comentarii

ioan barbus


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
scuze sincere pt. neatentie! - de enigmescu la: 22/06/2004 04:28:11
(la: Istoria Canonului ne obliga sa cercetam Istoria Bisericii)
sunt curios, doar curios: daca ai fi gasit materiale publicate de mine anterior ti-ai fi facut o alta impresie? chiar crezi ca e asa de important aspectul? am scris destul de mult la viata mea, chiar daca n-am "publicat" nimic. asta nu inseamna ca am scris doar pt. mine fiindca, poate acest lucru l-ai observat totusi, nu incerc sa vorbesc singur ci sa leg unele discutii- ca acestea se pot transforma in controverse...nu-i nici o problema pt. mine, din ele pot iesi mai usor adevarurile la lumina.
"Cine decide calificarea de om al lui Dumnezeu?...sau cine decide calitatea de inselatori?" este ceea ce ai scris tu cu manutele tale. in aceasta fraza sunt in primul rand doua greseli de exprimare, daca-mi dai voie sa-ti spun. trebuia sa te exprimi cam asa: cine decide CALITATEA de om al lui Dumnezeu si cine decide CALIFICAREA de inselatori? raspunsul meu a fost pe cat de sincer si, nu ma indoiesc, bazat pe niste realitati pe care nu le-ai negat(dealtfel nici un singur punct nu ai negat din cele scrise de mine), deci pe cat de sincer pe atat de realist.
ca sa putem intelege ce-i cu "fragmentul muratorian", pe care nu-l contest dar a carui origine nu o cunoastem totusi(nu stim cine si de ce l-a scris, cu ce scop), trebuie sa avem in vedere mai intai evolutia bisericii primare in acele trei secole de dupa Hristos. stim ca a fost o perioada extrem de tulbure si de zbuciumata. in parte pt. ca uneori chiar si Sf. Ap. intre ei au avut unele ezitari sau neintelegeri privitoare la anumite aspecte ale Scripturii, apoi pt. ca au existat inca de atunci o multime de secte si de curente filosofice care au incercat sau sa minimalizeze importanta Evangheliilor, sau sa submineze autoritatea apostolilor. cei mai interesati de aceasta au fost evreii, ei au incercat cu orice pret sa ascunda adevarul despre crestinism. un alt argument ar fi ca apostolii n-au fost interesati de raspandirea unui "canon". sau cel putin nu la inceput. dar cand s-au vazut asaltati de tot felul de scrieri apocrife, de pareri personale referitoare la dogme si traditie, au trebuit sa tina cont de autenticitatea scrierilor. dealtfel daca dai un search pe net despre "muratori" pe care mi l-ai recomandat tu si citesti cu atentie ce scrie despre el este imposibil sa nu-ti dai seama ca el este sau poate sa fie o prima forma de exprimare scrisa a canonului de astazi. tin sa precizez insa ca autoritatea in materie de texte biblice n-a avut-o nici papa, nici patriarhul, nici vreun imparat sau rege, nici vreun alt om "pamantesc". "oamenii ceresti" au avut aceasta autoritate! si aici ma refer la cei care au participat la sinoadele ecumenice. stii cum se proceda la acestea? se supunea dezbaterilor o problema legata de dogma, de cult sau de administratie si apoi se trecea la un fel de vot. dar acest vot trebuie inteles cam asa: toti aveau acelasi gand si erau purtati de acelasi duh- asa marturiseau despre ceva ca este sau nu este bun. asta i-a si ferit de greseli, la fel cum s-a intamplat si in cazul scrierii bibliei. gandeste-te numai: erau intre 150 si peste 300 de episcopi din toata lumea crestina de pana atunci la o singura adunare, nemaipunand la socoteala membrii insotitori ai fiecaruia in parte. iar ei nu veneau in nume propriu la sinod ci in numele bisericilor pe care le pastoreau. "marturisirea de credinta" sau "simbolul de credinta/CREZUL" a fost redactat in primele doua sinoade ecumenice(Niceea si Constantinopol). asadar Sfintii Parinti au avut grija sa STATORNICEASCA invatatura de credinta si canoanele ei pt. posteritate. unii imparati si episcopi, renegati de biserica si condamnati la excomunicare, au dorit sa-si impuna hegemonia si interesele prin adoptarea de noutati in cult sau in dogme dar mereu a fost cineva sa ia apararea bisericii. Sfintii Ioan Damaschin, Vasile cel Mare, Grigorie de Dumnezeu Cuvantatorul si Ioan Gura-de-Aur au fost unii dintre ei. ei au vorbit cu autoritatea specifica unor apostoli.
revenind de unde am plecat in pledoaria mea, sunt convins ca o multime de alte texte asemanatoare celui muratorian s-au distrus in timp, unele poate chiar mai vechi decat acesta. dar sincer, pe mine nu ma intereseaza mai mult o scriere apocrifa decat una biblica sau din sfinti parinti. si la urma urmei nu trateaza decat problema canonicitatii, nu vreo problema de dogma sau de credinta. ai sa-mi zici ca e f. important. e adevarat, nu neg acest lucru, e f. important sa stii ca urmezi o cale a adevarului si nu una a minciunii. dar atata timp cat acelasi canon de astazi s-a tinut inca din primele veacuri fara a fi schimbat de cineva pt. ca n-ar fi fost bun si ar fi dus la pierzare si la necunoasterea adevaratei Scripturi, da-mi voie sa ma indoiesc de autoritatea autorilor de diferite manuscrise care vin in contradictie cu autoritatea Sfintilor Parinti.
nu mai comentez despre Septuaginta pe care dealtfel chiar eu am mentionat-o. e de ajuns sa spun ca si la ea s-au incercat unele modificari, nereusite din fericire. si ca sa nu-mi uit o idee: VT a fost si a ramas doar "umbra celor viitoare"; dar cand a venit Hristos-lumina lumii ne-am lepadat de intunericul necunostintei.
faci in final o afirmatie fara nici un suport. e ca si cum ai zice ca tu poti cunoaste adevarul numai din vazute. eu iti spun ca se poate si din auzite! poti studia tone de manuscrise si carti dar n-ai sa ajungi niciodata la concluzia ca istoria bisericii nu se invata in biserica. tocmai Traditia ei tine de istorie, cultul in sine este incarcat de istorie. a desparti biserica de istoria ei e ca si cum ai scoate scoica din cochilie. liberatatea de gandire nu trebuie inteleasa ca libertinaj in cuget si n-ar trebui, cel putin teoretic, sa duca la mistificarea adevarului ca de aproape doua mii de ani biserica se slujeste de acelasi suport moral ca si in zorii crestinismului. a pune asta sub semnul indoielii nu e intelept! intai pt. tine insuti, care vezi dar cu ochii larg...inchisi, apoi pt. cei care iti citesc mesajele- te faci direct responsabil fata de sufletele lor! stiinta nu l-a negat intotdeauna pe Dumnezeu, au fost cazuri cand chiar L-a adorat. si inca n-a raspuns intrebarii: de unde vine ea???
cu acelasi respect si sper sa nu existe vreo urma de resentiment.
Catalin R. S.
just me
#16558 (raspuns la: #16552) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
precum vezi, pseudonimul meu este Django, un tigan belgian, cel mai mare chitarist de jazz. Muzica lui ai auzit/o in mod sigur la genericul lui TEO de la Protv.
Poti vizita siturile de la avenamentza si romanethan, ai sa gasesti singur raspunsuri
Au contribuit mult la formarea limbii romane, mai ales cei vorbitori ai dialectului caldarareasc/tiganii turciti.
Trebuie sa/i vezi ca pe fratii tai indoeuropeni, noi mai albi, iar ei mai negri.
vezi ca au un stil aparte de a se manifesta, vezi Madalin si Ioan Voicu, Banica Stefan Senior, Jean Constantin...
Au dat cei mai mari violonisti romani, noi il avem pe Stefan Ruha, iar ei o groaza....
Frica noastra de ei era explicata din faptul ca erau maestrii fierari, fier care se prelucreaza cu focul, element magic...
De acte ori ai dat bani la cersetorii tigani ca sa nu te blasteme?
E o frica ireverentioasa, inconstienta de ei si de omul negru.. vezi frica americanilor albi...
Ei sunt truditorii nestiuti, meseriasi care fac lucruri utile, muzica si cant, sunt minunati tiganii astia.
Raspund - de Cezar Pricop la: 30/06/2004 17:34:53
(la: Femei, noroace. La limita.)
Cum spuneai, e frumos să scrii ceva, dar se mai şi studiază. Există un fel trap etimologic de liceu, ori al DEX-ului (cum prinzi ceva, dai fuga la DEX şi gata, ştii), sau şi mai spectacular, un fel de ştii şi câştigi pe semiotică (pe la Litere ziceau unii „Semitică”). Dar acuma se joacă altceva: etimologia culturală. Altfel spus, să-i lăsăm pe liceeni să ştie că „zână” vine din albaneză, măcar atâta să ştie şi ei, iar noi să trecem la interferenţe culturale, nu de sintagmă - cu liniuţe.

