comentarii

intrebarile care ti le pune la interviul pentru emigrare quebec


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Intrebari - de lmm la: 02/11/2003 05:03:39
(la: Intrebari)
Blog(prescurtare de la web log) este un online Log de ginduri, idei personale, teme, pe care cineva vrea sa le impartaseasca cu altii, activitati personale,intrebari pe care le punem etc.....

Sit este cuvintul romanesc pentru website...
Primim de la Radu Sigheti, cunoscutul fotograf roman - de Dinu Lazar la: 20/05/2004 08:07:26
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Domnul Radu Sigheti se afla in Africa; domnia sa ne trimite un scurt reportaj extrem de interesant si de miscator.
Eventuale intrebari cafegii pot sa puna aici si domnul SIgheti le va raspunde tot aici, ca invitat special, la o cafea.
===============================================

Sudan. Nu pot sa gasesc cuvinte ca sa pot descrie ce poti sa simti cind ajungi acolo. Nu se compara cu imaginile pe care le-ai vazut, cu ce ai citit si cu ce stii de la prieteni.

Sudan-ul trebuie sa-l simti pe propria piele, sa-ti arda pielea la fel de tare ca soarele de acolo, sa ai senzatia ca cinva foloseste fierul de calcat pe corpul tau si se pricepe la asta, nu uita sa netezeasca nici o cuta. Si apasa. Nu se compara 35 de grade in Sudan cu 45 in Irak, e mai fierbinte in Sudan, crede-ma.

Iti doresti sa ai mai multe bluze la tine sa le porti pe toate odata, tricoul sa absoarba transpiratia care curge pe tine ca din izvor calda si lipicioasa si cind se lipeste praful pe ea parce ti-e mai cald, sa ai o bluza care sa fluture in vint ca sa-ti dea senzatia de racoare, nu conteaza ca se umezeste si ea, flutura si parca te simti mai bine si mai vrei ceva ca o gluga ca ti-o tragi peste sapca de parca ar ploua, doar ca sa simti ca ai pus inca ceva intre fierul de calcat si mainile tale.
Uhh!

Si dupa ce apune soarele ti-e frig! La plus 25-30 de grade! Pentru ca esti asa de incins de arsita zilei tremuri seara, cind incep si toate insectele sa apara. Multe. Am dormit o noapte afara, celelalte in cort, unul mare cu lumina electrica, dusuri si WC.

Dormitul afara este ceva. Am avut o saltea si chiar daca am dat de jur imprejur cu spray contra insectelor + pe mine tot nu am scapat de cele zburatoare. Dormit este gresit spus mai corect este nedormit afara. Este mai cald ca vara la 2 Mai dar te culci imbracat cu cat mai multe bluze pe tine ca sa nu te intepe tintarii despre care localnicii spun ca aici este capitala lor, chiar daca Nilul ete la 3 ore distanta de mers pe jos in ritm sudanez, pentru noi probabil mai mult ca dublu. Transpiri intins pe spate si adormi doar de oboseala, dupa ce sari in sus de nenumarate ori, o saritura pentru fiecare insecta pe care o simti pe tine. Te feresti sa le omori, doar le arunci de pe tine, daca cumva strivesti vreuna nu stii ce se poate intimpla, poate te inteapa.

Singurul lucru frumos este cerul plin de stele care parca sint mai aproape si mai multe decat se vede de la noi. Le poti atinge daca vrei dar nu ai timp din cauza insectelor. Si se misca foarte repede insectele si stelele pe acolo, se alearga una pe cealalta si mereu apar unele noi in joc. E un intuneric negru de tot, in care lumina stelelor pare ireala. Cu ochii la ele adormi intr-un sfirsit.

Te trezesti repede pentru ca soarele nu te iarta, si pleci la lucru pentru ca inca este racoare. Cam dupa 10.30 pana spre 16.00 nu poti face nimic pentru ca te topesti, pana si aparatul frige de abia il tii in mana daca cumva nu ai fost atent si l-ai tinut la soare.

Dar asta nu este nimic. Cum se traieste acolo, in ciuda secetei permanente este mult mai important, cred eu.
In patru zile am zburat de colo colo si in orice loc am aterizat am vazut doar un singur lucru.

Saracie.

Te-ai gindit vreo data cum ar fi sa traiesti ca la inceputul istoriei?
Te-ai gindit vreodata cum te-ai descurca neavind nimic, nici o unealta, nici un bidon in care sa pui apa, nici macar haine pe tine? Sa trebuiasca sa mergi kilometri ca sa iei apa, sa trebuiasca sa sapi un pamant tare, uscat ca sa plantezi sorg (nici nu stiam cum arata si ce este sorg-ul pana acum), sa maninci doar o data pe zi un fel de peltea, de sorg bineinteles si asta maninci in fiecare zi, toata viata ta, pana vine o ceata de banditi calare pe camile sau pe cai, care te omoara daca esti barbat sau care te violeaza si te iau ca sclava daca esti femeie?

