comentarii

intuneric noapte


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
RSI - de cattallin2002 la: 12/11/2005 17:18:43
(la: Oamenii nu se trag din maimuta)
Sint chiar ingrozitor, caci chiar voiam sa-ti mentionez in mesaj si raspunsul la unele din intrebari, dar m-am gindit sa economisesc timp.
Acum, sa fiu sincer nici eu nu am fost atunci cind s-au facut toate sa le vad si sa iti zic ca martor ocular.
Am inteles ca nu prea sint apreciate mesajele lungi, asa ca nu am scris tot inceputul. Relativ la ziua, zice ca Lumina a numit-o Dumnezeu ziua, iar intunericul noapte. Eu inteleg prin ziua zi si prin noapte noapte. Restul sint speculatii. Acum sper sa nu mai pomenesti de ziua de la pol, ca nu se pomeneste nicaieri.
Pe linga Biblie mai exista un document care consemneaza date de la inceputul lumii, Hronograful caaldean. Dar am mai scris ca vorbim degeaba astea, pt ca nu le putem cunoaste pe cale logica, nu ca nu ar putea sa fie cunoscute si asa. O sa-ti dau exemplul pe care l-am mai dat, ca Iisus a mentionat ca poate sa invie cineva din morti si tot nu l-ar crede cum e pe lumea cealalta. Adica orice dovada ar fi unii nu cred. Si degeaba se dau dovezi, pt ca ei nu le vad.
Scuze, n-am vrut sa ma refer la tine.
#87037 (raspuns la: #87028) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
don - de cattallin2002 la: 12/06/2006 15:33:05
(la: Biblia si canonul ei(continuare))
Pai ce polologhie vrei sa folosesc, decit ce scrie acolo, ca asta discutam.
Zice ca dupa ce a facut/dat lumina, a despartit-o de intuneric, iar lumina a fost zisa ziua, iar intunericul noapte.
Mai in colo, zice clar, in ziua a patra: ""14. Şi a zis Dumnezeu: "Să fie luminători pe tăria cerului, ca să lumineze pe pământ, să despartă ziua de noapte şi să fie semne ca să deosebească anotimpurile, zilele şi anii,
15. Şi să slujească drept luminători pe tăria cerului, ca să lumineze pământul. Şi a fost aşa. ""
Eu vad asa, ziua si noaptea erau independent de soare la inceput.

Cu lumina de Paste, inselaciunile se fac la intuneric, in taina, mister.
Te-am oprit eu sa te uiti la imagini sau sa mergi acolo sa vezi?
Daca stii tu cum e o lumina sa nu te arda si apoi peste citeva minute sa te arda, in lumanarea luata de tine, eu sint curios sa aflu. Asta ar fi numai un mic aspect.
Sper ca iti dai seama ca nu am de gind sa te conving, poti sa practici ce vrei tu toata viata, ca nu are importanta pentru mine.
Numai bine



cattallin2002@yahoo.com
#127526 (raspuns la: #126427) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
prefer sa stau o noapte in - de (anonim) la: 23/08/2003 17:57:24
(la: Electricitatea si calatoria in timp.)
prefer sa stau o noapte in intuneric decat toata viata
Sunt singura in noaptea tarzi - de alura la: 17/01/2005 13:24:35
(la: si atunci...)
Sunt singura in noaptea tarzie,
Singura intr-un pustiu inghetat.
Caut... si caut... in nestire
Ce caut?
Ma caut pe mine,
Dar nu reusesc sa dibui pe intuneric
Decat o vaga umbra
A propriului meu fizic.
Ce caut?
Ma caut pe mine
Si reusesc intr-un sfarsit
Sa ma gasesc pe mine,
In mine insami
SINGURA
noapte buna - de Intruder la: 11/05/2005 21:29:04
(la: Trancaneala Aristocrata "2")
eu va doresc noapte buna...ies incet pe intuneric.
intuneric si frig - de giocondel la: 30/01/2008 21:47:57
(la: 80s)
circula un banc cu unu' care murise si trecea convoiul pe langa un bloc.

nevasta aluia se plangea " aoleeeu, Ioane, un' te duci tu mai Ioanee...
unde-i frig....si intuneric...ioaneee..."

la care un locatar de bloc, care se uita curios de pe balcon la procesiune, zice nevestei " femeie, inchide repede usa, ca astia ne-aduc mortu'n casa!"

-mi-aduc aminte ca toti parintii copiilor din clasa de la mine erau membri de partid. in afara de ai mei...

de unde mi-am luat-o pe spinare de la "tovarasa invatatoare" cand am desenat coarne de drac pe mutra lu Ceasca din portretul de de-asupra catedrei.

dupa revolutie, abia terminam clasa a 4 a si-a cerut scuze in fata intregii clase si m-a declarat "erou"

=mi-aduc aminte de tata, cu hartile insirate pe jos, aratand unuia si altuia cum sa treaca granita. Unul nu
i-a multumit niciodata.

-o noapte cand mi-am pus un cojoc greu si o caciula de iepure ruseasca si-am luat-o la pas hotarat, ca voiam sa trec granita singura ( aveam 6-7 ani). Dupa vre-o 3 km a inceput cojocul sa atarne prea greu, si m-am intors acasa :-)

- tata, ascultand vocea americii, muzica buna si scriind cate-o poezie de dragoste mamei, in fiecare zi

-doamna rodica de la librarie care ne dadea carti 'pe sub mana'

-mama batuta de militie si fratiorul meu pe care l-a pierdut in urma incidentului

-basmele lui ispirescu

-pufuletii

- colega mea de banca, a carei mama era securista, si prietenia noastra de neinvins, de care imi e dor de mor cateodata.

-niste sectanti care chipurile furau copii.

-cercurile de literatura si cantatul in cor

-farmecul craciunului si vanatoarea de brad din seara de ajun

-duzii din gradina strabunicii mele, hora din sat, satra de tigani caldarari de pe malul raului, legendele locale, cautatul de comori dacice pe la ruine, cositul si mirosul proaspat de fan

- tresele de pionier, banca de onoare, colegul meu stefanel pe care il alergam prin clasa sa il pup pe obraz

-revolutia.tata cu mitraliera. tata fericit mai intai si apoi dezgustat de faptul ca i-au impuscat p-aia.

