-i diferenta dintre un politician si un om de stat? Un politician urmareste binele celor de acum, in timp ce omul de stat urmareste binele generatiilor viitoare. Unul cauta popularitate, iar altul progres.

Padure virgina: Un loc in care mana omului n-a pus piciorul.

Proverbe: concluzii scurte scoase din experiente indelungate.

Simpatie: Durerea ta in inima mea.

Tact: Arta de a-ti face dreptate, fara a-ti face dusmani!

Tara democratica: un loc in care oamenii spun ceea ce gandesc fara sa se gandeasca de doua ori mai inainte.

Umbrela: Un acoperis portabil.

Vara: Anotimpul in care copiii trantesc cu putere usa pe care au lasat-o deschisa toata iarna.

Viata la oras: Cateva milioane de oameni care-si traiesc singuratatea impreuna!

Vulpe: Un lup care trimite flori.

Subiectivismul asta ne omoara... - de rational rose la: 26/08/2004 20:55:40
(la: Preoti homosexuali?)

Nu inteleg niste lucruri:



- cine vrea sa fie homosexual, de ce tine mortis sa-si spuna si

"crestin", sau, mai rau, "preot crestin", de vreme ce e foarte clar

scris in Biblie (baza crestinismului) ca Dumnezeu dezaproba

homosexualitatea? Cumva pt ca "cineva" are interesul sa compromita

crestinismul?



- Daca nu sunt de acord cu homosexualitatea inseamna ca sunt

"intolerant"? La fel o sa fie numiti si cei care nu sunt de acord cu

hotia, minciuna, crima - daca se continua cu aceiasi "logica". Doar

"stiinta" se straduieste sa gaseasca "gene" pentru fiecare dintre ele,

incercand sa ne convinga ca nu hotii si criminalii sunt de vina: asa

s-au nascut saracii... Si trebuie sa-i acceptam asa cum sunt, nu sa-i ajutam sa se schimbe.



De asta avem nevoie de Dumnezeu, de absolu, ca sa avem un reper, si sa nu ne mai zbatem (pana la moarte) in relativismul parerilor noastre, generate de o minte din ce in ce mai corupta.



Daca ne uitam in natura, ea e guvernata de niste legi foarte exacte, la fel si universul. Cum am putea crede ca noi, care facem parte din acest univers, putem face orice vrem fara sa suportam consecintele?



Despre faptul ca Dumnezeu uraste pacatul dar iubeste pe pacatos s-a

mai discutat aici. La fel si despre faptul ca iubirea lui Dumnezeu nu

exclude dreptatea: o sa vina o zi in care fiecare o sa culegem ce-am

semanat, si o sa dam socoteala despre cum am folosit libertatea de a

alege.




"generatii de sacrificiu" - de Michaela la: 28/09/2004 23:29:41
(la: "generatii de sacrificiu")
" Ce inseamna de fapt generatie de sacrificiu? Sacrificiu pentru ce? Ca nu fiecare are Mercedes sau se duce in concediu in strainate...sau ca nu fiecare are o casa mare cu piscina? Sau ce?

Stii ce, cistig o 'caruta de bani'. Insa ieri am mincat fasole cu cirnat (mi-a fost dor) si in seara asta... "

Cand traiesti in Anglia asta-i, fara nici o suparare o intrebare retorica...Si o punere falsa in problema...

Generatie de sacrificiu... In Romania " fasole cu carnat" se citeste fasole cu ceva zarzavat si fara carnat ( ce sa mai vorbim de ciolan... ca te duci cu o plasa de bani dupa un os afumat care e aproape la fel de scump ca doua pulpe de pui de import din aia dolofani si dopati cu hormoni )....generatiile de sacrificiu in Romania nu viseaza la Mercedes nici la concedii in strainatate si nici macar la concedii in Romania si isi petrec zilele de concediu acasa sau la tara ( in cel mai fericit caz daca mai au niscaiva neamuri pe acolo) ...

Citind mesajul tau mi-am adus aminte de un banc ce circula pe vremea lui Ceasca, ziz si Pantofaru', ziz si nea Plachiu, zis si "Pe perete atarna intr-o ureche", cu Itig, plecat in Germania , Strul , ramas in Romania, elefantul de la piata si puiul ( Ala " La piata gasesti de toate, un elefant costa un leu si puiul o suta.. Dar ce sa fac cu un elefant ...prea multa carne , prefer un pui.. )

Dupa 10 ore de munca ( la patron nu la "stat") vi acasa, frigiderul e ca acu 16 ani ( poate ceva mai gol), copilul vrea tenisi noi, te uiti pe calendar, abia poimaine iei avansul ( 100 de euroi - caz fericit, vreo 35-40 dai la intretinere ( caz fericit), ramai cu 65-60 din care ii dai copilului 10 pentru incaltamine, raman 55- 50 de euroi ... platesti telefonul, curentul si cablu inca vreo 45 de euroi... raman 10 ...noroc ca ia si sotul avansul ...100 euroi ( caz fericit) ...110 euroi ca sa umpli frigiderul pana la chenzina adica mai putin de vreo 7 euroi/zi ...un kil de carne face 5 euroi ...

I work hard too ...

