comentarii

ion druta Balada celor cinci motanasi


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
pentru ca mi-i seaca pana - de cosmacpan la: 07/09/2010 15:58:27
(la: fa-te 'ncoa)
te jupoi de-un zambet fin
nu te uita, calimara,
plina-i toata de venin

"Balada lui Villon pentru trupeşa Margot

Frumoasa de-o slujesc şi curte-i fac
Se cade a-mi zice şui ori minte goală?
Cu ce-are ea, oricui i-ar fi pe plac,
De dragul ei încing şi scut şi pală.
Când muşterii sosesc, înşfac o oală
Şi le-aduc vin, cu mâna liniştită,
Le-aştern şi poame, brânză, apă, pită,
Zic Bene stat de-s darnici la plătit,
Poftiţi, de-ţi fi-n călduri şi cu ispită,
În ăst bordel unde ne-am pripăşit.

Dar seara, câteodată, iese tămbălău,
Margot de-apare-n pat fără para.
Nu pot s-o văd că mi se face rău;
Îi smulg surtucul, brâul, rochia,
Zălog să fie pentru partea mea.
Cu pumnii-n şold, mă suduie că-s drac,
Zbiară, se jură pe Isus că-i fac
O nedreptate. C-un ciob ascuţit
Îi scriu pe nas o buche şi-o înşfac,
În ăst bordel unde ne-am pripăşit.

Ne împăcăm apoi şi-un pârţ îmi lasă
Mai rău decât gândacul de gunoi.
Râzând, un pumn pe creştet îmi apasă,
Zice Gogo, mă bate pe ţurloi,
Şi-apoi dormim buştean, beţi amândoi.
În zori, îi chiorăie în pântec parcă,
Mă-ncalecă şi poama şi-o încearcă.
Eu gem sub ea, ca scândura turtit
De preacurvie; vlaga vrea să-mi stoarcă,
În ăst bordel unde ne-am pripăşit.

Vânt, ploaie, geruri, pita nu lipseşte,
Iar de-s curvar, curvia molipseste,
La orice sac un petec se găseşte.
La mâţă rea, rău şoarec s-a prăsit;
Ocara ne urmează şi-n gunoi,
Ne-am râs de cinste, râde ea de noi,
In ăst bordel unde ne-am pripăşit.


BALADA VESELA DESPRE CRÂSMARI
François Villon

De sulita, de lance aruncata,
de ghioaga si de buzdugan strunjit,
de barda, de sageata ferecata,
de palos, de baltag si de cutit,
de teapa si de furca otravita,
de iatagan, de cange, de custura
si de banditi pândind la cotitura
sa fie dati gramada la pamânt,
strapunsi în inimi, sfartecati pe rând,
taiati la beregati sa-i rupa chinul
si-n fund de iad sa stea cât mai curând
crâsmarii care ne boteaza vinul!
De arc turcesc, de spada-ncovoiata
le fie-mpuns burtoiul ghiftuit;
de foc grecesc le arda chica toata
si creierii le urle-n nesfârtit;
în streang le-atârne hoitul împutit
si ciuma bata-i cu vatamatura ;
ba m-as ruga sa fie trasi, cu ura,
în tepi aprinse, sa-i aud zbierând;
beli-i-ar zece gâzi de vii, rânjind
si în ulei încins sa-si iute cinu;
legati de patru cai sa vad crapând
crâsmarii care ne boteaza vinul!

Plesni-le-ar tunul capatâna boata,
lovi-i-ar trasnetul pe drum, cumplit
si-apoi o haita de dulai, turbata
le rupa halci din trupul hacuit;
orbeasca-i fulgerul ca un cutit,
zapezi si grindeni bata-i pe caldura,
uda-i-ar ploile fara masura
când umbla goi si-n preajma n-au vesmânt;
sa piara de pumnal far’ un cuvânt
si hoitul lor sa-l valureasca Rhinul;
de optzeci de ciocane piara-n vânt
crâsmarii care ne boteaza vinul!

ÎNCHINARE:
Stapâne, blestema-i-ar Domnul sfânt
sa suga pâna or crapa, veninul,
ca necinstiti si fardelege sunt
crâsmarii care ne boteaza vinul!

Cântec naiv

Iubita mea îmi poartă scrisorile-ntre sâni
şi e nebună de legat cu funii groase
Şi de adus pe-ascuns la mine-acasă
Şi de ţinut în şir cinci săptămâni.

Zic unii că-i prea mică şi nu ştie
Cum face roua fluturii să moară,
Cât puf există într-o păpădie,
De unde-şi iau motanii scorţişoară.

Dar asta n-are nici o importanţă!
Oh, ea nu conteneşte să mă cheme,
Netrebnica, în fiece vacanţă,
Cu chica spumegând de dulci blesteme!

Şi îmi trimite-un milion de poze
Lascive şi dilii pân' la ruină,
De-mi vine să sparg melci şi să rup roze,
Căci, Doamne-Dumnezeule!-i virgină.


poezie de Emil Brumaru
Balada! :P - de zaraza sc la: 20/12/2010 11:51:06
(la: Asteptandu-l pe Raizen)
La apus de soare
Mări, se-ntâlniră
Baciul ferengean
Şi cel romulan.
Şi se sfătuiră
Cum să-l prinză
Pe cel pământean.
C-are nave multe
Multe şi avute.
Dar cel pământean
Prinse-acum de veste
Şi trimise bacii
La dracu-n poveste.

Epilog
Balada se-ncheie abrupt
De către-un pământean corupt.
Care prin relaţii
Află de maşinaţii.