- Libertate de gandire, exprimare si mai ales acces la informatie.

-iesirea din intuneric si frig

WOW< CE MAI VREMURI!
Noi muncim nu gandim - de (anonim) la: 13/09/2003 13:12:38
(la: In ajunul comemorarii lui 11 septembrie)
Ai avut o zi grea...amice.
Crezi ca faptul ca muncesti (pentru propria-ti bunastare, evident!) si ca iti permiti doar jumatate de ora pauza te face mai bun, te simti mai evoluat spiritual sau doar o rotita in marele angrenaj?Cineva spunea pe acest site ca prefera o noapte in intuneric decat toata viata,tu chiar crezi ca esti in lumina??
#241 (raspuns la: #230) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
...mult intuneric. - de Alice la: 02/10/2003 03:27:55
(la: "There is a crack...")
Oamenii se misca. Poete, spune-le basme, ca sa adoarma!
Si, zici, era un rege care...
...Ce frica ti-e noaptea!
#637 (raspuns la: #629) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
lumina/intuneric - de Catalina Bader la: 07/11/2003 07:27:00
(la: ROMANIA)
Nu intelegi
lumina daca nu intelegi intuneric-ul
bucuria daca nu ai necaz-uri
victoria fara infrangere
Nu intelegi ce este BINE daca nu cunosti ce este RAU
#3557 (raspuns la: #3556) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
intuneric - de Catalina Bader la: 07/11/2003 07:33:52
(la: ROMANIA)
Eram prin anii 90 cand am citit pentru prima data o carte a lui Paul Goma.
MA CUTREMUR SI ACUM!!! Am avut cosmaruri nopti intregi.

Intamplator am avut si privilegiul de a cunoaste un coleg de ,scoala' de-a lui Paul.

Un om blajin si distins.

Si el a invins in lupta cu INTUNERICUL.

BAGAT INTR-UN IAD PAMANTESC mai CRUNT DECAT acel ADEVARAT.

Si familia lui credea ca a murit intr-un accident de masina.
Iar lui ii inghetau piciorele pana la brau la minus 30-35grade undeva in frumoasa noastra Romanie.
#3561 (raspuns la: #3559) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
POVESTE fara de SFARSIT - de mama la: 27/11/2003 03:49:12
(la: intrebare......eterna?)
sunt singur, Doamne, singur...
adorm pentru a ma legana
intr-un vis.

liniste...
inchid ochii
si adorm...

intuneric, liniste.
ma legan
singur, Doamne ca un copil
fara CAMIN.
ma legan singur.
mama m-a parasit.
nu stiu de ce...
oare cu ce i-am gresit,
de m-a lasat singur...

educatoarea mea mi-a spus:
copilul meu,
nu esti singur.
si mi-a spus ca a existat
in trecut,
un om fara de SEAMAN.
il chema ISUS.

Eu sunt mic
si nu prea inteleg cine e ISUS.
cine ma poate invata?

Educatoarea mi-a spus:
copilul meu
cand ai sa cresti mare
poate VEI INTELEGE
cine E ISUS.

pana atunci,
el m-a rugat sa-ti spun
ca pentru orice om
de pe acest pamant
exista un INGERAS...
un copilas.
usor naiv, usor hazliu, pus uneori pe sotii.
DAR BUN.

pana vei intelege cine e ISUS
vorbeste cu acest COPIL
va veti intelege.
el are aripioare
si poate sa zboare...
si-ti va duce GANDUL
UNDE VREI TU.

si RUGA TA trebuie sa sune asa:

INGER, ingerasul meu...
TOTDEAUNA FII CU MINE
si ma-nvata a face BINE.
eu sunt MIC tu fa-ma MARE
eu sunt SLAB tu fa-ma TARE
si-n tot locul ma-nsoteste
si de RELE ma PAZESTE.

DOMMNE, ingerasii TAI,
fie INGEREII mei
si de ZI si de NOAPTE
pana in ceasul cel de MOARTE...
AMIN!

nu prea inteleg eu poezia asta.
dar tot stau si ma intreb,
o fi EDUCATOAREA
ingerasul meu?

si daca da,
de ce imi spune mie
ca MOS CRACIUN EXISTA?!
ca prietenul meu
a ras de mine...
cand am zis ca eu il astept si anul acesta sa vina
sa doarma cu mine in pat si sa ma legene.
si m-a INTREBAT:
de ce crezi tu, ca EXISTA MOS CRACIUN?
nu stii ca anul trecut
ai asteptat in zadar
sub pomul de Craciun?

eu nu stiu ce sa mai cred
exista sau nu?!

EU sper ca anul acesta va veni.
Nu vreau CADOURI.

VREAU DOAR SA MA LEGENE.

eu nu-l cunosc destul.
am vazut oameni
care rad si sunt imbracati in rosu
si spun ca sunt MOS CRACIUN.

dar eu nu cred!

ca nu a venit unul sa ma legene.

Oare de ce?

MOS CRACIUN,
te astept si anul acesta
in noaptea de CRACIUN.

SA MA LEGENI...

sunt atat de singur...
si plang.

poeziile mele cum vi se par? - de ufo strengaritza la: 22/12/2003 17:22:20
(la: Cele mai frumoase poezii)
am si eu niste poezii...si vreau sa aud mai multe pareri...chiar va rog sa comentati...nu zic ca sunt cele mai frumoase...astept o parere...mutumiri!

Ganduri...