Gandesc pozitiv de aia am ramas in Romania ca asa a fost conjunctura, acum sunt prea matura ( adica nu indeajuns de tanara) ca sa mai am sanse sa plec undeva ( chestia cu ganditul pozitiv am depasit-o de mult), incerc inca sa vad ce este frumos la viata, incerc ( inca) sa fiu fericita iar toate astea nu se invata de la nimeni decat de la propria experienta ( pragul de sus - pragul de jos)...

Salutari... de la Agigea ...adica din Romania
#23610 (raspuns la: #23596) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
generatii de sacrificiu? C - de Horia D la: 29/09/2004 03:53:32
(la: "generatii de sacrificiu")
generatii de sacrificiu?
Ce inseamna generatie de "sacrificiu"?
Eu cred ca bunicul meu care a facut 5 ani inchisoare la canal a facut parte din generatia de sacrificiu.... tatal meu care a avut sansa sa mearga la specializare in US ca medic, si nu a avut "balls" sa plece (la sfarsitul anilor 50), nu are nici o scuza... era indragostit .. Gimme a break!!

Cat despre mine, m-am nascut in Romania si am plecat. Fiecare avem "choices to make", si le facem. Asa cu au facut ambii mei strabunici. Amandoi au fost in america, au lucrat aici in timpul primului razboi mondial, s-au intors in romania la sfarsitul anilor 20 impreuna cu familiile lor, au cumparat pamant, si au pierdut tot ceea ce au agonisit. Si ei pot fi consideratzi ca si sacrificatzi.... Pana cand? De aceea am plecat.. sa fiu sigur ca nimeni nu-mi va hotari viitorul... sa fiu tot ceea ce pot fi. fara scuze, fara sa dau vina pe nimeni.

The things that come to those who wait are what's left behind by those
who got there first.
pareri - de desdemona la: 12/10/2004 13:14:04
(la: Conflictul in Cafenea. Va rog sa ma ajutati!)
Nu cred ca am o vedere de ansamblu a problemei, dar ca un inceput o sa imi scriu impresiile. Cred ca primul factor generator de conflicte este atitudinea comentatorilor. Daca omul care face un comentariu se manifesta cu aroganta, agresiv, sau prea convins ca el(ea) are dreptate, tinde sa irite si sa primeasca replici taioase, care sa-l(o) puna la locul lui. Uneori cauza poate fi o perceptie gresita a mesajului, cuplata cu putina intoleranta/antipatie a participantilor, care se poate auto-amplifica intr-un crescendo. Exista si antipatii personale (un utilizator care a spus ceva neplacut la un subiect va fi privit de altul ca un potential atacator la alt subiect, chiar daca remarcile lui au fost inocente.
O alta cauza ar fi tendintele de-a face 'discursuri', a da lectii si sfaturi atotstiutoare. Multora nu le place sa fie tratati ca la scoala, si reactioneaza prompt impotriva acestei tendinte cand se manifesta. Atunci cel care a inceput 'discursul' in loc sa vada ca e o reactie la felul cum a pus problema si nu la continut, isi acuza criticii de ignorare (voita sau nu) a continutului, si atitudine contrara.
Unele teme sunt 'predispuse' conflictului fiindca se leaga de dogme, conditionari si credinte, care au o natura strict personala, si in care libertatea umana se manifesta mai mult. De exemplu tot ce are o tema religioasa, dar nu numai. Domeniile mai 'subtile' ale cunoasterii, pentru ca informatia din ele nu vine din surse obiective si verificabile unanim, vor crea diferente de opinie mari, si posibil conflicte. Se pare ca o mare problema a fost ridicata de subiectele legate de evrei si arabi, etc, aceasta, cred, din cauza multelor implicatii mondiale ale problemei, razboaie, conflicte, atrocitati, putere, bani, influenta, religie. Nici cu subiectele de orientare politica nu e mai usor, fiind ocazii in care un lucru se vede din doua unghiuri total opuse. Aici de asemenea argumentele sunt abundente fiind alimentate de activitatea politica a unui partid.
Nu in ultimul rand, temele de interes puternic devin surse de conflict, cand toti au ceva de zis, si toti sunt pasionati de acel lucru, posibil sa sara scantei mai repede.
Cum trebuie gestionate conflictele ? Cred ca o persoana atacata trebuie sa fie atenta cum raspunde, si sa nu raspunda sub influenta primelor sentimente! Sa adopte un ton politicos dar nu sarcastic, sa faca observatii corecte, si sa anunte ca nu va mai da curs conflictului (dreptul de-a ignora). Odata ce a anuntat ca nu mai raspunde, sa nu cedeze tentatiei de-a raspunde atacantului, fiindca dintr-un conflict nu castiga nimeni. Daca si alti utilizatori intervin de o parte si de alta, si ei trebuie sa fie atenti, sa incerce sa nu raneasca. Daca cineva vrea sa 'faca scandal' (ceea ce uneori le vine la multi, pentru a se elibera de tensiuni), ar fi mai bine sa fie ignorat de ceilalti pana ii trece.
Altfel, nu am solutii practice, poate vine altcineva cu ele.

Desdemonita
speranta unui dialog intre generatii - de andrei p la: 26/10/2004 11:29:42
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"Mesajul Dvs ne da speranta ca poate exista un dialog intre generatii, ca fotografia romaneasca mai are o sansa."

bre Guru Dinu,
Sunteti prea bun Maestre. La Tromboane, desigur. Dar vad ca sunteti cam macabru luni. Si nu vorbeam despre Epave esuate.

