invitatie la ziua mea de nastere

Anul trecut, am vrut sa vad, daca nu invit pe nimeni "cu surle si trambite" ,cine isi aduce aminte ca este ziua mea nastere! Mi-am pregatit de toate, dar fara sa fac vreo invitatie, la telefon sau altfel si-am avut o surpriza foarte placuta, de a vedea ca putinii mei prieteni, (sunt foarte zgarcita cu acordarea acestui termen), au venit, sau mi-au telefonat daca erau departe! Ziua mea de nastere este primavara anume 17.04.1963. Desi nu mai ma laud cu tinerete, cred ca am un suflet foarte tanar! Colegii mei de facultate spuneau ca mie mi se potriveste cantecul lui Edith Piaf -"Je ne regrete rien!".Va felicit pentru initiativa acestei conferinte!Daca putem face o bucurie cat de mica cuiva atunci sa o facem!

Vara asta de ziua mea de nastere am fost la Sighisoara,cel mai frumos cadou pe care l-am primit.. insa data e secreta

am primit de ziua mea 2 carti ...total opuse...emil cioran tratat de descompunere si paulo coelho alchimistul...sunt faine amandoua dar tratatul nu am reusit sa-t termin de citit, insa paulo coelho a trecut deja pe la jumatate din clasa mea(11 de liceu)merita citita...inca nu am reusit sa dau de alta carte dar cu siguranta si celelalte sunt la fel de reusite!!!!
un mic citat ca sa te conving...
"iubesti pentru ca iubesti.nu exista motiv pt care sa iubesti..."restul il afli citind...a fost singura carte pe care am citit-o pana nu am mai rezistat de somn si dimineata mai departe...is niste chestii adevarate despre viata...si inveti multe...prinzi curaj si ambitie!
...parerea mea!
te rog sa-mi trimiti pe mail impresiile dupa ce ai citit...si pe cand o rubrica cu cioran????
ufo strengaritza

E ziua mea, poti sa ma pupi tu pe mine, astept musafirii, pa...suna la usa, pa !




O intentie buna dusa la bun sfarsit e scopul meu in viata, pana atunci ,va pup pe toti.

Ziua mea imi aduce aminte ca am imbatranit cu un an.
De aceea am impresia ca toti ceilalti vin numai ca sa-mi dea cu tifla...

Dar ma duc cu placere la onomasticele altora. Este o modalitate de a scapa in parte de cadourile nefolositoare primite la alte prilejuri..:-)))

te inteleg...;duminica a fost ziua mea...;personaje principale: eu si sotia mea...;ma identific in rindurile tale...;vrei insa sa stii cum a fost?
din partea sotiei mele(care este si iubita mea),am primit un dulce 'du-te naibii' inca de dimineata,astfel incit iesirea preconizata in natura a cazut cu totul;prietenii,ca si orange-ul,ca si nevasta-mea, ma felicitasera deja pe 20,data la care eronat este trecuta ziua mea in cartea de identitate; in rest nimic...neant; in urma cu ceva timp obisnuiam sa inchiriez cite o sala pe malul unui lac si sa-mi invit prietenii;acum prefer zimbetul sincer si deschis al iubitei,naturaletea si firescul cite unui prieten;nu am avut parte de nici unele;spre seara am iesit si am luat o sticla de sampanie moet si un tortulet,pe care aveam de gind sa le savurez in fata meciului de la weltmeisterschaft; in cofetarie(unitate cu totul respectabila,curata,eleganta si prajituri bune) am dat peste un personaj care nu mai fusese pe plaiurile noastre de fro' 15 anisori si care,in gura mare,facea remarci despre diferentele dintre 'noi' si cei de 'acolo';cam enervant,asa ca m-am facut ca-i scap tortuletul pe bombeuri,operatie intru totul reusita,ceea ce m-a facut sa inchei cu succes aceasta zi...