In Rumbek, capitala sudului rebel, exista doar 3-4 cladiri construite din beton, una noua nouta si restul sint cele care au scapat din razboi.
Restul caselor sint hut-uri din pamant acoperit cu nuiele.
De asemenea acolo sint masini si camioane deoarece mai toate organizatiile cu ajutoare au baza acolo. In celelalte locuri unde am fost ori nu erau masina de loc sau doar una singura. Distantele nu se masoara in km sau mile ci in timp, indifferent daca mergi pe jos sau cu masina. Nu exista electricitate, doar generatoare care au nevoie de petrol, la fel si masinile. Singura sursa de aprovizionare si de transport este avionul, mai toate agentiile umanitare au baza principala in Kenya, linga granita si de acolo zboara zilnic peste tot.

Situatia este cam asa; Sudul tarii nu este de acord cu nordul, controlat politic si economic de arabi, care vor sa introduca Sharia, legea musulmana. Asta nu ar fi fost o problema pentru sudul catholic, cred eu, problema s-a ivit cind a aparut petrolul. Petrol=bani si de aici mai departe. Dintr-o tara saraca, Sudanul s-a transformat in 20 de ani in una dintre cele mai sarace tari din lume. Multi au reusit sa fuga, cam 2 milioane si in zona unde am fost eu unii s-au intors.
Dar cum traiesc, mama mama!

Am stat de vorba cu o familie care se intorsese din Uganda, nu stiu exact cati erau pentru ca familiile astea africane sint numeroase, cu unchi, matusi, veri si cumetrii. Incepusera sa defriseze in jur, deja aveau doua colibe si bucataria construite. Masa lor consta in peltea de sorg (stiu ca ma repet) si un (1) peste afumat fiert in apa, peste care era mai mult oase, nu mai mare de un A4, vedeai prin el. Asta pentru cam
2-3 barbati, 4-5 femei si peste 10 copii. Cei mai bogati au animale, capre, gaini, vaci, dar le pastreaza pentru zile negre sau le folosesc ca moneda de schimb. O nevasta, tinara si sanatoasa, buna de munca costa intre 3,000 - 3,500 de usd, cam 70 usd pentru o vaca, socotiti voi cate vaci trebuie. Multi umbla dezbracati, cind te vad pun pe ei ce au, haine vechi pe care le pastreaza pentru ca sint singurele pe care le au: un pantalon si o camasa. Cel mai ferecvent sint incaltati cu un fel de sandale cu talpa din cauciuc uzat de masina.
In alt loc am vazut un sat intreg, grupat, pazit de o mica garnizoana de rebeli unde exista chiar si o strada cam ca Lipscani-ul nostru. Am intrebat de curiozitate cat cost o pereche de pantaloni si vanzatorul mi-a spus ca nu-mi vinde nimic, este doar pentru oamenii de acolo. Toti erau refugiati, de prin alte locuri din sudul tarii si traiau acolo ce peste 10 ani. Pentru mancare toti depind de organizatiile umanitare care bineinteles nu au destula. Ce se poate cultiva acolo, inafara de sorg, nu am nici o idée, cred ca nimic din cauza lipsei de apa, la putinele pompe este intotdeauna coada. Si bei apa acolo pentru ca transpiri, ai nevoie de cel putin 7-8 litri zilnic.

Si sint milioane de oameni care traiesc asa, la limita supravietuirii, poate de aia sint atit de inalti, si slabi. Sint oameni simpli si prietenosi, glumesc, rad din orice, pentru ca viata lor este de fapt o lupta continua pentru viata la fel ca cea a animalelor salbatice din vecinatate.

Tu te intristezi sa realizezi cat de mult poate insemna o picatura de apa sau o firmitura de paine si nu poti sa faci nimic pentru ei. Daca mor mii de sudanezi, asa cu se intimpla si in prezent, nimanui nu-i pasa. Dar daca se prabuseste vreun avion si mor cinci turisti americani sa vezi ce operatii de salvare costisitoare se declanseaza.

As mai avea multe de povestit dar o las pe alta data, Radu


#15653 (raspuns la: #15635) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
panou assos - de stanescoo la: 20/08/2004 12:26:54
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
...dupa cum indreapta aparatul spre ea din pozitia aceea, nici nu vreau sa ma gandesc ce/cum/cat va incadra/taia de fapt... si e la bustul gol dragul de el, hahaaa...

and then again, intrebarile acestea ni le punem noi, si poate inca 1-2% din cei care isi arunca ochii pe panou. mi-e imi pare grotesc, dar eu nici nu fumez, deci nu sunt target-ul lor :)

pe astia-i avem, cu astia defilam...stiti cumva daca poza e facuta in/pentru romania?