Despre generatii, tocmai ma gandeam. Intamplator, m-am intalnit cu cativa fotografi.
D.D este in faza marilor descoperiri. Cerceteaza cliseele pe care nu le-a marit nici-odata. Mi-a aratat cateva zeci, multe remarcabile, iar unul Absolut Senzational, sigur in primele lui 5.
Desi Dvs. aveti enorm de multe poze Foarte Bune, ma tem ca nu aveti Nimic care sa reziste alaturi. Desigur pe gustul D.D si A.P. Nu pe gustul atat de fin, al cumparatorilor cu teshchereaua plina.

Ieri am dat nas in nas cu D-na Spitzer, inca tanara la 87. Se plangea ca picioarele ii stau mai putin bine decat capul, inca lucid. M-a invitat la o cafea. Depana amintiri despre “Baloane de Sapun” – despre acei ce fac multa valva, desi cam gaunosi la substanta.

Pentru ca veni vorba, mi-am dus duminica consoarta la targul etniilor de la MTR. Lume multa, personaje interesante, artizanat, mestesugari, mancare de origini diverse, unele feluri chiar delicioase.
Si poze de facut.
Stateam de vorba cu 3 mesteri romi. Unul dintre ei avea mustata enorma si bretele cu paftale din argint. Apare marele Parvu, cu 80-200.
Si tzac, tzac, tzac, tzac, tzac, din acelasi loc. Tare baiatu'.

Intr-adevar tare. Din unghiul inteligent, cu soarele drept in fata la ora 13, caldararul stand se profila peste un agregat maretz de climatizare, cu tevile lucitoare in toate directiile.

Unde nu e cap, e caz de conflicte intre generatii – trecute, prezente si viitoare. Si nici nu stiti ce bine ma inteleg cu cei sub 20 de ani, nu doar cu Batranele Carapace Inacrite.


#26243 (raspuns la: #26141) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
problema "generatiei fantasy" - de Daniel Racovitan la: 30/03/2005 11:12:40
(la: generatia fantasy)
problema "generatiei fantasy" este ca are tendinta de a lua fictiunea drept realitate.

___________________________________________________________________
Viitorul poate incepe.
Lacrimile de crocodil ale Inchizitiei - de Cassandra la: 20/04/2005 17:15:45
(la: Papa)
“ratzinger este cardinalul care, pentru prima oara in istorie, si-a cerut scuze in numele bisericii catolice pentru faptele inchizitiei.”

Vaticanul a cerut iertare, un gest semnificativ desigur tinind cont de atrocitatile practicate in trecut in numele Bisericii si ale Adevarului. Bineinteles gestul a avut o intensa opozitie in sinul Vaticanului insusi (Biserica nu poate comite pacate, cum sa le recunoasca?) dar in final a invins necesitatea de a intari ‘credibilitatea’ unei biserici care lupta disperata sa cistige si sa nu piarda adepti. Dar sa nu ne inselam, este vorba de un simplu gest politc al bisericii catolice (pentru ca adevarata penitenta se proclama numai in fata lui Dzeu, nu e asa? ;lumea in general se multumeste sa constate ca Biserica a renuntat la atitudinea care a generat asemenea crime)

‘Ziua iertarii’ (12 martie 2000) s-a desfasurat intr-un cadru perfect regizat, fiecare cuvint rostit fiind peste masura cintarit. S-a evitat rostirea oricarui nume, si specificarea acelor atrocitati pentru care se cerea iertare. Nimic despre atitudinea pronazista a lui Pius XII in timpul Holocaustului si consecintele sale; nimic despre masacrarea martirilor Protestanti, nimic despre masacrul musulmanilor, nimic despre crimele comise de Inchizitie, ca sa nu mai spunem ca nici pina in ziua de azi nu s-a acceptat reabilitarea figurii lui Giordano Bruno ars pe rug de Inchizitie. Bineinteles Biserica Catolica Romana cere iertare “pentru pacatele savirsite in numele Adevarului” – ea fiind singura biserica care il detine. In nici un moment nu s-a cerut iertare pentru pacatele comise de Biserica ci doar pentru acele acte comise de citiva indivizi.

Da, Papa ingenunchiat a cerut iertare pentru separarea intre Crestini, pentru violenta folosita de ‘unii’ in serviciul adevarului, pentru atitudinea de ‘neincredere si ostilitate’ impotriva adeptilor altor religii. Credeti ca ‘neincredere si ostilitate’ exprima suficienta penitenta pentru toate atrocitatile comise impotriva protestantilor, musulmanilor si evreilor? V-ati gindit ca pentru multi acest act nu reprezinta de fapt un act de penitenta ci o trivializare a crimelor comise de Biserica ?

Cit priveste Inchizitia, Papa s-a referit doar la ‘greseli prin exces’ si ‘intoleranta sau chiar violenta (!) in servicul adevarului”. I-a revenit Cardinalului Ratzinger, ca sef al Inchizitiei in acel moment, sa pronunte introducerea rugaciunii pentru ‘Confesarea pacatelor comise in servicul adevarului’ (si bineinteles asta nu l-a impiedicat sa continue sa fie seful "Sfantului Oficiu" :))

"Let us pray that each one of us, looking to the Lord Jesus, meek and humble of heart, will recognize that even men of the Church, in the name of faith and morals, have sometimes used methods not in keeping with the Gospel in the solemn duty of defending the truth."