Mi se pare cam dur comentariul cu "copierea occidentului"! La urma urmelor fiecare e liber sa sarbatoreasca sau nu orice sarbatoare. Faptul ca se discuta mai mult despre acest subiect acum nu cred ca trebuie sa deranjeze. Despre orice fapt se discuta mai mult atunci cand e pe cale sa se intample sau cand s-a intamplat deja.
Personal cred ca e un motiv de bucurie in plus. Multi nu isi serbeaza ziua de nastere sau sunt chiar tristi atunci, pentru ca se gandesc ca au mai imbatranit cu un an. Pentru mine ziua mea de nastere, zilele mele de nume nu sunt numai ale mele, sunt si ale celor din jurul meu. La fel cum ei imi fac placerea sa fie alaturi de mine, la fel le fac eu bucuria de a-i scoate din cotidian, de a face altceva decat facem in fiecare week end.
Imi place sa ma bucur de orice ocazie mi se ofera si sa o impartasesc cu cei de langa mine.
JCC spunea bine ca oricand poate fi o zi frumoasa, oricand ne putem face cadouri, dar atunci e doar surpriza ca ai primit ceva, pe cand de Sf. Valentin stii ca urmeaza sa primesti ceva, e curiozitatea momentului, e misterul a ceea ce urmeaza. Poti sa fii primit lunea asta ceva si maine sa ti se spuna "pai n-ai primit la inceputul saptamani?" Nu te incearca un usor sentiment de frustrare, o dezamagire ? Pe mina una sigur m-ar incerca. Si cand spun a primi ceva nu trebuie sa fie neaparat un obiect. Poate fi o seara romantica, poate fi floarea preferata, un gest. Sora mea a fost ceruta in casatorie pe 14 februarie... Pentru o asemenea cerere orice zi e buna, dar asa... are o semnificatie in plus.
Un buchet de trandafiri, oricat de mare, pe care l-as primi miercurea viitoare n-ar avea aceeasi valoare cat ar avea un trandafir primit maine.

De cind ma stiu Toamna a fost si este anotimpul meu favorit. Ziua mea de nastere intotdeauna imi prevesteste sfirsitul verii si venirea toamnei. Nu stiu de ce dar Toamna a fost intotdeauna timpul cind mi-am regasit persoana, cind am putut sa creez, cind am fost inspirata. Daca as putea sa ma mut dintr-o parte in alta al globului as face-o numai sa pot sa traiesc doar anotimpul toamnei. Desi pe la noi sint inca temperaturile verii, dimineata si seara cind ies afara imi place sa respir aerul proaspat si crocant, iar mirosul toamnei il simt cum pluteste deasupra orasului de parca ar vrea sa te seduca inainte de a-si face prezenta intru totul.

Locuim foarte aproape de colegiul orasului si in fiecare dimineata cind plec de acasa imi place atmosfera studioasa si forfotul studentilor indreptindu-se spre clasele lor. Mirosul cafelei din masina imi aduce aminte de zilele mele de studentie cind primul meu popas din rutina mea de dimineata il faceam la cafeneaua universitatii unde deja stiau sa-mi pregateasca un “Double Latte”, pe vremea aia costa doar $1.25, iar un croissant $0.50. Acuma iesi ieftin daca te costa $4.00 total.

Abea astept sa vad frunzele copacilor cum isi schimb culorile, si cind ma plimb sa pasesc pe covoarele ruginii al Toamnei. Toamna a fost intotdeauna anotimpul cind m-am indragostit, cind scriam cele mai multe scrisori de dragoste, cind muzele poeziei si prozei veneau si stateau cu mine toata Toamna. Si-acuma imi amintesc de una dintre cele mai frumoase compuneri care le-am facut vre-odata.

Eram in clasa a cincea. Profesoara de romana ne-a dat tema de casa sa scriem o compunere, dar pentru mine era mai degraba o placere decit tema de casa. Afara deja incepuse sa picure prima ploaie de Toamna. Eram in camera “mare” cu mamica care facea ceva lucru de mina. Tin minte ca in momentul cind puneam creionul pe hirtie, totul din jurul meu disparea si intram intr-o stare de concentrare fenomenala. Fiecare cuvint era scris cu o usurinta de parca cineva mi le dicta, iar in mintea mea traiam fiecare propozitie, de parca tot ce scriam era testimoniul vietii mele. Cred ca v-ati dat seama ca subiectul compunerii era despre Toamna.

