ireal fabulos

"O carte se reciteste.." spunea Nabokov, ca sa poti trece cat mai cu succes peste fabula ei, sa o poti percepe in intregile-i semnificatii, simboluri, detalii, jocuri..
In conformitate cu acest principiu, am mereu o carte de citire si una de re-citire pe noptiera (ma rog, noptiera n-am, asa ca.. pe unde se poate, de obicei pe jos..:-))
Cartea de citire este "Muntele vrajit" al lui Thomas Mann ( pe care, cu rusine recunosc ca n-am indraznit niciodata, desi mi-am propus de cateva ori, sa o .."infrunt". Penibil era numai atunci cand, in diverse cafenele de mai mult sau mai putin scriitori, editori, actori sau betivi pur si simplu, venea vorba si.. trebuia sa recunosc ca eu ...nu)
Nu va pot spune multe dupa doar doua capitole. Curat dostoievskian, ostentativ dostoevskian, de la tema la tipul de scriitura. In cele doua capitole imi readuce in memorie inca ceva de re-lectura: Blecher "Intamplari din irealitatea imediata" si "Inimi cicatrizate".
In legatura cu cea din urma avertizez: impresionant de morbid(poveste cu frustrari, complexe, handicapuri, puroi si boala)
Thomas Mann cu sanatoriul din primele doua capitole-asemenea.
Cartea de re-citire: piesele lui Cehov care ma incanta de fiecare data in acelasi fel ca la prima re-lectura. Umbrele acelea de ne-oameni, durerile acelea stocate, nelinistea si deznadejdea aceea ruseasca, dezechilibrul, dialogul acela frant, care nu se leaga pentru ca in cele din urma nici unul nu-si poate invinge nelinistea...se intinde pe lavita si moare.
E fenomenal, trebuie sa stii numai sa vezi.

Din păcate, fabulaţi. Poate nu sunt suficient de matură, în opinia dvs., pentru a-mi aminti, dar părinţii mei sunt, cu siguranţă. La medic nu mergeai fără un Kent, un pachet de cafea (dacă vă amintiţi, ajunsese să coste 1.500 lei kg) sau măcar ceva săpun de contrabandă. O pereche de blugi costa jumătate dintr-un salariu mediu! V-am dat doar nişte exemple, ca să vedeţi că îmi amintesc. Dacă nu lucrai în comerţ, nu aveai rude care lucrau în comerţ sau alimentaţie publică, mureai de foame!Să nu-mi spuneţi mie că aţi putut, din '85 în '89, să trăiţi cu raţia aia amărâtă! Tatăl meu a mâncat atâta peşte marinat, singurul lucru ce nu era la raţie, încât nu mai poate să-l suporte şi nu s-a mai atins de aşa ceva! Mi se pare o lipsă de respect să mă acuzaţi că spun poveşti vizavi de lipsa laptelui. Asta înseamnă ori că nu aţi crescut copii în perioada respectivă, ori că aţi avut o poziţie privilegiată şi alte surse de venit decât majoritatea. Cât despre faptul că nu mureau nou-născuţii, e o aberaţie. Mureau şi atunci, ca şi acum, doar că nu ni se spunea nouă că lucrurile astea se întâmplă. Mi-e îngrozitor de jenă pentru dvs. că abordaţi tema avortului fără să aveţi nici o idee despre ce înseamnă să fii obligat să dai naştere unui copil pe care ştii că nu-l vei putea creşte. Mama mea a fost la un pas de moarte, din cauza unei sarcini nedorite... Natalitatea creşte în mod natural numai dacă sunt condiţii de trai mai bune. Lucru care nu se întâmpla pe vremea lui Ceauşescu şi nu se întâmplă nici acum, dar acum, cel puţin, poţi alege, în condiţii de siguranţă, dacă vrei sau nu vrei un copil. Dacă vă imaginaţi că alegerea aceasta este uşor de făcut, pentru orice femeie, atunci sunteţi lipsit de cel mai elementar bun simţ. Cât despre ce poţi şi ce nu poţi să faci cu banii în ziua de azi, ce să spun? Fiecare munceşte cât poate, câştigă cât poate şi cheltuie cât poate. Pentru mine, un bărbat nu e mai puţin bărbat dacă mă duce la o plimbare în Grădina Publică (să zicem Herăstrău pentru bucureşteni) şi-mi explică pe îndelete cât de splendidă e toamna... Şi îndrăznesc să sper că mai sunt şi alţii ca mine...

Pre multe animale in fabula. Maimutoi, elefanti, etc!
Prea multa ura impotriva lui "W"!
Ar fii interesant de vazut insa de unde vine ura asta?
Din dragoste pentru Sadam?
Din filozofia presei europene care dezinformeaza mica europa?
Din necunoastere?
Din aroganta tipica europenului care stie totul!
Din dragoste pentru socialismul micutei europe?
S-auzim de bine!

"Pe vremuri, am iubit o femeie de care m-am despartit pentru ca la un moment dat am inteles gresit o absenta a ei.
N-am intrebat-o nimic si am disparut fara nici o explicatie. Dupa ani de zile am reintalnit-o si am stat de vorba. Atunci am priceput ca intreaga tacere care se asternuse intre noi fusese rezultatul unei inchipuiri. Dar nu se mai putea indrepta nimic. Irealitatea crease o realitate de care trebuia sa tinem seama."