Este adevarat actul de pentitenta a fost semnificativ prin raritatea lui dar cei direct afectati au simtit o intensa frustrare pentru felul superficial si neexplicit in care s-a realizat. Rabinul Israel Meir Lau a considerat actul ca binevenit dar a adaugat ca Vaticanul trebuie sa ceara explicit scuze pentru atitudinea pronazista a papei Pius XII in timpul Holocaustului.


Sa fim seriosi, ceea ce este necesar este o atitudine mai flexibila a Bisericii in epoca actuala pentru binele sau si a intregii omeniri. Faptul ca s-a cerut iertare este important dar este mult mai importanta eliminarea anacronismelor si schimbarea atitudinii conservatoare, rigide in fata Realitatii. Pentru ca cine sufera in realitate sin masele de credinciosi cu adevarat dezavantajati de soarta, care considera credinta o speranta. Ati vazut imaginile sudamericanilor care pling neconsolat in fata stirii alegerii noului Papa? Stiti care a fost atitudinea Inchizitiei contemporane fata de teologia eliberarii practicate in America latina?- excomunicarea.
Daca sinteti cu adevarat credinciosi si va pasa de ce se intimpla cu oamenii din jur, ar trebui sa va afecteze... Pentru multi sociologi si studiosi ai religiilor alegearea lui Ratzinger ca Papa este un dezastru (daca nu isi schimba atitudinea pe care a demonstrat-o pina acum) pentru America Latina, Africa, Lumea a III a in general. Ce importanta au cuvintele lipsite de sentimente, cind atitudinea continua sa fie aceeasi? Nu-i nimic, peste 2000 de ani o sa ceara iar iertare…

"my words fly up, my thoughts remain below. Words without thoughts never to heaven go" Shakespeare.
#44525 (raspuns la: #44495) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
rodi - de Cassandra la: 30/04/2005 15:51:14
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
Daca vrei sa mergi la sursa, cauta articolele publicate de investigatori, acel tip de articole stiintifice care indeplinesc toate criteriile necesare sa fie publicate in reviste serioase. Internetul te ajuta sa le gasesti, bineinteles sint articole pentru care trebuie sa platesti ca sa ai acces la textul complet. Medicii trateaza patologii iar homosexualitatea de mult nu mai este considerata o boala. Iar cei care studiaza astfel de probleme nu trebuie sa fie neaparat medici, si chiar daca sint la rindul lor cauta informatii in astfel de reviste stiintifice, ele sint adevarata sursa.

Eu nu consider homosexualitatea ca fiind "normala". Dar chiar daca se abate de la norma, nu justifica intoleranta fata de homosexuali.Probabil asta este si ceea ce se invata in scoli, acolo unde se invata - toleranta. Si mi se pare corect, pentru ca nu mi-ar placea ca copiii mei sa fie discriminati daca as descoperi intr-o buna zi ca sint homosexuali. Numai daca ne gindim ca nimeni nu este imun la problemele care afecteaza umanitatea, ca oricare dintre noi poate fi atins de aceste probleme, si am intelege de ce este bine sa fim toleranti, si ca nu este macar nevoie sa justificam astfel de "abateri de la norma" ca fiind genetice, inascute sau nu.

Daca vrei, sa-mi raspunzi la o intrebare generata de simpla curiozitate personala - spre ce te inclini mai mult spre creationism sau spre teoria evolutionista?
#46491 (raspuns la: #46361) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
In genere diferenta mare d - de emanuela la: 19/05/2005 11:19:23
(la: Cata importanta are diferenta mare de varsta intre parteneri?)
In genere diferenta mare de varsta este datorita unor motive:ori din razbunare pt. cinevo ori din punct de vedere financiar doar in rare ori din dragoste.Prin asa ceva am trecut eu cu un tip care era cu 23 de ani mai in varsta..
parerea mea ca nu putem gener - de bill la: 28/05/2005 15:02:48
(la: Romancele - neam de curve ??)
parerea mea ca nu putem generaliza ca asta ar fi neamul. probabil ca italienii s-au intalnimt mult mai des cu aceasta categorie, destul de bine reprezentata procentual, sa recunoastem. pb e ca ar trebui facuta o analiza ampla a cauzelor care au determinat ca acest fenomen sa ia amploare.eu cred ca problema economica e cea care a generat totul( pt ca de aici pleaca si educatia si motivatia muncii etc) .Daca vb de partea economica atunci vb de coruptie, abuzuri, nedreptati sociale si am ajuns in acelasi cerc vicios in care ne invartim de prea mult timp.Solutia ne e la indemana : nu trebe sa incercam sa le schimbam lor parerea ci trebe sa ne rezolvam noi probleme aici. Ramane chestiuta aia simpla:CUM?
Simeon - de Cassandra la: 13/06/2005 19:16:09
(la: despre toleranta)
“Binomul „toleranţă – ţări prospere” se vrea interpretat ca şi „toleranţă a cât mai multe = condiţie sine qua non a prosperităţii”. În traducere liberă „toleraţi, bă, neamuri proaste, că altfel n-o să prindeţi niciodată salar bun”.”