#588361 (raspuns la: #588335) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
La multi ani Ioni si Atomi - de httbogdan la: 07/01/2011 21:30:57
(la: De Sfantul Ion )
La multi ani mie si tuturor celor cu nume de Ion...sa bem pentru asta...Noroc!
balada lu' punct - de modigliani la: 04/02/2011 11:40:42 Modificat la: 04/02/2011 11:42:17
(la: In loc de pietre aruncate, dar din dar)
oh punct maret cit ma iubejti
cind jindu-mi apartine
te vad te chem si te urasc
dar nu mai scap de tine

in sara trista cind n-am somn
in viata cin' ma tine?
un punct maret cu raze mii
s-asa zglobii ca tine

caci de te pun tu iar te duci
si nu mai vii o viata
si iar te pling si iar te chem
cam pin' spre dimineata

p.s balada perfectibila dar plina de pathos
#595627 (raspuns la: #595625) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
mai sunt cinci zile - de PROUDFRECKLED la: 19/04/2011 14:33:08
(la: Concurs foto anotimpuri cafeneaua.com - PRIMAVARA)
reamintesc! Daca nu sunt cinci participanti, fara mine si Lascar, joaca se sisteaza din lipsa de interes.
Balada unui greier mic-Toparceanu - de Baby Mititelu la: 24/09/2011 16:20:37
(la: Salon de Toamna)
Balada unui greier mic

Peste dealuri zgribulite,
Peste ţarini zdrenţuite,
A venit aşa, deodată,
Toamna cea întunecată.

Lungă, slabă şi zăludă,
Botezând natura udă
C-un mănunchi de ciumafai, -
Când se scutură de ciudă,
Împrejurul ei departe
Risipeşte-n evantai
Ploi mărunte,
Frunze moarte,
Stropi de tină,
Guturai...

Şi cum vine de la munte,
Blestemând
Şi lăcrimând,
Toţi ciulinii de pe vale
Se pitesc prin văgăuni,
Iar măceşii de pe câmpuri
O întâmpină în cale
Cu grăbite plecăciuni...

Doar pe coastă, la urcuş,
Din căsuţa lui de humă
A ieşit un greieruş,
Negru, mic, muiat în tuş
Şi pe-aripi pudrat cu brumă:

- Cri-cri-cri,
Toamnă gri,
Nu credeam c-o să mai vii
Înainte de Crăciun,
Că puteam şi eu s-adun
O grăunţă cât de mică,
Ca să nu cer împrumut
La vecina mea furnică,
Fi'ndcă nu-mi dă niciodată,
Şi-apoi umple lumea toată
Că m-am dus şi i-am cerut...

Dar de-acuş,
Zise el cu glas sfârşit
Ridicând un picioruş,
Dar de-acuş s-a isprăvit...
Cri-cri-cri,
Toamnă gri,
Tare-s mic şi necăjit!
Tour Effel - de sami_paris74 la: 30/12/2011 18:26:38
(la: Ginduri si vise)
Când ajunse acasă la Creteil, opri « jepul » lângă un copac într-o parcare la trei sute de metri de casă, învăţase din legiune, că » un urmărit poate deveni urmăritor » îşi perfecţionase această meserie prin câteva întâmplări care avuseseră loc în Germania. O rugă pe Zahra să demareze maşina şi să plece în altă parcare, mult mai departe de locuinţa unde lăsase rucsacul plin cu bani. Avea o memorie fantastică a lucrurilor învăţate cândva, aşa că aştepta mai mult de o oră. O rugă să plece cu maşina şi să-l aştepte la Tour Eiffel, în parcarea de lângă Sena, chiar acolo de unde se făceau călătorii cu vaporul.
Observă o echipă de poliţişti civili care urmăreau casa ascunşi într-o maşină cu geamuri fumuri, unul dintre poliţişti îşi aprinse o ţigare şi a fost suficient ca să-şi de-a seama câte persoane sunt în maşină.
Era foarte cald, îşi puse gluga şi se mască, nu pierdu din ochi echipa de poliţişti, pesemne că echipa cu supraveghetorii săi se coceau bine în maşina supraîncălzită, pentru că aveau motorul oprit la maşină şi aparatul de condiţionat aerul nu funcţiona.
Cu un salt de pisică sălbatică se urcă în copacul de lângă maşină şi rămase sprijinit doar într-un singur picior şi o mână agăţată de o ramură, timp de o jumătate de oră.
Auzi poliţiştii cum râdeau, se uită mai atent şi văzu rucsacul lui aşezat pe bancheta din spate , abia atunci zvâcni că o panteră rănită, deschise portiera maşinii şi smulse rucsacul, ştia destul de bine că nu-l cunoştea nimeni, nimeni nu putea da detalii despre el, cu siguranţa sosiseră proprietarii locuinţei şi anunţaseră poliţia. Cinci minute mai târziu un elicopter de la poliţie zbura foarte aproape de gară şi autorută. Poliţiştii din maşină n-au avut timp să reacţioneze. Dispăru în noapte, ajunse la Tour Eiffel şi o regăsi pe Zahra, o sărută, aşeză rucsacul în portbagajul maşinii, apoi plecară direct spre Nice.Pe drum ai povesti istoria în întregime .
Opri maşina într-o parcare , făcură plinul în staţiunea de benzină în apropiere de Auxere , o îmbrăţişă şi ai mulţumi pentru pentru faptul că la aşteptat, » alta în locul ei putea să plece , gândi el » !
La ce-mi foloseşte maşina, dacă-mi lipseşte iubirea , răspunse ea , ca şi cum ar fi auzit ce gândeşte Dorin.