cu bine,
lucian


Dragos ce se vede in fotografia aia nu are nici o legatura cu ce se intimpla in realitate. Intr-adevar "fotograful" este prea aproape, ca sa poata sa focuseze la distanta aia ar trebui sa aiba un obiectiv de 35mm care ne este exact ceea ce trebuie pentru portrete, ( cu toate ca am vazut portrete senzationale facute chiar cu 28 de mm ) . Sigur insa nu in cazul de fata. Aparatul pare a fi un Nikon ieftin cu un obiectiv de 50mm. Intrebarea mea este, stroburile alea cum se declaseaza ? caci nu vad nici un PS cord care sa lege aparatul de stroburi, nici vre un transimtator radio sau infrared montat pe aparat, sau macar vre un mic flash care sa activeze un slave pentru stroburi. Aparatul medium format care zace alaturi pare a fi un Mamya 645 cu un obiectiv de 80mm si care acum vre-o 20 de ani se folosea la nunti .
Dupa cum e pusa lumina, juna se umbreste pe ea insasi iar maestrul fotograf umbreste juna.
Ar mai fi de spus dar ma opresc aici ca sa nu supar lumea .
#20010 (raspuns la: #20001) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ce fac cu viata ... (pt. in papuci) - de desdemona la: 24/08/2004 14:35:24
(la: Ce fac cu viata mea)
... e o intrebare care m-a chinuit si pe mine cu multi ani inainte, cand am realizat ca totul trece, totul se pierde, totul se transforma. E de fapt o intrebare simpla, care ii vine in minte oricui la un moment dat, si care (pentru a nu crea prea multa probleme) este ignorata. Dar ca orice lucru ignorat, revine mai tarziu, intr-o alta forma, cand universul ce ti-l construiesti se destrama, cand lucrurile de care te-ai atasat (persoane, credinte, iluzii, lucruri materiale) iti dispar din preajma. Nu poti sa ignori asa ceva toata viata. Ce sens au toate acestea ?
Din pacate (sau din fericire ?) raspunsul nu-l poti gasi decat tu insuti/insati daca ai curaj si esti sincer cu tine insuti. E o cautare care te insoteste mereu, poti s-o numesti cautare de sine sau cautarea adevarului. E o cautare, pe care fiecare o incearca intr-un fel sau altul. Sunt asa de multe raspunsuri la intrebarile ce ni le punem, si fiecare gaseste raspunsul in alt fel sau in alta parte. Dar exista o cale in toate acestea (asa cum ai spus tu: unii cauta prin bani, altii prin religie, altii prin yoga si ikebana). Exista multe cai, problema e ca tu singur trebuie sa mergi pe ele. Trebuie sa iti folosesti propria judecata, intuitie, enregie, libertate. Nu poti sa te lasi condus orbeste de o ideologie sau alta, trebuie sa traiesti totul.
Partea buna e ca o persoana realizata (care a gasit rapsunsul la cautarile lui) recunoaste si apreciaza o cautare sincera a altcuiva, si incearca sa-l ajute, el ii recunoaste pe toti cei realizati din jurul lui indiferent de felul cum au ajuns acolo, in acelasi timp bucurandu-se de diversitatea lumii.
Din fericire pentru mine, am reusit sa descopar relativ repede raspunsurile pe care le cautam, si de atunci s-au terminat chinuitoarele intrebari fara raspuns. E o revelatie si o devenire, un moment in care descoperi in tine insuti izvorul fara sfarsit al vietii si realitatii. Fara sa o stie, fiecare om are chiar in el insusi o mare putere, fiindca fiecare om e o reflexie a universului, o picatura de apa intr-un ocean, si in momentul in care constiinta aceasta devine realitate pentru tine esti transformat, si toate raspunsurile le gasesti chiar in tine.
In fine, poate tot ce am scris ti se pare doar un mare 'bla-bla' cu clisee deja auzite, insa considera-le o ipoteza - pana la proba contrarie.
___________
nu Trecutul, nici Viitorul, ci Prezentul
dinisor - de carapiscum la: 15/09/2004 06:37:59
(la: Ateu convins!)
Nu vreau sa ma arat sentimental sau sa dau dovada de un umanitarism fortat, insa stiu perfect/inteleg prin ce treci. Si cred ca intuiesc destul de bine cam cum decurge relatia voastra, de vreme ce eu insumi am trecut prin ceva asemanator in relatia mea cu propriul tata. Sper sa nu te superi daca am sa vin aici cu exemple din experienta proprie.

Spre deosebire de mama mea, care provine dintr-o familie ce a frecventat biserica (ortodoxa) si care tinea cu strasnicie pravilele crestine strabune, tatal meu provine dintr-o familie care a fost exact contrariul primei: oameni simpli si needucati, invatati doar cu munca rudimentara a campului si intotdeauna cu grija vietii de maine, nu numai ca n-au inteles niciodata rostul bisericii si implicit al lui Dumnezeu in viata lor, dar au si dus un fel de campanie sustinuta impotriva oricaror idei despre divinitate luand in ras cam orice legat de aceasta. Prin urmare tatal meu a fost fidel intocmai celor invatate in copilarie si mai tarziu in tinerete, impunand in mod tacit aceeasi nepasare fata de cele sfinte inclusiv mamei mele- nu trebuie uitat insa ca in perioada despre care vorbesc acum sentimentul anti-religios era la moda, comunismul ateu ducand lupta impotriva bisericii pana la limitele imposibilului.

