comentarii

istorie alternative


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
observatii judicioase - de Mihai D. la: 18/02/2004 16:13:58
(la: Poate fi asociata institutia Securitatii cu patriotismul?)
Intr-adevar ati surprins o dimensiune esentiala a problemei: cine executa un ordin este responsabil moral pentru el, indiferent de structura militara careia i-a jurat credinta: dreptul penal international s-a modificat radical dupa Nurenberg, un precedent care a exprimat clar culpa morala a celor care executa ordine aflate in contradictie cu drepturile fundamentale ale omului si cu reglementarile constitutionale.
Se scriu acum istorii alternativa ale Securitatii, gen.Plesita spre exemplu reface patriotic intreprinderea institutiei cu pricina...de unde provine un asemenea demers? de unde detenta lor grabita de a asocia patriotismul cu propria actiune de legitimare? care au fost mecanismele de loialitate carora acesti oameni li s-au supus si inainte de 1989 si dupa? O serie de intrebari care aduc poate mai multa lumina in dilema Securitate=patriotism?
#9973 (raspuns la: #9885) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Mă distrează - de Simeon Dascalul la: 16/05/2006 14:30:44
(la: A fost Adolf Hitler vinovat?)
cum aţi sărit cu toţii pe Dreamer. Eu găsesc că are dreptate: învingătorii scriu istoria, ei apărând ca îngeri ai luminii / chevaliers sans peur et sans reproche, iar învinşii ca nişte odrasle ale iadului, creaturi naşpete predestinate să mănânce bătaie. Bineînţeles că învingătorii n-au comis nimic reprobabil d.p.d.v. al moralei comune, iar dacă au făcut şi ei ceva mai nasol, atunci au toate justificările posibile. În sensul ăsta e interesant să citeşti – dacă se mai găsesc prin casă – cărţile de pe vremea când părinţii noştri erau mici, iar bunicii aveau portretul lui Dej în sala de şedinţe.
Eu personal nu găsesc libera Americă mai cumsecade decât Germania nazistă. Eventual nemţii aveau un plus de sinceritate sau un deficit de PR, depinde de interpretare. Toate marile puteri sunt amorale. De fapt statele sunt în esenţa lor amorale, numai că alea mici au mai puţine ocazii să se manifeste ca atare.
Îmi plac exerciţiile de istorie alternativă, numai că nu ştiu până acuma de vreo încercare literară de genul ăsta referitoare la spaţiul mioritic. Cred că România oricum ar fi ieşit prost din al doilea război. În cazul unei victorii a Axei amputarea teritorială ar fi fost cam la fel. Dar românii rămaşi / refugiaţi / câştigaţi ar fi avut o soartă mai bună. Dacă ne luăm după experienţa trăitorilor acelor vremuri interesante, nemţii nu ne tratau rău sau măcar ne–au tratat mai puţin rău ca ruşii - „rău a fost cu die, der, das …”. Dacă Reich-ul ăla s-ar fi menţinut stabil măcar vreo câteva sute de ani am fi fost într-o UE avant la lettre. Fără să contăm cine ştie cât, dar cu străzi curate, ordine şi un venit mai decent. Asta în ipoteza cea mai bună, s-ar fi putut de exemplu ca nemţii să fi învins, dar cu preţul unor distrugeri imense. Sau s-ar fi putut să ne revoltăm contra imperiului, deşi ni se garanta un blid plin. În fine, se pot lansa multe direcţii de istorie alternativă, dar cum spunea dq, n-au valoare practică.
simeoane - de donquijote la: 16/05/2006 15:24:30
(la: A fost Adolf Hitler vinovat?)
istoria alternativa e o mare speculatie, desi se poate face analize bazate numai pe comparatii cu situatii asemanatoare sau similare, folosind uneltele de studiu ale istoriei (in speta materialismul istoric a lui marx - folosit de majoritatea istoricilor acreditati). literatura, sf sau alta care se ocupa de istorie alternativa e simpla fictiune, fara baza reala.

de exemplu dezvoltarea romaniei postbelice si ce s-ar fi intamplat daca era economie capitalista si nu comunista, poate fi evaluata prin comparatie cu cea a greciei: 2 tari balcanice, care si-au capatat independenta pe la mijlocul secolului 19, ambele ortodoxe, ambele cu economie esential agricola, grecia fiind dpdv economic in urma romaniei in 1945. unde e grecia si unde e romania!!!