In pofida “traducerii libere” atit de neaose, trebuie sa-ti spun ca ideea era alta: prosperitatea permite generarea unei atitudini de toleranta. Este o realitate constatabila asa incit nu te mira daca este des invocata. Cind populatia are satisfacute necesitatile de baza, cind sistemul legal este suficient de eficient incit individul sa se simta protejat (in contrast cu situatia in care exista coruptie la cele mai inalte niveluri) etc., atunci exista loc pentru toleranta. Oamenii nu sint foarte toleranti prin natura lor, dar exista medii in care pot sa iasa la iveala atitudini din cele mai tolerante. Multi adopta tendinta generala ca sa nu distoneze (toleranta sau intoleranta). Cultura, caracterul introspectiv, genereaza o toleranta mai solida, din proprie convingere. Este comparabil cu situatia in care o insecta care pentru majoritatea este o fiinta respingatoare si infricosatoare, pentru un biolog poate reprezenta o adevarata comoara. Cunoasterea te face sa privesti altfel lucrurile. Dar pentru asta trebuie sa ne eliberam de o serie de “tensiuni”.

“prosperitatea poate atenua unele tensiuni, pe simplul fapt că sărăcia generează resentimente care pot fi foarte uşor canalizate în direcţia urii de rasă.”

BINGO, resentimente este cuvintul cheie. Mai mult decit saracie as spune mai general, lipsa de siguranta. La nivel social, toleranta este o stare. Rupe putin echilibrul si vor iesi multi intoleranti la iveala, mai ales cind atitudinea toleranta se bazeaza pe indiferenta. Exemplu Olanda tara cu inalt grad de toleranta, dupa asasinatul lui Theo Van Gogh.

#54648 (raspuns la: #54637) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
filozofie fotografica - de big_ipaq la: 06/07/2005 15:17:38
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Stimate domnule Dinu Lazar. Sunt unul din cei care au participat pe acea discuţie de pe Softpedia.

Mă mir ca ajung sa-mi dau si eu cu părerea relativ la un subiect cu aşa multe implicaţii, filozofic, având în vedere că statutul meu e şi va rămâne probabil, unul de amator, cât de cât, cunoscător al tehnicii fotografice şi probabil un diletant în ceea ce priveşte mesajul artistic, numai bun sa ţin reflectoare şi să încarc bateriile aparatelor celor care se pricep.

Departe de mine sa încerc să vă contrazic, dar având in vedere nenumăratele discuţii cu un bun prieten, pe marginea acestui subiect, prieten care intamplator sau nu, împarte aceleaşi opinii cu dvs., am şi eu câteva nelămuriri, sau mai bine spus opinii personale. Nu neapărat in antiteză cu ceea ce spuneţi dvs. mai sus.

Din ce înţeleg eu, şi nu mă refer neapărat la ceea ce spuneţi dvs. ci la ansamblul de idei ca şi cea expusă mai sus (în cazul în care înţeleg eu bine), un fotograf consacrat nu poate să aibă poze bune şi proaste, ci doar consumatorul operei acelui fotograf, poate la un moment dat să nu pătrundă în interiorul sentimentelor care au generat acea operă.

Prin această prismă, un fotograf, odată confirmat, poate să facă aproape orice, să treacă orice barieră, responsabilitatea pentru recepţionarea mesajului o poartă doar consumatorul.

Sigur, am să repet, sunt doar un începător, un diletant, nu am studii în domeniul artistic şi probabil nici înclinaţii. Deşi port numele unui bunic care a fost pictor, nu înseamnă ca am moştenit şi altceva de la dânsul. Aş fi chiar mirat dacă ar fi aşa, deoarece eu nu cred şi nu simt să fie aşa. Şi nici nu am confirmat. Dar îmi place şi voi continua să shutterizez atâta timp cât îmi va face plăcere.

Dar, aici am câteva probleme care îmi chiuie mintea şi nu în ultimul rând existenţa.

În primul rând, îmi sunt clare câteva lucruri. Mi-e clar că nu există bun sau rău în artă, ci mai degrabă există „a plăcea” sau „a nu plăcea”. Cine e în măsură să judece opera altuia? Mulţi vor spune, cei care au un nivel de înţelegere adecvat pentru a judeca. Păi şi asta nu se bazează tot pe ceea ce societatea a pus la dispoziţia acelor critici şi pe educaţia lor? Pe experienţa lor de viaţă? Deci experienţa unui critic (prin critic înţeleg cel care judecă o operă, poate fi şi consumatorul care decide subconştient dacă îi place sau nu acea operă) este esenţială. Dar având în vedere subiectivismul regulilor de estetică precum şi volatilitatea tendinţelor artistice, mai ales într-o artă cum este fotografia, nu este prea mult să cerem ca toţi să înţeleagă actul artistic? Nu, şi nici nu se va întâmpla asta. Consumatorii vor alege, vor eticheta…

Întotdeauna am fost de părere că estetica joacă un rol important în orice fel de act artistic. Nu toţi au aceeaşi părere cu mine.

Când vom pune o fotografie pe perete? Atunci când acea fotografie ne va trezi un anume sentiment, o anume trăire, de fiecare dată când o privim. Că e un sentiment bun, unul rău, că e o frică, că e o plăcere sau o lacrimă, prea puţin contează. Adică când fotografia ne spune ceva, ne transmite un mesaj, vizual sau nu.

