comentarii

istoria recuperata destun


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
O istorie care lipseste - de Zamolxe la: 21/10/2003 02:50:27
(la: A existat holocaust in Romania?)
Am sucit cartile de istorie pe toate fetele si nu am gasit nici o informatie legata de istoria poporului evreu.
A fost Moise, a fost Isus, dupa care evreii dispar din istoria scrisa a locurilor.
De ce au plecat din Israel, pe unde au umblat de au ajuns tocmai in Rusia si apoi in Europa si restul lumii.
E ceva care nu imi suna bine.
Are cineva vreo informatie despre o carte de istorie, lucrare, etc care sa acopere cei 2000 de ani de pauza istorica a poporului evreu?

Zamolxe
o perioada de istorie.. - de Coralie la: 23/10/2003 13:24:19
(la: Primul ZID)
O perioada de istorie din care unii n-au invatat nimic, care se repeta cu zidul "securitatii" din IL,
Ma intorc de acolo si pot sa spun ca l-am vazut..e enorm, inalt, adanc, nu un simplu gard sau gardulet..
Zidul berlinului era floare la ureche pe langa acesta..

Nu, n-am emigrat acolo :-)) si nici in vacanta n-am fost, doar deplasare profesionala..

si cum ca unii care vor sa rascoleasca istoria pana la Adam si Eva, n-au invatat nimic din trecutul ei..
#1990 (raspuns la: #1955) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
istoria evreilor - de ilana gillon la: 25/10/2003 12:40:03
(la: A existat holocaust in Romania?)
te-ar puta interesa sa citesti cartea

Dimont, Max, Evreii, Dumnezeu si istoria, Ed. Hasefer, Bucuresti, 1997.

si sa intri in situ:

www.unibuc.ro/eBooks/filologie/hebra/2-14.htm
#2143 (raspuns la: #1754) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
istoria romanilor - de (anonim) la: 25/10/2003 16:13:58
(la: Oase)
Salut Gabi,
in ultima vreme citesc mult ( in web) despre istoria romanilor. Sint teorii si descoperiri vechi( si mai noi) care se dau publicitatii.
De ex. la Tartaria: scriere mai veche cu cel putin 1000 ani decit scrierea sumeriana. E o chestie , nu? Sigur ca asta nu ne ajuta cu nimic in situatia actuala, dar...poate ca e istoria noastra de care ne putem mindri.

Fa-ti timp si vezi
http://www.agero-stuttgart.de/istoria-neamului.htm
precum si
www.dacia.org
...te asigur ca va fi interesant.
sb
PS desi sint numai "vizitator" , sper sa-ti ajunga mesajul....tja, poate cindva "o sa ma-nscriu" !
istoria RO - de SB la: 28/10/2003 07:16:48
(la: Tablitele de la Tartaria)
Buna Ingrid,
dar de asta ce zici?

Autorii initiali ai teoriilor false nu sunt, asa cum s-ar putea crede, inocenti savanti de buna credinta dar lipsiti de informatii, nici teoriile simple erori. Realizarea primelor teorii false a fost un act constient, voit, avand scopuri precise. Se poate vedea acest lucru cercetand izvorul lor. În cazul autorilor pro-ungari acest lucru se vede cu claritate, motiv pentru care ele au putut fi mai usor evitate; totusi nu s-a putut evita de fiecare data cand li s-a raspuns caderea în anumite exagerari. O pozitie mai speciala o ocupa însa “scoala Ardeleana”. Izvoarele ei se afla la Vatican. De aceea falsurile constatate aici capata o semnificatie speciala. Ne referim în special la pozitia unica în Imperiul Roman pe care, dupa afirmatiile întemeietorilor “scolii Ardelene”, o ocupa Dacia (1) . Ea apare ca singura provincie în care a avut loc exterminarea populatiei autohtone si totodata ca singura în care s-au colonizat numai cetateni ai Romei. Daca veneau din alta sursa aceste afirmatii puteau parea simple erori. Dar ele au ca izvor Vaticanul, depozitarul unor informatii clare în acest domeniu. Columna Traiana, document în imagini , atesta supravietuirea populatiei dacice, fiind astfel cel mai evident document (2). Dar si fara aceasta biblioteca Vaticanului putea furniza informatiile obiective necesare. Corespondenta dintre tarul roman Ionita Asan si Vatican (3) atesta cunoasterea de catre acesta din urma a originii unice a romanilor, indiferent ca ei erau în Dacia, Macedonia sau alte foste provincii romane. De aceea nu se putea în nici un caz lansa ipoteza, absurda stiintific din toate punctele de vedere, a exterminarii dacilor si colonizarii cu locuitori ai Romei. Desigur, se pune întrebarea : ce scop a urmarit Vaticanul prin lansarea acestui fals?
Dezradacinarea.
Odata separati de adevarata lor istorie, odata convinsi ca ei sunt, ereditar, fii ai Romei, romanii ar fi putut fi mult mai usor convertiti la romano-catolicism si pastrati sub controlul Romei. De asemenea, prin divizarea realizata între romanii din Dacia si cei din alte provincii s-ar fi slabit puterea unui neam prea mare pentru a fi controlat. Primul scop a fost partial atins, al doilea în întregime.
Initiatorii “scolii Ardelene” au facut astfel un rau imens, practic ireparabil, ca dovada ca nu a putut fi îndreptat ulterior nici de istoricii mai realisti ai acestei "scoli" . Un rezultat similar l-au obtinut în sudul Romaniei - luata în sensul sau real, v. Atl.3 - clericii si calugarii greci. Acestia au nascocit termenul de vlaho-elini, nemaiîntalnit pana atunci si au convins pe multi dintre romanii macedoneni, epiroti etc. ca ar fi de origine ... greceasca! Astfel prelucrati romanii grecizati au devenit cei mai mari dusmani ai natiei lor, cum se întampla de altfel cu toti renegatii care nu revin la adevar (4).