Că doar am zis din titlu: „La limită” - dar acuma ştiu, e prea subtil. De aceea revin şi răspund, dar cât mai scurt.

A mai existat şi un război cultural între Bendis, zeiţa geto-tracilor şi Diana, omoloaga romană. Primul care a scris despre asta a fost Dimitrie Cantemir în Descripţio Moldaviae, pune şi citeşte-o. Apoi, Mircea Eliade, în "Istoria credinţelor şi ideilor religioase", Cartea Românească, 1988, la pag. 245, explică cu claritate similaritatea imaginală a Dianei cu Sînzîiana. Gheorghe Muşu în "Din mitologia tracilor", Cartea Românească, 1982, pag.49, scrie şi el cam acelaşi lucru. Dar Ioan Petru Culianu spune şi mai convingător: „Întra-adevăr, creaturile miraculoase numite zâne sunt deosebit de populare la români: or, numele lor derivă de la teonimul latin Diana.” (Ioan Petru Culianu, "Eros şi magie în Renaştere. 1484" Nemira, 1999, pag.336,337)
Trebuie să amintesc aici că zeiţa Diana era tare populară printre legionari, aşa se explică toată povestea mea.

Adevărat, albanezul "zanë" (nu aşa cum îl scrii tu) are aceeaşi rădăcină, la fel sârbul "yana", dar e numai o prelucrare silabică, eu m-am referit la cu totul altceva. Aşa că, vrei nu vrei, cel care „sună apropiat” - aşa cum zici - eşti numai tu.

Totuşi, eşti unul „cu carte”, aci; se pare că printre cei mai „citiţi” - dar ce anume?
#17067 (raspuns la: #16538) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Reancarnarea... - de DESTIN la: 03/07/2004 07:28:52
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
...despre reancarnare avem informatii ce au existat (si mai exista) in BIBLIE si in unele texte apocrife.Biserica la inceput(primele secole)a acceptat teza reancarnarii,sustinuta si de ISUS CRISTOS.In anul 553 insa,la cel de al cincelea Concilu Ecumenic de la Constantinopol teza reincarnarii a fost anatemizata,fiind considerata drept eroare dogmatica.Imparatul Justinian a considerat ca teza reancarnarii acorda omenirii o prea lunga perioada de timp pentru atingerea unei trepte mai inalte a constiintei.Biserica a exclus,treptat aproape toate textele,documentele si cele 31 de evanghelii apocrife,neconforme noii linii dogmatice trasate.Cu toata cenzura impusa textelor originale,s-au mai pastrat pe alocuri unele referiri ale lui ISUS CRISTOS la reancarnare.Evanghelia lui Ioan (3,1-8)deasemeni afirmatia lui ISUS la reancarnarea profetului Ilie in trupul lui Ioan Botezatorul din Evanghelia lui Matei(11,14 si 17,10-13)Sau cele spuse de ISUS fariseilor,in legatura cu faptul ca el ar mai fi trait odata pe pamant,inca inaintea patriarhului Avraam Evanghelia lui Ioan (9,1-3)."Epistola lui Pavel catre Filipeni"(2,6-7).Epistola soborniceasca a lui Iacov(3,6)In documente necanonice deasemeni:"Evanghelia dupa Pistis Sophia";Evanghelia lui Toma s.a.
Reancarnarea apare si in gandirea greaca-incepand cu sec.al-VI-lea i.c.Orfeu(orfismul)Este vorba despre un sistem de credinta care asocia nemurirea sufletului cu ciclurile de reancarnare.In Hinduism ideea de reancarnare se exprima in Upanisad un ciclul infernal al existentei(samsara)un sir de reancarnari succesive.Omul se naste o singura data,dar nu moare cu adevarat,din reancarnare in reancarnare ,el nu-si schimba decat trupul,pana ajunge la adevarata libertate,in Nirvana.
Filozofii moderni: ideea de reancarnare a atras mult o serie de filozofi,Lessing(1729-1781)Arthur Schopenhauer(1786-1860)
Rozicrucienii:acest curent afirma,printre altele,ca reancarnarea nu este un simplu fapt de credinta ci ceva sigur,accesibil capacitatilor oculte ale initiatului si ca orice fiinta este parte integranta din Dumnezeu.(vezi New Age)Ca doctrina despre reancarnare este o explicatie a nedreptatilor din aceasta lume,ca reancarnarea si legea de la cauza la efect sunt in perfecta armonie cu astrologia;ca ISUS CRISTOS a dat ucenicilor sai invataturi despre reancarnare,dar ca le-a poruncit sa nu vorbeasca nimanui despre aceasta,de unde ar reiesi o ocultare,o ascundere a existentei reancarnarii timp de 2000 de ani.Cum priviti reancarnarea?Ce cunoasteti despre reancarnare?Astept comentarii si noi date la acest subiect.

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.
#17226 (raspuns la: #15534) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt. DESTIN - de Paianjenul la: 03/07/2004 20:46:03
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
"Cu toata cenzura impusa textelor originale,s-au mai pastrat pe alocuri unele referiri ale lui ISUS CRISTOS la reancarnare.Evanghelia lui Ioan (3,1-8)deasemeni afirmatia lui ISUS la reancarnarea profetului Ilie in trupul lui Ioan Botezatorul din Evanghelia lui Matei(11,14 si 17,10-13)Sau cele spuse de ISUS fariseilor,in legatura cu faptul ca el ar mai fi trait odata pe pamant,inca inaintea patriarhului Avraam Evanghelia lui Ioan (9,1-3)."Epistola lui Pavel catre Filipeni"(2,6-7).Epistola soborniceasca a lui Iacov(3,6)".