Cind am terminat de scris am intrebat-o pe mamica daca vrea sa asculte ce-am scris si daca am scris bine. I-am citit cu voce tare toata compunerea si cind mi-am ridicat ochii de pe caiet mamica plingea si zimbea. M-a luat in brate m-a pupat si mi-a zis ca am scris nemaipomenit de frumos. Eram atit de fericita dar in acelasi timp emotionata de nesiguranta daca si profesoarei ii va place ce am scris. Abea am asteptat sa vina ora de romana si sa-i inmin compunerea, si-apoi cu noduri in stomac am asteptat sa primesc caietul cu nota. Numai ca in ziua cind ni s-au dat caietele inapoi, eu am fost singura care nu l-am primit. Nu stiam ce s-a intimplat, de ce numai eu nu mi-am primit caietul de compunere. Dar nedumerirea mea a fost pusa deoparte cind profesoara a cerut sa facem liniste si sa-i dam ascultare.

Statea in fata clasei, si pe fata ei vedeam o placere si o incintare nespusa. Ne-a zis ca in toata viata ei de profesoara nu a citit niciodata o compunere mai frumoasa si mai bine scrisa decit ce avea ea sa ne citeasca in urmatoarele minute. Cind a inceput sa ne citeasca mi-am dat seama ca era compunerea mea. Stateam in banca cu inima in git si cu stomacul facut nod de emotii. Nu mai stiu daca am inceput sa pling, sau ce am facut, dar la urma cind mi-a anuntat numele si mi-a spus sa ma ridic in picioare stiu ca imi tremurau genunchi si nu indrazneam sa ma uit in jurul meu decit cu coada ochiului. Toti colegii se uitau la mine ca la o vedeta, si in pauza cu totii au venit la mine sa ma felicite. Nu eram obisnuita sa fiu in atentia nimanui, si cind am fost nu m-am simtit in pielea mea niciodata. Intotdeauna mi-a placut sa privesc lumea de pe marginea drumului, nu sa fiu eu privita, dar in momentul acela nu am mai avut de ales.

Acesta a fost si a ramas intotdeuna efectul care Toamna l-a avut peste fiinta mea. Ceva foarte misterios se intimpla cu mine, ceva care nu poate fi explicat, dar care nu-l caut sa-l explic. Ce este important este ca in fiecare an abea astept sa vina Toamna cu culorile ei, cu miresmele ei, cu forfotele inconjuratoare, cu muzele poeziei si-al prozei. Asta e tot ce conteaza.

De cind ma stiu Toamna a fost si este anotimpul meu favorit. Ziua mea de nastere intotdeauna imi prevesteste sfirsitul verii si venirea toamnei. Nu stiu de ce dar Toamna a fost intotdeauna timpul cind mi-am regasit persoana, cind am putut sa creez, cind am fost inspirata. Daca as putea sa ma mut dintr-o parte in alta al globului as face-o numai sa pot sa traiesc doar anotimpul toamnei. Desi pe la noi sint inca temperaturile verii, dimineata si seara cind ies afara imi place sa respir aerul proaspat si crocant, iar mirosul toamnei il simt cum pluteste deasupra orasului de parca ar vrea sa te seduca inainte de a-si face prezenta intru totul.

Locuim foarte aproape de colegiul orasului si in fiecare dimineata cind plec de acasa imi place atmosfera studioasa si forfotul studentilor indreptindu-se spre clasele lor. Mirosul cafelei din masina imi aduce aminte de zilele mele de studentie cind primul meu popas din rutina mea de dimineata il faceam la cafeneaua universitatii unde deja stiau sa-mi pregateasca un “Double Latte”, pe vremea aia costa doar $1.25, iar un croissant $0.50. Acuma iesi ieftin daca te costa $4.00 total.