...si de asta
Cum am demonstrat în revista "GETICA", Româna este o limbă arhaică, singura limbă naturală din Europa, de fapt aşa-zisa indo-europeană comună pe care savanţii o caută, în zadar, de peste 200 de ani. Toate celelalte idiomuri sînt artificiale, creaţii recente ale unor savanţi mai mult sau mai puţin inspiraţi (v. privitor la franceză şi studiul introductiv).(http://getica.go.ro/)
Istoria se bazeaza pe fapte si documente. - de Zamolxe la: 31/10/2003 20:34:47
(la: ZIDUL RUSINII)
Alien. Te alienezi de unul singur. Nu prea le ai cu intelegerea frazelor complexe, le scoti din context, le trunchiezi si te minunezi de ce emiti.
Eu am propus o discutie logica, bazata pe argumente, date istorice si pe fapte. Pot sa intep si eu, chiar mai abitir decit tine, dar nu acesta este scopul discutiei.
Singura cotizatie pe care o dau este pentru adevar si logica.

Toata justificarea pretentiilor teritoriale ale evreilor in Palestina au la baza ideea reintoarcerii “acasa”. Ori asa cum am spus si am demonstrat logic, singurii care se pot reintoarce sint cei care au plecat. Urmasii unui popor nu se reintorc la origini decit in sens literar.
Aceasta tara (casa), Palestina condusa de imperiul roman, a fost parasita de evrei. Fortati de imprejurari. Motivele plecarii sint neimportante pentru arabii care au venit in locul romanilor, dupa multe sute de ani!!! Nu arabii i-au gonit pe evrei din tara lor, ei pur si simplu s-au stabilit acolo unde era locul gol. Mai mult, evreii din diversele zone ale lumii, au fost aliati ai arabilor si au luptat alaturi de ei.

Citeva legaturi pe internet despre subiect, pe care il stiu mai bine decit multi din carti adevarate, tiparite.

http://jesusneverexisted.com/militant.htm: Jerusalem was besieged by the Romans in the spring of 70 C.E. and ruthlessly retaken during the summer, by which time the defenders had been reduced to civil war, starvation and (according to Josephus) even cannibalism. The religious fanatics made their last stand at the fortress they had taken first – Massada. When faced by inevitable defeat (73 C.E.) they met it with a defiant act of mass suicide. The terrible price the Jews paid for their revolt was the total destruction of their temple and the city in which it stood.

Rezistenta evreilor a durat 3 ani pentru ca dupa sinuciderea lui Nero, a fost nevoie de ceva timp ca imperiul roman sa se stabilizeze.


Iar dacii, chiar daca au pierdut razboiul cu imperiul, nu au plecat din tara lor, care de altfel nici nu a fost ocupata integral, vezi zona dacilor liberi. Dacii s-au amestecat in cele din urma cu romanii si au nascut poporul român.

Evreii s-au stabilit in alte parti. http://www.geocities.com/jewishwarriors/: Finally, in the 9th century, the leaders and the majority of the Khazar nobility came to be Jews. One likely possibility for how this happened is a conversion of the nobility. This is the official version of the situation, as told by the Khazar ruler Joseph in his famous letter to Hasdai ibn Shaprut of Spain.

Asa cum am mai spus, pina in 1948 nu a fost un conflict deschis intre evrei si arabi. Ciocniri, atacuri, probleme locale, da. Ca peste tot intr-o lume a violentei, a dreptului fortei.