situatia politica a romaniei in ajunul si in timpul celui de-al doilea razboi mondial poate fi comparat cu al finlandei: tara vecina cu urss, fata de care vecina de la rasarit avea pretentii teritoriale, condusa de un maresal(manaheim). si aici se termina si asemanarea: manaheim a opus rezistenta armata refuzand sa cedeze teritoriile, pana la urma le-a cedat, la timp ca sa nu duca tara la dezastru total, dar in conditii destul de bune, a iesit erou. mai tarziu a participat si el la invadarea urss impreuna cu germanii, dar a fost destul de destept sa se retraga la timp, inaintea dezastrului de la stalingrad si mai ales nu a comis crime de razboi. a terminat ca erou, fara ocupatie sovietica in tara lui. unde e romania si unde e finlanda!!!
deci sa nu aruncam vina pe yalta, marile puteri, etc.

ps: hitler n-avea nici o sansa sa castige razboiul. el l-a pierdut in momentul in care l-a declansat. motivul: pentru ca era paranoic, si in consecinta lua decizii gresite in baza unei perceptii deformate a realitatii.
un mic exemplu: hitler (ca de altfel si militaristii japonezi aflati la carma imperiului) credea ''sincer' (ca parte a ideologiei), si in consecinta considera liberalismul 'burghez' ca o slabiciune, cei care-l practicau ca degenerati si neputinciosi si era convins ca-i va spulbera la prima ocazie. istoia a dovedit ca n-a avut dreptate :)
nu avea o solutie viabila pentru 'ziua de dupa' - ceea ce au facut puterile aliate in cele trei conferinte la nivel inalt (malta, teheran, yalta). sa nu mai vorbim de circumstantele economice si geo-politice.

in alta ordine de idei:
Eu personal nu găsesc libera Americă mai cumsecade decât Germania nazistă.
nu te pronunta in legatura cu ceea ce nu cunosti sau intelegi, ca sa nu fi acuzat ca vorbesti prostii, ca si dreamer-ul. :)
pentru comparatie, sub hitler era ceva mai rau decat sub ceuasescu...
cat despre democratie, numai dupa ce ai sa ai ocazia sa treiesti in un aadevarata, ai sa te poti pronunta. :)
#122565 (raspuns la: #122555) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Simeon Dascalu - de picky la: 16/05/2006 18:41:47
(la: A fost Adolf Hitler vinovat?)
Adrian Fuchs :

Dom'le, era vorba daca fost-a sau nu vinovat Hitler, nu se cereau de catre conferentiar speculatii pe langa istorie.
Nici moralitatea americanilor nu era in discutie, atata cata este ea.
Poezia era "greu a fost cu der, die, das / si mai greu cu davai ceas".
Daca iesea socoata ta, nu era o uniune in sensul de comuniune, ci o uniune in sensul de ... posedare.
Ceea ce numesti tu istorie alternativa, eu as numi-o istorie speculativa (chiar bursiera).
In rest nu pot fi decat de acord cu ceea ce n-a mai ramas ...
#122598 (raspuns la: #122555) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
picky - de Simeon Dascalul la: 17/05/2006 15:11:12
(la: A fost Adolf Hitler vinovat?)
Nici n-am pus în discuţie problema vinovăţiei. Toţi ăi de au proasta inspiraţie să piardă războaiele îs vinovaţi, iar ăsta-i vinovat în particular şi pentru iluminarea de care am beneficiat de la răsărit.

Apropo, sunt o groază de opinii despre declanşarea WWII. Ăi de-or făcut filmul „Trianon” susţin că tratatul ăla-i buba, laolaltă cu restul semnate la sfârşitul primului război.

Am folosit cupletul lui Tănase ca să argumentez că ar fi fost mult mai convenabil pentru noi să câştige nemţii.

> Daca iesea socoata ta, nu era o uniune in sensul de comuniune, ci o uniune in sensul de ... posedare.
Şi în UE-ul de-acuma, nu Franţa şi Germania au pâinea şi cuţitul?