Au trecut anii, repede ca furtuna, ani din care nu-mi pot aminti decat necazuri, greutati, neajunsuri, piedici, injuraturi, blesteme, vaiete, simtamantul neputintei si al robiei sufletesti impuse cu forta...si o singura "Inviere" la care am fost impreuna cu mama mea dupa multi ani de lipsa totala. Am ajuns la varsta intrebarilor mai mult decat la cea a raspunsurilor si, printr-un concurs de imprejurari care avea sa-mi schimbe mai tarziu intreaga viata, am pasit pt. prima data pe drumul spre biserica, singur si neindrumat de nimeni. Care a fost "bobarnacul"? Incerc sa spun pe scurt: o profesoara de limba romana si franceza, care ne preda limba straina la liceul in care am intrat, infruntand obiceiul prin care majoritatea profesorilor la cursuri denigrau biserica si ne invatau sistemul de gandire evolutionist stiintifico-fantastic, ne-a propus la una din ore (celor care eram interesati) sa mergem la una din bisericile ortodoxe ale orasului, loc in care se intalneau de ceva vreme cateva sute de copii si tineri. Asa ca eu cu inca vreo trei colegi de clasa am mers intr-o sambata seara la acea intalnire si dupa vecernie am ramas sa ascultam predica. Aceasta a fost pt. mine prima intalnire reala cu Dumnezeu, prima dintr-un lung sir ce avea sa urmeze. Ca o paranteza, pt. ca acesta este un aspect important, din ceilalti colegi ai mei unul mi-a devenit cumatru (am amintit despre el intr-un alt loc in cafenea), altul s-a lasat de "sportul" asta devenind sergent in politie (sa-l vezi cum umbla ca un cocos pintenat...), si ultimul a devenit un critic si un aspru judecator al faptelor crestinilor pe motiv ca viata ii fusese pusa la incercare de niste greutati ce-l lovisera (dupa ce dusese stilul de viata hollywoodian). Despre ultimul pot spune ca de cate ori ma intalneam cu el, de tot atatea ori se plangea de viata lui, vorbea cu un fel de constiinta a propriului martiraj social, si-i ataca pe preoti (chiar si pe Dumnezeu) fiindca nu-l scapa de necazuri. Nici eu insumi n-am scapat acestor atacuri virulente. Orice i-as fi spus considera din start ca fiind venit din partea unuia "habotnic". Ori asta ma durea f. tare fiindca, f. sincer trebuie sa spun asta, daca as fi fost bine situat i-as fi dat in fiecare zi cate un peste sa manance, n-as fi incercat numai sa-l invat sa pescuiasca. Insa si eu insumi se intampla sa n-am nici macar coada uscata a unui peste pt. mine insumi. Culmea e ca lui i se parea ca eu o duc regeste fata de el. I se parea, fiindca in realitate nici nu beam ca el, nici nu mergeam la "curve" (cum se lauda el), nici nu cheltuiam pe prostii putinii bani de care dispuneam.

Sa revin insa la tatal meu. Putini si dintre prietenii sau cunoscutii mei apropiati stiu faptul ca inca de la inceputul crearii acestui lant acasa-biserica-acasa am intampinat din partea propriului tata o opozitie extrema, opozitie ce s-a soldat nu in putine randuri cu bataile de rigoare suferite pt. ca i-am incalcat porunca de a nu mai merge la biserica. Imi amintesc acum ca si cum ar fi aievea, seara in care intors de la vecernia de sambata impreuna cu sora mea (pe care nici nu mai stiu cum am facut-o sa vina cu mine) am fost luati pe sus inca de la usa. Si in timp ce el se rafuia cu sora-mea, eu am zbughit-o pe usa afara, descult si dezbracat ca un cersetor de rand (norocul meu ca era vara), m-am ascuns printre blocuri o vreme ca sa vad ce mai urmeaza, apoi m-am suit intr-un troleibuz si m-am oprit in fata usii surorii lui care statea in partea opusa a orasului. Povestea e lunga, nu vreau sa o mai continui aici.

In orice caz, vazand el in timp ca nu mai vreau sa-l ascult si ca ii voi incalca hotararea de a nu mai merge la biserica, n-a avut incotro si pana la urma nu facea decat sa ma certe, dar nu ma mai oprea. Cu toate acestea, in sufletul meu n-am fost si nu sunt linistit nici in ziua de azi. Poate te intrebi de ce. Fiindca simt in sinea mea acea mustrare de constiinta pt. faptul ca n-am reusit sa-l fac sa inteleaga ceea ce intelesesem eu referitor la Dumnezeu. Nimic de zis, "biruinta" asupra sistemului lui de gandire si logica s-a petrecut atunci cand in sfarsit a inceput sa-si mai faca seara cate o cruce (dupa ce toata ziua pomenise numai de sfinti si de cruci si de dumnezei) si a culminat cu spovedirea lui- probabil prima si ultima. Spun ultima pt. ca nici acum nu crede in asa ceva. Asadar continui sa simt o frustrare adanca in ce priveste persoana tatalui meu, pe care totusi nu-l condamn pt. ce a facut, dar simt aceasta frustrare cu atat mai tare cu cat relatia dintre noi s-a deteriorat mult ducand la o ruptura sufleteasca. Intrebarile ce mi le pun tot timpul: AM FACUT TOT CE SE PUTEA PT. EL? Sunt eu mai putin vinovat fata de el? Nu cumva, undeva, candva, in loc sa-i deschid o portita eu i-am trantit-o in nas?