Abea astept sa vad frunzele copacilor cum isi schimb culorile, si cind ma plimb sa pasesc pe covoarele ruginii al Toamnei. Toamna a fost intotdeauna anotimpul cind m-am indragostit, cind scriam cele mai multe scrisori de dragoste, cind muzele poeziei si prozei veneau si stateau cu mine toata Toamna. Si-acuma imi amintesc de una dintre cele mai frumoase compuneri care le-am facut vre-odata.

Eram in clasa a cincea. Profesoara de romana ne-a dat tema de casa sa scriem o compunere, dar pentru mine era mai degraba o placere decit tema de casa. Afara deja incepuse sa picure prima ploaie de Toamna. Eram in camera “mare” cu mamica care facea ceva lucru de mina. Tin minte ca in momentul cind puneam creionul pe hirtie, totul din jurul meu disparea si intram intr-o stare de concentrare fenomenala. Fiecare cuvint era scris cu o usurinta de parca cineva mi le dicta, iar in mintea mea traiam fiecare propozitie, de parca tot ce scriam era testimoniul vietii mele. Cred ca v-ati dat seama ca subiectul compunerii era despre Toamna.

Cind am terminat de scris am intrebat-o pe mamica daca vrea sa asculte ce-am scris si daca am scris bine. I-am citit cu voce tare toata compunerea si cind mi-am ridicat ochii de pe caiet mamica plingea si zimbea. M-a luat in brate m-a pupat si mi-a zis ca am scris nemaipomenit de frumos. Eram atit de fericita dar in acelasi timp emotionata de nesiguranta daca si profesoarei ii va place ce am scris. Abea am asteptat sa vina ora de romana si sa-i inmin compunerea, si-apoi cu noduri in stomac am asteptat sa primesc caietul cu nota. Numai ca in ziua cind ni s-au dat caietele inapoi, eu am fost singura care nu l-am primit. Nu stiam ce s-a intimplat, de ce numai eu nu mi-am primit caietul de compunere. Dar nedumerirea mea a fost pusa deoparte cind profesoara a cerut sa facem liniste si sa-i dam ascultare.

Statea in fata clasei, si pe fata ei vedeam o placere si o incintare nespusa. Ne-a zis ca in toata viata ei de profesoara nu a citit niciodata o compunere mai frumoasa si mai bine scrisa decit ce avea ea sa ne citeasca in urmatoarele minute. Cind a inceput sa ne citeasca mi-am dat seama ca era compunerea mea. Stateam in banca cu inima in git si cu stomacul facut nod de emotii. Nu mai stiu daca am inceput sa pling, sau ce am facut, dar la urma cind mi-a anuntat numele si mi-a spus sa ma ridic in picioare stiu ca imi tremurau genunchi si nu indrazneam sa ma uit in jurul meu decit cu coada ochiului. Toti colegii se uitau la mine ca la o vedeta, si in pauza cu totii au venit la mine sa ma felicite. Nu eram obisnuita sa fiu in atentia nimanui, si cind am fost nu m-am simtit in pielea mea niciodata. Intotdeauna mi-a placut sa privesc lumea de pe marginea drumului, nu sa fiu eu privita, dar in momentul acela nu am mai avut de ales.

Acesta a fost si a ramas intotdeuna efectul care Toamna l-a avut peste fiinta mea. Ceva foarte misterios se intimpla cu mine, ceva care nu poate fi explicat, dar care nu-l caut sa-l explic. Ce este important este ca in fiecare an abea astept sa vina Toamna cu culorile ei, cu miresmele ei, cu forfotele inconjuratoare, cu muzele poeziei si-al prozei. Asta e tot ce conteaza.

prajiturica asta aici pe unde's eu se cheama carrot tort. :-) Adica tort de morcov.

E buna rau, dar nu am avut o reteta sa o incerc acasa. Doar cumparam. Mercic de reteta.