> Ceea ce numesti tu istorie alternativa, eu as numi-o istorie speculativa
Istorie alternativă e termenul utilizat. N-are nici o conotaţie ştiinţifică, e pur divertisment. Vezi site-urile date de dq mai jos.
#122739 (raspuns la: #122598) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
dq - de Simeon Dascalul la: 17/05/2006 15:17:55
(la: A fost Adolf Hitler vinovat?)
De ce ar fi de dispreţuit SF-urile? Istoria oricum nu se poate schimba, deci alternativele astea nu au valoare ştiinţifică şi rămâne numai funcţia literaturii de a distra. Te asigur că scrierile în cauză-s reuşite ca divertisment.

> deci sa nu aruncam vina pe yalta, marile puteri, etc
Că alea mari puteri probabil s-or fi dus acolo la bronzat.

Şi cred că împărţeala de la Yalta s-a făcut pe principiul „fiecare ia cât poate”, nu cu scop coercitiv. Că în braţele Rusiei au picat şi ţări absolut „inocente” ca Polonia şi Cehoslovacia, în timp ce Austria, Italia şi chiar jumătate din demonica Germanie au scăpat

> nu avea o solutie viabila pentru 'ziua de dupa'
N-aş numi Sovrom-urile chiar soluţie viabilă. Şi de unde ştii că ăla n-avea program în cazul unei victorii?

> cat despre democratie, numai dupa ce ai sa ai ocazia sa treiesti in un aadevarata
Opinia despre SUA-i bun stabilită, încă de la intervenţia în Iugoslavia şi-s sigur că dacă America ar fi învinsă, atunci ar urma o literatură / filme de bălăcărire direct proporţională cu gudurarea de-acum.
Cred că nu imperfecţiunea democraţiei ne doare pe noi, ci lipsa prosperităţii.

> era paranoic, si in consecinta lua decizii gresite in baza unei perceptii deformate a realitatii

Cam aşa susţinea şi Bevin Alexander, că ar fi avut o groază de ocazii bune, dar le-a tot ratat. În fine, habar n-având în domeniul militar nu mă pot pronunţa.

Da sunt multe scrieri şi site-uri în care se explorează istoria alternativă de victorie a Axei. Fie că s-ar fi renunţat la pedepsirea Iugoslaviei, evitându-se astfel iarna rusă, fie că Heisenberg ar fi gătat primul bomba, fie că Heydrich n-ar fi murit.
Dar n-am găsit niciunde o estimare a ce ar fi fost cu noi. Cât am fi primit, cât am fi pierdut, dacă ne-am fi împăcat cu situaţia noastră sau nu.
#122741 (raspuns la: #122565) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Simeon Dascalu - de picky la: 18/05/2006 10:23:44
(la: A fost Adolf Hitler vinovat?)
Adrian Fuchs :

Prin excelenta istoria este o stiinta a trecutului pentru viitor. Adica istoria scrie trecutul pentru viitor. Nici intr-un caz istoria nu este o scriere a trecutului viitor ! Adica nu poate specula evolutia ipotetica a unui trecut.