#626547 (raspuns la: #626537) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ion Nicolescu a incetat din viata :( - de euroman la: 23/02/2012 13:13:23
(la: Bizari si nebuni)
Poetul Ion Nicolescu [nascut Niculescu, dar care si-a modificat legal numele in Nicolescu] s-a nascut la data de 19 Ian, 1943 in orasul Buzau si a incetat din viata pe data de 19 Feb, 2012. Urmeaza a fi inmormantat chiar astazi 23 Feb, 2012 la Buzau.

Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!

Ion Nicolescu nu a avut deloc o viata usoara. El s-a opus constant tuturor guvernelor nelegiuite ale Romaniei si din pacate, normal, s-a ales cu consecintele "dragute" ale actiunilor sale.
Cu toate greutatile imaginabile a terminat tousi cu succes doctoratul in filosofie la Berlin.
Pe langa faptul ca a fost un poet de mare valoare, cu o cultura extraordinara, Ion Nicolescu a fost si un logician de exceptie, cu o gandire extrem de profunda.
A revenit dupa 1989 cu alte cateva poezii impresionante pe care am sa fac tot posibilul sa le recuperez si eventual sa le postez aici.
Din pacate sunt extrem de multe de spus despre Ion Nicolescu dar cel putin adaug aici Alma Venus, poezie "preluata si revizuita" de tov. Paunescu, reintitulata Traiasca Romania, k sa fie pe placul regimului ceausist [desigur fara consimtamantul autorului de drept, Ion Nicolescu, care nu se ingrijuse sa placa regimului comunist...]:

"ALMA VENUS

Noi cavaleri ai doinei noi liberi cetateni
din dragoste ne nastem din soare si polen
aluat al nemuririi pastori si militari
cu podul palmei viata ne-o mangai si ne-o ari
noi freamatul de codri noi lanciile lui
noi nu suntem o tara onor a nimanui

Vom fi stramosii vostri urmasi ne tineti minte
o clipa-n care-o mana de oameni si cuvinte
au pus un pic de suflet un pic de tricolor
ca sa-ti ramana toate in vis la locul lor
ca sa-ti ramana hora oratia-n pridvor
am pus si trup si suflet la inaltarea lor

Noi fiii tai nu ardem pe rug cuvinte mari
noi te rugam cu piatra batrana de hotar
noi te rugam cu brazda de sange de sub plug
noi fiii tai nu ardem cuvinte mari pe rug
noi fiii tai nu suntem a mare sau a mic
noi te rugam cu viata si nu cerem nimic

Tot ce doreste tara asa se implineasca
Moldova si Ardealul si Tara Romaneasca
sa aiba vecinic pace si dragoste sa nasca
Moldova si Ardealul si Tara Romaneasca
Moldova si Ardealul si Tara Romaneasca
copii frumosi si liberi si vivat sa traiasca

Traiasca Romania Traiasca Tricolorul
Traiasca – Alma Venus – Maria Sa Poporul"
[Vox Populi, Vox Dei]

Dumnezeu sa-l odihneasca in pace pe Ion Nicolescu!
*** - de paula_vs la: 21/03/2012 10:45:34
(la: in-departare)
cuvinte ca iara, dara in loc de iarasi, dar nu au loc decat poate in balade,sincer e varza ce ai scris,nu merge nici la clasa a cincea
monte - de zaraza la: 09/08/2012 00:46:43
(la: Patapievici: Conducerea ICR isi prezinta joi demisia)
m-am gandit la tine cand am citit asta :)

http://www.revista22.ro/articol.php?id=16780


Bine ați făcut că ați pus ICR-ul cu botul pe labe!