Domnule Dinu Lazar, fabula dumneavoastra este un real subiect de reflectie - si va multumesc pentru ea.

Reflectia mea pesonala insa s-a lasat insa condusa spre alpinism si spre fizic - spre muntele cel mai mare al planetei. Aici m-am oprit cu reflectia pentru ca mi-am dat seama ca sint intr-o dilema ingrosata de fabula prezentata de dumneavoastra.

Domnule Lazar, care este diferenta dintre Edmund Hillary si Tenzing Norgay din punctul de vedere al fotografiei?

superstitiile sunt reale si fabulatii ale mintii.
n-ati avut niciodata senzatia de ireal. de fapt atunci cand senzatia de ireal e mai puternica atunci esti sigur in real si nu in imaginar sau simbolic. cand o superstitie se confirma are loc o forcluziune, ceea ce nu a fost simbolizat apare in real. deci superstitia e o simptomul unei lipse reale la nivelul simbolicului si astfel ipso facto e foarte reala si daca nu e sigur va fi. trebuie sa afli catre ce iti faci semn tu insuti cand ai senzatia ca o superstitie se confirma.
----------
mai rau fara tine decat cu tine

Excelenta fabula! Zisei io cu pisica-n brate. Ha!

http://www.jurnalul.ro/articole/134359/-in-memoriam--salve-pentru-general


Plouă de câteva zile. Plouă zi şi noapte de când ŞTEFAN IORDACHE nu mai este. Oamenii la ţară spun că îi pare rău celui care a plecat.

Nu-mi găsesc locul şi nu prea sunt în stare să fac mare lucru. Mi se învîrtesc în cap, ca într-un carusel, flash-uri din spectacole, ochii lui, mîinile lui de neimaginat de frumoase, zâmbetul cald, când îl dorea aşa. Nu ne-am văzut foarte des, dar fiecare întâlnire era plină de respect. Dacă nu îi plăcea ceva sau cineva, punea distanţă de gheaţă. Dar şi dacă îi plăcea...fidelitatea lui faţă de prieteni a fost o chestiune de onoare. O valoare pe care a cultivat-o până la capăt. Şi pe care a ocrotit-o cu sfinţenie. Aşa cum făcea cu tot tărâmul de vis de la Gruiu. Locul pe care l-a adorat, locul care l-a apărat, care l-a încărcat cu putere, cu energie, cu înţelepciune şi îngăduinţă. Spunea, râzând, "sunt un băiat de cartier!”. Rar se poate vorbi, însă, despre atâta nobleţe, despre poezia rafinată a mâinilor, a corpului, despre tandreţea ochilor, despre o inteligenţă profundă. Vorbea în imagini. Parcă desena cu cuvintele. Ştefan Iordache a fost un tip fascinant. A avut ceva unic, har divin, ceva care exercita seducţie. În orice fel de spectacol, în orice fel de rol. A avut mister. A fost, până la sfârşit, discret, discret, discret. A avut o expresivitate uluitoare pe registre neînchipuit de variate. A avut o filosofie de scenă, remarcabilă, şi o filosofie existenţială impecabilă. A avut un aer princiar. Felul în care mergea, în care privea, în care îşi exprima acordul sau dezacordul, aroganţa sau tandreţea. I-a plăcut viaţa. A iubit-o şi a cinstit-o ca pe un dar. A trăit-o. A iubit, a suferit. A cântat ca un prinţ alb, ca un rus singur, rătăcit pe întinsul Siberiei.

Am stat, cu toţii, în anii optzeci, la cozile interminabile de la Teatrul Mic, care se întindeau până sus, pe Calea Victoriei. Am stat ca să-l vedem în "Maestrul şi Margareta”, ireal, ca un clovn şi ca un Crist, ca un diavol şi ca un înger, în "Să îmbrăcăm pe cei goi”, "Cerul înstelat deasupra noastră”, în "Richard al-III-lea”. Cuplul fantastic cu Valeria Seciu. Sau cu Carmen Galin. Cătălina Buzoianu şi Silviu Purcărete. Doi regizori care l-au simţit şi care l-au provocat. Care l-au iubit nespus. Mi-a spus că aceste roluri îl devorau. Că slăbea până la trei kilograme la fiecare reprezentaţie. Mi-a spus că juca cu Salvarea la poarta teatrului.

E aproape dimineaţă. Nu am închis ochii. Nu pot să plâng. Toată noaptea am recitit interviurile pe care i le-a dat Ludmilei Patlanjoglu pentru cartea "Regele scamator” de la Nemira. Priveghiul meu. Plouă cumplit, cerul se luminează de fulgere spectaculoase, iar pământul se cutremură de tunete. Călătoresc prin fabulosul poveştilor lui Ştefan Iordache. Pe aiuritorul tărîm oltenesc, ambiguu, încărcat de o anume descifrare a vieţii, a gesturilor, a celor spuse sau nespuse, a viselor terifiante, a firescului cotidian. Prin lumea plină de înţelesuri simple, de uitături hître, de hohote de râs, de tăceri lungi cît moartea. Prin legile scrise sau nescrise ale acestei bresle măcinată, vai, de atâta vanitate.