- Evanghelia lui Ioan 3:1-8 se refera la NASTEREA DIN NOU din "apa si din duh" a unei persoane, o expresie strict METAFORICA vizind un proces mental-emotional care are loc in cursul ACELEIASI vieti al respectivei persoane - NU intr-o viata viitoare... adica, un proces care NU are NIMIC de a face cu re-locarea sufletului cuiva intr-un nou trup fizic, asa cum presupune ideea de REINCARNARE.

- Evanghelia lui Matei 11:11-17 si 17:10-13 se refera la natura misiunii lui Ioan Botezatorul, aceea de REFORMATOR spiritual al poporului iudeu, reforma care urma sa se faca (in vederea acceptarii lui Isus ca MESIA, de catre acest popor), in ACELASI spirit in care si profetul Ilie o facuse in vechime. Ioan Botezatorul a fost un individ cu o identitate de sine stataoare, nu reincarnarea profetului Ilie.

- NU exista nici un text in Evanghelia lui Ioan in care Isus spune fariseilor ca ar mai fi trait odata PE PAMINT! In textul din Evanghelia lui Ioan 8:57 (Cornilescu) Isus afirma:"Adevarat, adevarat va spun ca, mai inainte sa se nasca Avraam, sint Eu". Faptul ca el a EXISTAT si inainte de Avraam nu inseamna obligatoriu ca El a trait ca fiinta umana PE PAMINT inainte de Avraam, si ca deci, acum ar fi revenit prin reincarnare ca Isus Hristos.

- Epistola lui Pavel catre Filipeni 2:6-7 se refera la INCARNARE/INTRUPARE a celei de a doua persoane a DUMNEZEIRII in fiinta UMANA, in care avea de indeplinit o misiune... si nu de REINCARNARE, ca o faza intr-un ciclu de reincarnari necesare pentru a ajunge la PERFECTIUNE. A fost o experienta UNICA si IREPETABILA in istoria UNIVERSULUI (atita timp cit conceptia CRESTINA despre INCARNARE/INTRUPARE este acceptabila), si NU se aplica la alte fiinte.

- NU am gasit NIMIC referitor la reincarnare in Epistola soborniceasca a lui Iacov, 3:6!


UNDE sint deci versetele BIBLICE care suporta doctrina REINCARNARII?!...