Si probabil ca nu ar fi fost nici un conflict major daca evreii ar fi respectat rezolutia nr. 181 a ONU din 29 noiembrie 1947. Iar ONU in 1947 nu era arabesc sau antisemit (vezi lista votantilor). Drept de veto aveau ca si acum foarte putini. Solutia a fost negociata si era suficient de fairplay, desi pleca de la ipoteza “reintoarcerii acasa” a evreilor.
Rezolutia a fost acceptata de evrei si respinsa de arabi. Cei care au acceptat-o au si incalcat-o si acestia au fost evreii. Rezolutia in sine era favorabila evreilor care primeau casa, o tara. La o bere politica.

http://www.mfa.gov.il/mfa/go.asp?MFAH00ps0

United Nations General Assembly Resolution 181 called for the partition of the British-ruled Palestine Mandate into a Jewish state and an Arab state. It was approved on November 29, 1947 with 33 votes in favor, 13 against, 10 abstentions and one absent (see list at end of document).
The resolution was accepted by the Jews in Palestine, yet rejected by the Arabs in Palestine and the Arab state.
… … …
Adopted at the 128th plenary meeting:
In favour: 33
Australia, Belgium, Bolivia, Brazil, Byelorussian S.S.R., Canada, Costa Rica, Czechoslovakia, Denmark, Dominican Republic, Ecuador, France, Guatemala, Haiti, Iceland, Liberia, Luxemburg, Netherlands, New Zealand, Nicaragua, Norway, Panama, Paraguay, Peru, Philippines, Poland, Sweden, Ukrainian S.S.R., Union of South Africa, U.S.A., U.S.S.R., Uruguay, Venezuela.
Against: 13
Afghanistan, Cuba, Egypt, Greece, India, Iran, Iraq, Lebanon, Pakistan, Saudi Arabia, Syria, Turkey, Yemen.
Abstained: 10
Argentina, Chile, China, Colombia, El Salvador, Ethiopia, Honduras, Mexico, United Kingdom, Yugoslavia.


Partea urita a fost luarea cu forta a intregului teritoriu al Palestina/Israel. Proclamarea unilaterala a statului Israel a fost momentul in care arabii si evreii au devenit cu adevarat dusmani si s-a intrat pe o spirala violenta de actiune-reactiune.

Astept de la oricare dintre voi comentarii pertinente si nu atacuri de joasa speta. Daca vrem sa intelegem istoria trebuie sa o studiem si sa ne raportam strict la fapte si date. Solutiile crizelor se regasesc in corecta intelegere a istoriei.

Istoria nu raspunde la intrebari sentimentale si nici nu trateaza intimplarile individuale.

Refuzul istoriei asa cum este ea pastrata in documente duce la ridicare de ziduri mentale. Ziduri ale rusinii.

Istoria curge - de Madalina la: 16/11/2003 11:36:17
(la: Theodorakis)
Este surprinzator cum o presa intreaga,din diferite colturi ale lumii, si cum oameni de la diferite niveluri pina la niveluri f. inalte se pot ocupa tot timpul de comentarea unor asemenea declaratii!!
Ca incep sa-mi pun si eu intrebarea: da' ce domle, evreii astea sunt rupti din soare?
Or fi ei diferiti si or fi fost ei si inainte, da' care popor nu e diferit de un altul?
Si, pardon, da' asta nu atrage antipatii pina la ura...
Nu se poate sa faci o afirmatie legata de evrei ca, hopa, gata si sare cineva undeva sub soare sau o organizatie si afirma raspicat ca esti antisemit, radical, pronazist, etc.
Da' mai hai sa fim seriosi, cite declaratii nu au fost facute impotriva romanilor de catre diferiti indivizi din diferite cercuri, incepind de la a ne face un popor de tigani, unul de handicapati, puturosi, etc.
Si atunci, aceste declaratii sunt antiromanesti? Iar in secunda urmatoare ne atacam si spunem "au ceva cu noi"?
Sa fim seriosi, parol domnii mei, da' chiar preocuparea politicienilor, presei, organizatiilor e aceea de a pleca mereu urechea la tot felul de declaratii? Lumea e plina de ciudati si de nebuni care ajung in pozitia de a face declaratii oficiale, da' ceea ce nu pricep deloc unii e ca istoria curge...!! Curge domnii mei! Si anumite lucruri din urma trebuie totusi depasite. Totusi unii raman cramponati...Asta e problema evreiasca...
Istoria - de SB_one la: 29/12/2003 10:48:51
(la: Tablitele de la Tartaria)
Hi necunoscutule,

eu nu ma pricem la istorie.Citesc mai nou si ma tot minunez pe ce "gramada mare" stam fara sa stim. Fiinda "imi si da apa la moara" tind sa cred. De ce nu ar fi adevarate si alte lucruri sau de ce lucrurile nu ar sta tocmai pe dos de cum au vrut altii sa credem pina acum?
Daca ascultam de unguri( doar sa nu fii unul)Romania nici ca exista. Istoria e treaba istoricilor. Si aici e buba. Ca au inceput sa apara publicatii care pe noi astia de rind ne face sa ne umflam in pene, iar pe cei ce au tot scris pina acum, le cam ia respiratzia( e totusi blamabil si-tzi treb doua chestii din alea mari de tot sa ai taria sa zici ...am gresit, sau hai sa vedem!

Daca stii cit de cit istorie dupa cum zici( pfui...sa ne fie rusine!)spunene si noua cite ceva.
Asteptam.