Cândva în 1992, am coborât cu paşi siguri pe peronul gării din Craiova. Vizita la mătuşa mea a fost un ritual pe care l-am continuat şi după ce ea nu a mai fost. Cineva m-a prins de mână. Silviu Purcărete. Foarte emoţionat. Curând am înţeles de ce. Lângă noi a sosit Ştefan Iordache. A doua zi începeau repetiţiile pentru "Titus Andronicus”, la Teatrul Naţional din Craiova. Stânjeneala, din alte pricini pentru fiecare, s-a spulberat când am auzit la megafoane, strident, "m-a făcut mama oltean”. Am râs ca nebunii, iar râsul acela mi s-a părut că se aude pe toată planeta. M-au invitat, cu o generozitate care mă paralizează şi acum, în această noapte a amintirilor, la prima lectură. Nici nu ştiu dacă am auzit, dacă am văzut sau dacă am înţeles ceva acolo, în sala studio. Era atâta emoţie şi parcă toată lumea simţea miza acelui spectacol formidabil.

Multumesc de caracterizare, cei care ma cunosc ma stiu, daca pot spune asa, precum si cei care nu ma cunosc ar putea sa ma cunoasca daca aceasta cafenea ar mai fi populata ca pe vremuri.

Incerc si eu ca omu' maturizat ireal - ca sa te citez - sa chem inapoi userii care de mult si-au luat talpasita de aici - cred ca este o incercare esuata - dar, totusi, ca un ireal ce ma aflu - si zic asta nu ca sa ma aflu in vorba ci doar ca sa ma aflu eu pe mine - chintesenta mea cautata la microscop de catre mine-eu-insumi, un trio pe care ma bazez uneori - mai ales in serile cu ploaie marunta - sa ma ridice din tomnatica asceza ce se pravale peste noi cu gheare de crocodil vanjos - cum ziceam mai sus: incerc si eu, marea cu degetul, vazduhul cu cocoasa, gandul cu stropul de vin rosu.

P.S. Ai vazut ca am incercat sa o tin mai scurta azi, si te rog sa observi ca am exersat liniuta (m-am saturat de virgule - virgula imi cere mereu o continuare, de parca as fi la harem si fiecare femeie isi cere drepturile).

Draga Daniel,
eu ieri am citit 11 minute. e o carte superba, despre femei, culmea, scrisa de un barbat. nu stiu daca as reciti-o. Dar a fost o carte pe care nu am lasat-o din mana, si dupa ce am citit-o am simtit nevoia sa imi aprind o tigara.
Ca o fabuloasa aventura de o noapte. Citeste-o.

De pe situl oficial al lui P. Cohelo
http://www.paulocoelho.com.br/rume/index.html

am gasit pagina cu cartile lui:
http://www.santjordi-asociados.com/titles.htm

Mi-a sarit imediat in ochi un lucru: copertile reprezinta sistematic ceruri ireale, apusuri dramatice, monocrome, cu ceaturi misterioase...
Nu sariti pe mine, dar mi-a lasat o impresie de Pavel Corut... :)))

legalizarea prostitutiei
de ce?pentru ca asa tii sub control aceasta industrie care face sume fabuloase,pui "fetele" si pestii sa plateasca taxe ca tot omul si mai ales poti sa verifici medical personalul implicat;mai bine decat sa stea la coltul strazii...

Dragul meu evreu roman,
(Valentinb)

Pina acum am stat si am citit. Nu am vrut sa comentez, sau sa ma bag. Ti-am vazut si meciul cu preopinentul. Tu ai fost cel care a atacat primul, fara argumente dar foarte agresiv si ai primit doar un raspuns pe o masura mai mare decit tine.

Ma bucur ca nu vrei scuzele nimanui si este foarte bine.
Vad insa la tine o consecventa in a sustine contradictii si in a sustine o idee profund eronata si extrem de periculoasa.
Sustii permanent ca in romania a fost holocaust.
In romania nu a fost holocaust.
Legionarii, ciuma verde, au avut ce au avut si cu romanii in egala masura.
Astfel ca asasinarea lui IG Duca si a lui Nicolae Iorga, ca si a multor altor romani importanti sau oameni simpli, se incadreaza in aceleasi exact aceleasi actiuni criminale ale legiunii care au lovit si evreii.
Iar comunistii din Romania au fost majoritatea evrei sau unguri, asa cum arata arhivele PCR.
Si multi legionari au ajuns comunisti cel putin in prima faza. “Rosia inainte de a fi rosie a fost verde!”

Pentru ca holocaust la romani nu a fost, asa nici actiunile legionarilor fata de evrei nu pot purta numele de holocaust. Vezi definitia holocaustului.

Este foarte periculos si consecintele sint nebanuite pe termen lung, sa amesteci termenii, sa faci un terci din istorie, sa speculezi, sa faci asocieri fortate. Drama poporului evreu este mare si ea nu trebuie umflata si extinsa.
Realitatea reala este suficienta.