#17242 (raspuns la: #17226) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Datul in gat sau delatiunea - de ampop la: 06/07/2004 12:47:42
(la: Apropo coruptia)
My dear friend...daca "datul in gat" sau delatiunea ar fi o solutie impotriva coruptiei din Romania, fii sigur ca de vreo 15 ani am fi fost pe primele locuri din lume ca natiune necorupta dupa "transparency international"...Delatiunea, my dear, este sportul nostru national. Numai Ceausescu se mandrea cu vreo circa un milion de informatori ai securitatii. Acum ei functioneaza pe alte planuri. Cum crezi altfel ca un nenorocit de hot de gaini este prins dupa cel mult doua zile. Politia, prin "mijloace specifice" (recte delatiune) afla unde salasluieste nenorocitul de gainar. Povestea mai demult o femeie ca s-a dus sa se spovedeasca la o manastire, unde erau preoti cu "har". Sotul ei, gainar, se ascundea de executarea pedepsei. La o saptamana a fost ridicat din cuibar. Altii, cum ar fi spre pilda Gregorian Bivolaru, nu sunt de gasit, nici in gaura de sarpe. Nu ca nu ar fi yogini dornici de delatiune ci insusi sistemul il prefera in stare de libertate. Si exemplele ar putea continua, Ioana Maria Vlas, Sever Muresan (care a fost adus de la granita fara a i se pune la dispozitie un avocat, ca mai apoi sa se poata specula pe acest viciu de procedura pentru a fi pus in libertate si a pleca din tara) etc.
Nu delatiunea este solutia, ci un sistem judiciar independent (realmente, si nu doar in noile lozinci "europene"), judecatori si procurori incoruptibili, depolitizare administratiei etc.
Mario
dragi amintiri.... - de Biscuiti la: 09/07/2004 11:15:23
(la: Amintiri din Copilarie)
Eram intreaga zi cocotata intr-un nuc, maiestos prin dimensiunea coroanei , si le dadeam dureri de cap tuturor.Acola ma simteam extraordinar de bine, eram mai aproape de cer, pe care il simteam ca pe ceva tainic si catre care simteam ca trebuie sa tind!
Pe o scandura, asezata cu greu intre doua crengi, era intreaga mea avere: carti, carti, o gramada de carti, pe care le citeam de cate trei , patru ori.Imi dadusem seama ca o carte trebuie citita de cateva ori ca s ao intelegi pe deplin, simtindu-i de fiecare data alt gust .
Si vedeam de acolo , de langa cer,tot satul, frumos insiruit de-a lungul drumului, cu casute albe, pline de verdeata……dar ceea ce imi placea si ma fascina in acelasi timp erau niste ruine, de fapt ziduri incepute si neterminate, ale unei biserici; erau in aceeasi curte cu locasul in care se oficiau duminica d eduminica slujbele.De cate ori ma duceam acolo, trebuind sa cer voie bunicului, ma cuprindea o frica inexplicabila, amestecata cu evlavie……Zidurile erau acoperite de buruieni, era si zmeura intr-unn colt, lipseau caramizi multe , iar in locurile goale erau cuiburi de turturici….le speriam de fiecare data, curioasa ca un copil sa la ating, sa le simt zbuciumul.
Ceea ce ma mai atragea era un perete din care au fost desprinse caramizi si era ca un fel de scara , pe care puteam urca pana sus.Acele ziduri fusesera incepute de bunicul meu si lasate in paragina caci sistemul care a imbratisat minunea comunista la noi, a considerat ca un om ca el si preot pe deasupra, cu o buna influenta aspra satului, nu mai trebuia sa propovaduiasca Sfanta Scriptura, fiindu-le frica de o revolta……l-au inchis timp de 15 ani si l-au plimbat prin toata tara, dar despre asta iti voi vorbi mai tarziu.
Cat am fost copil , am crescut cu el langa mine si despre tot ceea ce am vorbit si-a pus amprenta asupra mea.
Eram 9 nepoti, caci bunica mea , pana sa ramana singura , nascuse deja 5 copii, iar fiecar edintre ei aveau , la randul lor, copii.Inchipuie-ti ce era la masa cand ne strangeam si cum incerca Parintele Ioan sa se impuna in fata “hoardei de barbari” ce invadau bucataria!
Cand imi aduc aminte, ma incearca un suras si o nostalgie….
In fiecare dimineata , cand ma trezeam, ochii imi picau pe o icoana primita dar de la niste maicute duse in pelerinaj la mormantul Mantuitorului, la Ierusalim.Asezata in mijlocul peretelui, gatita cu stergar din borangic tesut in razboi, era privita cu sfintenie si smerenie.
Mica fiind , ochii Mantuitorului ,blanzi, ma urmareau intreaga zi si ma dojeneau cand faceam vreo boacana;acum ,realizez ca aceeasi privire trebuie sa o avem fiecare dintre noi si sufletul sa ne fie descatusat de orice rautate si invidie.
In fata icoanei, seara de seara , bunii mei si intreaga liota de nepoti , ne rugam .Noi copiii , nu faceam acest lucru fiindca eram convinsi, ci mai mult sub imboldul bunicului…..stia el ca aceste momente imi vor ramane in amintire si ca atunci cand voi simti, vor fi asternute cu litere ferme, mirosind a vara si o lacrima stand sa rasara in coltul ochiului….Tot in fata icoanei ne stergeam lacrimile dupa vreo boacana descoperita de bunul meu….
Imi amintesc fata-i brazdata de ani , incadrata de o frumoasa barba colilie, pe care in fiecare dimineata, si-o pieptana cu gesturi sigure si maiestoase.Era fascinant sa il urmaresc dimineata d edimineata, avea o prestanta pe care atunci nu i-o remarcasem, dar acum, realizez ce-mi atragea ochii d ecopil.Avea o forta interioara, o verticalitate spirituala care , fara sa vrei te invaluia si atragea ca un magnet.In unele zile reuseam sa il determin sa imi depene din amintirile lui…..Ceea ce l-a impresionat cel mai mult in viata sa, asta am dedus eu din vorbele lui, a fost faptul ca in inchisoare s-a definit spiritual ,
langa el avand oameni destepti, profesori, medici, care , ca si el, fusesera sechestrati din cauza convingerilor si ideilor……Zi de zi, fiecare impartasea celorlalti colegi de celula din ideile lui ,…… si gandeste-te ce prelegeri sustineau acei oameni!La ce nivel se discuta acolo!
...ganduri la subiect, - de DESTIN la: 10/07/2004 17:03:59
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Interesant de dezbatut,cum priviti anumite intrebari si raspunsuri puse si date de ISUS CRISTOS si discipolii sai?
Intr-o zi ISUS CRISTOS isi intreaba discipolii:"Cine zic oamenii ca sunt Eu?"(Luca9.18)
Iata raspunsul discipolilor:"Unii zic ca esti Ioan Botezatorul;alti zic ca esti Ilie..."(Luca 8.19)
"Dar voi",i-a intrebat EL,"cine ziceti ca sunt?"(Luca 9.20)
La asemenea raspunsuri,nu mergi cu gandul/nu crezi,la/in NEMURIREA SUFLETULUI la REINCARNARE?...Cum se poate afirma ca cineva aste ,unul sau altul care este mort de mult,daca nu se subintelege ideea SUFLETULUI NEMURITOR-REINCARNAREA?
Un alt ex.din BIBLIE:cand ISUS CRISTOS si discipolii sai intalnesc un orb din nastere,discipolii intreaba:"Invatatorule,cine a pacatuit acesta sau parintii lui,de s-a nascut orb,in pantecul mamei sale?
Nu se subintelege existenta unei vieti anterioare?In raspunsul dat de ISUS CRISTOS discipolilor sai,mai este un aspect important de explicat:"Nu e vorba ca el sau parintii sai au pacatuit..."Ce cunostea Invatatorul din legea ebraica? o infirmitate inseamna o incalcare a legilor,...
Un alt ex.intr-un moment de mandrie Ilie da ordin ca cei 400 de profeti ai lui Baal sa fie decapitati...putem intui de ce la randul sau a fost decapitat,...Una din legile enuntate de ISUS CRISTOS spune:"...cei ce vor scoate sabia,prin sabie vor pierii."Iata cum Ilie si-a primit pedeapsa cand a revenit pe pamant in persoana lui Ioan Botezatorul.ISUS CRISTOS stia cine este si ce va urma,...nu l-a aparat ,pentru ca justitia divina sa-si urmeze cursul.
Cum comentati este interesant de urmarit,pareri si ganduri personale din trairi si simtiri personale.
Biserica a inventat lucruri ce a inspaimantat pe oameni... la un moment dat,se credea decat in FORTE ALE RAULUI,infern si suferinta vesnica.Evolutia spirituala in drumul catre DUMNEZEU o urmeaza SUFLETUL NEMURITOR.
Cine locuieste in RAI ,cine locuieste in IAD, daca nu sufletul?
Numai dragostea,bunatatea,mila,iertarea si intelepciunea ne conduc pe drumul LUMINII.Totul vine de la DUMNEZEU,insa in sens spiritual,viata divina incepe cand omul isi da seama ca nu este numai un stomac,un sex,o faptura din carne si oase,ci un spirit,un SUFLET NEMURITOR.Sa gandim si sa actionam cu inima si sufletul,aici se afla adevarata lumina.
Aminteam mai devreme ca Biserica isi are vina ei...nu eu o judec,DUMNEZEU este cel care ne judeca...crestinii nu cunosc adevaratele lor posibilitati.S-a spus /se spune ,ca dupa moarte,ei vor mergesa se aseze in dreapta Tatalui pentru ca au fost la slujbe in fiecare duminica,sau ca vor ramane in infern sa fiarba intr-un cazan.Ca si cum ar fi atat de simplu sa mergi sa te asezi in dreapta Tatalui!
INTELEPCIUNE si LUMINA revarsate in sufletele noastre nemuritoare.

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.
harul, implinirea poruncilor si iubirea - de pr Iulian Nistea la: 25/07/2004 21:11:02
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
Ioan 14 :
15. De Mă iubiţi, păziţi poruncile Mele.
16. Şi Eu voi ruga pe Tatăl şi alt Mângâietor vă va da vouă ca să fie cu voi în veac,
17. Duhul Adevărului, pe Care lumea nu poate să-L primească, pentru că nu-L vede, nici nu-L cunoaşte; voi Îl cunoaşteţi, că rămâne la voi şi în voi va fi!
18. Nu vă voi lăsa orfani: voi veni la voi.
19. Încă puţin timp şi lumea nu Mă va mai vedea; voi însă Mă veţi vedea, pentru că Eu sunt viu şi voi veţi fi vii.
20. În ziua aceea veţi cunoaşte că Eu sunt întru Tatăl Meu şi voi în Mine şi Eu în voi.
21. Cel ce are poruncile Mele şi le păzeşte, acela este care Mă iubeşte; iar cel ce Mă iubeşte pe Mine va fi iubit de Tatăl Meu şi-l voi iubi şi Eu şi Mă voi arăta lui.
22. I-a zis Iuda, nu Iscarioteanul: Doamne, ce este că ai să Te arăţi nouă, şi nu lumii?
23. Iisus a răspuns şi i-a zis: Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi cuvântul Meu, şi Tatăl Meu îl va iubi, şi vom veni la el şi vom face locaş la el.


Acestea sunt cuvintele Domnului catre ucenicii Sai, scrise de Sfantul Apostol si Evanghelist Ioan, care mai apoi adauga in intaia sa Epistola, capitolul 3 :

24. Cel ce păzeşte poruncile Lui rămâne în Dumnezeu şi Dumnezeu în el; şi prin aceasta cunoaştem că El rămâne în noi, din Duhul pe care ni L-a dat.