SB

PS nu uita ca istoria inseamna in primul rind interese.

Moto:
Crede in cel ce cauta Adevarul,
Fereste-te de cel ce l-a gasit.
(A.Gide)
#7414 (raspuns la: #6587) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"S-a scris cumva o istorie a - de Daniel Racovitan la: 11/01/2004 06:08:44
(la: Florin Firimita despre experienta emigrarii si "Arta de a pleca")
"S-a scris cumva o istorie a imigrarii, care sa includa toate momentele de groaza si bucurie, micile victorii si marile iluzii care sint acum parte din existenta noastra cotidiana?"

Asta intrebam si eu acum cateva luni, si pare-se ca raspunsul e negativ. Cei care stapanesc mestesugul scrisului ar trebui poate sa se apuce de treaba.
#7908 (raspuns la: #7898) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
o istorie a fotografiei romanesti - de Adriana C. Iacob la: 06/02/2004 14:35:09
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Mai apare revista de care pomeniti (Fotografia) ? S-a publicat candva, din cate stiti, vreo carte despre fotografia romaneasca ? Eu imi fac licenta in fotojurnalism si sunt curioasa daca s-a publicat vreun istoric aupra subiectului pe undeva... In rest, netul e mare!
#9054 (raspuns la: #9010) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
o istorie a fotografiei romanesti - de Dragos Bora la: 07/02/2004 12:36:18
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Salutari!

Vreo 10-20 de pagini despre inceputurile fotografiei in .ro se pot
gasi in cartea "Istoria Bucurestilor" de George Potra.
Luni o sa dau titlul exact al cartii si datele ei tehnice.
Oricum, autorul a publicat respectivele pagini si in revista
"Fotografia".

Cite ceva, insa foarte putin, vorba poetului, se poate cerne din
unele carti de la http://www.fotomagazin.ro/desprefotografie/carti/index.php

Da' e cam cum ai invata istoria perioadei 1457-1504 din...
"Neamul Soimarestilor"... ;-(

Dragos Bora
#9092 (raspuns la: #9062) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
o *trista* istorie a fotografiei romanesti - de Dragos Bora la: 07/02/2004 12:38:48
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Salutari!

Aveam nevoie sa ma uit prin niste reviste "Fotografia"
asa ca hai sa le caut la biblioteca.

M-am dus mai intii la o fosta colega, la biblioteca universita-
tii din Bacau. Fara prea mare speranta.
Evident, n-am gasit colectia revistei "Fotografia".
Da' am remarcat ca aveau colectia revistei "Fotbal si mai nu
stiu cum" de prin anii '70, inca.

Bun... Hai acum intins la biblioteca judeteana.
Are si site, http://www.bjbc.ro, da' io fusei la fatza locului.

Unde, sa vezi si sa nu crezi (da' numa' dac-am fi suedezi),
n-aveau colectia revistei "Fotografia"...
Da' ghiciti ce aveau in schimb...
Da, ati ghicit, revista "Fotbal si mai nu stiu cum" cu colec-
tia incepind tot de prin anii '70...

Cum naiba, ca revista "Fotografia" era ieftina, aparea rar si
... tot n-o au... ... ... :-(

Cam asa se fotografiaza istoria...
;-(
db
#9094 (raspuns la: #9062) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
si ce lectii de istorie vor f - de gabriel.serbescu la: 17/02/2004 13:19:19
(la: Limba romana ptr. copii)
si ce lectii de istorie vor fii? din ce perspective?
[Istoria nu este dreapta cu n - de SB_one la: 23/02/2004 13:23:59
(la: A fi roman: virtute, blestem, necesitate?)
[Istoria nu este dreapta cu noi, nu fiindca suntem mici intre cei mari, ci fiindca suntem prea toleranti cu greselile noastre sau ale altora fata de neamul nostru. Suntem contraproductivi. Trebuie sa ne schimbam si mentalitatea si felul de a actiona, dar nu vad multi dispusi sa faca asta.....
Hypatia ]

Hypatia, cita dreptate ai!

[Eu unde merg imi asum romanismul. Am scapat insa in acelasi timp de tarele lui, pentru ca incerc sa nu ma mai impiedic de mitologie, de promiscuu si de complexe.
gabi.boldis]

Gabi,citind ce-ai scris ,sint convins ca pina acum nu a fost decit o neintzelegere. Ma bucur sa te "revad"

Insa, poporul roman e ca un copil mic ce trebuie educat; si asta nu-i treaba tocmai usoara care se face peste noapte. Timp de 2000 de ani -in afara limbii si a credintzei in Dumnezeu- i sa furat mai tot.