Holocaustul are o definitie clara, precisa si categorica. Atunci cind incepi sa scri despre holocaust trebuie sa te referi strict la definitie. Daca insa ignori definitia atunci poti sustine orice.

The Holocaust was the systematic, bureaucratic, state-sponsored persecution and murder of approximately six million Jews by the Nazi regime and its collaborators. "Holocaust" is a word of Greek origin meaning "sacrifice by fire."

De exemplu in Germania au fost pogromuri si inainte de inceperea WW2. Dar ele nu intra la holocaust. Sint violentze, sint crime, dar nu sint parte a holocaustului. Pentru ca in acest caz putem spune ca holocaustul a inceput in Rusia o data cu primele pogromuri, adica la inceputul secolului 20!

Holocaustul a inceput o data cu adoptarea SOLUTIEI FINALE de catre germania in 1942 si a avut ca elemente de baza lagarele de exterminare, camerele de gazare si crematoriile.

Hartile de pe site-ul din sua al muzeului holocaustului arata clar ca din romania nu au plecat trenuri spre lagarele de exterminare. http://www.ushmm.org/wlc/en/index.php?lang=en&ModuleId=10005143 si faci click pe “See maps”.

Asta este o realitate pe care trebuie sa o accepti chiar daca nu o vrei sau nu iti convine.

Deportarea evreilor din 1941-1942 seamana mai mult cu deportarea in Baragan din anii ‘50-‘60 decit cu deportarea in Germania.
Cifrele referitoare la acea perioada, aflate pe resursele de informare evreiesti sint extrem de contradictorii si ireale. Astfel in “Enciclopedia Holocaustului” editia 1990 Macmillan Publishing Company.
This unit, along with Wehrmacht units and Eisatzgruppe D, killed between 150,000 and 160,000 Jews during July and August 1941.
Pentru ca lucrez in probleme de logistica, aprovizionare, desfacere stiu foarte bine care sint mijloacele necesare unor probleme asa de mari. Resursele pentru rezolvarea unor asemenea probleme sint foarte mari, surprinzator de mari.
Acum am sa ma opresc la aceasta cifra: in perioada iulie august 1941 au fost omoriti 160.000 evrei in Basarabia. (http://motlc.wiesenthal.com/text/x03/xm0347.html)
A omori 160000 oameni in 60 zile inseamna 2660 oameni pe zi, 111 pe ora, adica unul la 30 secunde, 24 ore din 24, 7 zile din 7. Daca omorirea era teoretic posibila, eliminarea cadavrelor era o problema extrem de dificila. Ar fi trebuit sa ramina extrem de multe gropi comune, foarte mari, care insa nu exista. Saparea gropilor, mutarea pamintului, plasarea cadavrelor, acoperirea cu pamint implica o munca foarte mare. Si nici o marturie nu consemneaza asemenea intimplari extreme.

In Basarabia anului 1920 erau 267.000 evrei , iar in anul 1939 erau 205.000 evrei.
Din acestia au fost deportati in URSS 10.000. In 1941 au fugit spre URSS 5.000.
Teoretic in Basarabia au ramas 190.000 evrei.
Se afirma (fara probe evidente) ca in perioada iulie august 1941 au fost asasinati 160.000 evrei din Basarabia.
Teoretic la 1 septembrie 1941 mai erau 30.000 evrei in Basarabia.
Dar acelasi site spune ca la 4 septembrie 1941 mai erau 64.176 evrei si ca la 25 septembrie erau exact 43.397, mai multi decit cei 30.000 din calcule.
Acestia sint deportati in Transnistria unde mor inca 25.000.
Practic in Transnistria supravietuiesc 5.000 evrei basarabeni dar se reintorc 50.000. Evident ca undeva exista exagerate si fara acoperire in evidentele vremii.

Toate cifrele privind evreii sint contradictorii atunci cind se vorbeste de Romania, Basarabia, Bucovina, Transnistria.

Astfel pentru Romania se dau urmatoarele cifre privind evreii:
1933 – 980.000 usa holocaust museum harta
1939 – 607.900 simon wiesental
1939 – 760.000 tot simon wiesental in acelasi text
1940 – 342.000 idem dupa pierderea teritoriilor transilvania, basarabia. bucovina
1950 – 280.000 ramasi dupa emigrarea a 70.000 evrei.

Asta inseamna ca evreii din Romania nu au fost deportati.

Ungaria, participanta activa la Holocaust, a trimis spre camerele de gazare aproape toti evreii din Transilvania ocupata in anii 1943-1944, adica circa 200.000.

Dar, cu toate acestea la cei 6 milioane de evrei morti in holocaust, Romania este nominalizata cu 700.000 evrei exterminati desi in 1939 erau doar 607.900 evrei in Romania Mare si au ramas 280.000, 70.000 au emigrat, iar 200.000 au fost exterminati in Ungaria.

280.000+70.000+200.000=550.000
607.900-550.000=67.900 evrei din Romania Mare morti in timpul deportarilor de boala, frig, mizerie, foame, violente, crime.