Imi amintesc ca in primul an al emigrarii, la putin timp dupa ce am ajuns aici a fost ziua mea de nastere. Sotul, baiat bun a vrut sa-mi cumpere un tort de surpriza. Cum nu stia magazinele, nu a avut de unde alege si a venit la surpriza cu un astfel de tort, care avea icing-ul respectiv de care tu ai spus si peste avea tot din icing desenat un morcov.
Imi amintesc ca atita haz am facut pe tema cu morcovul (despre care noi spuneam ca se afla in alta parte, nicidecum pe tort..:-))) ca deh doar emigrasem de citeva zile..:-)
So..iar am ajuns la altele de la o simpla reteta..ehhhh pai nu e simpla..nu, nu..ca mie imi aduce aminte de momentul in care am inceput viata intr-o noua lume..

numai bine dini

Hey LMC, esti cumva zodia fecioarei? La multi ani! Sa ne traiesti!
Am tras concluzia bazata pe urmatorul citat:
"Ziua mea de nastere intotdeauna imi prevesteste sfirsitul verii si venirea toamnei."

Tomorrow Never Dies!

Am vazut de curand un film despre un mare prezentator al unei televiziuni americane, unul care pt. a-si atinge ratingul a facut pana si crima, la urma chiar pe unicul sau fiu il ucide. Nu stiu daca e o poveste reala sau inspirata din realitate dar nu despre asta vreau sa vorbesc. Se ajunge la un moment intr-un fel de impas crucial cand acest fiu al sau, moderator si creator al unei alte emisiuni televizate cu rating mare, da live o caseta continand spovedania tatalui sau filmata pe ascuns in confesionalul catolic. In acest fel il desconspira si-i arata adevarata fata patata pana si de furt din fondurile pt. orfani si saraci. In acel moment tatal sau pierde absolut totul si cade intr-un fel de prosteala sora cu nebunia. SI pe cand sta el (tatal) asa in biroul sau cugetand la cele intamplate, iata ca intra un copil cu un caiet in mana si-l roaga sa-i dea autograful- pasamite copilul era inocent si nu avea habar de ce fel de om a fost la viata lui cel caruia ii cerea favoarea. Si in caietul pt. dedicatii, SURPRIZA, inca n-avea nici o semnatura adunata, deci a lui ar fi fost prima. Semneaza cu lacrimi in ochi iar copilul ii multumeste. Atunci acesta spune ca pt. el in urma copilului ce iesea: EU ITI MULTUMESC!

No Comment! Tin doar sa-ti fac o marturisire personala: astazi s-a nimerit sa fie ziua mea de nastere si simplul fapt ca cineva a apreciat ce am scris aici este cel mai frumos cadou posibil! De aceea eu sunt cel care iti multumeste! Nu te cunosc, de fapt nu ne cunoastem, dar si dusman de mi-ai fi fost tot nu te-as fi considerat mai putin decat cel mai bun tovaras de "arme", cel mai vrednic camarad al meu. Si un ultim aspect: sunt bataios de felul meu, toata lumea a observat asta, dar asta nu inseamna ca apune vreodata soarele peste mania sau supararea mea. Te asigur de asa ceva. Pana maine uit, numai daca-mi dai pace si nu ma asmuti din nou.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.

eu aveam 10 ani. imi amintesc si acum. era ziua mea de nastere. afara tocmai inmugurisera copacii. o fata din bloc a murit. eu credeam doar ca doarme mai mult. si am intrebat-o pe mamica eu de ce sint aici, ce trebuie eu sa fac mai departe ca sa nu trebuiasca sa dorm si eu asa de mult... am mers la culcare fara sa inteleg. cind m-am trezit , eram fericita ca nu m-au obligat sa dorm asa de mult ca fata din bloc. si atunci mi-am dat seama ca eu sint in continuare aici si ea nu mai este.




*****************************
Sa nu uitam de cei mai tristi ca noi!

si urma sa fie ziua mea de nastere. si ai mei mi-au promis ca pot invita copii, sa ma serbeze. am invitat toata clasa!!! crezi ca o sa uit vreodata ce fatza au facut batranii? 33 de copii in casa :))

mai departe de varsta asta, amintirile se confunda cu povestirile si pozele vazute...