De cate ori in sus privesc
Imi pierd ochii in albastrul ceresc.
Undeva departe-n zare
Inainte de-asfintit...
Era un cer minunat si fermecat
Si printre norii mari
In zeci de culori pictati
Curgeau raze de soare aurii.
Puritatea vie a culorilor
Veghea pamantul fumuriu...
Dar cerul se intuneca,
Soarele se ascundea,
Culoarea, incet, se stergea.
Si-apoi m-am gandit:
Oare de ce se termina
Aceasta zi atat de senina?
Un spectacol minunat...
Pacat!...pacat ca s-a terminat
...oare cine a mai privit
Al meu asfintit?
Culori vii nemaivazute,
Raze nestiute ce s-au aratat...
Toate...au plecat!
Acum noaptea se lasa
Si intunericul apasa
Soapta calda a vantului ma scalda
Si-abia adie-n noaptea asta adanca...
Si stau si ma gandesc:
Cateodata lumea asta,
E prea mica sa visez.
Cateodata cerul larg,
E prea mare sa-l cuprind
Cu a mea privire...
Uneori, as vrea in brate sa strang apa
Dar e prea moale si prea uda
Nepasatoare si prea surda
Grabita si galagioasa...
Altadata intreg pamantul
Sa-l calc, sa il ating as vrea ,
Dar cu durere simt apoi
Ca e prea rece si tacut...
As vrea sa vad chiar noaptea,
Dar e prea neagra si ascunsa...
As vrea cu frunze sa vorbesc
Pacat ca sunt prea multe...
Flori mi-ar place sa culeg
Si parca ele-s prea frumoase...
Stele de pe cer as lua
Insa acestea ziua ar pieri!
Si luna as vrea sa o fur,
Dar s-ar intuneca totul in jur
Si ar pieri speranta...
Ce s-ar intampla cu viata
Daca soarele-as fura?
Ce s-ar intampla cu lumea
Daca iubirea si credinta ati lua?
Si totusi...
Sunt prea multe ganduri negre
Si inimi de ura inundate
Caci in lumea asta exista atatea suferinte
Si atat de multe lacrimi care curg
In speranta ca in ele ne vom ineca
Si durerea o vom sterge...
Si atatea vorbe goale aruncate in noapte
Numai pe unii ii doare...pe altii poate nu.
De ce atata chin loveste sufletele pure?
...abia acum imi amintesc
Ca sunt prea multe fire de nisip
Pe malul marii preasarate
Intr-o lume...atat de mica si de mare.
Si atunci ma intreb din nou:
De ce?...de ce?...de ce?
Nimic nu se va schimba?
De ce?...de ce?...de ce?
...ramane tot asa.
Si iar imi amintesc ca nu se poate
Sa le ascunzi toate in noapte...
De ce? De ce? La nesfarsit,
De ce? De ce? Iar m-am gandit.
...dar nu mai spun nimic
Asa a fost sa fie
E legea firii poate...
...sau a naturii...cine stie?



adevarul vietii
mi-e somn...vreau sa adorm...
pe margina patului am sa las cosmarurile
afara din gand am sa las neplacerile
ura va fi departe de casa
am sa iau cu mine doar partea frumoasa
a vietii pe care o duc momentan.
cred ca asa de frumos va fi
incat nu voi mai vrea a ma trezi


conditia umana
as vrea sa mai fac macar un pas
mi-am pus in gand sa nu ma las...
dar parca nici vointa nu ma mai lasa
durerea si viata pe mine apasa.
vreau sa inaintez in viata peste toate
desi stiu ca nimeni nu poate
...ca acest lucru e cu neputinta
si totusi mi-am dat putina silinta.
inspre capatul lumii veneam
cand am vazut ca de acolo eu porneam


fir de praf
ce de fericire...
asa de multa incat radeam
si toate zburau...
in jurul meu le invarteam
am ras asa de tare
incat vocea mea rasunatoare
de perete s-a izbit
si cand m-am uitat mai bine
de sus din tavan sangera
am inceput sa plang de spaima
si uite ca nu m-a crezut.
dar mi-a luat fericirea
si mai tare m-a durut
curgeau siroaie pe pereti
curgeau si lacrimile mele
un fir de praf le despartea
si intamplarea l-a calcat
iar baltile s-au adunat.
ce s-a intamplat?
ne-am impacat

moment
priveam cerul intr-o zi si ma gandeam...
oare cat e de pur acest albastru minunat
si cum stam sa ma gandesc usor vedeam
ca se lasa seara...fiorii m-au adunat

si unde mai era acum enigma mea?
a disparut...in timp ce vroiam s-o elucidez.
m-am gandit degeaba...a fost de vina intamplarea
si grijilor de maine incep ca sa cedez

orb
ma uit si privesc in gol
dar nu vad nimic
privesc atent ceva
ceva ce nici nu vad
prea atent privesc
pentru a putea vedea.

ufo strengaritza
numai azi noapte am descoperi - de ufo strengaritza la: 23/12/2003 03:05:13
(la: Sarbatori fericite!)
numai azi noapte am descoperit site-ul acesta si deja sunt dependenta...sunteti toti niste scumpi...si va doresc tuturor Sarbatori Fericite si un an mult mai bun decat ce am avut pana acum
si la cat mai multe pagini pe site!!!
ufo strengaritza
O POEZIE OARECARE - de maria munteanu la: 15/02/2004 10:18:03
(la: Cele mai frumoase poezii)
NU CUNOSC AUTORUL DAR AM CITIT-O CU CATIVA ANI IN URMA.
ZIUA,
INCHID OCHII - INTUNERIC
DESCHID OCHII-LUMINA
NOAPTEA,
INCHID OCHII-INTUNERIC
DESCHID OCHII -INTUNERIC
HEI! VOI FILOZOSILOR RASPUNDETI!
DE CE DE TREI ORI INTUNERIC SI O SINGURA DATA LUMINA
Azi noapte intr-un moment de - de gabriel.serbescu la: 27/02/2004 14:00:24
(la: Neocrestinii)
Azi noapte intr-un moment de smerenie am vorbit cu Dumnezeu. Asa... cam vreo jumatate de ora. I-am spus la inceput ca sunt roman, a stat o clipa si mi-a marturisit ca habar nu are pe unde vine asta. I-am spus ca e ok, e pe undeva prin Balcani, si ca in principiu e o tara destul de controversata. Discutia a continuat fada si lipsita de orice substrat ca si comentarile voastre si textul meu.

Schitroc spre exemplu speculeza o greseala de exprimare ca sa ma intrebe de pe ce planeta vin. Ceea ce vroiam sa spun, dar nu am spus, si-mi asum greseala, e ca o Asociatie Romana nu are absolut nici un drept sa faca discriminari pe baza religioasa. Nu vorbesc de Asociatia Adventistilor, sambatarilor sau ¨pocaitilor¨ romani. Ci de una romaneasca. Sau asa autointitulata. In afara faptului ca nu sunt dispusi sa-ti ofere nici macar un minim de interes, te invita la Biserica.