67.900

Zamolxe

PS. S-a mai pus intrebarea, si eu o reiau, la care nici un evreu sau neevreu nu dat un raspuns concret, clar, si documentat: de ce sint evreii persecutati de toate popoarele lumii?
Nu am studiat acest aspect, dar mi se pare extrem de ciudat. Nu se poate ca toate popoarele sa deteste si asupreasca evreii asa pur si simplu!
Trebuie sa fie o cauza sau mai multe, trebuie sa fie motive concrete!

Z.

N-au fost carti, dupa cum bine stim, ci comic-books.
Nu ne-au "marcat" existenta, e-adevarat.
Dar pentru unii au reprezentat practic unica "fereastra" catre lumea "de dincolo", din spatele cortinei, precun si cel mai drag dictionar de franceza.

O lume intrezarita, mai mult ghicita si ce parea atat de fabuloasa (mi-amintesc de o reclama la un concurs rezervat - cat am urat cuvantul asta! - a la France Metropolitaine, unde premiul era un voyaj la proaspat-inauguratul Disneyland din Florida...)

O lume plina de culoare, de umor bun si jocuri de cuvinte (Supermatou), uneori sec (Gay-Luron, Hercule), de eroi nobili (Rahan, Dr. Justice, Robin des bois), science-fiction si ironie puerila sau chiar si fina insa niciodata rautacioasa, indecenta sau meschina.

O lume-n care mi-amintesc ca plonjam de pe la sapte ani fara sa stiu sa-not, in speranta ca n-am sa mai emerg niciodata...nu-l citeam, Pif-ul, ci il sorbeam pur si simplu, traducandu-mi cand nu mi-era prea lene si mai adesea doar imaginandu-mi traducerea.
In Bucuresti fiind, un timp s-au mai gasit prin anticariate si stiu ca-mi adunam banii necheltuiti pe Eugenii, pana la suma de cinci lei, pretul fericirii absolute: Pif-ul.

Am sa iti raspund numai dupa ce ai sa argumentezi cu documente (nu afirmatii), cu fapte, cu date istorice, cu logica si bun simt afirmatiile tale referitoare la intreg subiectul.

Aceasta discutie o putem purta numai si numai pe forumul pe care a inceput discutia.
Pe acest nou forum discutia este superflua si inutila. Te astept pe [A existat holocaust in Romania?]

Sa auzim de bine. Punct.


***************


#1675 - Comentariu adaugat de Zamolxe la lun 20 Oct 2003 - 05:08 h
Valentinb. Nu se prea poate purta o discutie logica si rationala cu tine. Imi pare sincer rau, asta este.

Acolo unde sti ca nu poti combate cu argumente, o dai cotita si reiei la nesfirsit niste texte prafuite de zeci de ani. Sintem in 2003, iar intimplarile comentate si discutate sint vechi de 60-70 ani.

As vrea sa aflu de la tine, sau de la oricare altul, de ce sint date si informatii atit de contradictorii, de ce cifrele sint asemenea numaratorii lui Pristanda, umflate parca cu silicon ca sa iasa mai mari decit realitatea, cel putin atunci cind vorbim de Romania.
Este dezonorant pentru tine sa tratezi analiza mea ca o “compunere” cu “3 fraze de ici 3 de colo”. Datele sint concrete luate din surse eminamente evreiesti.

Discutiile concrete se poarta pe date concrete. Tu eviti cu o spaima si o frica viscerala discutia concreta.
Eu fac o analiza si incerc sa inteleg lumea de acum o jumatate de secol si mai bine. La rece, ca un om detasat de acele vremuri, nelegat prin nimic direct de acea lume. Concret, nu literatura.
Pentru mine “ciuma verde, neagra, sau cafenie” este doar o exprimare literara. Eu stiu de nazism, de legionari, de fascisti, ustasi, etc.
Eu stiu ce nu vreau sa se mai repete.

Exista un efect si o cauza.
Pogromurile si persecutiile sint un efect al unor cauze pe care nu reusesc sa le aflu. Nu sint pomenite nicaieri. Si nimeni nu spune nimic. E ciudat.

Asa ca “toata lumea-i persecuta pe evrei” se refera la vremurile de demult, nu de azi. Nu fa un terci din istorie.
Nicaieri in Europa evreii nu sint persecutati in ziua de azi. Nici macar in Rusia sau Polonia. Vodca nu are nici o legatura.
Nu te fa ca uiti ca evreii au trait in Rusia sute de ani fara pogromuri. La fel in Polonia, sau in restul Europei.

Si sa nu uitam ca singurul partid anti evreiesc pe fata, este cel nazist american. Sau cel putin asta stiu eu.

M-am uitat peste lista de discutii. Asa este cum am mai zis. Tu ai lansat un mesaj extrem de agresiv dar si lipsit de substanta si ai primit un raspuns extrem de dur, dar pe linia deschisa de tine. Parerea mea personala este ca ai “luat-o pe coaja” cum se zice, adica a fost o masura prea mare pentru tine. Dar asta este parerea mea de spectator. Eu stau in tribuna. In teren tu vezi altfel. Eu nu vreau sa te conving si nu incerca sa ma convingi.