Intr-adevar, Domnul ne-a dat "arvuna Duhului" (2 Corinteni) in inima noastra, ne-a dat ca sa gustam deja Imparatia lui Dumnezeu in viata de aici. Ea incet-incet intra si "invadeaza" viata noastra, pe masura implinirii poruncilor. Spune Sfantul Marcu Ascetul (Despre legea duhovniceasca, in Filocalia, vol.1):

190. Domnul e ascuns in poruncile Sale. Si cei ce-L cauta pe El, il gasesc pe masura implinirii lor.
191. Nu zice: Am implinit poruncile si n-am aflat pe Domnul. Caci ai aflat adeseori cunostinta impreuna cu dreptate, cum zice Scriptura. Iar cei ce-L cauta cum se cuvine, vor afla pace.
192. Pacea este izbavirea de patimi. Dar ea nu poate fi aflata fara lucrarea Duhului Sfant.
193. Altceva e implinirea poruncii si altceva virtutea, chiar daca acestea se prilejuiesc una pe alta.
194. Implinirea poruncii sta in a implini ceea ce s-a poruncit, iar virtutea, in a placea adevarului ceea ce s-a facut.


Despre aceste "trepte" in implinirea poruncilor vorbeste si Sfantul Maxim Marturisitorul (Mistagogia XXIV), foarte clarificator:

Iar credinciosi (I), virtuosi (II) si contemplativi (III) a numit pe începãtori (I), înaintati (II) si desãvârsiti (III), care pot fi numiti si robi (I), lucrãtori cu plata (II) si fii (III), ca cele trei cete ale celor ce se mântuiesc.
(I.) Robi sau credinciosi sunt cei care împlinesc poruncile de frica amenintãrilor stãpânului si lucreazã cu bunãvointa cele încredintate.
(II.) Lucrãtori cu plata sunt cei ce poartã, de dorul bunãtãtilor fãgãduite, greutatea si arsita zilei, adicã necazul legat de viata aceasta din osânda protopãrintelui si ispitele care, din cauza ei, trebuie suportate pentru virtute. Acestia schimbã întelepteste, prin hotãrâre de bunã voie, viatã cu viatã, cea prezentã pentru cea viitoare.
(III.) Iar fii sunt cei care nici de teama amenintãrilor, nici de dorul celor fãgãduite, ci în temeiul unui mai statornic si al unei deprinderi în înclinarea si dispozitia voluntarã a sufletului spre bine, nu se despart niciodatã de Dumnezeu, ca acel fiu, cãtre care s-a zis: « Fiule, tu totdeauna esti cu mine si ale mele cu ale tale sunt » (Lc. 15, 31).
Acestia sunt prin afirmare voluntarã si prin îndumnezeire în har, atâta cât le este îngãduit oamenilor, aceea ce este si e crezut Dumnezeu dupã fire si cauzã.


Iar poruncile, le stie fiecare: "Sa va iubiti unii pe altii, precum Eu v-am iubit pe voi", adica atentia la aproapele si cele ce-i sunt legate, cum spuneam mai demult intr-un mesaj aci : http://www.cafeneaua.com/node/view/574&comment_page=2?mode=2&order=1&threshold=7&comments_per_page=90#4848 (mesajul #4848, daca linkul nu se afiseaza bine).

Toate cele bune.
Iarta lungimea raspunsului.

pr_iulian

- http://www.nistea.com (Nistea's Page)
- http://www.egliseroumaine.com (Biserica Ortodoxa Româna "Sfintii Arhangheli" din Paris)
- http://www.orthodoxesaparis.org (un site des orthodoxes de toute juridiction canonique en France)
#18370 (raspuns la: #18219) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Zer0_degree_c@yahoo.com va zice mai multe despre Satan - de (anonim) la: 03/08/2004 12:23:47
(la: Vremuri tulburi)
Am auzit si am vazut si eu o multime de semne satanice. Copii nu va faceti griji. Multe se vor intampla in lume pana ce va veni sfarsitul. Va spun copii pt. ca sunt trecut prin chestii de genul acesta. Am avut si vizite ale “domnishorului nostrum iubit”, nenea draq.
Semne satanice?! Va spun eu sa va lasati de chestii de astea caci incetul cu incetul veti deveni obsedati de semne. Serios! La ce ne trebuie noua sa stim care sunt semne satanice si care nu? Semne sunt peste tot. Din cele mai vechi timpuri, oamenii au cautat sa distinga binele de rau. Astfel noi oamenii am facut semnele acestea. Nu sunt semnele draq-ului. Sunt semne date de noi pt. a distinge aceste doua chestiuni: binele si raul. Nici Dumnezeu nu are un semn al sau sau o pecete sau cine stie ce alt ceva, asa cum scrie in Sfanta Scriptura.
Aceste numere, nume, animale (leu, vitel vultur, om, etc. plini de aripi si de ochi) nu sunt decat semnificatii. Nu exista in sensul literal al cuvintelor.
Ganditi-va mai bine ca Dumnezeu este dragoste suprema, mila eterna etc. Dumnezeu este simpitudine. El nu e compicat asa cum vedem noi. Cu semne cu nume cu alea, alea. Vreti un nume pt. Dumnezeu?! DRAGOSTE: Ioan 3:16 "Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul lui Fiu pentru ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica".
Daca tot mai cautati chestii de genul asta, ducetiva mai la mormoni sau la masoni si veti gasi semne si ritualuri de va saturati. Sau vizitati www.luciferlink.org si veti gasi semne pe undeva la “photos”. Dar nu uitati! Numele Domnului este DRAGOSTE. Si al rivalului Sau este URA. Atat trebuie sa stiti despre chestii de genul asta. Srieti-mi!
Un ansamblu de o inestimabilă valoare , - de DESTIN la: 04/08/2004 01:48:07
(la: Istoria Canonului ne obliga sa cercetam Istoria Bisericii)

1945 Decembrie, doi ţărani egipteni au descoperit în apropierea satului Nag Hammadi un vas de pământ conţinând treisprezece suluri de piele.
Acestea cuprindeau texte biblice, datând de la sfârşitul secolului al IV-lea şi începutul celui de-al V-lea. Între acestea se aflau:
Evanghelia lui Toma;
Evanghelia Adevărului;
Evanghelia Egiptenilor;
Evanghelia Mariei;
Evanghelia lui Filip,

Un ansamblu de o inestimabilă valoare pentru cunoaşterea literaturii creştine timpurii, cu nimic mai prejos de Evangheliile cunoscute.
Este vorba de documente originale ce aparţinuseră evreilor fugiţi din Palestina, care avuseseră privilegiul de a-l fi cunoscut personal pe Iisus.

Ansamblul sulurilor de piele cuprinde 52 de documente ce abordează subiecte gnostice creştine dintre cele mai importante: elementul feminin al divinităţii, natura lui Dumnezeu, natura lui Christos, suferinţa, moartea, învierea lui Christos.

De ce fuseseră îngropate aceste texte şi cum se explică faptul că rămăseseră necunoscute timp de aproape două mii de ani? Motivul este că un sobor de episcopi le etichetase drept eretice către jumătatea secolului al doilea.

Episcopul Irineu din Lyon scrisese către anul 180 cinci volume intitulate Respingerea şi desfiinţarea aşa-zisei cunoaşteri care începeau prin făgăduiala de a denunţa ideile celor ce propovăduiau erezia. Astfel, el ataca o evanghelie celebră numită Evanghelia Adevărului pe care o considera deosebit de periculoasă.