Istorie alternativa nu poate fi decat o alta viziune decat cea oficiala, asupra trecutului. Sau o alta prezentare decat cea notorie. Dar nu se poate referi decat la niste intamplari "intamplate" si nu imaginate. Joaca de-a " ce-ar fi fost daca ... " e doar o joaca speculativa, chiar daca poate fi interesanta. E doar un joc al fanteziei. Cei care ii spun istorie alternativa nu dovedesc cunostiinte foarte avansate de vocabular ... Nuantele sunt foarte benefice pentru o ... istorie.
#122858 (raspuns la: #122739) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
picky - de Simeon Dascalul la: 19/05/2006 11:32:41
(la: A fost Adolf Hitler vinovat?)
Ăsta e termenul folosit. Poate că la nivel intelectual se situează între reality show şi rummykub, dar tot sunt nişte speculaţii simpatice. Poţi găsi o groază de variante, unele ajungând inofensive prin depărtarea de perioada modernă: cum ar fi fost dacă Roma ar fi fost bătută de Cartagina sau dacă Alexandru Macedon ar fi avut timp să-şi consolideze imperiul.
Dar n-am găsit pe net istorii alternative pentru noi, deşi am fi avut câteva puncte nodale interesante: 1300, 1821.
Poate că accepţi totuşi un plus de prestigiu pentru speculaţiile astea, dacă-ţi spun că s-a ocupat cu ele şi Neagu Djuvara.
votez NU. - de dan-calin la: 09/10/2003 19:25:27
(la: Veti vota pe 19 octombrie?)
1. Românii nu sufera de ura de rasa, de xenofobie. NU cred ca exista popor mai tolerant decit românii.
2. Ca la orice popor existe insa limite pina la care se poate abuza de toleranta românilor.
3. Daca la fel ca in SUA toti cetatenii ar fi obligati sa cunoasca limba tarii, fara de care nu pot ocupa nici un post, ar fi bine. Dar asta nu se intimpla la noi. Limba româna este ignorata.
4. In SUA actele oficiale, inclusiv judecata se face in limba tarii.
5. In afara unor grupuri de la virful minoritatii maghiare, populatia maghiara este este formata din oameni suficient de toleranti si ei, in marea lor majoritate.
6. Dar segregarea unei parti a minoritatii maghiare, pentru a putea fi mai usor manipulata, o aduce pe aceasta in situatia de a nu avea alternativa de gindire si exprimare, pentru ca nu are acces la informatie decit unilateral. Multi minoritari maghiari se afla in situatia românilor înainte de ’89 cind accesul la informatie era extrem de limitat.
7. In România NU A FOST HOLOCAUST! Evreii au fost trimisi, numai de autoritatile Ungariei hortiste, in lagare de exterminare, si numai din partile ocupate de Ungaria ale Transilvaniei. Evreii din Ardeal s-au refugiat masiv in România pentru a scapa de persecutii. (Raul Sorban!)
8. Mai mult, vase intregi au plecat cu evrei spre Palestina de unde au fost respinse de autoritatile britanice ale yonei si momentului.
9. Repet: NICI UN EVREU NU A FOST TRIMIS DE AUTORITATILE ROMÂNE SPRE LAGARELE DE EXTERMINARE GERMANE!

Este necesar un studiu mult mai intens al istoriei, nu din manuale alternative, pentru a cunoaste realitatea si a o intelege.

Din toate aceste motive cir si pentru cele scrise atit de bine de altii care au descris cirpelile constitutiei, eu merg la vot si spun hotarit:

votez NU!!

Lispa "izvoarelor" sau a pasiunii?! - de mireille la: 13/10/2003 23:01:13
(la: Tablitele de la Tartaria)
Exista mari semne de intrebare asupra "atitudinii" istoricilor romani in multe alte cazuri... nu am auzit replici din partea lor la articolul aparut pe site-ul cnn-ului:

http://www.cnn.com/2003/TECH/science/09/23/caveman.romania.reut/index.html
http://science.box.sk/newsread_print.php?newsid=4770

care ar trebui sa ne faca sa ne "revizuim" ISTORIA, (va rog nu va grabiti sa editati "manuale alternative" de Istorie pentru ca deja a inceput anul scolar si este mai dificil sa modificam programa :)).

Ne-am adaptat atat de bine rolului de neputinciosi si marginalizati incat ne este frica (sau rusine de ceea ce reprezentam acum!?!) sa ne "descoperim" strabunii, asteptam UE sau NATO sa faca sapaturile arheologice :)...?! Raspuns neacceptat: "lipsa de fonduri"!!! :)...
O istorie care lipseste - de Zamolxe la: 21/10/2003 02:50:27
(la: A existat holocaust in Romania?)
Am sucit cartile de istorie pe toate fetele si nu am gasit nici o informatie legata de istoria poporului evreu.
A fost Moise, a fost Isus, dupa care evreii dispar din istoria scrisa a locurilor.
De ce au plecat din Israel, pe unde au umblat de au ajuns tocmai in Rusia si apoi in Europa si restul lumii.
E ceva care nu imi suna bine.
Are cineva vreo informatie despre o carte de istorie, lucrare, etc care sa acopere cei 2000 de ani de pauza istorica a poporului evreu?