Tot ce am scris aici se refera la “texte”. Adica vorbe aproape goale.
Eu vreau o discutie serioasa bazata pe argumente, pe fapte, pe date sustinute de probe.

Nu ma voi prinde intr-un joc bazat pe emotii, sentimente, presupuneri, credinte, etc si care sfirseste de regula lamentabil in injuraturi de ambele parti.
Nu am timp de asa ceva.

Sa intelegem datele care exista. Sa vorbim doar despre ele. Sa comparam sursele si sa vedem diferentele sau sustinerile reciproce, sa le judecam logic si rational. Nu vreau aprobare sau dezaprobare. Vreau date, logica, ratiune, bun simt, argumente, informatii.

Daca se poate. Daca nu, nu. Bye bye!


Zamolxe

*************


#1630 - Comentariu adaugat de Zamolxe la dum 19 Oct 2003 - 06:29 h
Dragul meu evreu roman,
(Valentinb)

Pina acum am stat si am citit. Nu am vrut sa comentez, sau sa ma bag. Ti-am vazut si meciul cu preopinentul. Tu ai fost cel care a atacat primul, fara argumente dar foarte agresiv si ai primit doar un raspuns pe o masura mai mare decit tine.

Ma bucur ca nu vrei scuzele nimanui si este foarte bine.
Vad insa la tine o consecventa in a sustine contradictii si in a sustine o idee profund eronata si extrem de periculoasa.
Sustii permanent ca in romania a fost holocaust.
In romania nu a fost holocaust.
Legionarii, ciuma verde, au avut ce au avut si cu romanii in egala masura.
Astfel ca asasinarea lui IG Duca si a lui Nicolae Iorga, ca si a multor altor romani importanti sau oameni simpli, se incadreaza in aceleasi exact aceleasi actiuni criminale ale legiunii care au lovit si evreii.
Iar comunistii din Romania au fost majoritatea evrei sau unguri, asa cum arata arhivele PCR.
Si multi legionari au ajuns comunisti cel putin in prima faza. “Rosia inainte de a fi rosie a fost verde!”

Pentru ca holocaust la romani nu a fost, asa nici actiunile legionarilor fata de evrei nu pot purta numele de holocaust. Vezi definitia holocaustului.

Este foarte periculos si consecintele sint nebanuite pe termen lung, sa amesteci termenii, sa faci un terci din istorie, sa speculezi, sa faci asocieri fortate. Drama poporului evreu este mare si ea nu trebuie umflata si extinsa.
Realitatea reala este suficienta.

Holocaustul are o definitie clara, precisa si categorica. Atunci cind incepi sa scri despre holocaust trebuie sa te referi strict la definitie. Daca insa ignori definitia atunci poti sustine orice.

The Holocaust was the systematic, bureaucratic, state-sponsored persecution and murder of approximately six million Jews by the Nazi regime and its collaborators. "Holocaust" is a word of Greek origin meaning "sacrifice by fire."

De exemplu in Germania au fost pogromuri si inainte de inceperea WW2. Dar ele nu intra la holocaust. Sint violentze, sint crime, dar nu sint parte a holocaustului. Pentru ca in acest caz putem spune ca holocaustul a inceput in Rusia o data cu primele pogromuri, adica la inceputul secolului 20!

Holocaustul a inceput o data cu adoptarea SOLUTIEI FINALE de catre germania in 1942 si a avut ca elemente de baza lagarele de exterminare, camerele de gazare si crematoriile.

Hartile de pe site-ul din sua al muzeului holocaustului arata clar ca din romania nu au plecat trenuri spre lagarele de exterminare. http://www.ushmm.org/wlc/en/index.php?lang=en&ModuleId=10005143 si faci click pe “See maps”.

Asta este o realitate pe care trebuie sa o accepti chiar daca nu o vrei sau nu iti convine.

Deportarea evreilor din 1941-1942 seamana mai mult cu deportarea in Baragan din anii ‘50-‘60 decit cu deportarea in Germania.
Cifrele referitoare la acea perioada, aflate pe resursele de informare evreiesti sint extrem de contradictorii si ireale. Astfel in “Enciclopedia Holocaustului” editia 1990 Macmillan Publishing Company.
This unit, along with Wehrmacht units and Eisatzgruppe D, killed between 150,000 and 160,000 Jews during July and August 1941.
Pentru ca lucrez in probleme de logistica, aprovizionare, desfacere stiu foarte bine care sint mijloacele necesare unor probleme asa de mari. Resursele pentru rezolvarea unor asemenea probleme sint foarte mari, surprinzator de mari.
Acum am sa ma opresc la aceasta cifra: in perioada iulie august 1941 au fost omoriti 160.000 evrei in Basarabia. (http://motlc.wiesenthal.com/text/x03/xm0347.html)
A omori 160000 oameni in 60 zile inseamna 2660 oameni pe zi, 111 pe ora, adica unul la 30 secunde, 24 ore din 24, 7 zile din 7. Daca omorirea era teoretic posibila, eliminarea cadavrelor era o problema extrem de dificila. Ar fi trebuit sa ramina extrem de multe gropi comune, foarte mari, care insa nu exista. Saparea gropilor, mutarea pamintului, plasarea cadavrelor, acoperirea cu pamint implica o munca foarte mare. Si nici o marturie nu consemneaza asemenea intimplari extreme.