de Vlad Zografi

Recunosc, am ezitat să scriu despre Institutul Cultural Român pentru că mă strivea vinovăția. A sosit însă ceasul să mărturisesc: da, am fost unul dintre profitorii ticăloși trimiși în misiune să-și denigreze țara. Acum vreo patru luni m-am înhăitat cu bine-cunoscuta cosmopolită Ioana Pârvulescu și am fost la Stockholm să ținem o conferință la Institutul Cultural Român despre un scriitor îndoielnic, maestru al deriziunii și cinic reprezentant al burgheziei: Ion Luca Caragiale. Mai mult, am îndrăznit să vorbim și despre un suedez de o moralitate dubioasă, pe nume August Strindberg. În josnicia mea am mers până-ntr-acolo încât să-l pomenesc chiar și pe un reprezentant al imperialismului britanic: William Shakespeare. Sunt copleșit de rușine.
Noroc cu ochiul vigilent al USL-ului, care a văzut imediat, din primele clipe ale instalării la putere, că izvorul tuturor relelor din patria noastră e Institutul Cultural. De-acolo e sabotată economia națională, scriitorii și artiștii vânduți ocultei culturale împiedică sistematic construirea autostrăzilor, smulg medicamentele de la gura bolnavilor, îi deturnează pe elevi de la studiu, destabilizează întreprinderile mici și mijlocii, prăbușesc leul. Și, mai presus de toate, își denigrează țara. În nemărginita lui înțelepciune, USL-ul a acționat prompt.
Și bine a făcut. M-am convins imediat ce am sosit la Stockholm cât de perfid este acel cuib al reacțiunii numit Institut Cultural Român. Diabolicul Dan Șafran a complotat să organizeze acolo o expoziție Isidore Isou, pe care suedezii (nu doar românii!) se-nghesuiau s-o viziteze. Unde erau frumoasele noastre ștergare populare, unde fotografiile cu realizările economiei naționale, unde portretele voievozilor? Nicăieri. În schimb, pe pereți, pagini uriașe conținând un text într-o limbă străină (franceză!) și desene reprezentând femei goale – când știe toată lumea cât de pudică e țăranca din spațiul carpato-danubiano-pontic. Apoi, la începutul conferinței, același Dan Șafran s-a lăudat că a susținut traducerea unor cărți de literatură, ignorând complet lucrările marilor noștri savanți despre daci și traci sau despre lupta de clasă. Cât cinism! Și publicul? În loc să văd în sală costume populare din toate regiunile țării, mai mult suedezi! Ce căutau, mă rog, spălăciții ăia pe pământul românesc de la Stockholm? Nu mai aveau loc în restul orașului?
Și-au permis să vină acolo scriitori suedezi, ca Magnus Florin, actori de la Teatrul Dramaten, racolați de agenții institutului. Mai recunosc și că, în ticăloșia mea, în loc să vorbesc neaoș românește, am folosit engleza, limba imperialismului. În discuția cu Magnus Florin am aflat că Institutul Cultural Român de la Stockholm e cel mai activ dintre toate institutele culturale de acolo – va dați seama cât de perfid a acționat Dan Șafran, cum și-a întins el tentaculele ca să ademenească străini, în loc să-i sature pe românii noștri cu sarmale și, poate, cu ceva manele. Iar dacă la Stockholm nu sunt destui români iubitori de manele, să importe din țară, unde avem o rezervă mare.
În sfârșit USL-ul a făcut dreptate și va dărui românilor Institutele Culturale din țările străine, fiindcă aflu că asemenea acte de trădare națională nu se săvârșesc numai la Stockholm, ci și în alte capitale. Toți cei de teapa lui Dan Șafran vor simți telepatic mânia proletară și se vor retrage în culturile țărilor unde trăiesc, fără să mai întineze nobilele noastre idealuri naționale. Iar, la noile institute culturale, nobilele idealuri vor fi slujite invitând ansambluri de călușari, coruri de femei, copii și bătrâni, mititeii (aduși, cu sacrificii, din patrie) vor fi azvârliți cu praștia, cârnăciorii oltenești se vor târî pe podea și se va intona în fiecare dimineață „Deșteaptă-te, române”. Pe un altar, va fi așezată „Eterna și fascinanta Românie” ferecată în aur, iar sub altar – damigeana de zaibăr, s-aibă parte de ea toți românii care tânjesc după patrie. Nici nu va fi nevoie să se pună la intrare afișul „Interzis străinilor” – nu cred că va îndrăzni vreunul să mai calce pe-acolo.
În această imensă vinovăție a Institutului Cultural Român, am și eu partea mea de vină, știu bine că sunt un trădător de neam, drept care mărturisesc aici și promit să mă autoflagelez cinci minute pe zi ascultând discursurile lui Crin Antonescu, iar duminica cinci minute pedeapsă suplimentară cu Dan Șova.

#634678 (raspuns la: #634636) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de INSULA ALTUIA la: 21/08/2012 11:33:51
(la: Spatiu pentru tavalit de ras)
Doi proaspat arestati discuta in celula:
- De ce ai fost arestat?
- Pentru concurenta.
- Adica ?!?
- Fabricam aceleasi bancnote ca si statul ...

Intrebare: - De ce nu trebuie sa calci cu masina un tigan, care merge pe
bicicleta ?
Raspuns: - Poate fi bicicleta ta!

- De ce ai fugit din sala de operatie, inainte de a fi operat?
- Pentru ca infirmiera spunea tot timpul: Curaj, nu va fie teama, e o operatie usoara!
- Pai si?... asta nu te-a linistit?
- Nu. Pentru ca vorbea cu chirurgul!

- Bula, e a cincea oara cand intarzii saptamana asta. Stii ce inseamna asta?
- Da, probabil ca e vineri!

- D-le politist, mi-a disparut sotia... cu un an in urma.
- Si tu doar acum ne spui?
- Da, pentru ca pana acum nici eu nu puteam sa cred ca am norocu'asta!

- Din pacate, soacra dumneavoastra mai are de trait o ora, operatia nu a
reusit...
- Nu-i nimic domnule Doctor, voi rabda!

Geo si Ion, doi prieteni in varsta, se intalneau in parc in fiecare zi sa
hraneasca porumbeii, sa priveasca ratele si sa discute despre problemele
lumii.
Intr-o zi, Geo nu a aparut. Ion nu stia nimic despre asta si s-a gandit ca
poate a racit sau ceva. Dar dupa ce Geo nu a aparut pentru o saptamana,
Ion era ingrijorat. Deoarece singurele momente in care s-au intalnit au
fost in parc, Ion nu stia unde locuieste Geo , asa ca i-a fost imposibil
sa afle ce s-a intamplat cu el.
Dupa o luna Ion a venit iar in parc si - sa vezi si sa nu crezi! - aparuse
Geo!
Ion a fost foarte fericit sa-l vada si l-a intrebat: "Pentru numele lui
Dumnezeu, Geo, ce s-a intamplat cu tine?"
Geo a raspuns: "Am fost in inchisoare."
"Inchisoare?" striga Ion. "Pentru ce?"
"Ei bine," a spus Geo , "O stii pe Maria, chelnerita draguta blonda de la
cafeneaua unde merg cateodata?"
"Da", a spus Ion, "Imi amintesc de ea. Ce e cu ea? "
"Ei bine, ea a depus plangere de viol impotriva mea si la cei 89 de ani
ai mei, am fost atat de mandru, incat atunci cand am ajuns in instanta -
am spus "vinovat!".
"Bine, si ti-au dat doar o luna pentru viol?"
"Ei, nu, judecatorul ala cretin mi-a dat 30 de zile pentru marturie
mincinoasa!"