Zamolxe
o perioada de istorie.. - de Coralie la: 23/10/2003 13:24:19
(la: Primul ZID)
O perioada de istorie din care unii n-au invatat nimic, care se repeta cu zidul "securitatii" din IL,
Ma intorc de acolo si pot sa spun ca l-am vazut..e enorm, inalt, adanc, nu un simplu gard sau gardulet..
Zidul berlinului era floare la ureche pe langa acesta..

Nu, n-am emigrat acolo :-)) si nici in vacanta n-am fost, doar deplasare profesionala..

si cum ca unii care vor sa rascoleasca istoria pana la Adam si Eva, n-au invatat nimic din trecutul ei..
#1990 (raspuns la: #1955) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
istoria evreilor - de ilana gillon la: 25/10/2003 12:40:03
(la: A existat holocaust in Romania?)
te-ar puta interesa sa citesti cartea

Dimont, Max, Evreii, Dumnezeu si istoria, Ed. Hasefer, Bucuresti, 1997.

si sa intri in situ:

www.unibuc.ro/eBooks/filologie/hebra/2-14.htm
#2143 (raspuns la: #1754) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
istoria romanilor - de (anonim) la: 25/10/2003 16:13:58
(la: Oase)
Salut Gabi,
in ultima vreme citesc mult ( in web) despre istoria romanilor. Sint teorii si descoperiri vechi( si mai noi) care se dau publicitatii.
De ex. la Tartaria: scriere mai veche cu cel putin 1000 ani decit scrierea sumeriana. E o chestie , nu? Sigur ca asta nu ne ajuta cu nimic in situatia actuala, dar...poate ca e istoria noastra de care ne putem mindri.

Fa-ti timp si vezi
http://www.agero-stuttgart.de/istoria-neamului.htm
precum si
www.dacia.org
...te asigur ca va fi interesant.
sb
PS desi sint numai "vizitator" , sper sa-ti ajunga mesajul....tja, poate cindva "o sa ma-nscriu" !
istoria RO - de SB la: 28/10/2003 07:16:48
(la: Tablitele de la Tartaria)
Buna Ingrid,
dar de asta ce zici?

Autorii initiali ai teoriilor false nu sunt, asa cum s-ar putea crede, inocenti savanti de buna credinta dar lipsiti de informatii, nici teoriile simple erori. Realizarea primelor teorii false a fost un act constient, voit, avand scopuri precise. Se poate vedea acest lucru cercetand izvorul lor. În cazul autorilor pro-ungari acest lucru se vede cu claritate, motiv pentru care ele au putut fi mai usor evitate; totusi nu s-a putut evita de fiecare data cand li s-a raspuns caderea în anumite exagerari. O pozitie mai speciala o ocupa însa “scoala Ardeleana”. Izvoarele ei se afla la Vatican. De aceea falsurile constatate aici capata o semnificatie speciala. Ne referim în special la pozitia unica în Imperiul Roman pe care, dupa afirmatiile întemeietorilor “scolii Ardelene”, o ocupa Dacia (1) . Ea apare ca singura provincie în care a avut loc exterminarea populatiei autohtone si totodata ca singura în care s-au colonizat numai cetateni ai Romei. Daca veneau din alta sursa aceste afirmatii puteau parea simple erori. Dar ele au ca izvor Vaticanul, depozitarul unor informatii clare în acest domeniu. Columna Traiana, document în imagini , atesta supravietuirea populatiei dacice, fiind astfel cel mai evident document (2). Dar si fara aceasta biblioteca Vaticanului putea furniza informatiile obiective necesare. Corespondenta dintre tarul roman Ionita Asan si Vatican (3) atesta cunoasterea de catre acesta din urma a originii unice a romanilor, indiferent ca ei erau în Dacia, Macedonia sau alte foste provincii romane. De aceea nu se putea în nici un caz lansa ipoteza, absurda stiintific din toate punctele de vedere, a exterminarii dacilor si colonizarii cu locuitori ai Romei. Desigur, se pune întrebarea : ce scop a urmarit Vaticanul prin lansarea acestui fals?
Dezradacinarea.
Odata separati de adevarata lor istorie, odata convinsi ca ei sunt, ereditar, fii ai Romei, romanii ar fi putut fi mult mai usor convertiti la romano-catolicism si pastrati sub controlul Romei. De asemenea, prin divizarea realizata între romanii din Dacia si cei din alte provincii s-ar fi slabit puterea unui neam prea mare pentru a fi controlat. Primul scop a fost partial atins, al doilea în întregime.
Initiatorii “scolii Ardelene” au facut astfel un rau imens, practic ireparabil, ca dovada ca nu a putut fi îndreptat ulterior nici de istoricii mai realisti ai acestei "scoli" . Un rezultat similar l-au obtinut în sudul Romaniei - luata în sensul sau real, v. Atl.3 - clericii si calugarii greci. Acestia au nascocit termenul de vlaho-elini, nemaiîntalnit pana atunci si au convins pe multi dintre romanii macedoneni, epiroti etc. ca ar fi de origine ... greceasca! Astfel prelucrati romanii grecizati au devenit cei mai mari dusmani ai natiei lor, cum se întampla de altfel cu toti renegatii care nu revin la adevar (4).