In Basarabia anului 1920 erau 267.000 evrei , iar in anul 1939 erau 205.000 evrei.
Din acestia au fost deportati in URSS 10.000. In 1941 au fugit spre URSS 5.000.
Teoretic in Basarabia au ramas 190.000 evrei.
Se afirma (fara probe evidente) ca in perioada iulie august 1941 au fost asasinati 160.000 evrei din Basarabia.
Teoretic la 1 septembrie 1941 mai erau 30.000 evrei in Basarabia.
Dar acelasi site spune ca la 4 septembrie 1941 mai erau 64.176 evrei si ca la 25 septembrie erau exact 43.397, mai multi decit cei 30.000 din calcule.
Acestia sint deportati in Transnistria unde mor inca 25.000.
Practic in Transnistria supravietuiesc 5.000 evrei basarabeni dar se reintorc 50.000. Evident ca undeva exista exagerate si fara acoperire in evidentele vremii.

Toate cifrele privind evreii sint contradictorii atunci cind se vorbeste de Romania, Basarabia, Bucovina, Transnistria.

Astfel pentru Romania se dau urmatoarele cifre privind evreii:
1933 – 980.000 usa holocaust museum harta
1939 – 607.900 simon wiesental
1939 – 760.000 tot simon wiesental in acelasi text
1940 – 342.000 idem dupa pierderea teritoriilor transilvania, basarabia. bucovina
1950 – 280.000 ramasi dupa emigrarea a 70.000 evrei.

Asta inseamna ca evreii din Romania nu au fost deportati.

Ungaria, participanta activa la Holocaust, a trimis spre camerele de gazare aproape toti evreii din Transilvania ocupata in anii 1943-1944, adica circa 200.000.

Dar, cu toate acestea la cei 6 milioane de evrei morti in holocaust, Romania este nominalizata cu 700.000 evrei exterminati desi in 1939 erau doar 607.900 evrei in Romania Mare si au ramas 280.000, 70.000 au emigrat, iar 200.000 au fost exterminati in Ungaria.

280.000+70.000+200.000=550.000
607.900-550.000=67.900 evrei din Romania Mare morti in timpul deportarilor de boala, frig, mizerie, foame, violente, crime.

67.900

Zamolxe

PS. S-a mai pus intrebarea, si eu o reiau, la care nici un evreu sau neevreu nu dat un raspuns concret, clar, si documentat: de ce sint evreii persecutati de toate popoarele lumii?
Nu am studiat acest aspect, dar mi se pare extrem de ciudat. Nu se poate ca toate popoarele sa deteste si asupreasca evreii asa pur si simplu!
Trebuie sa fie o cauza sau mai multe, trebuie sa fie motive concrete!

Z.

Buna Sanjuro !
De ce nu crezi in apocalipsa ca cea descrisa de Ioan in Biblie ? In primul rand ca este foarte greu de descifrat, in al doilea rand nu trebuie sa ne preocupe momentul ei ci cum spune sorin1975 trebuie sa ne preocupe mai mult indreptarea personala. Deci se poate pune problema ca nu crezi fiindca nu stii exact in ceea ce sa crezi, nereusind s-o descifrezi, sau nu crezi fiindca desfide un pic logica cu care esti obisnuit ? Sunt doar curios, mi-au placut multe din comentariile tale si eram curios sa stiu de ce nu crezi. Eu cred, poate si fiindca sunt mai pe "da" dar asta nu e bine intotdeauna. Eu cred in Biblie si In Sfanta Traditie si in scrierile Sfintilor Parinti si stii de ce ? In primul rand din bun simt, apoi fiindca nu am chef sa imi iau riscul de a nu crede si a nu urma poruncile si apoi am un argument: Biserica veritabila, cea crestin ortodoxa nu a reusit sa fie distrusa,indiferent prin cate incercari a trecut, deci cred ca Cineva acolo sus are grija ca adevarul sa fie protejat.
Stii, tehnologia asta ne-a obisnuit sa gandim intr-un anumit fel.
Din ce in ce ma afund mai mult in ea, am senzatia pe care o are Neo din Matrix, ca traim intr-o lume ireala. Si daca ma uit la ce creaza omul, este atit de diferit de ceea ce a creat Dumnezeu, chiar daca omul incearca sa copieze modele din natura. In plus Ioan cand a pus pe hartie viziunea sa s-a folosit de cuvintele epocii respective. Cum o sa fie, trebuie sa avem doar rabdare, ca o sa aflam cu totii, sper doar sa ne prinda pregatiti din punct de vedere sufleteste macar.

Best regards,

Sorin - Dallas

Sara pe deal
Iese amurg dintr-o bataie de clopot
caii culeg iarba din ultimul tropot,
pasari adorm daca amurgul le-atinge,
sus la izvor, sus la obirsie, ninge.