La un coafor, patronul a instalat un papagal colorat la intrarea in
salonul lui. De fiecare data cand o femeie anume trecea prin fata salonului de coafura, papagalul ii zicea :
- Ei, Curva! Ei, Curva!
Intr-o zi, satula de pasare, fata intra in salon si se plange patronului.
Pentru a-l pedepsi, patronul decide sa vopseasca papagalul in negru.
Cateva zile mai tarziu, femeia trece din nou prin fata salonului de
coafura si papagalul ramane mut. Mirata, tanara se opreste si-i spune:
- Hei!! Acum nu mai spui nimic?? Nu mai faci pe smecherul?!
Papagalul ii raspunde cu calm:
- Cand sunt in smoking, nu vorbesc cu curvele!!!!!!!!
Avem nevoie de-o parodie dupa Ion Minulescu - de Horia D la: 19/03/2013 07:45:28 Modificat la: 19/03/2013 07:47:01
(la: RADETI CU ION PRIBEAGU)
Reflexe amare fostei mele pule
de Ion Minulescu


Când vezi trecând fetiţe care te bagă-n boală,
Când vezi atâtea ţâţe şi-atâtea pulpe goale,
Şi când constaţi că pula rămâne veşnic moale,
Că doarme în izmene şi nu vrea să se scoale,
Când o ştiam pe vremuri atâta de fudulă,
Şi chiar neobrăzată şi veşnic nesătulă,
Mă-ntreb cu-amărăciune de ce-i mai zice pulă?

Când astăzi nu serveşte decât pentru pişare?
Şi chiar şi-atunci când pişă , te pişă pe picioare?
În loc să-i zică pulă, să-i zică pişătoare!
Să-i zică gumilastic sau chiar veceu anume,
Da pentru veche-i faimă şi marelui renume,
Să nu-i mai zică pulă pentru nimic în lume!

Că numele de pulă legat e de futai,
De ce s-o cheme pulă, atunci când trec alai,
Pe stradă mii de pizde, să facă pe niznai?
Mai bine să ţi-o tai şi la pisici s-o dai.

Pe vremuri de vedea o fustă, se ridica pe burtă
Şi se scula de-un metru, pe cât era de scurtă,
Că azi în loc de burtă se trage înspre craci,
Că ai ajuns acuma pe dânsa să te caci,
Când inima şi ochii-ţi poftesc şi-ai vrea să fuţi,
Ea doarme, n-o aţâţă nici sânii desfăcuţi
Nici bucile n-o saltă sub foşnetul mătăsii
Păi să nu-i fuţi Cristosu' şi Adormirea mă-sii?

De-aceea în amintirea măreţelor victorii
Şi preacinstind trecutul încununat de glorii
Găsesc că-i o insultă zadarnică, cumplită,
Că-această rămăşiţă uscată, smochinită,
Care-a ajuns o biată ciosvârtă inutilă,
Acestă stârpitură căreia-i plângi de milă,
Această căcărează, acest ciot de canulă,
Să poarte încă titlul imperial... de Pulă.
#643739 (raspuns la: #643738) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
mai degraba "La capatul tunelului" :-)... - de mireille la: 24/09/2003 08:27:47
(la: Romania e in rahat pan' la gat. Solutia?)
Solutia ar fi o combinatie intre Ion Antonescu si Vlad Tepes - n-as putea spune cu exactitate care ar trebui sa fie proportiile...

Lasand gluma la urma, nu stiu cine ar putea sa mai dea raspuns la aceasta intrebare avand in vedere faptul ca cei care ar putea schimba situatia aleg calea exilului... citesc mereu declaratii ale liceenilor romani medaliati ai olimpiadeor internationale si mai am o speranta ca isi vor tine promisiunile catre ei, daca nu cumva sunt doar comentarii pentru presa... nu stiu, vom vedea...
Cel mai rau ar fi sa ma inchida! Si nu se poooaaateee... - de Alina Momanu la: 27/09/2003 03:38:40
(la: Participare la forum cu numele real?)
Sa fii cinstit cu altii si sa te minti pe tine?
Sa spui ce simti azi, sa semnezi "eu"! Iata marea eliberare!Am incercat cu juma’ de nume: rezultat ambiguu. Cand am spus ca doare, sufletul meu se zvarcolea deja in tarana. Si-a TREBUIT sa semnez! A trebuit!
Am citit aproape tot ce-ai scris aici: nimic aberant sau condamnabil social (caci tie de societate ti-e teama, nu?) Nesansa a facut sa intalnesc putini oameni atat de coerenti ca tine, poate nici pe jumatate atat de curajosi. Iata un fragment structurat ca la carte, dupa toate teoriile textului argumentativ, uite si "nu"-ul polemic, si...Ce motive ai avea sa...
Da’ eu nu vreau sa te conving, Dogmatic.
De cinci luni invat sa respir, sa ma bucur de tot ce primesc, si chiar daca vreau mai mult, n-am sa mai spun niciodata "mai da-mi!".
Multumesc ca esti aici.Tie si celorlalti.
Gandurile voastre sunt acum aer pentru mine.
P.S.Alina Momanu
#503 (raspuns la: #323) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
re la blog - de papadie67 la: 06/10/2003 17:21:20
(la: Despre fotografie)
Precum frumos ai aratat in preambulul la-ntrebare, pe artizanul ce picta la-nlocuit treptat un tehnician cu o cutie neagra si-un buton.
Nu pana la extinctie, dar aproape.

Acuma, dintre tehnicienii nou-veniti, pe unii faptul ca aceasta tehnica nu era chiar de tot simpla, i-a ajutat in aspiratia de a deveni artisti, la randul lor. Caci nu-i asa, cu-atata sansa de-a gresi-i mai mare, cu-atat mai mult precizia tinde sa devina Arta.