Intr-o alta ordine de idei incepe sa se conturez o noua discutie, respectiv una definitorie conceptului de crestin. Ce sunt, cum sunt, gradul lor de distilare, de purete etc. Din pacate amandoua termina intr-un unanim roaga-te, de parca a emite o opinie cu privire la o secta sau alta, la un mod mai mult sau mai putin critic, ar fi exact biletul meu spre Iad.
E foarte buna definita lumea asta ca final mistic, si e evident ca evanghelic vorbind, sa vorbesti despre Isus, intr-o jalnica oda cu nori grei, din care mai lipsesc poate pasarelele lui Eminescu, nu interzice nici macar un percept biblic, nici unul. Insa ori eu nu reusesc sa scap de un ermetism de nevoie (nu am intodeauna timp sa scriu asa cum as vrea sa o fac), si atunci condeiul meu scartaie, ori din amalgamul asta frazeistic fiecare intelege ce vrea.

Si la final vine ampop, care intr-o scurta cronica revizuieste starea de fapte a Romaniei (totul e adevarat?), juxtapunand textul chinuit de mine intr-un final a la Pavel Coruti.

Eu cred ca doar tampitii nu pot avea un fior mistic, cat de mic, fie el om de stiinta, fie Lena.
Incerc insa sa disting foarte bine intre ceea ce este credinta, intima si intransferabila, exact cum e ea definita in Biblie, adica ca se cladeste in taina sufletului; si o secta care in general unicul ei scop e sa ma faca sa merg la un loc de cult , unde lui Isus i se taie parul, e barberit, tranfigurarea crestina ii dispare intr-un zambet middle-class, iar crucea e inlocuita miraculos printr-un stalp, un stalp minimalist si frivol, pentru ca in asertiunea neocrestinilor astora ¨nu exista nici o dovada ca Isus ar fi fost rastignit pe o cruce¨.
Astfel, cu doar doua palme impreunate pe fatada unei biserici, si cateva noi simboluri iconoclastice, se naste subit o religie noua, am inteles ca de origine americana. Cam de pe la inceputul secolului XX incoace, si probabil dintr-o independentizare totala fata de Europa, adica atat in plan de liderat politic, cat si social, militar si religios. Tot de pe atunci, o noua biserica, presioneaza prin orice mijloc castigarea de noi adepti. Eu am odata la saptamana in cutia postala un astfel de anunt, prin care mi se explica ca ei au secretul vietii, sau ca sa parafrazez un film, ei stiu care e secretul trompetei.

Mie mi se pare definitoriu ca omul crede, plasmuieste, viseaze, transpune, asta e spiritualul din noi. In timp ce adorau, probabil ca cea mai mare parte dintre sentimente avute, oamenii le-au transformat in arta pura si sublima. Ceea ce acum Unesco numara ca patrimoniu universal este in mare parte adoratie religioasa la modul nealterat.
Si nu ma refer doar la crestini, ci la tot ce e fenomen religios. Acum Daniel, partea de propaganda artistica neocrestina reduce tot ceea ce e arta religioasa la gluma, la gag. Sincer, nu inteleg cum un om care etaleaza cultura, ca tine, sa intrebe care e raul evanghelic in ¨Isus si norii negri.¨ E hidosul e kitchul. Sau poate ca nivelul tau de toleranta il depaseste cu mult pe al meu, nu stiu, sincer te-as admira pentru asta.

In mica mea intelegere pricep religia, credinta generata de ea, ca pe o interpretare certa a imediatului cotidian, e mai mult, ¨daca si-ar respecta conditia sa umana, omul nu ar mai trai decat in glorie sau in asceza¨M.Eliade.In istorie maestrii incecau sa predice controlarea dorintei, carnale sau materiale, acum ti sa propovaduieste, in conceptia neocrestina sa muncesti, chiar mai mult decat in epoca feudala, sau chiar in cea protestanta. Si nu ar fi surprinzator sa se fi inspirat chiar de la protestanti, in modul de a percepe lumea. (Pentru cei nefamiliarizati, una dintre discutiile cu privire la imbogatirea sau saracia unor societati, atinge exact influenta religiilor. Saracia musulmana este explicabila de spiritualitatea fanatica a credinciosilor. O alta evidenta e nevoia de individualizare si de autodepasire protestanta. Dar ar fii alta discutie)
Ma repet, dar o religie insemna,de pe vremuri, un scut, iar finalul oricarui dreptcredincios era asceza sau intr-u gloria lui Dumnezeu. In teorie... deci vorbesc la modul general, va rog nu ma rastalmaciti. La noecrestini in schimb nu. Sistemele de valori nu mai sunt aceleasi, ba dimpotriva.
Acum, eu intr-un fel deplang pragmatismul occidental, dar si inteleg foarte bine de ce acest ateism valoric, il gasesc uneori foarte justificat; totusi mi se pare o deturnare totala a sentimentului religios ce inca rezida in noi, directionarea lui in niste directii adventiste, baptiste sau penticostale.

Iar ca sa inchei, sincer, fiecare predica ceea ce simte, o facem de la un nivel personal, la unul de grup, iar ¨pocaiti¨au un drept stipulat legal la asta. Insa nu mi se pare corect ca ei sa ma bombardeze la modul publicitar vorbind cu tot felul invitatii la revelatii, in cadrul privat al comunitatii lor, slujindu-se de tot felul de tertipuri persuasive, negandu-mi retoric si de o oratorie de agenti comercial niste valori tot atat de universale ca bunul simt, iar eu sa tac fara sa-mi exprim frustrarea. Ba mai mult sa-mi arate, de o comapasiune aroganta, sa-ma forteze psihologic ca ei au descoperit secretului trompetei asteia de care va vorbeam si mai inainte. Si nici nu cred ca in fata depersonalizarii umane actuale, pentru ca ampop, aceasta depersonalizare e certa, la fel ca si ecologia, ca si ¨consumerismul¨, mai lipseau sa vina neocrestinii si sa redefineasca pe ¨homo religiosus¨ la modul atat de global incat iar ajungem la depersonalizare. In fine. Nu mai insist. Toate cele bune.
Cele 9 luni facute la tancuri - de Florin si atat la: 11/03/2004 17:43:51
(la: Ati mai face armata?)
Cele 9 luni facute la tancuri sint din parte din viata mea. Erau obligatorii si trebuia sa le fac.