Cincizeci de ani mai târziu, Ipolit de la Roma a scris o altă "respingere" masivă a oricărei erezii, pentru "a dezvălui şi a respinge blasfemiile deosebit de eretice".

Potrivit tradiţiei eretic era cel care se abătea de la adevărata credinţă. Dar ce anume definea această adevărată credinţă? Şi de ce era numită astfel?

Primele comunităţi creştine, din vremea apostolilor, aveau aceeaşi credinţă şi se rugau împreună; toţi respectau autoritatea apostolilor.

Între grupurile de creştini circulau numeroase Evanghelii precum cele ale lui Matei, Marcu, Luca, Ioan dar şi Toma, Filip, a Adevărului etc. ca şi imnuri secrete atribuite lui Iisus sau discipolilor Lui.

De ce s-a modificat această situaţie către sfârşitul secolului al doilea? De ce creştinismul s-a transformat într-o instituţie ce avea în frunte o ierarhie pe trei niveluri: episcopi, preoţi şi diaconi care se dădeau drept păzitorii singurei "adevărate credinţe"? Cine a operat aceste schimbări şi din ce motive? De ce anumite texte au fost excluse şi declarate "eretice"?

În ochii lui Irineu, gnoza era cea mai nefastă dintre deviaţii. Ea se baza pe experienţa personală şi pe unirea cu Dumnezeu, minimaliza rolul preoţilor şi episcopilor şi se opunea constituirii unei puteri bisericeşti.

Aşadar, episcopul din Lyon s-a apucat să distrugă gnosticismul, descurajând demersul personal în favoarea unei credinţe colective, indiscutabile, graţie instaurării unor dogme definitive. Astfel s-a întâmplat ca Noul Testament încăput în mâinile lui Irineu să fie cernut prin sita deasă, prescurtat, adăugit sau modificat după interes, pentru a ajunge la ansamblul de texte ce se cunoaşte astăzi.




Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

Din ziarul COTIDIANUL - de anita47 la: 07/08/2004 18:23:16
(la: Ion Antonescu - erou sau criminal de razboi)
Un istoric britanic este de parere ca

Maresalul Ion Antonescu da bine la Palatul Victoria

Ca reactie la criticile de peste hotare conform carora Guvernul nu a facut tot ceea ce trebuia in problema maresalului Antonescu, istoricul Dennis Deletant, profesor la Universitatea din Londra, care si-a petrecut ani buni studiind arhivele referitoare la Ion Antonescu, este de parere ca prezenta unui tablou al maresalului in galeria prim-ministrilor expusa la Palatul Victoria nu trebuie interpretata ca un gest admirativ fata de personalitatea acestuia. „Nu este vorba despre faptul ca Guvernul aduce laude maresalului, ci despre un act cu semnificatie istorica. Aceste tablouri au o valoare istorica, iar romanii trebuie sa-si cunoasca trecutul“, a explicat istoricul britanic.
Dennis Deletant a mai aratat ca autoritatile de la Bucuresti au pus in aplicare o serie de masuri privind inlaturarea din spatiile si institutiile publice a statuilor si tablourilor infatisandu-l pe maresalul Ion Antonescu, fapt semnalat si in presa britanica. Pe de alta parte, Dennis Deletant apreciaza insa ca in tara noastra a avut loc un holocaust deoarece dintre cei 147.000 de evrei deportati in Transnistria din Basarabia si Bucovina au supravietuit in jur de 50.000. Alti 150.000 de evrei ucraineni din Transnistria ar fi murit in timpul ocupatiei romanesti a regiunii. Totusi, istoricul britanic mai spune ca in fostul Regat majoritatea evreilor au supravietuit celui de-al doilea razboi mondial. „Poporul roman nu este antisemit, dar exista romani antisemiti“, a concluzionat Dennis Deletant, aflat in Romania pentru a participa la seminarul international „Holocaustul in romania“, organizat de Institutul de Istorie Militara, Universitatea din Tel-Aviv si centrul de Studii Ebraice „Goldstein Goren“.
Participantii la seminar au primit un mesaj din partea ministrului Apararii Nationale, Ioan Mircea Pascu, care a citat spusele rostite de premierul Adrian Nastase la deschiderea cursului „Istoria Holocaustului“ la Colegiul National de Aparare.

Alina Voaides

#19304 (raspuns la: #19301) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Biserica nu e o institutie - de pr Iulian Nistea la: 12/08/2004 18:10:08
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
Alice, Biserica nu e in primul rând o institutie, ale carei dogme sunt ideologii, si care te da afara daca nu spui cum spun "statutele" ei !

Am mai scris despre chestiunea asta pe acest forum :
- http://www.cafeneaua.com/node/view/574/8616#8616 (samânta coruptiei in institutie)
- http://www.cafeneaua.com/node/view/574/5984#5984 ("institutia bisericii")

Ci Biserica este comunitatea celor ce cred in Iisus Hristos ca Domn si Dumnezeu (Ioan 20, 28). Biserica e legata de taina credintei.

Dar despre cei care au alta credinta decât cea propovaduita de Apostoli si de ucenicii lor si de ucenicii ucenicilor lor, credinta confirmata de "constiinta Bisericii" in timp si spatiu, ei bine, despre acestia nu stim ce sa zicem. Pur si simplu nu stim !

Dar vedem in Biblie ca oameni care l-au intânit pe Iisus l-au recunoscut; altii nu l-au recunoscut... De asemeni, profetii din Vechiul Testament, vedem din profetiile lor, l-au "vazut" si recunoscut pe Mântuitorul.

Tot asa, deci, tot omul, fie ca zice despre sine ca are credinta, fie ca zice ca n-are, sau ca are o alta, când va trece in viata cea vesnica ve recunoaste sau nu pe Iisus Hristos ca Domn si Dumnezeu. Unii, chiar pacatosi foarte si patimasi, vor fi cu El, altii vor alege sa-i intoarca spatele, cum demonii deja au facut-o.

Dar ce stim noi despre acestea ??