Ceea ce ne arata cat de multa Arta-i in selectarea unei poze reusite, dintre cateva zeci ce pot fi programate sa se traga-ntr-o secunda...
Arta are un pret, iar pretu-i dat si de Timpul investit in crearea ei, printre multe altele.

"Va disparea oare aparatul foto clasic?" Nu, asa cum Ford nu l-a ucis
pe Lamborghini (n-am gasit ceva mai cronologic potrivit-iertare!) cu-a sa banda rulanta.
Va deveni rarisima Camera cu argint? E zic ca Da. Si va fi scump si fancy s-o folosesti, peste vreo douash-cinci de ani.

Caci "time is money", iar eu si gloata vrem finete maxima la preturi minime si cat mai repede si cat mai mult! paine si circ acuma vrem, c'atat ne duce sfera aproximativa ce ne-am aflat cu ea pe umeri.

musical background: aria lui Randy McDonald, playing loud, cu un superb cor de-avocati. La pupitru, un PR (public relations), nici alb nici negru, nici "om" nici muiere, nici de dreapta nici de stanga, cu-n discret tatuaj abia vizibil prin tuxedo, de culoarea unui galbior verde.
Atunci, vant bun! - de Alice la: 08/10/2003 04:22:13
(la: Singuratatea a devenit o boala rusinoasa?)
Pentru mine libertatea n-are metafore. Cum as putea cand tot ce ma-nconjoara poate oricand muri? Ai sa zici: acelasi lemn, alta flacara. Da, dar cenusa-i tot aceeasi: doar incalzeste, pe cate unii...
Si tu crezi ca ciobanul ala s-a resemnat? Neee!...Sa-ti amintesc ca el privea in alt fel viata? De unde stiu? Iau balada la puricat: iaca, mie oile nu vor sa-mi vorbeasca! Moartea ciobanului (moldovean!ca de-aia zice un ne-nteles ca ei sunt cei mai poeti dintre romani, nu fiindca scrie versuri pe buda la McShit!Ma Scuzati!) moartea ciobanului, ca sa revenim,e o nunta, Sanjuro!
#897 (raspuns la: #893) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Viata ...moarte - de (anonim) la: 08/10/2003 09:20:08
(la: Singuratatea a devenit o boala rusinoasa?)
La nivel de individ fiecare ne traim propria drama...dar dupa ce jelim unii mai mult altii mai putin, nu ne resemnam cu aminitirile si ne lasam soarta sa ne decida viitorul ci dimpotriva mergem mai departe cu amintirile frumoase-n gind....viata nu se opreste la resemnare ca-n balada ce ne-a caracterizat mereu prin proverbul "capetele plecate...", care credeam noi ca sabia nu le taie....
Cel putin am incercat ...:)
#908 (raspuns la: #903) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Holocostul - de (anonim) la: 10/10/2003 02:28:26
(la: Veti vota pe 19 octombrie?)
Vezi ca faci afirmatii aiurite despre holocostul evreiesc din Romania la fel cum facea acum aproape doua luni si tovarasul mincinos Ion Iliescu.
Mai studiaza istoria mai draga ,poti s-o gasesti pe internat nu la palatu Victoriei in minciunile unui fost comunist care si-a trimis propriu popor la munci fortate si in inchisori,ca de evrei a avut grije alt nemernic un anume maresal Antonescu sa-i trimita in Transinistra in lagare.
Eu am cunoscut o familie de evrei moldoveni trimisi acolo de acel neghiob.
#991 (raspuns la: #978) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Din nou pentru Dan Calin - de Ingrid la: 14/10/2003 15:39:55
(la: A existat holocaust in Romania?)
Despre trenul mortii, plimbat pe ruta Iasi-Calarasi(Ialomita), iata "amintiri" culese dintr-un site probabil neolegionar :
"Viorica Agarici – mit si adevar in problema "Trenului mortii"

Din capul locului declar ca nu am intentia de a nega sau minimaliza tragicele evenimente petrecute la Iasi in iunie/iulie 1941, care s-au derulat pana in gara Romanului. Despre asta s-a scris si se va mai scrie mult, incat modesta mea contributie s-ar pierde ca o picatura de apa intr-un ocean de venin. In schimb, voi aduce cateva elemente noi legate de cele intamplate la Roman. Cititorii au latitudinea sa le arunce in talgerul balantei ce li se va parea mai adecvat.

Asadar, la gara din Roman - Era in fatidica zi de 3 iulie 1941, cand s-a anuntat sosirea, in tranzit, a unui tren cu evrei deportati din Iasi. Pentru fetele de la Cantina Crucii Rosii, ca si pentru personalul punctului sanitar din gara condus de doctorita Veronica Falcoianu (foto alaturata), situatia parea similara cu cea a trenurilor de raniti cu stationare scurta, avand alta destinatie. In acest rastimp, li se acordau, in vagoane, ajutoarele umanitare si medicale necesare. Totusi, judecand bine, medicul de serviciu la punct in acea zi, in unire cu echipele de la cantina, au inteles ca situatia actuala va fi oarecum diferita. Din aceasta cauza au chemat-o in ajutor pe doamna Viorica Agarici, presedinta Filialei locale a Societatii nationale de Cruce Rosie. Dansa a venit fara intarziere, insotita de vicepresedinta, d-na Eliza Vargolici si de medicul primar al judetului, dr. Stefan Pasov. In urma lor a sosit si seful Comenduirii Pietei, cpt. I. Cocaneanu.