In prima zi mi-am pus in gind sa fug...faptul ca as fii ajuns in puscarie m-a oprit.
Sint convins ca cele noua luni m-au schimbat.. cred ca m-au atentionat, intr-un fel, pentru ce urma in viata.

A fost prima data cind am inteles ce inseamna sa faci ce iti spun altii...ca nu poti sa-ti exprimi parerea...

...M-a deranjat faptul ca am fost folosit la munca agricola...

Mi-au placut cursurile technice si tragerile...nu mi-a placut fugitul pe cimpiile si dealurile patriei...cu masca de gaze si cu rucsacul.. chiar si fara ele nu era placut.

Eram 72 in dormitor, baia si WC-ul nu aveau lumina...invatasem sa merg in intuneric.

N-am avut niciodata bilet de invoire in oras...si saream gardul. Dupa citeva beri si un gratar sau mici citeodata ma intorceam ca omul civilizat pe poarta. Ajungeam la arest unde trebuia sa curat o cada de cartofi si una de peste congelat pe noapte.
Ajunsesem un expert...ca sa pot sa ma duc la culcare. Si azi nevasta-mea se intreaba cum pot sa curat cartofi asa de repede..:)
Urasc spalatul vaselor...
N-as mai sta in post, linga un cimitir, in mijloc de iarna la -20 grade.

...Dupa facultate (dupa '89) am refuzat sa ma duc cele doua saptamini sa-mi iau gradul de locotenent. Nu conteaza ce spun altii, armata a atras in civili in '89 si eu nu am putut sa iert.

Daca as face armata din nou? Daca ar fii o optiune pentru fiecare, nu. Daca mi s-ar fii dat sansa sa scap de armata, dar altii sa mearga, nu as fi acceptat...dar daca as fii stiut de '89...

Florin si atat
Si securistii expira, nu-i asa? - de ampop la: 05/04/2004 10:51:48
(la: 11 Septembrie 2001)
Sunt un "smecheras" cam de varsta dumitale, paianjenule, am doar cu trei ani mai putin. Te-am intrebat ce varsta ai pentru ca textele erau de-a dreptul puerile, dar vad ca situatia este mai grava...faci parte probabil din echipa celor gen Pleshita, generalul de securitate sfertodoct. Sunt unul dintre cei pe care dumneata si cu ai tai nu i-a infrant. De fapt ce sa mai povestim, pe plan mondial NOI am invins si VOI sunteti niste "looseri" patetici. Sunt un fanatic al democratiei asa cum dumneata esti fanatic al intunericului. Faci apologia terorismului...voi ramaneti tot infranti care nu puteti lovi decat miseleste, prin terorism...oameni nevinovati. Acuz criminalitetea si dictatura, placerea de a chinui semenul. Ce oare va impingea la tortura, la smulgerea unghiilor celor nevinovati, la socuri electrice si tortura cu infrasunete?...kilul de cotlet, tigarile Kent sau BT pe care le fumati, whiskyul despre care ziceati ca pute a plosnita? sau placerea degenerata, perversa, sadica de a supune o alta fiinta umana? Stii ca teroristii pe care ii tot elogiezi in articolele dumitale poarta de obicei un sistem "remote control" prin care un nemernic poate detona bomba de la distanta? In cazul in care nenorocitul se razgandeste si vrea sa mai traiasca, sa nu se sacrifice pe altarul "dreptei credinte in Allah". Aveti noroc, voi cei infranti ,ca noi nu avem gulaguri in care sa va ducem si sa va exterminam, nu va vom tortura sau duce de acasa in miez de noapte asa cum faceati voi cu ai nostri. Suntem oameni si voi nu. Feresca Dumnezeu sa intindeti prea tare coarda terorismului...ca vezi dumneata, paianjene, nu toti sunt la fel de crestini si iertatori precum suntem noi...mai zboara cate o racheta de pe elicopterele Apache dupa leaderi spirituali ca si sheicul gruparii Hamas...Si nu uita, VOI ATI PIERDUT razboiul rece!
Mario
#13317 (raspuns la: #13246) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt. ampop - de Paianjenul la: 06/04/2004 05:14:38
(la: 11 Septembrie 2001)
"Te-am intrebat ce varsta ai pentru ca textele erau de-a dreptul puerile..."

- Nu era nevoie de aceasta precizare; in ciuda IQ-ului meu modest, mi-am dat seama ce voiai sa insinuezi, chiar inainte de a ajunge la capatul respectivei fraze... Intimplator, remarci malitioase, sarcastice, persiflante... furnizate ca substitut pentru argumente autentice, nu ma demoleaza...

", dar vad ca situatia este mai grava...faci parte probabil din echipa celor gen Pleshita, generalul de securitate sfertodoct. Sunt unul dintre cei pe care dumneata si cu ai tai nu i-a infrant. De fapt ce sa mai povestim, pe plan mondial NOI am invins si VOI sunteti niste "looseri" patetici. Sunt un fanatic al democratiei asa cum dumneata esti fanatic al intunericului. Faci apologia terorismului...voi ramaneti tot infranti care nu puteti lovi decat miseleste, prin terorism...oameni nevinovati. Acuz criminalitetea si dictatura, placerea de a chinui semenul. Ce oare va impingea la tortura, la smulgerea unghiilor celor nevinovati, la socuri electrice si tortura cu infrasunete?...kilul de cotlet, tigarile Kent sau BT pe care le fumati, whiskyul despre care ziceati ca pute a plosnita? sau placerea degenerata, perversa, sadica de a supune o alta fiinta umana? Stii ca teroristii pe care ii tot elogiezi in articolele dumitale poarta de obicei un sistem "remote control" prin care un nemernic poate detona bomba de la distanta? In cazul in care nenorocitul se razgandeste si vrea sa mai traiasca, sa nu se sacrifice pe altarul "dreptei credinte in Allah". Aveti noroc, voi cei infranti ,ca noi nu avem gulaguri in care sa va ducem si sa va exterminam, nu va vom tortura sau duce de acasa in miez de noapte asa cum faceati voi cu ai nostri. Suntem oameni si voi nu. Feresca Dumnezeu sa intindeti prea tare coarda terorismului...ca vezi dumneata, paianjene, nu toti sunt la fel de crestini si iertatori precum suntem noi...mai zboara cate o racheta de pe elicopterele Apache dupa leaderi spirituali ca si sheicul gruparii Hamas...Si nu uita, VOI ATI PIERDUT razboiul rece!"