...si de asta
Cum am demonstrat în revista "GETICA", Româna este o limbă arhaică, singura limbă naturală din Europa, de fapt aşa-zisa indo-europeană comună pe care savanţii o caută, în zadar, de peste 200 de ani. Toate celelalte idiomuri sînt artificiale, creaţii recente ale unor savanţi mai mult sau mai puţin inspiraţi (v. privitor la franceză şi studiul introductiv).(http://getica.go.ro/)
Istoria se bazeaza pe fapte si documente. - de Zamolxe la: 31/10/2003 20:34:47
(la: ZIDUL RUSINII)
Alien. Te alienezi de unul singur. Nu prea le ai cu intelegerea frazelor complexe, le scoti din context, le trunchiezi si te minunezi de ce emiti.
Eu am propus o discutie logica, bazata pe argumente, date istorice si pe fapte. Pot sa intep si eu, chiar mai abitir decit tine, dar nu acesta este scopul discutiei.
Singura cotizatie pe care o dau este pentru adevar si logica.

Toata justificarea pretentiilor teritoriale ale evreilor in Palestina au la baza ideea reintoarcerii “acasa”. Ori asa cum am spus si am demonstrat logic, singurii care se pot reintoarce sint cei care au plecat. Urmasii unui popor nu se reintorc la origini decit in sens literar.
Aceasta tara (casa), Palestina condusa de imperiul roman, a fost parasita de evrei. Fortati de imprejurari. Motivele plecarii sint neimportante pentru arabii care au venit in locul romanilor, dupa multe sute de ani!!! Nu arabii i-au gonit pe evrei din tara lor, ei pur si simplu s-au stabilit acolo unde era locul gol. Mai mult, evreii din diversele zone ale lumii, au fost aliati ai arabilor si au luptat alaturi de ei.

Citeva legaturi pe internet despre subiect, pe care il stiu mai bine decit multi din carti adevarate, tiparite.

http://jesusneverexisted.com/militant.htm: Jerusalem was besieged by the Romans in the spring of 70 C.E. and ruthlessly retaken during the summer, by which time the defenders had been reduced to civil war, starvation and (according to Josephus) even cannibalism. The religious fanatics made their last stand at the fortress they had taken first – Massada. When faced by inevitable defeat (73 C.E.) they met it with a defiant act of mass suicide. The terrible price the Jews paid for their revolt was the total destruction of their temple and the city in which it stood.

Rezistenta evreilor a durat 3 ani pentru ca dupa sinuciderea lui Nero, a fost nevoie de ceva timp ca imperiul roman sa se stabilizeze.


Iar dacii, chiar daca au pierdut razboiul cu imperiul, nu au plecat din tara lor, care de altfel nici nu a fost ocupata integral, vezi zona dacilor liberi. Dacii s-au amestecat in cele din urma cu romanii si au nascut poporul român.

Evreii s-au stabilit in alte parti. http://www.geocities.com/jewishwarriors/: Finally, in the 9th century, the leaders and the majority of the Khazar nobility came to be Jews. One likely possibility for how this happened is a conversion of the nobility. This is the official version of the situation, as told by the Khazar ruler Joseph in his famous letter to Hasdai ibn Shaprut of Spain.

Asa cum am mai spus, pina in 1948 nu a fost un conflict deschis intre evrei si arabi. Ciocniri, atacuri, probleme locale, da. Ca peste tot intr-o lume a violentei, a dreptului fortei.