In fine, anii trec la fel de repede, viata merge inainte indiferent ca vrem sau nu noi. Ce am invatat pana acum la sanul bisericii mama e ca: nimic nu e intamplator in viata asta, totul are o ordine si o disciplina interioara sau exterioara; nimeni nu-ti scrie in frunte destinul (cum gresit se afirma: "ce ti-e scris, in frunte ti-e pus"- poate doar momentul mortii, in nici un caz felul cum mori); fara Dumnezeu suntem suferinzi chiar de am fi cei mai sanatosi oameni (fizic vorbind) si cei mai saraci chiar de am avea milioanele de dolari la tescherea; un om fara constiinta sufletului spiritual n-are cum sa inteleaga existenta unei fiinte spirituale mai presus de fire si de intelegere; un om fara constiinta pacatului nu poate avea un echilibru interior care sa-l faca sa interactioneze pozitiv cu cei din jur; un om care nu-ti accepta explicatiile poate fi usor strabatut de fiorul sfant atunci cand nu o minune, ci un cutremur ii va zgudui viata; cine hraneste spiritual pe cineva, chiar daca "mancarea" asta va fi mult timp aruncata la gunoi de cel/cea caruia ii este destinata, trebuie mai intai sa se inarmeze cu multa rabdare si sa faca asta din dragoste, nu numai din convingerea ca acesta e un lucru bun; cine daruieste aceasta dragoste crestina nu trebuie sa se astepte la multumiri si sa stie ca mai devreme sau mai tarziu samanta pe care o arunca poate sa dea rod- nadejdea poate sa dea rod bun, deznadejdea niciodata. Sunt multe lucrurile pe care le-am invatat, dar totusi atat de putine in comparatie cu cat de adanc este sacul plin cu aceasta invatatura... Si totusi, chiar de n-as sti nimic din stiinta lumii sau a bisericii, in sinea mea exista acel "ceva" fiintial care isi cere legatura cu eternul, cu viata vesnica. Pt. ca, in ultima instanta, a trai doar cu gandul ca viata dureaza doar pe pamant si dincolo suntem desfiintati este optiunea acelora care nu stiu sa iubeasca cu adevarat. Iubirea este nemuritoare, trece dincolo de mormant, e vie si lucratoare ca picatura de apa ce loveste stanca de granit. Asadar pe unii ca acestia trebuie mai intai sa-i invatam sa iubeasca, abia dupa aceea sa le vorbim despre dogmatica crestina.

Si un ultim aspect: impietrirea inimii nu este semnul ateismului din om, ci al lipsei lui Dumnezeu din viata acestuia. Poti fi un "slab" crestin, fara o viata dusa pe principiile evanghelice, dar asta nu inseamna sa fii ateu. Dar poti fi un bun teoretician modern care cunoaste numele si miscarea tuturor stelelor si prin aceasta ti se pare ca Dumnezeu este desfiintat nemaiaflandu-si rostul intre conceptiile tale- asta te poate face sa lupti impotriva Lui. Asadar ateu inseamna sa fii/te pui impotriva Lui. Pt. unul ca acesta exista alternativa "Saul pe drumul Damascului". Si, apropo, menirea vietii tale nu e sa-i mantuiesti pe altii, ci pe tine insati. Fa aceasta si celelalte se vor adauga de la sine.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
Condamnatul este adus in came - de sanjuro la: 27/01/2005 10:09:04
(la: Un nou forum: "Bancuri, glume, poante...")
Condamnatul este adus in camera de executie. Priveste scaunul electric
de care sunt legate tot felul de fire si intreaba:
-Cum se cheama dracovenia asta?
Directorul inchisorii ii raspunde:
-Nu-ti bate capul cu intrebari, o sa te punem imediat la curent...



#34684 (raspuns la: #34649) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Romancele, neam de curve ? - de Lizuca la: 06/05/2005 18:02:17
(la: Romancele - neam de curve ??)
Ce e de facut, da, chiar asa, cum de s-a ajuns in aceasta situatie si cat e de ...generalizata. Asa sunt considerate toate romancele in Occident, la TV, cand e cate o emisiune despre Romania , intrebarile curente care se pun sunt daca "turismul sexual" este baza economiei in aceasta tara Turism sexual, auzi! Ce e de facut?
Daca va conectati : www.online.ro , apoi "matrimoniale", veti descoperi sute de prostituate ,absolut goale, care mai de care mai vulgare, majoritatea spun ca sunt studente, titrate, in orice caz; cum sunt atunci celelalte femei din romania?
E foarte bine ca iti pui astf - de rational rose la: 03/12/2005 10:09:52
(la: voi ce cautati?)
E foarte bine ca iti pui astfel de intrebari. Daca nu ne punem problema sensului vietii, s-ar putea sa ne trezim la sfarsitul ei -daca se intampla ca acesta sa nu fie brusc- ca sa nu stim de ce am trait.

Cum spui tu, s-a schimbat decorul, ambalajul, in rest... nimic nou sub soare... Citeste in Biblie Eclesiastul, sa vezi ce spune Solomon, care a avut si bogatie si distractie, ca nimeni altul. Inteleptul are aceeasi soarta ca si nebunul, bogatul aceeasi soarta ca si saracul... Ce rost are sa traiesti si sa te chinui sa supravietuiesti de pe o zi pe alta?

Mi-am dat seama ca Biblia este reperul de care avem nevoie - ea ofera cele mai bune raspunsuri la problemele fundamentale ale omenirii. Multe s-au schimbat, dar natura umana a ramas aceeasi. Ce era valabil atunci - e valabil si acum, pentru ca adevarul si binele nu s-au schimbat.