- Departe de a ma ingrijora ca merg in directia gresita, tragi-comica diatriba de mai sus imi aminteste de disperat-istericul "NU CAPITULEZ!" al unui Hitler coplesit de sentimentul impotentei, la sfirsitul razboiului. Posibil sa fi avut si tu vreodata experiente nefericite cu indivizi de teapa celor cu care ma asociezi... experiente traumatizante care ti-au lasat sechele psihotice cu caracter obsesiv-paranoic...

...Oricum, Mario...

...TE IERT pentru GRAVA eroare de a-mi fi atribuit falsa identitatea pe care mi-ai atribuit-o!
(Desi am avut cunostinte in SECURITATE, in Romania, pentru mine acestea au fost si au ramas DOAR simple cunostinte, acest gen de relatii neimplicindu-ma in NICI UN FEL si in NICI O CIRCUMSTANTA in activitatile lor detestabile).

- Sustii ca esti "un fanatic al democratiei", dar se pare ca... nu prea ai HABAR ce e aia DEMOCRATIE!... devreme ce sari cu atita promptitudine sa viri calusul in gura oricui se "incumeta" sa fie de alta parere decit tine...

- Bati cimpii intr-una cu teroristii... si cu fanatismul lor religios... insistind probabil sa ma convingi ca zisii crestini din lumea "civilizata" nu sint atit de dati dracului ca arabii! UUUUUUUUhhh!

- CRIMINALUL de razboi Slobodan Milosevic e (?) CRESTIN ortodox.

- Preotii catolici care indemnau pe enoriasii lor sa voteze pe Hitler (in speranta ca, odata cucerind lumea, acesta va reinstaura Biserica Catolica pe pozitia avuta de-a lungul Evului Mediu), erau (?) CRESTINI.

- Insurgentii croati ai lui Ante Pavelich care au comis atrocitati inimaginabile in 1941, impotriva sirbilor, tiganilor si evreilor, erau.... CRESTINI.

- Razboaiele "sfinte"... whooops! jihad-urile crestine am vrut sa zic... care nu pot fi sterse atit de usor din memoria... "teroristilor" contemporani... pentru ca au fost NEJUSTE!... au fost purtate de CRESTINI...

(CRESTINI?... sau CRETINI?...)...