Si probabil ca nu ar fi fost nici un conflict major daca evreii ar fi respectat rezolutia nr. 181 a ONU din 29 noiembrie 1947. Iar ONU in 1947 nu era arabesc sau antisemit (vezi lista votantilor). Drept de veto aveau ca si acum foarte putini. Solutia a fost negociata si era suficient de fairplay, desi pleca de la ipoteza “reintoarcerii acasa” a evreilor.
Rezolutia a fost acceptata de evrei si respinsa de arabi. Cei care au acceptat-o au si incalcat-o si acestia au fost evreii. Rezolutia in sine era favorabila evreilor care primeau casa, o tara. La o bere politica.

http://www.mfa.gov.il/mfa/go.asp?MFAH00ps0

United Nations General Assembly Resolution 181 called for the partition of the British-ruled Palestine Mandate into a Jewish state and an Arab state. It was approved on November 29, 1947 with 33 votes in favor, 13 against, 10 abstentions and one absent (see list at end of document).
The resolution was accepted by the Jews in Palestine, yet rejected by the Arabs in Palestine and the Arab state.
… … …
Adopted at the 128th plenary meeting:
In favour: 33
Australia, Belgium, Bolivia, Brazil, Byelorussian S.S.R., Canada, Costa Rica, Czechoslovakia, Denmark, Dominican Republic, Ecuador, France, Guatemala, Haiti, Iceland, Liberia, Luxemburg, Netherlands, New Zealand, Nicaragua, Norway, Panama, Paraguay, Peru, Philippines, Poland, Sweden, Ukrainian S.S.R., Union of South Africa, U.S.A., U.S.S.R., Uruguay, Venezuela.
Against: 13
Afghanistan, Cuba, Egypt, Greece, India, Iran, Iraq, Lebanon, Pakistan, Saudi Arabia, Syria, Turkey, Yemen.
Abstained: 10
Argentina, Chile, China, Colombia, El Salvador, Ethiopia, Honduras, Mexico, United Kingdom, Yugoslavia.


Partea urita a fost luarea cu forta a intregului teritoriu al Palestina/Israel. Proclamarea unilaterala a statului Israel a fost momentul in care arabii si evreii au devenit cu adevarat dusmani si s-a intrat pe o spirala violenta de actiune-reactiune.

Astept de la oricare dintre voi comentarii pertinente si nu atacuri de joasa speta. Daca vrem sa intelegem istoria trebuie sa o studiem si sa ne raportam strict la fapte si date. Solutiile crizelor se regasesc in corecta intelegere a istoriei.

Istoria nu raspunde la intrebari sentimentale si nici nu trateaza intimplarile individuale.

Refuzul istoriei asa cum este ea pastrata in documente duce la ridicare de ziduri mentale. Ziduri ale rusinii.

Istoria curge - de Madalina la: 16/11/2003 11:36:17
(la: Theodorakis)
Este surprinzator cum o presa intreaga,din diferite colturi ale lumii, si cum oameni de la diferite niveluri pina la niveluri f. inalte se pot ocupa tot timpul de comentarea unor asemenea declaratii!!
Ca incep sa-mi pun si eu intrebarea: da' ce domle, evreii astea sunt rupti din soare?
Or fi ei diferiti si or fi fost ei si inainte, da' care popor nu e diferit de un altul?
Si, pardon, da' asta nu atrage antipatii pina la ura...
Nu se poate sa faci o afirmatie legata de evrei ca, hopa, gata si sare cineva undeva sub soare sau o organizatie si afirma raspicat ca esti antisemit, radical, pronazist, etc.
Da' mai hai sa fim seriosi, cite declaratii nu au fost facute impotriva romanilor de catre diferiti indivizi din diferite cercuri, incepind de la a ne face un popor de tigani, unul de handicapati, puturosi, etc.
Si atunci, aceste declaratii sunt antiromanesti? Iar in secunda urmatoare ne atacam si spunem "au ceva cu noi"?
Sa fim seriosi, parol domnii mei, da' chiar preocuparea politicienilor, presei, organizatiilor e aceea de a pleca mereu urechea la tot felul de declaratii? Lumea e plina de ciudati si de nebuni care ajung in pozitia de a face declaratii oficiale, da' ceea ce nu pricep deloc unii e ca istoria curge...!! Curge domnii mei! Si anumite lucruri din urma trebuie totusi depasite. Totusi unii raman cramponati...Asta e problema evreiasca...
Din Ziarul Ziua - 20/11/2003 - de anita47 la: 20/11/2003 02:00:28
(la: Clima si natura este complect dereglata)
"Stop" sau 450 de pagini pentru evitarea Apocalipsei