Case cuprind sufletul zilnicei fringeri,
oamenii sint umbre tacute de ingeri,
nimeni aici legea cereasca n-o calca,
sufletu-n plop, trupul se-apleaca in salca.

S-a auzit de peste uliti o veste,
un nou nascut viu intr-o iesle mai este,
lemne de foc, oarbe carute mai cara,
ultim sarut, ca o pecete de ceara.

Misticul sat luneca in rugaciune,
nimeni nimic, inspre pamant nu mai spune,
toate se-ntorc ireductibil spre ceruri,
florile tin sipete de adevaruri.

Iarasi amurg, dangatul parca revarsa,
cucii dispar langa clopotnita arsa,
cade-n fintini ziua sa urce iar, miine,
in amintiri satul miroase a piine.

In cimitir, oile nu mai pasc iarba,
mieii o pasc, pofta din ei este oarba,
nevinovati, anii se-ncarca de vina
cum ne-ating, fiintele cum le declina.

Sara pe deal seamana cel mai ades cu
sara pe deal cum o scria Eminescu
sara pe deal e si-aici cum si-ntr-insul,
sara pe deal, fetisizindu-ne plinsul.

Sara pe deal, parte din noaptea eterna,
sara pe deal, capul se-apleaca pe perna,
sara pe deal, totul deodata invie,
sara pe deal, muzica din poezie.

Caii in apus pasc magnetismul chindiei,
omului bun, casa puternica fie-i,
noi intre noi sa mai gustam cat se poate
sara pe deal, cea mai de pret dintre toate.

Si sa privim cerul cu tragice stele,
care mai ia forma poruncilor grele,
oamenii trec, nici nu vom sti unde pleaca,
iar dupa ei se mai aude o toaca.

Urmele lor sint sau copiii sau munca,
intr-un temei lasa intreaga porunca,
sara pe deal nu e dacat un amestic
de fabulos, de nebunesc si domestic.

Ziua s-a stins, zeama de zarzara cruda,
tipa guzgani, cine-are timp sa-i auda,
carii batrini de-o vesnicie lucreaza,
printre copii zgomotul lor isca groaza.

Daca intinzi mana cu-o mica lumina
ai sa si simti vrejuri crescind in gradina,
niste pindari, haulituri isi arunca,
fetele mari grup se intorc de la lunca.

Poarta in sini dorul de-o mana barbata,
cei cautati mult mai tarziu se arata,
podul pe rau scirtie si se indoaie,
mustele bat, semn de-nnorare si ploaie.

Lina-n fuior in turbioane se leaga,
creste-n dovleci dor de saminta intreaga,
parca de ieri luna rasare-nspre miine,
plange-un copil, sau parca latra un caine.

Plaurii morti, cresc dintr-o apa uitata,
sfinti intelepti celor cuminti li se-arata,
sara pe deal, uite un minz care moare,
suflet din el, ca si o seara apare.

Dulce-albastrui cauta suflet de iapa,
ea nu mai e, alta va sti sa-l inceapa,
ultimi copii striga pe ulita noastra,
blinde bunici ii insotesc din fereastra.

Sara pe deal, cumpana sinea nu-si strica,
sara pe deal e ca un duh de bunica,
fruct zemuit imprastiat pe tot locul,
coacem porumb, unde ai nostri fac focul.

Sara pe deal, dulce vinare de vara,
azi nici un om nu are dreptul sa moara,
sara pe deal, fum doborit dintr-un sfesnic,
cade pe om, parca-ntrupindu-si-l vesnic.

Sara pe deal, cinepa fumega bice,
cei pedepsiti, nu au curajul s-o strice,
toate ramin, precum au fost in natura,
starea de om trece spre starea cea pura.

Sara pe deal, spune ca asta ni-i rostul,
sa o numim suflet din sufletul nostru,
sara pe deal, sufletul mare al lumii,
sara pe deal, ochii in lacrimi ai mumii.

Iar cand noi toti vom murmura ce ne doare,
tu sa ne dai o crestineasca iertare,
sara pe deal, nu a murit idealul,
sintem aici: Oamenii..Sara..Si Dealul.

Daniel Martin este un alt roman remarcabil.
In Magicianul este excelenta fabula epistemologica cu Insula si printesele.

fabula aia cu corbu care casca gura sa-i cante vulpitei nu mai e valabila
pt ca acesta s-a prins si n-a mai dat drumu' la cascaval?!

si incepe cu once upon... adica ca o poveste
creata cand veghea si oboseala pot inca sa-ti mai potenteze gandirea?
in mijlocul unei nopti... nu chiar de vara?!

Buna, Alice:)
L-am descoperit pe Cohen cand in Romania prea putini auzisera de el. Muzica lui mi-a poleit sufletul cu aur. E un antistar si totusi atat de mare! Melodiile lui ma trec prin toate starile posibile, emotie, tristete, bucurie si din nou emotie. E fabulos.
Acum l-am descoperit si pe Cohen Scriitorul. Citeste te rog, "Frumosii invinsi". Vei descoperi un cu totul si cu totul alt Cohen cu o viziune total originala asupra sexualitatii si vietii in general. Chiar daca te va soca, citeste aceasta carte. E aparuta in Romania la Editura Polirom