Am gasit acolo ca cel mai important in viata nu este sa supravietuiesti, ci sa-ti construiesti un caracter conform cu Legile Universului. Nefacand asa, te auto-excluzi din Univers. Asta e scopul vietii.

Sunt multe de spus aici...

Ce caut eu acum?

- sa am constiinta impacata , adica sa fiu consecvent sistemului de valori pe care l-am descoperit.
- sa fac ceea ce STIU DEJA ca e bine.
- sa aflu mai mult si sa corectez ceea ce este rau la mine.
- sa folosesc cat mai bine timpul.

.
Pt. Cassandra si donquijote - de Paianjenul la: 06/01/2006 19:48:51
(la: Cine conduce lumea?)
...Mda...

...evident, indivizii "cu un IQ elevat"... lumea "serioasa"... care se respecta... nu se "compromite" acordind vre-un credit povestilor cu OZN-uri, magic, paranormal si... teorii conspirationiste... de pe site-uri "dubioase" de pe net (pt. ca nu cadreaza cu statutul de "lume serioasa")... chiar daca printre respectivele "bazaconii" apar si intrebari pertinente si absolut legitime relativ la un subiect sau altul... Iar cind cineva (care nu se multumeste sa inghita tot ce-i regurgiteaza autoritatile si media oficiala) are totusi curajul sa fie de alta parere, aceiasi indivizi se grabesc sa-l persifleze... aproape de regula eschivindu-se de a raspunde la intrebarile care li se pun (si de care, de fapt, se tem!).

Uite, de exemplu, eu Paianjenul va provoc public, pe voi doi - pe intotdeauna riguros documentata Cassandra si pe donquijote - aici in cafeneaua.com... sa-mi raspundeti concret la intrebarea - revizuita si adaugita - pusa deja mai devreme lui Horia D:


INTREBARE:

De ce,

referindu-se - la data de 28 septembrie 2001 - la un model de avion capabil de a fi telecomandat de la sol - model realizat si testat deja inainte de data de 24 aprilie 2001 -

insinua G. W. Bush ca un asemenea model urma sa fie conceput "probabil intr-un viitor indepartat"?!?!...

"In addition, the president (President Bush) said he would give grants to airlines to allow them to develop stronger cockpit doors and transponders that cannot be switched off from the cockpit. Government grants would also be available to pay for video monitors that would be placed in the cockpit to alert pilots to trouble in the cabin; and new technology, probably far in the future, allowing air traffic controllers to land distressed planes by remote control. ("Bush to Increase Federal Role in Security at Airports," The New York Times, Sept. 28, 2001; emphasis added.)"

Cine trebuia indus in eroare cu asemenea afirmatii derutante?!...


PS.

In eventualitatea ca vre-unul dintre voi ar fi tentat sa atribuie aceast nonsens stingaciei tipice lui G.W. Bush, ii reamintesc ca discursurile oficiale pe care le tine acesta sint redactate de "papusarul" lui, Karl Rove, care nu poate fi suspectat de o asemenea crasa lipsa de informatie.


(...Voi primi oare, de data asta, un raspuns decent si rezonabil la aceasta intrebare... sau - in locul acestuia - voi fi bombardat iar cu replici demagogic-evazive?...)...

Nu e filozofie - de Lord Snake la: 20/09/2006 23:54:42
(la: Maturitatea vine odata cu varsta?)
Intrebarile pe care ti le pui tu sunt intrebari pe care le punem toti - dar putini recunosc asta - pputem trece mai usor peste ele sau mai greu .In cazul in care trecem mai greu ne vor chinui toata viatza sub forma unor ganduri obsesive legate de existentza noastra.
Faptul ca te gandesti la asta denota un nivel de inteligentza mai ridicat - care poate fi problematic, ducand la o mai grea integrare in rotile societati care dicteaza ce sa facem si ce cale sa urmam.
ca o paranteza ... vina o poarta omul care a inventat moneda -> asta ducand la aparitia economiei de piatza care ne distruge si ne macina incet incet -> ducand la pierderea capacitati omului de a iubi natura frumosul,arta si medicina traditionala ( spirit+natura).
pun pariu ca in copilarie/adolescentza ai citit mult sau chiar ff mult.........si acesta este raspunsul legat de maturitate :
Ce este maturitatea ,ce este tristetea.Daca raspunzi la ultima intrebare ai raspunsul la prima .
Intradevar maturitatea este legata de tristetze,este legata de responsabilitati.Odata cu responsabilitatile pe care ti le iei benevol devi trist ... dar poti rade ...dar mai ai timp sa razi ?
O alta cale este data de un proverb :Prostul invatza din greselile lui,desteptul invatza din greselile altuia.Deci maturitatea nu vine odata cu varsta - poti fi batran si sa treci ca gasca prin apa cum ar zice bunica mea :).Maturitatea este direct proportionala cu nivelui de inteligentza si cu puterea de observatie . putem adauga cred si nivelul de cunostinte acumulate pt a putea face o comparatie .
maan - de anisia la: 25/01/2007 16:32:44
(la: Dragostea platonică: un "mit" dărâmat?)
draga mea,

reactia ta o gasesc nefondata si nepotrivita. intrebarea mea nu s-a vrut deloc o interpretare a gandurilor tale, ci o invitatie la dialog pe tema "e gandul alunecos o infidelitate sau nu?". un dialog intre doua persoane, pe net.