Pentru asta nu sint de acord cu discursul filozofic al D-lui Plesu( de altfel corect, dar...cu prea multe batai colaterale nefaste) . Si pentru ca treaba asta m-a ros mult, uite ce spune un prieten( publicist):

["problema pe care o ridica Plesu reflecta doar jumatate din realitate si necesitate. Adica el neglijeaza din motive retorice si de frustrare a momentului specific éxact celalata "mare jumatate" a identitaii unei natii, care este istoria ei! Sa faci abstractie de ea este o utopie si o mare greseala. Fiecare popor se identifica si "traieste" in prezent si pentru viitor prin trecutul sau si marii lui reprezentanti, ce-i poarta pe "umerii valorilor" ce le-au creat de-a lungul timpului.
Ca este un fenomen de exagerare a prezentului si al anumitor oameni, poate preponderent la romani, aceasta nu indreptateste pe nimeni sa-i "stearga" din memorie si de pe "stindardul national" marile lui realizari ce calauzesc orice societate prin apele uneori destul de tulburi ale vremurilor.]

Cu privire la Liiceanu ai dreptate; dar parca nu suna asa grav ca la D-l Plesu.

Numai bine
Sandu


SB
................................................................
Moto:
Crede in cel ce cauta Adevarul,
Fereste-te de cel ce l-a gasit.
(A.Gide)
#10379 (raspuns la: #10301) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Buna ziua, Alin - de Stefan Niculescu-Maier la: 24/02/2004 23:18:30
(la: Stefan Niculescu-Maier, despre dizidenta si diaspora)
Revin cu prietenie la rugamintea de a mi se adresa intrebari la persoana a 2-a singular. Nu e obligatoriu, dar imi face placere, ma incurajeaza sa fiu la randul meu, cat mai deschis.



Guvernarea 1996-2000 a fost doar presupus reformatoare, Alin. In realitate tot mai multi cunoscuti nu vad in ea decat o manevra din umbra a securitatii, manevra care a asigurat propasirea economica a partidului aflat astazi la putere (revenit cu si mai mult aplomb si cu inmultite tentacule), dupa patru ani in care a lucrat la adapost de grijile de gospodarire cotidiana a tarii (dar avand grija si sa tina guvernarea Constantinescu ocupata cu minerii, pentru orice eventualitate ca ar fi incercat sa se ridice din genunchi). In ce ma priveste, am cateva exemple in minte care ma pun foarte serios pe ganduri in favoarea acestei teorii - episoadele cu mineri e doar unul.



Daca vei cauta acel film, cel mai probabil il vei gasi la BARRACLOUGH CAREY PRODUCTIONS Ltd, cei care au produs seria de 7 filme pentru BBC, sub genericul "And The Walls Came Tumbling Down".



M-ar bucura sa se initieze un muzeu al disidentei in Romania. Un gand amar ma duce si la perceptia ca n-ar fi nevoie de prea mult spatiu pentru epoca contemporana. Dimpotriva, continua sa fie sterse din memoria colectiva nenumarate acte de eroism pentru pastrarea demnitatii nationale petrecute in timpuri incomparabil mai grele decat acel inceput de 1989 cand, chiar arestat fiind, intuiam ca e doar o chestiune de timp ca unda de soc a "perestroikai" sa ajunga si la Bucuresti si sa scapam de teroare. Dar si asta este alta poveste. S-a lucrat asiduu la stergerea istoriei in Romania, putin se mai poate recupera, putini mai sunt in viata sa depuna marturie. Nu stiu de exemplu daca a existat vreo initiativa de a strange marturii orale, cum s-a facut in cazul Holocaustului. Daca cineva a auzit, il rog sa-mi spuna.



Legat de procesele la care te referi, se incearca in prezent in Romania punerea pe rol a unui "Proces al Comunismului" - si chiar fac parte dintre reclamanti, in mod oficial. Totusi, de relativ scurta vreme, de cand am putut citi in Romania libera o stire despre disidenta grupului Bacanu (in legatura cu lansarea unui film cu acest subiect de catre Lucia Hossu Longin), stire in care numele meu nici nu aparea (desi era publicata de RL!), mi-a pierit orice chef sa ma mai asociez la orice chiar cu fostii mei colegi de inchisoare care vad ca ard poduri fara sens si fara sa gandeasca.



Asa am ajuns sa cred ca trebuie luat de fapt totul de la inceput dar cu calm, lucrand la schimbare multi ani si avand timp si de noi insine si de copiii nostri, pentru care anii in care ii putem ajuta sa aiba un bun inceput in viata, atat cat ne pricepem, nu se mai intorc niciodata.