Si... in ultima instanta... "POANTA" subiectului meu, 11 Septembrie 2001, nu este TERORISMUL/"TERORISMUL" asa cum se manifesta el astazi in lume, ci demonstrarea, fie a suspectei COMPLICITATI a regimului BUSH, in evenimentele 9-11, fie a INOCENTEI acestuia.
Mai departe - de mircios la: 19/05/2004 16:32:17
(la: Groapa)
***
Am simtit cum ma ridic. Dar eu stiam sigur ca era coborarea. Eram greu, chiar atat de greu incat ma ridicam in caderea catre adevar. Usor ghemuit, in intinderea ce parea ca, departe de a avea un sfarsit, nu incepuse vreodata.
Nu curgea, dar il auzeam. Am inchis ochii si m-a napadit ca un fum gros cu aroma aerului de munte. Am vrut sa plang dar lacrimile au apucat-o prin albia izvorului in susul muntelui. Stanci colturoase si fierbinti imi tulburau raceala. Si eu le muscam si ma taram mai departe. Ma unduiam si ma aruncam. Mereu rostogolirea, domolea, in durerea intinsa in urma, calea devenita poteca. In clocotul meu tipau stancile transformate in pietre. Intreaga padure dansa in tumultul acordurilor mele. Am vrut sa aud ritmul si peste auz a cazut cerul ca un clopot. Lumina se strangea in urma si eu ma imbracam in aur si ma vopseam pe fata cu argila si carbune. Am simtit rasuflarea mea cum cauta. Am simtit-o, in cadere, cum pandeste, cum se zbate, cum se intoarce in ea. Ma loveau, ca pietrele urii, toate lacrimile lumii. Eu le adunam si le croiam in aripi pe care intunericul mi le manca imediat. Apoi l-am simtit in piept si am inteles ca imi strangea, ca in pumni de otel, rasuflarea. Am inaltat privirea si am ridicat bratele dar ochii nu mai puteau face nimic si mi-am simtit degetele dezmierdandu-mi calcaiele. M-am cutremurat. Pieptul mi-a rabufnit in stanci mari, pe care, zdrobindu-mi fata, le lasam clipocind in urma. Imi simteam fata in palme asa cum galeata plina nu mai are ce cauta in fantana. Tresaltarile iuti ale pieptului ma infasurau in jurul rasuflarii imprastiate, ca marea ce nu-si mai gaseste locul. Ma inaltam in ameteala descatusarii. Asa am ridicat din nou capul si bratele. Mi-am simtit fata strivindu-se de inaltul cerului si ma dureau degetele strivite sub calcaie. M-am avantat orbeste. Urcam si norii mangaietori imi dezmierdau spatele. Am inceput sa-i croiesc in aripi ce cresteau odata cu mine. Si am zambit si m-am simtit puternic si cerul era al meu, cu mari aripi de nori, unduite la unceput cu stangacie si apoi mereu mai sigur. Simteam cum ma arde de dedesupt neputinta pasarilor de a ma ajunge. eram puternic si am simtit nevoia de a ma avanta. Mai sus, mereu mai sus. Aripile ma purtau asa cum doream eu. Zborul mi-era un dans iar cerul o fata cu parul albastru si ochii de soare. Am inceput jocul. eram mereu atat de aproape si o simteam ca zambindu-mi peste umar. A disparut brusc si m-am trezit ochi in ochi, asa cum cineva care incearca sa se sarute in oglinda. Am vrut sa strig dar glasul meu nu mai stia decat un nume. Si m-a cutremurat numele pe care l-am auzit si stiam ca e numele meu. Mi-am smuls ochii din imbratisarea privirilor nesfarsite si i-am inchis. Am simtit cum colturi mari de stanca imi strivesc si imi zdrentuie aripile. Am sarit ca un arlechin, sfasiind hartia ce-l desparte de scena. Am deschis ochii si am inteles ca nu mai am ce face cu ei. M-am strigat fara a ma auzi. M-am cautat. Totul era in zadar.era ca si cum ar fi fost in fata mea, dar nu era pentru ca eu nu mai eram. Stiu sigur doar ca eu eram, cumva, intr-una din fetele sale. Fara a-l privi stiam ca arata ca un sarpe. Si era tot. cu penele ridicate si aripile intinse. Cine stie cat era de lung. Stiam ca isi va inghiti coada. Am stiut cu uimire ca se va inghiti. M-am simtit atunci ca o haina intoarsa pe dosStiam ca alt sarpe, ca alt sarpe, desi pe partea cealalta era acelasi, avea candva sa-si inghida, inghitindu-se, coada. M-a privit si am stiut, asa, de parca mi-ar fi spus, ca e Jocul si Natura ii e Lege. In Natura Legii, Jucator este, Invins si Invingator, Niciodata Acelasi, Mereu la fel, Este.
Am deschis ochii si Soarele, pe care il puteam privi in fata mi-a spus sa scriu. se uita peste mine undeva, in noapte. Si asa am scris pana cand am primit binecuvantarea: amandoi, incununati de lumina, imi zambeau inlantuiti.
***
Citesti. Sau visezi. Sau nici nu citesti nici nu visezi. E intuneric. E cald. Undeva, candva, cineva spunea ca cea mai buna relaxare o obtii intr-un bazin cu apa sarata. cum e intuneric nu-ti ramane decat sa crezi ca esti intr-un bazin cu apa sarata. E cald pentru ca nu este frig si pentru ca e bine. Atat. Inainte? Inapoi? De unde? Cat? Sunt intrebari de prisos. Totusi, de cand stai asa? Intrebarea nu face decat sa te nelinisteasca. Te zbati si farmecul nemiscarii se rupe. Ai vrea sa poti spune ca simti furnicaturi in tot corpul, ca simti! Nu poti decat sa-ti musti genunchii. Nu poti cede nimic. Nu poti. Neputinta iti devine evidenta. Evidenta apasatoare devine agitatie. Agitatia aduce cu ea teama. Te zbati. Vrei sa scapi dar nu sti de ce. Nu sti unde. Nu sti cum. nu sti. Nestiinta te paralizeaza, fara ca tu sa sti ca ea e aceea. nu accepti si te zbati mai rau. Realizezi ca intunericul ce te inconjoara a inceput sa nasca cutremure. Ti-e frica? Nu sti ce e frica!
Aluneci si te zbati dar nu sti ce e alunecarea si zbaterea. Oare va dura mult? ai vrea sa te intrebi, dar nu sti ce e a vrea si timpul nu inseamna nimica pentru tine. Te intinzi si ti-e frica. Totusi simti aproape usurarea. Dar nu sti ca simti si nici nu sti ce e usurarea.
Lumina te ia prin surprindere. Ai vrea sa faci ceva. Nu Sti ce...
Lovitura te prinde tot atat de nepregatit ca lumina. Atunci, tipi. Tipi!
Tipi!
Primim de la Radu Sigheti, cunoscutul fotograf roman - de Dinu Lazar la: 20/05/2004 08:07:26
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Domnul Radu Sigheti se afla in Africa; domnia sa ne trimite un scurt reportaj extrem de interesant si de miscator.
Eventuale intrebari cafegii pot sa puna aici si domnul SIgheti le va raspunde tot aici, ca invitat special, la o cafea.
===============================================

Sudan. Nu pot sa gasesc cuvinte ca sa pot descrie ce poti sa simti cind ajungi acolo. Nu se compara cu imaginile pe care le-ai vazut, cu ce ai citit si cu ce stii de la prieteni.

Sudan-ul trebuie sa-l simti pe propria piele, sa-ti arda pielea la fel de tare ca soarele de acolo, sa ai senzatia ca cinva foloseste fierul de calcat pe corpul tau si se pricepe la asta, nu uita sa netezeasca nici o cuta. Si apasa. Nu se compara 35 de grade in Sudan cu 45 in Irak, e mai fierbinte in Sudan, crede-ma.

Iti doresti sa ai mai multe bluze la tine sa le porti pe toate odata, tricoul sa absoarba transpiratia care curge pe tine ca din izvor calda si lipicioasa si cind se lipeste praful pe ea parce ti-e mai cald, sa ai o bluza care sa fluture in vint ca sa-ti dea senzatia de racoare, nu conteaza ca se umezeste si ea, flutura si parca te simti mai bine si mai vrei ceva ca o gluga ca ti-o tragi peste sapca de parca ar ploua, doar ca sa simti ca ai pus inca ceva intre fierul de calcat si mainile tale.
Uhh!

Si dupa ce apune soarele ti-e frig! La plus 25-30 de grade! Pentru ca esti asa de incins de arsita zilei tremuri seara, cind incep si toate insectele sa apara. Multe. Am dormit o noapte afara, celelalte in cort, unul mare cu lumina electrica, dusuri si WC.

Dormitul afara este ceva. Am avut o saltea si chiar daca am dat de jur imprejur cu spray contra insectelor + pe mine tot nu am scapat de cele zburatoare. Dormit este gresit spus mai corect este nedormit afara. Este mai cald ca vara la 2 Mai dar te culci imbracat cu cat mai multe bluze pe tine ca sa nu te intepe tintarii despre care localnicii spun ca aici este capitala lor, chiar daca Nilul ete la 3 ore distanta de mers pe jos in ritm sudanez, pentru noi probabil mai mult ca dublu. Transpiri intins pe spate si adormi doar de oboseala, dupa ce sari in sus de nenumarate ori, o saritura pentru fiecare insecta pe care o simti pe tine. Te feresti sa le omori, doar le arunci de pe tine, daca cumva strivesti vreuna nu stii ce se poate intimpla, poate te inteapa.