Când un tată, va fotografia fiica lui şi va pune fotografia pe perete, va fi această fotografie un act artistic? Eu spun ca da. Pentru acel tată, acea fotografie trezeşte probabil mai multe sentimente decât un Rembrandt sau un Ansel Adams. E o artă destinată unui public restrâns. Foarte restrâns. Probabil acea poză are acelaşi efect asupra tatălui ca şi pentru un cunoscător, un tablou de Dali. Deci până la urmă, din ceea ce înţeleg eu, succesul unui artist, confirmarea lui, depinde doar de audienţa care consideră opera sa ca fiind reuşită. Va pune acel tată un titlu fotografiei sale? De ce ar face-o?

Oare o simplă diagonală, desenată cu un creion pe o foaie de hârtie şi semnată de Van Gogh, se va vinde bine? Cu siguranţă, s-au văzut multe cazuri, poate nu aşa extreme. Este acea linie un act artistic? Poate. Ceea ce e sigur, este ca mulţi vor admira acea linie, şi vor încerca să o înţeleagă. Poate daca linia va fi intitulată de însuşi autor, „infinit”, şi mai mulţi vor încerca să o înţeleagă. E mai bună opera dacă are un titlu? Depinde.

Acum nu mă refer deloc la tehnică. Regulile tehnice sunt mai uşor de înţeles pentru majoritate în fotografie şi uşor de încălcat ulterior. Este un high-key un eşec tehnic? Probabil, dar dacă e intenţionat, atunci acel eşec e permis. Dacă nu, nu ştim, depinde de fotograf.

Sunt fotografii bune. Fotografii care nu au nevoie de titlu sau explicaţii. Artă pur vizuală. Care transmit mesajul foarte direct şi explicit. Fără a fi nevoie de nici o completare. Criticii vor spune că sunt prea facile sau că sunt prea comerciale.

Alele au nevoie de o serie ca să fie întregi. Ba chiar unele au nevoie de explicaţiile autorului. Altele se simt suficient de bine dacă consumatorul operei cunoaşte autorul şi operele sale anterioare. Vor trezi interesul doar pentru acest simplu fapt. Unde tragem linia? Poate pentru altele, trebuie să fim mama autorului pentru a înţelege cu adevărat, poate pentru altele e nevoie de aprobarea comitetului artistic pentru a înţelege. Unde ne oprim? Avem nevoie de o facultate de arte pentru a înţelege arta vizuală destinată publicului larg?

Mă întorc de unde am plecat. Cât trebuie să fie într-o fotografie, artă pur vizuală şi cat trebuie să fie elemente care să ne ajute să o înţelegem? Nu e foarte simplu să spunem că de vină este consumatorul, că el nu o pricepe?

Să pun problema altfel. Dacă sunt un fotograf renumit şi fac o remarcă negativă la adresa unei fotografii a unui fotograf mai puţin renumit atunci probabil comentariul este binevenit şi îndreptăţit. Dar dacă fac ca şi diletant, acelaşi comentariu este foarte probabil să fiu hulit. O sa spună mulţi nu e aşa uşor, nu se fac delimitări aşa de precise. Probabil, mai mult sunt convins ca nici un fotograf nu va admite că e mai slab ca un altul, decât dacă diferenţa e foarte mare, vizibilă. Şi atunci de ce e aşa greu de pătruns în punctum? De ce trebuie să fi admis? Pentru că este un grup care menţine un nivel artistic ridicat printre membrii săi? Şi ce înseamnă acest nivel? Cultură vizuală? Experienţă? Talent? Nume? Confirmare anterioară? Sau pur şi simplu imagini bune? Artă pură vizuală. De ce comentariile sunt făcute la poze pe punctum fără ca autorul să fie cunoscut?

Frumuseţea este, că pe punctum sunt foarte puţine fotografii care nu-mi plac. Aproape toate fotografiile lui Cosmin Bumbuţ îmi spun ceva. Ce înseamnă asta în condiţiile în care „Portrete ale curajului” nu a vibrat pentru mine… Sunt incult? Nu cunosc curajul acelor oameni? Aproape toţi zâmbeau. Erau curajoşi? Nu ştim, dar bănuim ca este aşa. E în titlul expoziţiei mesajul. Poate nu-l cunosc pe Cosmin Bumbuţ şi din cauza asta nu înţeleg. De fapt, mint. Mi-au plăcut portretele, aproape toate. Expoziţia ca un întreg, nu a vibrat pentru mine. Nu m-a făcut să simt curajul. Nu m-a adus mai aproape de refugiaţii aceia şi probabil viaţa lor, sentimentele prin care trec. Ce înseamnă asta?

Discuţia aprinsă cu acel prieten de care vorbeam, venea în urma pozelor Mirelei Bratu, pe care de altfel o respect şi o stimez mult, prin operele ei care am avut plăcerea să le văd. Mă refer la pozele Mirelei Bratu de pe blog-ul de pe fotomagazin.