#10505 (raspuns la: #10482) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Instrainare - de belazur la: 25/02/2004 03:24:42
(la: Care este viitorul Republicii Moldova?)
Ai intrebat de mafiotismul rusesc. Or, instrainarea e altceva. Si nu cred ca e "ireversibil". Altfel, nu cred ca sunt multi "instrainati", cei mai multi sunt dezinformati. Baza este tot limba romana. Ei nu-si cunosc bine literatura, istoria, cultura in general, dar ASTA e recuperabil. N-au devenit rusi, tot romani (moldoveni) au ramas. :)
#10525 (raspuns la: #10497) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Un interviu cu Lucian Boia - de Filip Antonio la: 27/02/2004 03:22:56
(la: Lucian Boia un demitizator, nemesisul naţionaliştilor de mucava)
Interviu cu istoricul Lucian Boia

Sorin Lavric: Domnule Lucian Boia, sînteţi un personaj atipic în rîndul istoricilor români. Citindu-vă cărţile am aflat ceea ce ceilalţi istorici nu-mi spuseseră: că istoria nu este o ştiinţă propriu-zisă, că obiectivitatea istoricului este o fantasmă şi că imaginea pe care un popor o are despre propriul trecut se modifică după cum dictează imperativele clipei prezente. Iată suficiente motive ca să fiţi considerat un istoric atipic. Cum sînteţi perceput înlăuntrul breslei istoricilor? Şi invers, ce părere aveţi depsre breasla colegilor dumneavoastră?
Lucian Boia: Mai întîi de toate, să nu vă închipuiţi că aş fi un „marginal“. Sînt profesor la Facultatea de Istorie a Universităţii Bucureşti şi (din păcate!) chiar unul dintre cei mai vechi (aici mi-am început cariera încă din 1967; a fost singurul meu loc de muncă). Am motive să cred că sînt apreciat de majoritatea colegilor mei, îndeosebi de cei mai tineri. Mă întrebaţi însă cum sînt perceput înlăuntrul breslei istoricilor în genereal. Primul meu răspuns este că eu nu cred în bresle. Cred în libertatea individului. Şi, în orice caz, în dreptul meu de a fi liber. Istoricii care se consideră în „breaslă“ riscă să devină prizonierii unor reguli depăşite, captivii unor tradiţii conservatoare. Cu siguranţă că o bună parte dintre ei nu sînt de acord cu mine. Este treaba lor, nu este treaba mea. Treaba mea este să spun cinstit ceea ce cred, să-mi fiu, pentru a-l cita pe Shakespeare, „mie însumi credincios“. Sînt convins că m-am achitat de această obligaţie. Cînd spun că istoria este mereu alta, spun o banalitate; nimic mai uşor de constatat decît această diversitate. Istoricilor nu le place. Au şi ei dreptatea lor. Se tot străduiesc, generaţie după generaţie, să facă din istorie o adevărată ştiinţă, o ştiinţă cît mai exactă, cu soluţii precise şi incontestabile. În fapt, istoria, prin esenţa ei, este ştiinţa cea mai nesigură şi cu gradul cel mai înalt de variabilitate. În faţa acestei sfidări, istoricii supralicitează. Fizicienii (pentru a menţiona o ştiinţă „dură“) par mai dispuşi decît istoricii să accepte partea de imaginar cuprinsă în demersul lor. Poate că pe unii îi deranjează ideile mele. Pe mine însă nu mă deranjează ideile diferite de ale mele (exceptînd atacurile lipsite de bună-credinţă). Nu are cum să mă deranjeze diversitatea; este tocmai ceea ce susţin în materie de istorie.
SL: Dacă ceea ce numim îndeobşte istorie nu este decît o naraţiune simplificată şi dramatizată despre trecut, aşa cum afirmaţi în Jocul cu trecutul, nu cumva disciplina istoriei îşi găseşte în dumneavoastră un adversar de temut? Nu cumva această disciplină este subminată dinlăuntru de unul din cei mai străluciţi reprezentanţi ai ei de astăzi?
LB: Mă amuză afirmaţia că aş putea fi un adversar al istoriei. Eu n-am avut altă dragoste intelectuală decît istoria, şi asta încă din copilărie. În tot cazul, de pe la 12 ani ştiam că voi urma istoria. Am o relaţie foarte strînsă cu trecutul; probabil că trăiesc mai mult în trecut decît în prezent. Nu de mine riscă istoria să fie aruncată în aer, ci de conservatorii care scriu o istorie cu totul neadaptată momentului actual. Eu am încercat să desluşesc regulile „jocului istoric“, şi asta tocmai fiindcă sînt ataşat de istorie. Respingerea din partea unora, ca şi entuziasmul altora, se datorează faptului că sîntem o societate conservatoare, care gîndeşte încă în bună măsură în termeni de secol al XIX-lea („obiectivitatea ştiinţei“, „naţiunea mai presus de toate“, şi aşa mai departe), şi de aici uimirea în faţa unor interpretări care la anul 2000 sînt absolut fireşti.
SL: În primăvara acestui an, cititorii români vor avea în faţă o nouă carte semnată de dumneavoastră: România, ţară de frontieră a Europei. Ce aduce ea nou faţă de Istorie şi mit în conştiinţa românească sau faţă de Mitologia ştiinţifică a comunismului? Sau altfel spus, care este „istoria“ acestei istorii a României?
LB: Istorie şi mit în conştiinţa românească s-a vrut o decriptare a discursului istoric românesc. Cu alte cuvinte este o carte care nu priveşte în mod direct România, ci interpretările privitoare la România. Nu o istorie, ci o critică a istoriei (sau, mai clar spus, a istoriografiei). După ce i-am criticat pe alţii, era oarecum firesc şi corect să prezint şi propria-mi versiune a istoriei româneşti. Aceasta este România. Nu este o istorie obiectivă, fiindcă nu există istorie obiectivă. Este o încercare de a explica România aşa cum o înţeleg eu. Este răspunsul meu la întrebarea: Ce este România?
SL: Deşi nu îndrăgiţi publicitatea, sînteţi un intelectual celebru în România. Nu vă daţi în vînt după apariţii la televiziune, nu acceptaţi decît după o îndelungată chibzuinţă interviurile şi invitaţiile la mese rotunde sau conferinţe, şi totuşi toate cărţile dumneavostră au un tiraj care depăşeşte sensibil media. Succesul dumneavostră e un fel de „izbîndă pe seama discreţiei“. Dar credeţi că o carte, oricît de bună, poate răzbi singură? Sau e nevoie de sprijinul viu al autorului?