te rog sa ma crezi ca ma surprinde raspunsul tau. din doua motive. unul pentru ca te contrazici. mai deunazi afirmai intr-un comentariu ca nu iei drept afront personal intrebarile care ti se pun de catre oameni care nu-ti impartasesc ideile, iar acum rastalmacesti dupa propria voie o simpla intrebare, acuzandu-ma pe nedrept de chestiuni pe care nici macar nu le-am gandit. hm...
iar al doilea, pentru ca traiam cu impresia ca esti printre putinele persoane de aici, de pe cafenea, cu care se poate discuta fara sa caute rastalmaciri si fara sa se revolte nefondat. sunt putin dezamagita.

nu e treaba mea de-a ce te joci si cu cine te joci. ca de falfait din gene, nu esti singura care falfaie. si nu e picky singurul caruia i-ai raspuns la comentariile-joaca. dar e treaba mea cand vii, tocmai tu, sa ma acuzi pe mine ca sunt prea pretina cu intrusu? haha, hai ca ai fost haioasa! pai oare nu te jucasi cu el la fel de mult ca si mine cu 'mnealui, colea pe cafenea? hai sa fim serioase, stimata doamna. ma amuzi, serios!

am sa iau acest afront personal al dumitale ca pe o iesire datorata pripirii. si am sa trec cu vederea. am sa te rog insa, dupa ce te linistesti putin, sa recitesti intrebarea mea initiala si sa recunosti in ea invitatia la dialog. pentru ca tocmai pe aceasta ai omis-o, in graba ta.

anisia
___________________________________________________________
daca vrei sa-mi incalci pantofii, trebuie sa inveti sa mergi pe tocuri...
#171180 (raspuns la: #171124) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de bluebird la: 08/05/2007 12:52:51
(la: Inutilitate)
Nu am ce sa iert.Nu m-am suparat.Dar graba cu care sunt etichetate doar anumite exprimari fara a se raspunde apoi la intrebarile pe care le pun ma determina sa cred ca uneori nu exista dorinta de dialog.

Modul sablon in care sunt etichetate ma face sa cred ca nu sunt realele reactii ale fiecarui individ(sper ca nu suna deranjant) care scrie un comentariu.
Posibil sa fie o reactie generala la textele mele,posibil nu.
Mai astept.Nu au intrat zilele in sac.

Nu renunta atat de usor.Eu una nu renunt niciodata pana nu ma lamuresc sau nu ajung sa cunosc macar in parte omul care asterne cuvântul.E intersant sa descoperi noi personalitati,noi moduri de exprimare a trairilor,a conceptelor de viata nu numai din textele scrise ci si din comentarii, practic dialoguri.

Fiecare descopera altceva in texte.Nu numai trairi sau intensitatile acelor trairi.Sunt multe unghiuri din care poti privi textele.
Tu ai ales acest unghi.

Multumesc inca odata pentru comentariu.

Numai bine.
#194990 (raspuns la: #194863) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
?! - de NadT la: 07/06/2007 01:11:42
(la: Se poate trai decent cu 1000 E la Brasov)
Eu am cerut numai niste sfaturi practice
nicidecum sfaturi de natura poetica cu miros de nu te intoarce....
Asta e problema romanului , incearca sa rezolve problema altuia fara sa cunoasca toate datele problemei.
Apropo de Becali, de ce nu il lasati in pace sa faca ce stie el mai bine.
Sau crede-ti ca alti politicieni mai titrati sunt mai buni.
Apropo am vazut o emisiune pe you tube unde moderatoare era Monica Ghiurco si mi-a crapat obrazul cind i-a pus o intrebare lui Becali a zis ea de altfel si singura , "cind a absolvit liceul si unde ?"
M-a cam facut sa rid de prostia intrebarii care se vroia interesanta ptr. lamurirea educatiei lui Becali.
Eu mi-am spus in gind , ce conteaza cind omul ala pe care eu nu il stiu dar am auzit de partile lui bune si rele , incearca sa faca ceva in tara asa cum vede el. Sunt multe de spus eu am gustat si gust viata in America de nord.
Am fost anul trecut in tara si am vazut schimbari mari cu ochiul meu neuzat .
Stiu ca drumul e foarte greu dar trebuie facut ceva ,mers inainte nu sa cadem in nostalgia zapezilor negre,etc.
Ce credeti ca aici nu sunt , este doar mai multa ordine si mai curat si ordonat
dar va veni vremea cind si inRo va fi la fel....
Sunt satul de fatarnicia unor romani care cind dau de bine se afiseaza in fel si chip
si eu am dat de bine si o duc bine dar imi ajunge
am invatat cite ceva si vreau sa pun in aplicare in tara nu numai in domeniul meu dar si in domeniul construirii de case.
nu vin sa ma imbogatesc peste noapte vreau sa fac ceva care sa arate oamenilor ca se poate civilizat sa ai un business si fara sa fi acvid de imbogatire peste noapte.Ca se pot construi si vinde case fara sa iei pielea omului de pe el . in fine eu am nevoie de sfaturi practice la intrebarile pe care le pun si atit.
Nu cer nimanui sa citeasca in spatele cuvinteleor mele ca nu se poate, e pierdere de vreme, vrei sa ajuti, da-mi un sfat la ceea ce intreb, atit, multumesc.
limpede - de zaraza la: 09/07/2007 12:52:35 Modificat la: 09/07/2007 12:54:22
(la: EPITAF)
Sunt persoane aici pe cafenea carora le port un mare respect chiar si nediscutand cu ele. Unele ma si inteapa uneori dar nu raspund tocmai datorita respectului.