Din primul moment, duduia Viorica a inceput a-si organiza echipa cu care avea sa intre in actiune. Din aceasta faceau parte: Sofia Lazarescu (sefa cantinei), invatatoarele Zoe Iacobescu, Elena Taune si Maria Curelescu, tinerele Mura Hagiaturian, Rodica Lazarescu si doua maici detasate de la manastirea Agapia. Intre timp, cpt. Cocaneanu a luat informatii suplimentare de la biroul de miscare al garii, de unde s-a intors foarte posomorat. Cand au iesit pe peron, cantinierele cu tavi si cosuri cu de ale gurii, 4 soldati cu caldari cu ceai, doctorita Falcoianu insotita de of. san. V. Toma si infirmierele voluntare de Cruce Rosie, purtand medicamente pentru urgente si material de pansat, Cocaneanu s-a apropiat de d-na Agarici, soptindu-i ceva la ureche. Cei prezenti au spus ca niciodata n-au vazut-o decat blanda si amabila, dar acum si-a iesit din sarite!

Deodata intra trenul in gara - o garnitura lunga cu vagoane de marfa ("bou-vagon" cu portierele zavorate) din care razbateau voci disperate, cerand ajutor si apa! Pentru acest tren insa era un Ordin de la Comandatura militara germana din Iasi, ca nimeni sa nu se apropie.



Interventia Reginei-Mama (Relatare a doctorului Nicolae Horga, radiolog sef la Spitalul Precista)

La aflarea acestui ordin d-na Viorica Agarici i-a cerut cpt. Cocaneanu sa intervina pentru a fi deschise vagoanele si a se putea acorda asistenta medicala celor din interior. Cpt. Cocaneanu l-a contactat telefonic pe generalul de Divizie Stefan Ionescu, prefectul judetului Roman care tocmai atunci se pregatea sa intampine pe Regina Mama Elena, sosita intr-o vizita la spitalul din Roman.

Prefectul i-a expus Reginei situatia disperata din gara chiar in Spitalul Precista Mare (atunci Z.I. 448). cand se faceau prezentarile si i-a raportat tot ce se intampla in gara. Revoltata, regina l-a trimis pe aghiotantul ei pentru a verifica daca informatia este adevarata. Cand aghiotantul s-a intors si a confirmat cele spuse de prefect, Regina i-a cerut generalului Stefan Ionescu sa-i inlesneasca legatura cu generalul Ion Antonescu, care se afla in trenul Patria, aflat in exclusivitate la dispozitia sa. Regina cerandu-i sa ordone deschiderea portierelor si acordarea asistentei medicale evreilor din tren.

In tot acest timp, d-na Agarici a dus o adevarata "batalie" cu soldatii germani care pazeau si ei trenul. Ea a pasit hotarata inainte, facand fetelor semn sa o urmeze. Trebuiau sa strabata distanta pana la linia a 4-a, unde fusese tras trenul cu deportati, semn ca nu va avea cale libera. Prioritate aveau atunci trenurile militare germane si romanesti, care goneau spre front. Asa incat avea de stationat un timp, exact cat era nevoie a intra cu ajutoarele cerute. Soldatii germani, cand au vazut ca grupul de persoane in alb se apropie hotarat de trenul lor, le-au iesit inainte, cu pistoalele mitraliera intinse si strigand: "Zuruck Verboten!" (Indarat! Oprit!). Era o prima somatie. D-na Agarici, fara teama, li s-a adresat pe acelasi ton: "Verflucktes Gesindel, auf die Seite!" (Creaturi blestemate, la o parte!). Cpt. Cocaneanu, stiind de ce sunt in stare acesti ostasi fanatici, din trupele SS, a venit in graba rugand echipa sa se intoarca pe peron, caci la o a doua somatie, acestia vor trage in plin. A fost un moment de panica. Fetele si soldatii cu caldari au facut cale intoarsa. Numai duduia Viorica Agarici s-a repezit ca un glonte in fata locomotivei, prinzandu-se cu mainile de ea si a inceput a striga cat tinea o gura ca daca nu se deschid portierele vagoanelor, pentru a se acorda ajutor detinutilor, ea ramane acolo pana ce va trece trenul peste dansa!

In timpul acesta, nemtii isi vedeau linistiti de treaba, asteptand momentul cand vor putea ordona pornirea trenului, cu riscul, de a strivi romanca aceea furioasa... La amenintarea cu pistolul in piept a unui ofiter SS, Viorica Agarici a raspuns: "Wenn Du mich schiesst, schiesst Du deine Mutter!" (Daca ma impusti pe mine, o impusti pe maica-ta!).

Intre timp, generalului Ion Antonescu, informat de cele intamplate la Roman si neavand autoritate asupra militarilor germani care nu permiteau asistarea detinutilor, a luat legatura cu Comandantul al Armatei a XI-a germana, generalul colonel Eugen von Schorner solicitandu-i aprobarea celor solicitate de regina Mama. Acesta, in cele din urma, a ordonat asistarea deportatilor din trenului cu evrei.

In sfarsit au fost date la o parte usile de la un vagon, le-a aparut o scena de infern: vii si morti, claie peste gramada, cu imbracamintea sfasiata zaceau intr-un namol de fecale si urina. Era prea din cale afara! Pentru a nu alarma populatia orasului (din care peste 7000 erau evrei), care prinzand de veste, incepusera a aflui spre gara, s-a convenit ca trenul sa fie impins indarat, la Sabaoani. Acolo fura deschise toate vagoanele iar cei morti, dupa ce au fost verificati de cpt. Dr. Radu Popovici, chirurgul Spitalului Militar (venit si el cu sanitarii sai, foto alaturata), au fost depusi intr-o groapa sapata ad-hoc in dosul garii.