Toate cele bune.
pr_iulian
#19663 (raspuns la: #17051) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Preoti homosexuali - de irina fiorentina la: 13/08/2004 14:13:39
(la: Preoti homosexuali?)
Eu nu ii apar pe homosexuali sau in acest caz pe preotii care au decis sa fie astfel. Homosexualitatea poate fi un caz (de multe ori experiente nefaste din copilarie isi pun amprenta asupra obiceiurilor sexuale), un viciu sau simplu o pornire naturala din cauze inca de studiat...
Vroiam doar sa atrag atentia ca Biserica de multe ori incearca sa ascunda o realitate de fapt in loc sa incerce sa gaseasca adevaratele solutii. Homosexualitatea exista din timpuri stravechi si nu ar mai trebui sa fie un tabu, ca atatea altele, cum era odata. Insa cred ca e de preferat un preot homosexual (chiar si nedeclarat), decat unul pedofil (si ar trebui sa vedem ce spun unele rapoarte neoficiale despre proportia de preoti pedofili!!!)...
Ce stiu despre sfinti, era intrebarea. Destule, am facut unele studii universitare in trecut...erau un model de spiritualitate si de viata, dar timpul lor a trecut...azi se poate vorbi de misionarism, de volontariat social si ecumenic, dar mai putin de sfintenie...sau poate ca trebuie redimensionat continutul acestui cuvant si adaptat la realitatile de azi.
Pentru ca azi e dificil sa traiesti izolat ca "eremitii" in varful muntilor sau pe un stalp nepracticand altceva decat rugaciunea si meditatia. Bineinteles, cine renunta la privilegii sau la bani, dandu-le celor la nevoie sau decide sa faca donatii pentru tarile din lumea a treia, ar putea fi numit sfant...dar daca e yoghin sau ateu cum il numim?! Ar trebui convertit la crestinism pentru a putea fi numit in mod oficial sfant?! Vezi deci ca problematica e complexa, pentru ca realitatea sociala e schimbata si char mentalitatea s-a schimbat mult. Unde sa cautam azi o Maria Magdalena, un Sf. Ioan Studitul, un Sf. Gregorie Palamas...odata cu adevaratii profeti au inceput sa dispara si sfintii adevarati...Biserica Catolica canonizeaza inca sfinti (ca don Giovanni Bosco, Madre Teresa di Calcutta), a noastra l-a facut sfant pe Stefan cel Mare, chiar daca stim cate "pacate" a facut la timpul sau!
Cred ca fiecare din noi, daca ar vrea, ar putea avea in sine o parte de sfintenie, din dorinta de a intra in comuniune cu ceilalti si de a trai intr-o lume mai buna, de armonie, de intelegere si pace...
Deci, ne ramane doar posibilitatea de a descoperi sfintenia din noi...fara prejudecati sau false tabuuri...
Sper sa nu fi fost inteleasa gresit...
pe curand,
irina fiorentina.
#19719 (raspuns la: #18843) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
omuletulgoma - de enigmescu la: 16/08/2004 14:11:27
(la: Nasterea din fecioara, demonstrata stiintific ca posibila)
te inseli, draga, la fel si ceilalti care cred acestor spuse, si am sa-ti zic de ce. fiindca primul document autentic (care din pacate nu s-a pastrat pana astazi) a fost insasi "vina" scrisa pe tablita de deasupra capului lui Iisus la rastignire, vina scrisa in 3 limbi de circulatie atunci in acele locuri: "Iisus Nazarineanul, regele iudeilor" (INRI)- Luca 23, 38; Ioan 19,19-20. prin urmare Hristos era recunoscut si sub numele de Iisus, mai ales ca inca dinainte de rastignire au fost ostasi romani care au impartasit noua credinta si s-au botezat nu mult dupa aceea (a se vedea cazul sutasului roman amintit in, sa-i zicem, pilda de smerenie pe care n-a gasit-o Hristos nici la poporul ales). deci sursele lui Tacitus sunt exclusiv romane, poate si inclusiv crestine. ma intreb totusi: de ce surse putea el sa dispuna? de biblie? n-avea de unde! de evenimentele povestite prin filiera orala crestina? n-avea cum fiindca era pagan si nu impartasea credinta, nici nu fusese la vreo adunare crestina. in paranteza fie spus, numai unii persecutori si instigatori cautau sa se fofileze pe la respectivele adunari ca sa caute "vinovatii" si mai apoi sa-i suprime. dar Tacitus n-a fost nici macar unul dintre ei. el a fost un simplu istoric, atat de simplu incat nu s-a gandit ca spusele sale vor fi mai tarziu intrepretate si puse sub semnul indoielii.
#19861 (raspuns la: #19731) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Relatia cu Dumnezeu si iubirea - de pr Iulian Nistea la: 17/08/2004 01:21:28
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
Buna, mya.

La ce incercare ti-ai propus sa ma pui !

1. Relatia fiecaruia cu Dumnezeu e una mai tainica, mai personala si mai intima decat relatia de iubire dintre doi soti... Asa cum nu ne punem prietenii sa ne povesteasca despre relatiile lor intime (fara numai daca biruie perversitatea in noi), tot asa nu cerem oamenilor sa ne vorbeasca despre relatia lor cu Dumnezeu. Sfintii Parinti mergeau chiar mai departe si considerau impudic chiar si a privi pe cineva cum se roaga...

2. Acum, despre iubire suntem obligati sa vorbim, ca doar e fundamentul predicii Mântuitorului: "Porunca noua va dau voua : sa va iubiti unii pe altii, precum Eu v-am iubit pe voi". Dar si aici trebuie sa fim discreti. Cuvântul IUBIRE e atât de mare pentru noi - "Dumnezeu este Iubire", spune Sf. apostol Ioan Evanghelistul - încat ni se cuvine o oarecare prudenta in folosirea lui, mai ales ca e astazi mult intrebuitat abuziv in relatiile dintre un baiat si o fata, dintre o femeie si un barbat si in alte situatii. In plus, "iubire" si "dragoste" au atâtea conotatii astazi incat nici nu e sigur ca intelegem acelasi lucru prin acest cuvânt intr-o discutie cu cineva...

Pentru aceste motive, eu personal incerc sa folosesc alte cuvinte mai omenesti si mai accesibile (chiar daca Iubirea-Dumnezeu ramâne modelul): prietenie, relatie, relatie de prietenie, relatie personala. Iar pentru "iubirea aproapelui": atentia la aproapele, trezvia, atentia la nevoile celui de lânga noi etc.

Iarta-ma, mya, sper ca nu te-am bruscat cu aceste rânduri. Sunt insa niste clarificari importante cred pentru discursul nostru in genere, când folosim cuvinte mari ca: iubire, adevar, libertate etc.

Toate cele bune.
pr_iulian

inistea@yahoo.com

- http://www.nistea.com (Spiritualitate si Literatura)
- http://www.egliseroumaine.com (Biserica Ortodoxa Româna din Paris)
- http://www.icones-grecques.com (Icoane bizantine)
#19888 (raspuns la: #19781) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt. anonim #18748, on Sun, 01/08/2004 - 23:51 - de Paianjenul la: 19/08/2004 11:57:50 Modificat la: 25/05/2009 04:54:58
(la: SUFLETUL OMULUI - Ce-i aia?...)
1. Dintre cele citeva sute de denominatiuni care se declara crestine se pare ca Martorii lui Iehova sint cei mai convinsi ca ei detin "monopolul" interpretarii corecte a Sfintei Scripturi. Realitatea este ca,

a. toate denominatiunile pot sa aiba parti din adevar, dar numai una poate sa aiba tot adevarul;

b. indiferent daca acea una este denominatiunea "Martorii lui Iehova" sau oricare alta, respectiva denominatiune nu va reusi niciodata sa demonstreze celorlalte ca ea detine acest monopol al interpretarii corecte, deoarece

_Biblia este interpretabila

iar oamenii care au IQ-uri diferite, atitudini diferite, etc...

_gindesc diferit - percep diferit anumite idei/concepte/filozofii/etc...


2. Privitor la inchinarea la Isus Hristos afirmi:

"Isus nu a spus niciodata ca este Dumnezeu din contra a invatat pe toti apostolii si discipolii sa se inchine nu la El ci la Dumnezeu, Tatal sau..."