LB: Cred că de regulă o carte nu poate răzbi singură. În ziua de azi, fără publicitate greu se mai mişcă ceva. Din fericire, regulile au şi excepţii. Istorie şi mit în conştiinţa romănească a fost o asemenea excepţie. S-a descurcat aproape fără nici un fel de sprijin. Iar 13 000 de exemplare astăzi în România nu e puţin lucru. Îi urez şi ultimei cărţi (România) să se descurce la fel. Mi-e teamă că nu are încotro. Nu-mi place publicitatea, nu-mi place să ies în public, nu-mi place să apar la televiziune. Şi mă bate gîndul că am dreptul să-mi trăiesc viaţa cum îmi place (am şi de recuperat; pînă în 1989 am făcut destule lucruri care nu mi-au plăcut!). Idealul meu este desprinderea completă a cărţii de viaţa autorului; nu este uşor, dar promit să perseverez.
SL: Ştiu că aţi studiat istoria din pasiune. Dar atunci, în adolescenţă, cînd a fost să vă alegeţi facultatea, aţi optat de la bun început pentru istorie? Nu aţi oscilat? Nu a mai fost nici o altă îndeletnicire intelectuală, umanistă sau ştiinţifică, la care să vă gîndiţi ca la o posibilă cale a vieţii?
LB: Am răspuns puţin mai înainte la această întrebare: am optat pentru istorie de cînd mă ştiu. Dar ca adolescent, după istorie, m-au interesat geografia şi (într-o manieră selectivă) literatura. Cam acelaşi lucruri care mă interesează şi astăzi. Sînt foarte constant.
SL: Care au fost intelectualii români care v-au fascinat în adolescenţă, exercitînd o influenţă modelatoare şi stimulatoare asupra dumneavoastră?
LB: Aproape că îmi pare rău că trebuie să o spun, dar nici un intelectual român (sau neromân) nu cred să fi exercitat vreo influenţă hotărîtoare asupra mea. Cînd, de copil, m-am îndreptat spre istorie, influenţa formatoare a fost a mediului familial (biblioteca şi lucrurile vechi din casă, faptul că mama mea, specializată în literatură română veche, a lucrat într-un domeniu apropiat) şi, cu siguranţă, casa de la Cîmpulung-Muscel, unde îmi petreceam verile şi în mansarda căreia erau îngrămădite, ca într-un depozit de muzeu, cărţi, reviste şi tot felul de obiecte de pe la 1900. Asta te marchează. Eu şi acum trăiesc în bună măsură la 1900, acolo mă simt mai în largul meu!
Ca adolescent, îi citeam cu plăcere pe Maiorescu şi Hasdeu; mă atrăgeau, şi mă atrag şi astăzi, ironia rece a celui dintîi şi fantezia riguroasă a celui de-al doilea. Însă modele nu mi-au fost; ei s-au întîlnit, se vede, cu ceva similar în propria mea structură intelectuală.
Oricît ar părea de ciudat obsedaţilor naţionalişti, am avut şi mai am încă o relaţie specială cu Eminescu. Mi-au plăcut cîndva — estetic vorbind— şi textele lui politice, la care însă nu subscriu. Poezia lui Eminescu însă o ştiam aproape în întregime pe dinafară, şi cu un mic efort aş recita şi astăzi, fără să greşesc prea mult, cele aproape o sută de strofe ale „Luceafărului“.
Am citit şi citesc încă multă literatură, poate chiar mai multă literatură decît istorie. Ca adolescent, Cei trei muşchetari şi romanele lui Jules Verne erau în prima linie. Pe Jules Verne nu l-am uitat; în viitorul nu prea îndepărtat voi scrie o carte despre el. Să-l menţionez şi pe Victor Hugo: cîţiva ani am fost absedat de Mizerabilii. Am încercat recent să recitesc cîteva pagini: imposibil, nu-i mai suport stilul grandilocvent!
Să nu uit enciclopediile. Am copilărit alături de un Larousse în două volume, editat prin 1920. Îl mai consult şi astăzi. Am avut o adevărată manie a dicţionarilor, care s-a mai alterat între timp, dar, oricum, aproape nu e zi în care să nu caut de cîteva ori în Larousse, sau într-un remarcabil Brockhaus în 17 volume, apărut la 1900, sau în dicţionarul de istorie şi geografie al lui Bouillet (de pe la 1860). Acesta din urmă mi l-a cumpărat mama mea de la anticariat cînd aveam 14 ani, şi a fost multă vreme lectura mea istorică favorită.
La facultate, n-am avut nici un profesor care să-mi fie model. Am mers pe drumul meu; cred că se şi vede!
SL: Citiţi zilnic şi întotdeauna cu plăcere? Nu vi se întîmplă să luaţi o carte în mînă şi să simţiţi că nu vă regăsiţi în rîndurile ei, şi asta nu din vina cărţii, ci din neputinţa de a vă rupe de agitaţia lumii? Cum vă adunaţi din risipa zilei?
LB: Nu citesc zilnic, fiindcă trebuie să mai şi gîndesc. Plăcerea mea supremă este să gîndesc; lectura vine în al doilea rînd. Din pură plăcere citesc literatură, fără nici o legătură cu preocupările profesionale. În ultimii ani însă, scriind atît de mult, am citit mai ales cărţi necesare anchetelor pe care le-am întreprins. Am ajuns astfel să citesc — şi cu mare interes — cărţi care altminteri m-ar fi plictisit cumplit. De pildă, mie nu-mi place science fiction-ul (exceptînd cei doi autori clasici: Jules Verne şi H. G. Wells), dar nu-mi place chiar deloc! Am parcurs însă o bibliotecă întreagă de science fiction în pregătirea cîtorva cărţi (Explorarea imaginară a spaţiului, Sfîrşitul lumii, o istorie fără sfîrşit).
SL: Ce loc ocupă televizorul în viaţa dumneavoastră?
LB: Televizorul în viaţa mea ocupă un loc foarte precis şi foarte limitat. Mă uit aproape exclusiv la programele de ştiri, în fiecare seară şi pe mai multe canale. Mă interesează atît informaţia în sine, cît şi manipularea prin informaţie. Evident, o „deformare“ profesională.
SL: Şi o ultimă întrebare: Cu ce se ocupă istoricul Lucian Boia atunci cînd încetează să mai fie istoric, devenind omul Lucian Boia?
LB: Dacă am răspuns la opt întrebări, îmi pot permite să nu răspund la a noua. Autorul Lucian Boia scrie cărţi pe care oricine le poate citi. Omul Lucian Boia îşi propune însă să rămînă discret. Este drept că discreţia nu se mai poartă astăzi. Mă întorc la 1900!