Singurul lucru frumos este cerul plin de stele care parca sint mai aproape si mai multe decat se vede de la noi. Le poti atinge daca vrei dar nu ai timp din cauza insectelor. Si se misca foarte repede insectele si stelele pe acolo, se alearga una pe cealalta si mereu apar unele noi in joc. E un intuneric negru de tot, in care lumina stelelor pare ireala. Cu ochii la ele adormi intr-un sfirsit.

Te trezesti repede pentru ca soarele nu te iarta, si pleci la lucru pentru ca inca este racoare. Cam dupa 10.30 pana spre 16.00 nu poti face nimic pentru ca te topesti, pana si aparatul frige de abia il tii in mana daca cumva nu ai fost atent si l-ai tinut la soare.

Dar asta nu este nimic. Cum se traieste acolo, in ciuda secetei permanente este mult mai important, cred eu.
In patru zile am zburat de colo colo si in orice loc am aterizat am vazut doar un singur lucru.

Saracie.

Te-ai gindit vreo data cum ar fi sa traiesti ca la inceputul istoriei?
Te-ai gindit vreodata cum te-ai descurca neavind nimic, nici o unealta, nici un bidon in care sa pui apa, nici macar haine pe tine? Sa trebuiasca sa mergi kilometri ca sa iei apa, sa trebuiasca sa sapi un pamant tare, uscat ca sa plantezi sorg (nici nu stiam cum arata si ce este sorg-ul pana acum), sa maninci doar o data pe zi un fel de peltea, de sorg bineinteles si asta maninci in fiecare zi, toata viata ta, pana vine o ceata de banditi calare pe camile sau pe cai, care te omoara daca esti barbat sau care te violeaza si te iau ca sclava daca esti femeie?

In Rumbek, capitala sudului rebel, exista doar 3-4 cladiri construite din beton, una noua nouta si restul sint cele care au scapat din razboi.
Restul caselor sint hut-uri din pamant acoperit cu nuiele.
De asemenea acolo sint masini si camioane deoarece mai toate organizatiile cu ajutoare au baza acolo. In celelalte locuri unde am fost ori nu erau masina de loc sau doar una singura. Distantele nu se masoara in km sau mile ci in timp, indifferent daca mergi pe jos sau cu masina. Nu exista electricitate, doar generatoare care au nevoie de petrol, la fel si masinile. Singura sursa de aprovizionare si de transport este avionul, mai toate agentiile umanitare au baza principala in Kenya, linga granita si de acolo zboara zilnic peste tot.

Situatia este cam asa; Sudul tarii nu este de acord cu nordul, controlat politic si economic de arabi, care vor sa introduca Sharia, legea musulmana. Asta nu ar fi fost o problema pentru sudul catholic, cred eu, problema s-a ivit cind a aparut petrolul. Petrol=bani si de aici mai departe. Dintr-o tara saraca, Sudanul s-a transformat in 20 de ani in una dintre cele mai sarace tari din lume. Multi au reusit sa fuga, cam 2 milioane si in zona unde am fost eu unii s-au intors.
Dar cum traiesc, mama mama!

Am stat de vorba cu o familie care se intorsese din Uganda, nu stiu exact cati erau pentru ca familiile astea africane sint numeroase, cu unchi, matusi, veri si cumetrii. Incepusera sa defriseze in jur, deja aveau doua colibe si bucataria construite. Masa lor consta in peltea de sorg (stiu ca ma repet) si un (1) peste afumat fiert in apa, peste care era mai mult oase, nu mai mare de un A4, vedeai prin el. Asta pentru cam
2-3 barbati, 4-5 femei si peste 10 copii. Cei mai bogati au animale, capre, gaini, vaci, dar le pastreaza pentru zile negre sau le folosesc ca moneda de schimb. O nevasta, tinara si sanatoasa, buna de munca costa intre 3,000 - 3,500 de usd, cam 70 usd pentru o vaca, socotiti voi cate vaci trebuie. Multi umbla dezbracati, cind te vad pun pe ei ce au, haine vechi pe care le pastreaza pentru ca sint singurele pe care le au: un pantalon si o camasa. Cel mai ferecvent sint incaltati cu un fel de sandale cu talpa din cauciuc uzat de masina.
In alt loc am vazut un sat intreg, grupat, pazit de o mica garnizoana de rebeli unde exista chiar si o strada cam ca Lipscani-ul nostru. Am intrebat de curiozitate cat cost o pereche de pantaloni si vanzatorul mi-a spus ca nu-mi vinde nimic, este doar pentru oamenii de acolo. Toti erau refugiati, de prin alte locuri din sudul tarii si traiau acolo ce peste 10 ani. Pentru mancare toti depind de organizatiile umanitare care bineinteles nu au destula. Ce se poate cultiva acolo, inafara de sorg, nu am nici o idée, cred ca nimic din cauza lipsei de apa, la putinele pompe este intotdeauna coada. Si bei apa acolo pentru ca transpiri, ai nevoie de cel putin 7-8 litri zilnic.

Si sint milioane de oameni care traiesc asa, la limita supravietuirii, poate de aia sint atit de inalti, si slabi. Sint oameni simpli si prietenosi, glumesc, rad din orice, pentru ca viata lor este de fapt o lupta continua pentru viata la fel ca cea a animalelor salbatice din vecinatate.

Tu te intristezi sa realizezi cat de mult poate insemna o picatura de apa sau o firmitura de paine si nu poti sa faci nimic pentru ei. Daca mor mii de sudanezi, asa cu se intimpla si in prezent, nimanui nu-i pasa. Dar daca se prabuseste vreun avion si mor cinci turisti americani sa vezi ce operatii de salvare costisitoare se declanseaza.

As mai avea multe de povestit dar o las pe alta data, Radu


#15653 (raspuns la: #15635) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...