De obicei jurnalistii isi fac treaba, dar multe lucruri, in cazul asta, par cusute cu ata alba. Daca arabul care servea de calauza a fost arestat in Irak, atunci mai mult ca sigur ca e ceva in neregula. Presupun ca au si fost eliberati. Probabil se asteapta terminarea anchetelor din Romania in legatura cu afacerile arabilor alora.
Apoi numarul care pare sa te deranjeze. Nu esti singurul. Deja o multime de amici imi spun ca am luat-o razna cu numarul asta.
666, ca si numarul 13, par sa fie numere nefaste dar ele sunt numere ca oricare altele, dar au avut ghinionul sa apara in tot felul de inscrisuri, de-a lungul timpului si li s-a creat un fel de aura negativa.
PERSONAL NU CRED CA-MI VOR PURTA GHINION, MAI ALES CA 13 E ZIUA MEA DE NASTERE.
Apoi mai e si intamplarea. Nickul meu a fost in cafenea, pe rand, LUCIUS si LUCIUS 13 dar nu le-am mai putut accesa, chiar cu parola .
Cu stima,LUCIUS 666

Mihai, Daniel ... discutia despre furtul de identitate este foarte interesanta, actuala si ar merita poate sa constituie subiectul unei discutii separate pentru a i se acorda atentia cuvenita si pentru a nu-i deturna Casyanei ideea cu felicitarile de zilele de nastere...

.... am spus mai devreme de ziua mea de nastere, da.. faceam 25 de ani si lumea din jurul meu ma innebunea cu sfertul de secol. Ce aiurea! parca eram un corp de cladire si puneau o placuta comemorativa ....

________

"Nu-i de ajuns sa faci bine, mai trebuie sa-l faci si bine." (Diderot)

Nu a fost ziua mea de nastere mai... a fost ziua mea de sf. Mihail si Gavriil dar nu am putut sa beau ca am avut mult de lucru si astazi a fost un pic mai lejer pe la servicii si iaca am ajuns mai devreme acasa si m/am pus pe baut... singura, de nebuna :)
PS. Multi ani sanatosi si fericiti Ivy!!! Nu am nici 22 de ani dar fac repede in decembrie :)
____________________________________________________
Eu am ales sa traiesc, nu sa traiesc murind.
Visele sunt singura avuţie a celor nefericiţi.

cat timp am trait in Ro nimeni n-a reusit sa ma corupa; tarind actualmente in occident nu mai e cazul

am lucrat in invatamant si mai tot timpul interveneau parintii (Indirect, prin secretare sau alti colegi din scoala!!) ca sa nu le ramana copii corigenti;
niciodata un parinte nu a avut curajul sa vine "direct" la mine, fara intermediari; imi spunea secretare: "a venit mama/ tata lui X din clasa.... cu ceva pt Dvs " ....

ii spuneam ca nu ma intereseaza si ca nici nu vreau sa stiu ce a adus; pe evevul X il trec daca stie; nu stiu ce facea secretara cu cadourile care-mi erau destinate; poate ca le dadea inapoi, nu stiu....

oricum, in toata cariera mea n-am primit niciodarta nici un cadou;in scoala toti colegii mei primeau cadouri de la elevi de 8 martie,ziua de nastere, sfarsit de an scolar sau sfarsit de promotie (pt diriginti) etc; elevilor mei le-am spus de la inceput ca NU primesc nimic cu nici un fel de ocazie; nici macar martisoare!
in primul an s-au gasit cativa destepti (care au crezut ca glumesc) sa_mi aduca de 8 marti cadouri; nici macar nu am atins ceea ce mi-au adus! apoi s-au invatat minte si nu mi-au mai adus nimic, au vazut ca nu-i de gluma;
sa stie vreun elev cand e ziua mea de nastere??? Nici pomeneala de asa ceva...

tin sa te anunt ca nu doar in zilele noastre se intampla chestia asta, ci probabil de la inceputul istoriei. e revoltator, dar te obisnuiesti. de asta nu stie lumea cand e ziua mea de nastere, si de asta nu dau chefuri. sa vad cine mai ramane pe langa mine.
------------------------------
"it is obvious that i am dealing with inferior mentalities" - daffy duck

cred ca transy a plecat :( Eu vroiam sa-i urez La multi ani ca pe 30 vad ca e ziua lui! Anticipat ca eu uit pina si de ziua mea de nastere...