http://www.humanitas.ro/servlet/humanitas.articole.AfiseazaArticolul?id=28
E vorba de mit in istorie in - de gabriel.serbescu la: 29/02/2004 16:46:45
(la: Lucian Boia un demitizator, nemesisul naţionaliştilor de mucava)
E vorba de mit in istorie in general, iar de aici la mitologie. Principiile sunt la toate popoarele aceleasi. Boia d altfel e profesor pe undeva pe la Paris.
Nu demoleaza miturile romanesti, ci le analizeaza. E comparabil, jobul unui hacker, sa zicem :), arata gaurile din sistem, intra peste tot, dar nu comite absolut nici o infractiune. E ceea ce ilustreaza expresia care o aveai tu: ¨Uitati-va, regele e gol¨.
Acum reactile fiecaruia sunt in functie de cat e de capabil a afronta adevarul.
#10968 (raspuns la: #10858) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Istoria e foarte interpretabi - de Daniel Racovitan la: 01/03/2004 02:58:09
(la: Lucian Boia un demitizator, nemesisul naţionaliştilor de mucava)
Istoria e foarte interpretabila, iar regimul comunist a rescris istoria punand accent pe aspectul nationalist ("am fost si-om fi", "noi suntem aici de doua mii de ani", etc.), si aproape uitand aspectul contextual.

..................................................................................
"-- Nene, nene! Da-te jos din corcodush!"
#10981 (raspuns la: #10968) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
istorie obiectiva -- basme - de Daniel Racovitan la: 01/03/2004 07:06:19
(la: Lucian Boia un demitizator, nemesisul naţionaliştilor de mucava)
Anonime, mistocareala ta este fara substanta.

Spui: "negarea obiectivitatii istoriei"

Recomandare: revino in secolul XXI. Astazi toata lumea civilizata considera istoria o stiinta subiectiva. Doar extremistii fanatici si sustinatori ai unor anumitor ideologii se mai considera detinatorii absoluti ai istoriei "obiective" si "stiintifice".

"Istorie obiectiva", asa ceva nu se exista. Moncher.

..................................................................................
"-- Hei, uitati-va! regele e gol!"
#10998 (raspuns la: #10994) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...