Oare?...

a. Daca Isus Hristos nu este (si El) Dumnezeu, atunci la cine se refera profetul Isaia cind zice:

"Caci un Copil ni s-a nascut, un Fiu ni s-a dat, si domnia va fi pe umarul Lui; Il vor numi: 'Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Parintele vesniciilor, Domn al pacii'." ? Isaia 9:6,7

Cum e posibil ca, unei fiinte create sa i se atribuie titlul de "Dumnezeu (tare)" ?!

b. Pe ce chestie isi permite acest Isus creat sa accepte inchinarea care i se cuvine numai Dumnezeului creator?!...

"S-a aruncat cu fata la pamint la picioarele lui Isus, si I-a multumit. Era Samaritean." Luca 17:16

c. Din Apocalipsa 22:8,9 aflam ca ingerii creati nu accepta inchinare:

"Eu, Ioan, am auzit si am vazut lucrurile acestea. Si dupa ce le-am auzit si le-am vazut, m-am aruncat la picioarele ingerului, care mi le arata, ca sa ma inchin lui.
Dar el mi-a zis: "Fereste-te sa faci una ca aceasta! Eu sunt un impreuna slujitor cu tine, si cu fratii tai, proorocii, si cu cei ce pazesc cuvintele din cartea aceasta. Inchina-te lui Dumnezeu." Apocalipsa 22:8,9,

...si totusi, un anume "Ingerul Domnului" care afirma ca numele sau este minunat, nu-i admonesteaza deloc pe parintii lui Samson cind acestia se ofera sa-i aduca inchinare:

"Si Manoah a zis Ingerului Domnului: 'Care-Ti este numele, ca sa-Ti aducem slava, cind se va implini cuvintul Tau?'
Ingerul Domnului i-a raspuns: 'Pentru ce Imi ceri Numele? El este minunat.'
Manoah a luat iedul si darul de mincare, si a adus jertfa Domnului pe stinca. S-a facut o minune, in timp ce Manoah si nevasta-sa priveau.
Pe cind flacara se suia de pe altar spre cer, Ingerul Domnului S-a suit in flacara altarului. Vazind lucrul acesta, Manoah si nevasta-sa au cazut cu fata la pamint.
Ingerul Domnului nu S-a mai aratat lui Manoah si nevestei lui. Atunci Manoah a inteles ca este Ingerul Domnului, si a zis nevestei sale: 'Vom muri, caci am vazut pe Dumnezeu.'"

Cum e deci cu inchinarea?! Unii ingeri creati nici nu concep s-o accepte... altii o accepta ca pe ceva foarte natural?... (In nici-una din instantele de mai sus nu pare sa fie vorba de ingeri cazuti...)...

#19967 (raspuns la: #18748) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
PETROM - de Crisa_ la: 19/08/2004 22:37:06
(la: PETROM, vinzare tip PSD)
Eu una n-as fi asa de sigura ca a fost o miscare corecta. Oricum, a fost o privatizare "politica". Si dau doar exemplul directorului de la PetroBrazi, Antoneta Manea, nepoata ministrului Dan Ioan Popescu si ferventa simpatizanta PSD.
Ziceai RSI de faptul ca alte companii renumite nu s-au inghesuit la licitatie. Asta pentru faptul ca, asa cum stia lume care cat de cat avea legatura cu acest domeniu, ca jocurile sunt deja facute, ca Shellul si Lukoilul "tzin" doar fatza, la fel este de presupus ca au stiut si marile companii petroliere. In alta ordine de idei, unele dintre marile firme din domeniul prelucrarii petrolului nu sunt interesate de piata din zona asta de glob ( a se vedea retragerea Amoco din '96).
Din pacate, exemplele de rafinarii pe care le-ai dat nu-s chiar cele mai fericite. Faptul ca sunt construite pe vremea comunistilor nu e o eticheta valabila in cazul acesta. Arpechimul a fost intotdeauna printre cele mai inzestrate rafinarii ale noastre, iar Brazii, dupa o perioada moarta, au inviat si merg foarte bine.
In SNP PETROM problema nu era de fapt prelucrarea titeiului si productia de produse petroliere, ci statul. Litrul de benzina iese la poarta rafinariei la pretul de 3500 lei, iar la pompa romanul il cumpara la circa 28000 lei. Diferenta o reprezinta accizele si taxele luate de stat. Fapt care, desigur, nu se va schimba prin preluarea companiei (care nici macar n-a fost facuta in totalitate, treizeci si ceva de procente raman totusi o treime, chiar daca au posibilitatea sa creasca pana la 51%). In felul acesta insa, Romania, tara cu traditie in domeniul exploatarii si prelucrarii titeiului, ramane fara sistem propriu de prelucrare si distributie a produselor petroliere.
Bumerang! - de Crisa_ la: 19/08/2004 22:52:29
(la: Banc: doi mosi pe o banca...)
Ion sta pe o piatra, obosit, amarat, desfigurat si plin de sange, cu un bumerang in mana. Trece Vasile p'acolo si-l vede.
- Ce faci Ioane? Ce-ai in mana?
- Nu stiu!
- Si ce faci cu el?
- Nu stiu!
- Atunci arunca-l.
La care Ion nervos:
- Arunca-l tu, ca eu m-am saturat!
Pt. Crisa - de RSI la: 21/08/2004 19:02:40
(la: PETROM, vinzare tip PSD)
"Oricum, a fost o privatizare "politica". Si dau doar exemplul directorului de la PetroBrazi, Antoneta Manea, nepoata ministrului Dan Ioan Popescu si ferventa simpatizanta PSD."
Nu vad legatura cu privatizarea. OMV-ul nu-i detinut de familia lui Dan Ioan Popescu.
----------------------------------------------------------------
"Ziceai RSI de faptul ca alte companii renumite nu s-au inghesuit la licitatie. Asta pentru faptul ca, asa cum stia lume care cat de cat avea legatura cu acest domeniu, ca jocurile sunt deja facute, ca Shellul si Lukoilul "tzin" doar fatza, la fel este de presupus ca au stiut si marile companii petroliere."
N-am inteles ce tin Shell si Lukoil, dar concluzia este ca piata est-europeana intereseaza numai un numar limitat de companii, ceea ce micsoreaza capacitatea de manevra.
----------------------------------------------------------------
"Din pacate, exemplele de rafinarii pe care le-ai dat nu-s chiar cele mai fericite. Faptul ca sunt construite pe vremea comunistilor nu e o eticheta valabila in cazul acesta. Arpechimul a fost intotdeauna printre cele mai inzestrate rafinarii ale noastre, iar Brazii, dupa o perioada moarta, au inviat si merg foarte bine."
Nu m-ai inteles, faptul ca au fost construite de comunisti, spre deosebire de Astra si Steaua Romana e un avantaj: nu se pune problema proprietatii, adica ele au apartinut statului roman, nu-s nationalizate. Sunt rafinarii foarte bune cu un grad inalt de complexitate. Eu vorbeam de sondele de petrol care au apartinut unor companii straine inainte de au fost nationalizate. Si ele intra in "zestrea" Petromului dar ar putea fi revendicate de fostii proprietari. Deci, inca un motiv pt. companiile straine sa evite participarea la licitatie. De altfel licitatia a fost organizata de o firma renumita de brokeri din strainatate asa ca nu cred ca a fost trucata.
Iar de acord cu tine asupra rolului nefast al statului in administrarea Petrom. De aceea cu cat rolul statului se incheie mai repede, cu atat mai bine.
#20075 (raspuns la: #19986) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...