Şi ca să explic… Eu nu reuşesc să înţeleg de ce a face din defectele tehnice, aduse de un Holga, un mod de exprimare artistică este o virtute care este căutată cu tot dinadinsul. Cu toate astea, asta e partea care îmi place, nu mă fascinează, dar îmi place. E o exprimare artistică cu siguranţă. Nu putem căuta perfecţiunea tehnică şi nici nu este importantă. Dar dacă publici undeva o poza cu un cer ars, marii critici vor sări ca arşi că nu se face asta. Deducem de aici că cei care greşesc sunt acei critici, nu autorul acelui cer ars.

Dar trecând peste tehnică, care nu este subiectul aici, de ce aş vibra la un căţel într-o fotografie care nu-mi spune nimic? Răspunsurile ar putea fi găsite în următoarele rânduri. Pentru că nu înţeleg. Ce anume nu înţeleg? Poate pentru că nu am un căţel? Aşadar lipsa unui animal de companie mă face să nu vibrez? Am poze cu fiica mea care nu le consider artistice. Şi atunci ce face ca acea poză, cu un căţel, să o fotografie artistică şi nu una de familie, de care să se bucure nepoţeii la bătrâneţe ca şi cea de mai sus făcută de tatăl respectiv? Ah, da… Un blog, nu este artă pur vizuală, este însoţită de un text, care ne ajută să vibrăm. Textul ne face ca fotografia aceleiaşi autoare, în care apare Cosmin Bumbuţ, să nu fie o fotografie de familie ci un act artistic destinat publicului larg.

Ah, tot prietenul meu spunea că arta nu este destinată publicului, ci e un catarsis, o eliberare… De acord, dar atunci de ce o publicăm? Pentru a ne îmbată succesul. Pentru a ne satisface minunatul sentiment de a fi apreciat. Pentru a putea continua actul artistic, doar ne hrănim din succesele noastre. Pentru că însoţită de un text, într-un blog, o fotografie de familie devine un act artistic. O exprimare, o eliberare. Şi atunci de ce nu vibrez la acest act artistic oare? Ştiu! Pentru că nu cunosc autorul, pentru că nu cunosc starea în care era, când a eliberat prin shutter – adică a sutterizat – acel act artistic, conştient de altfel. Şi atunci care e diferenţa între acest act artistic şi un căţel fotografiat de un diletant cu un aparat digital de câteva milioane? Textul? Numele autorului? Creaţia sa anterioară? Ca vizual, nu prea văd niciuna. E adevărat, eu nu înţeleg arta şi nu îmi e destinată mie, ci eliberării autorului… De ce o poza chiar şi cu Cosmin Bumbuţ, făcută în ceea ce pare să fie o gară, puţin neclară, ne-ar face să vibrăm să credem că reprezintă ceva şi pentru cei care nu sunt în cercul de prieteni sau familia autorului? Să încercăm să înţelegem.

Îmi cer scuze daca am trecut anumite linii care nu se trec de obicei, dar tocmai acea neînţelegere a artei, incultura despre care dvs. vorbiţi printre liniile, îmi permite să scriu ce am scris mai sus. Eu nu am prejudecăţi, poate datorită inculturii. Mă uit la o fotografie şi decid dacă-mi place, fără să trebuiască să cunosc autorul sau alte detalii. Probabil sunt prea conservator, purist, deşi mă îndoiesc. Probabil doar incult şi cu siguranţă un diletant… Prietenul meu spunea ca sunt intolerant, dar chiar el făcea acelaşi lucru cu câteva opere ale lui Nicu Ilfoveanu. A trecut foarte uşor peste acele fotografii pentru ca nu ştia acel autor, nu auzise de el. Pentru că nu-i cunoştea opera anterioară. Pentru că avea în faţa doar opera vizuală, nu şi celelalte elemente.

Rog pe Mirela Bratu şi Cosmin Bumbuţ să-mi ierte îndrăzneala de a le menţiona numele şi opera public. Am făcut-o doar în calitatea mea de consumator de artă vizuală, de artă fotografică şi le mulţumesc pe această cale pentru toate îmbăierile vizuale oferite de acele fotografii care m-au făcut să rezonez la actul artistic.
HateFree :) - de cico la: 18/07/2005 02:03:46
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
Nu-ti face iluzii, gindirea de evul mediu a romanului se manifesta din belsug si pe muuulte alte subiecte, nicidecum atit de discutabile ca cel de fata :( Ai remarcat desigur ca nu sintem toti la fel, doar ca cei mai radicali in opinie (ca sa nu zic altfel) simt nevoia sa sara mai mult la git. E prima oara ca scriu ceva aici, dar am urmarit adesea unele interventii, destule din ele, e drept, ...tot ca la gradina zoologica ;). Si am vazut ca destui din cei citiva "diferiti" care v-ati exprimat ati dat dovada de adevarata clasa.

Am avut acum citiva ani un cuplu de astfel de vecini. Oameni de nota zece, de-un comportament exemplar. Nici noi nu vedeam ce fac ei in casa, cum nici eu cu nevasta-mea nu ne pipaiam in public. Si-aveam tot respectul unii fata de ceilalti.

Asta ca acolada, sa-ti mentionez poate singurul aspect care mie personal nu prea imi place, cu parazile acelea de "pride" si afisarea putin stridenta a optiunii sexuale. Stiu ca fenomenul e mult generat de intoleranta unora la homosexualitate, dar ce devine public prea ostentativ risca sa-i deranjeze si pe cei care privesc fenomenul cu intelegere si fara prejudecati.