Dupa intoarcerea trenului in gara dintre cei vii, cei bolnavi au fost consultati de doctorita Falcoianu, o parte din ei fiind internati in Spitalul Militar pentru ingrijirile necesare. Intre timp, dr. Stefan Pasov, medicul orasului, colaborand cu Presedintele Comunitatii evreiesti, dr. med. Reznic Meer, au organizat transportarea, cu randul, a tuturor deportatilor valizi la baia Companiei a IV-a Sanitara de langa gara, unde au fost curatiti, reechipati cu haine noi, hidratati si alimentati, cu ajutorul si pe contul Comunitatii. Bineinteles, sub paza severa, pentru a se evita dezertarile. La randul lor, prin grija Companiei a IV-a sanitare, toate vagoanele au fost spalate, dezinfectate si capitonate pe jos cu paie proaspete, peste care s-au intins cearceafuri.

A doua zi, 4.VII.1941, cu obloanele descuiate, trenul - fost pana aici ???al mortii" - s-a repus in miscare. Pe parcurs, oprind in garile mai mari, se deschideau usile vagoanelor pentru ca echipele de Cruce Rosie sa poata controla si asista deportatii. E drept, ici - colo se mai auzea si cate o huiduiala, venita din partea unora, dar asta nu a influentat cu nimic tinuta ocrotitoare a organelor oficiale. Ajunsi cu bine la Calarasi (pe Dunare), la predare in lagar au fost numarati 776 de oameni. Precum se stie, in 1944, au fost eliberati cu totii.



Epilog

1. Prin anii ‘50, dupa razboi, victimele, in numar de 53, dezgropate la Sabaoani (nu "370" cum gresit s-a scris!), carora li s-a adaugat mortii in numar de 360, depusi anterior la Mircesti, au fost aduse la Cimitirul Israelit din Roman, unde au fost reinhumate in doua gropi comune alaturate, peste care s-au turnat placi de beton cu dimensiunea de 3/10 metri. Din cele de mai sus rezulta ca, daca intre Mircesti si Roman, cale de 20 km, si-au pierdut viata inca 53 de oameni, fara "minunea" de la Roman, la Calarasi ar fi ajuns numai cadavre.

A fost in mod incontestabil, meritul duduii Viorica Agarici, de a-i fi salvat pe acestia. Dar nu numai al ei, singura; fara concursul tuturor persoanelor sus mentionate, n-ar fi reusit aceasta performanta. Ii reamintim: capitan I. Cocaneanu, general divizie Stefan Ionescu, vicepresedinta Crucii Rosii romascane, Eliza Vargolici, cei trei medici cu ajutoarele lor. In fine, dar nu in ultima instanta, acordul in acest sens al conducatorului statului (si prin concursul prompt al Reginei Mama Elena), a tras mult in cumpana. Mai e nevoie sa amintim si compasiunea populatiei romascane (crestini si mozaici la un loc) care au contribuit cu totii la usurarea suferintelor atator oameni inocenti...?

2. La urma, inca ceva despre doamna Viorica I. Agarici, eroina acelor zile. Dupa anii 1949, a fost despuiata de toata averea ei (proprietatea de la Calugareni, jud. Roman, casa din oras de pe str. Alexandru cel Bun etc.) si aruncata in strada, fara chip de subzistenta. A avut totusi noroc de cateva familii romascane care i-au intins atunci o mana de ajutor. Familia av. Mart a primit-o intr-o odaita, iar dintre evrei, dr. medic Iosif Abraham si fotograful Jack Reinstein organizau lunar, pentru ea, o cheta (bani marunti), pe care doamna nu voia sa-i primeasca decat sub forma de recompensa pentru meditarea unor copii (printre care si elevul Radu Cozarescu). Desigur, fiind retinuta in casele acestora si la masa de pranz. In fond, era adusa in pozitia de cersetoare. De altfel, si umbla cu cosnita de papura in mana, unde i se mai arunca cate ceva...

Ar fi plecat din Roman, dar nu avea unde: sotul, mort de gangrena apendiculara in spitalul de aici (nu la Iasi, cum s-a scris!), cei trei fii, Georgel, Vasilica si Costache, bagati la puscarie... Abia in 1967, Georgel fiind eliberat, s-a mutat la dansul, in Bucuresti. De atunci si-a adus aminte si Federatia comunitatilor evreiesti de meritele doamnei Agarici, fixandu-i o mica renta viagera.

Acum, eroina de la Roman isi doarme somnul de veci intr-un cimitir din Bucuresti, in vreme de copacul sadit in amintirea ei, pe "aleea dreptilor" de langa Rechowot (Israel), creste falnic.

Dr. Epifanie Cozarescu

#1330 (raspuns la: #1328) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Eu cred ca avem un destin pre - de lmm la: 17/10/2003 01:36:16
(la: Destin)
Eu cred ca avem un destin prestabilit.
Ne sint permise deviatii mici in timpul calatoriei, mai intrerupem calatoria la o gara sau alta, dar in final ajungem tot unde sintem programati sa ajungem.
Sint detalii in viata noastra ca verigile de lant, se intimpla cu un scop final. In clasa a cincea am luat prima mare hotarire a vietii mele, neacceptind cu nici un pret sa continui la scoala respectiva, vroiam sa ma mut la alta scoala pentru ca eu TREBUIA (!!!sic!) sa invat engleza si nu franceza, deci am luat-o pe calea anglistica care m-a adus cu motive profesionale si personale, numai in tari anglistice....
Ca exemplu...
Subiect interesant, poate revin cind am mai mult timp.



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...