wow, nu stiam ca esti asa un tip respectos. iar OM e un role model pentru tine, asa-i? te uiti la el ca la soare si nu indraznesti sa-i adresezi cuvantul! ma misca sincer repectul tau :)))))).


Tu ai discutat in viata ta cu toti cei pe care-i admiri? Atunci se pare ca cercut tau de admirati e o bulina microscopica. Sunt sute de oameni pe care-i admir dar cu care nu am vorbit.

aici ai dreptate, ce sa zic. insa numai din cauza ca n-am aflat inca pe ce forum chatuieste regina angliei. am niste intrebari respectoase sa-i pun, asa, de la femeie la femeie.

pana voi afla ce nick are si unde, raman in lumea mea microscopica.

zaraza
#213784 (raspuns la: #213679) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
zaraza - de limpede la: 09/07/2007 12:55:31
(la: EPITAF)
aici ai dreptate, ce sa zic. insa numai din cauza ca n-am aflat inca pe ce forum chatuieste regina angliei. am niste intrebari respectuase sa-i pun, asa, de la femeie la femeie.
Te anunt ca dincolo de lumea asta in care traiesti exista o alta. Se cheama lumea reala.:)
#213787 (raspuns la: #213784) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
alex - de latu la: 28/09/2007 23:46:42
(la: poem de toamnă cu tine)
Da mai stii, poate meriti sa fii:)
:-))

Banuiesc ca nu la alde Limpede te gandesti:)))
Ma refer la mana aia de oameni cu care ma simt bine, indiferent cat de tare ploua sau cat de rece e vantu' dincolo de peretele cu caminul cu flacarui jucause. Cu ei stau la o noapte de vise, o cana de melancolie, un bol de amintiri, o inghitzitura de lacrimi. Fara teama de exprimare, fara intrebari care nu se pun, fara zambete indoielnice...
Iti doresc sa ai si tu unu' doi macar in jurul tau.
#238147 (raspuns la: #238142) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
latu - de andrushca la: 29/09/2007 00:04:18
(la: poem de toamnă cu tine)
Cu ei stau la o noapte de vise, o cana de melancolie, un bol de amintiri, o inghitzitura de lacrimi. Fara teama de exprimare, fara intrebari care nu se pun, fara zambete indoielnice...
:) Vezi, de asta nu pot nici eu sta departe de cei cativa care inseamna ceva pentru mine:)
Si da, am si eu vreo doi-trei in jurul meu:) Aren't we lucky ?

alex
#238152 (raspuns la: #238147) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
vorbesti ca sa te - de PROUDFRECKLED la: 25/12/2007 23:10:15
(la: Caietele doamnei Centanino)
auzi vorbind mme!
Nu, nu e de loc civilizat ce-mi ceri. Civilizat inseamna cu totul altceva, cum ar fi sa raspunzi la intrebarile care ti se pun. Ce faci aici este grotesc.
#268303 (raspuns la: #268287) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
motanel - de GloriaVictis la: 19/08/2008 15:23:00
(la: Reductionism)
ce bine ar fi
pai tocmai. si ce? sa stau sa ma vait ca ar fi bine? macar intrebarile sa mi le pun...

uneori nici macar eu
:))) nu m-am putut abtine sa nu remarc expresia :)))

aaa...cartea lu' Yalom - tare misto ("Calaul dragostei si alte povesti de psihoterapie" - Ed. Trei).
#334925 (raspuns la: #334923) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
the moon - de Intruder la: 06/11/2008 23:19:00
(la: "YES, I CAN!")
hai ca raspund eu.

Ce putem ori nu putem face in viata?
de exemplu: putem sa mergem pe zebra, putem sa injuram guvernul, sa sorbim supa cu zgomot, sa vopsim gardul pe dinafara, etc.
nu putem: sa facem copii singuri, sa intram fluierand in biserica, sa ne inhamam la Carul Mare, sa oprim Dunarea la Portile de Fier...etc.

Si de ce ori de cine depinde puterea noastra? De parinti, de tara, de noi insine, de ceilalti, de Dumnezeu, de stele?
e ca la examenul de conducere.
ok, zic "de stele".


De ce unii POT iar altii nu?
aia care pot au vana in ei...aia care nu - vai de steluta lor!

Obama poate fi un exemplu pentru lumea intreaga? Pentru romani, pentru fiecare dintre noi?
Obama nu e un exemplu, e al 44-lea presedinte USA.
drept urmare, intrebarile urmatoare pica.

si-acum te-ntreb eu ceva: tu raspunzi la toate intrebarile care ti se pun? nu faci o selectie?

#359726 (raspuns la: #359724) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...