Cind ies cu copiii la plimbare, nu gasesc acceptabile nici cuplurile "normale" de indragostiti care, din prea mult elan, sint la doi pasi de-a face sex in vazul lumii. Si-asa cum exista oameni mai simtiti sau mai putin simtiti si printre hetero, cu-atit mai mult m-as astepta din partea celor cu o optiune sexuala diferita sa inteleaga impactul pe care afisarea publica si ostentativa a "libertatii" lor poate sa socheze o societate care nici de-aici in 10 ani n-o sa se adapteze automat la unele realitati. Un proces de-acesta cere timp, nu fortati nici prea mult nota, ca se vor obtine efecte total contrare.

Cu stima,
Cico, 100% hetero,
(care judeca omul dupa moralitate si comportament, nu dupa optiunile sale sexuale)
#60044 (raspuns la: #59986) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Re: Generatii de romani - de iluzoria la: 28/07/2005 23:24:31
(la: De ce ai decis sa nu emigrezi?)
SB, ai dat cele mai frumoase definitii ale romanului plecat; am citit pe nerasuflate si nu cred ca altcineva putea sa redea mai bine drama celor plecati, a generatiei care traieste viata la patrat, agatata intre doua lumi... Am plecat pentru ca am ales sa plecam, cei care raman, aleg sa nu plece si ambele alegeri trebuie respectate.

Iluzoria
"The future is already here; it's just unevenly distributed"
#62065 (raspuns la: #55139) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Parere - de Rosana Ziemba la: 02/08/2005 23:30:25
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Dorine, nu inteleg ce te miri atat. Chestia cu grupuletele este valabila si pe forumurile de afara, dar nu este asa vizibila si in general nu exista aceasta intoleranta specifica forumurilor noastre. In plus oamenii nu sunt atat de certareti si maniera in care isi exprima parerile este total diferita. Daca apare o fotografie frumoasa, oamenii lasa invidiile deoparte si isi exprima admiratia/placerea. Daca nu-i asa reusita, comentariile n-au acel iz rautacios. Cam aici cred ca ar trebui lucrat.
La noi care mai de care se crede tare pe felia lui , iar ceilalti sunt niste idioti care in cel mai bun caz nu trebuie bagati in seama. Si evident, pe langa ei infloreste cate o mica gasca de laudatori, care indiferent de calitatea unei fotografii ii dau inainte cu pupatul in .... Si daca stai sa privesti nitel la ce se face afara se poate vedea foarte clar ca sunt undeva departe, departe. Nivelul general la noi mi se pare extrem de scazut.
Cred ca la noi problema se pune in felul urmator: daca nu esti in gasca mea de ce sa te laud? Lasa, ca-i mai interesant cand apare o fotografie mai putin reusita. Sa vezi atunci ce ma reped ca vulturul… Bleah....
Iar daca sunt profesionist, de ce sa laud un incepatator mai talentat? Vai de mine….maine poate imi ia locul. Mai bine tac frumusel din gura sau ii dau la cap cand e cazul…
Cred ca domnul Lazar e un caz sigular si toata stima pentru dumnealui. Ceilalti probabil ca nu sunt asa siguri pe ei, pe ce fac, sau poate nu au ajuns la un anumit nivel de intelegere.
Revenind la oile noastre: fotografiile lui Vlad imi plac in general foarte mult, la fel cum si ceilalti au fotografii care imi plac. De cele mai multe ori am apucat sa le spun parerea in particular si nu m-am mai obosit sa scriu si aici. Poate am gresit, in ideea ca o opinie exprimata ar putea genera o discutie folositoare. Insa ma intorc de unde am plecat: de cele mai multe discutiile bune nu apar si ai senzatia ca vorbesti singur. Chiar ma intreb cum rezista domnul Lazar acestei situatii. Tine in viata aceasta comunitate unde multi citesc, dar prea putini scriu. Poate nu au curajul sa-si asume o opinie. Sau poate e lenea…Oricum, ce se intampla nu prea e bine. Sau mai bine zis mie nu-mi place deloc.
#63079 (raspuns la: #63050) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
exista o confuzie generata de - de Daniel Racovitan la: 08/09/2005 11:51:34
(la: Hackerii)
exista o confuzie generata de presa de senzatie, ignoranta in materie de informatica:

Ceea ce presa numeste "hackeri" sunt in realitate "crackeri".

"Hacker" este un termen pozitiv, desemnand o persoana care cauta in permanenta sa imbunatateasca/optimizeze un sistem infomatic, un software, etc. (a se vedea dictionarul englez), care se tine la curent si aplica ultimele inovatii in materie. In aceasta definitie eu ma consider (aproape) hacker.

"Cracker" este un termen negativ, care desemneaza o persoana care penetreaza ilegal in sisteme informatice unde nu are ce cauta, in scopul de a produce pagube.

Cred ca autorul conferintei se referea la cei din urma.

Versiunea cea mai peiorativa si mai dispretuita de craker este cea numita "script kiddie", adica pustani complet ignoranti in materie de informatica, ce folosesc programele gata facute de altii ce exploateaza faliile de securitate ale sistemelor. Presa le fabrica o aura de haiduci misteriosi, de experti in informatica, etc., departe de realitate.


PS: nu inghititi orbeste tot ce va serveste presa.

___________________________________________________________________
fereste-ma Doamne de mainstream.



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...