Degradarea Terrei poate fi evitata

O carte recent aparuta in Franta, sub semnatura lui Laurent de Bartillat, fotograf si realizator, si a lui Simon Retallack, directorul revistei The Ecologist, prezinta o situatie apocaliptica, dar este la fel de limpede si de directa ca si ei - "Stop". In ea se vorbeste de degradarea Terrei, de catastrofe industriale, de adevarata cangrena pe care o reprezinta poluarea mediului inconjurator, noteaza un articol din editia de ieri a cotidianului francez Liberation, consultat de Rompres. In cuprinsul celor patru capitole ale lucrarii publicate la Editura Seuil - consacrate aerului, apei, pamantului si animalelor -, cei doi autori vorbesc despre amploarea crizei mondiale din domeniul mediului, provocata de modalitatea de dezvoltare pentru care a optat omenirea. Laurent de Bartillat si Simon Retallack propun, insa, si o lista de alternative, aplicate cu succes in anumite tari, precum si actiuni ce ar trebui realizate in vederea unei reorganizari ecologice deoarece, afirma ei, "o alta istorie ne este inca la indemana". Apelul, menit sa atraga atentia oamenilor cu privire la poluarea mondiala, este dinamizat de texte ingrijite, lamurite de flash-uri didactice, de o macheta superba si de o iconografie abundenta, conchide ziarul ce apare la Paris. (B.M.)


#4776 (raspuns la: #4543) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Josif C. Drãgan - de SB_one la: 20/12/2003 13:31:05
(la: Romani in strainatate)
Josif C. Drãgan:

Este cel mai bogat român, dar spune cã nu a stat niciodatã sã îsi numere banii. S-a stabilit încã din tinerete în Italia, a fost considerat, mult timp, apatrid, dar spune cã, în sufletul lui, nu a pãrãsit niciodatã România. Într-un interviu „Verde-n fatã” cu Marius Tucã, Josif Constantin Drãgan a explicat de ce se stie atât de putin despre el în tara natalã si cine ar fi, în opinia sa, „vinovatii”.

▪ Marius Tucã: Vã amintiti cum ati fãcut primul milion de dolari?
Josif Constantin Drãgan: Nu-mi amintesc pentru cã nu l-am numãrat, nu am stat sã numãr banii, ci am vrut sã stiu cã se realizeazã, ca o confirmare a succesului, a împlinirii datoriei muncii în societatea din care fac parte.
▪ Sunt corecte aprecierile si evaluãrile publicate?
Tot timpul s-a vorbit de bani, pentru mine nu a fost important sã am bani si sã-i folosesc pentru scopuri personale; am avut o viatã normalã si aspiratiile mele în acest domeniu au fost pe mãsurã. Bani, bani, bani, nu se vorbeste decât de bani.
Aprecierile au fost fãcute pe anumite criterii si ca atare si rezultatele au o valabilitate relativã pentru cã sunt din puncte de vedere diferite. Se vorbeste de bogãtia cuiva, într-o tarã, într-un moment în care problema de bazã este sãrãcia, o tarã unde oamenii sunt la limitã, dacã nu sub limita existentei, ajungând sã fim sãraci într-o tarã bogatã.
Despre afaceri
▪ Ce credeti cã face diferenta dintre dumneavoastrã si urmãtorii clasati în topul celor mai bogati români?
În primul rând, cred cã putem vorbi aici despre întinderea europeanã si nu numai a Grupului Multinational Drãgan, apoi despre soliditatea lui clãditã în aproape 60 de ani de existentã, care cred cã-i dau o dimensiune aparte în peisajul economic actual.
▪ Cu câti dintre românii din top 10 vã cunoasteti personal?
Îi cunosc personal doar pe câtiva dintre ei, pentru cã dezvoltarea Grupului Multinational Drãgan m-a tinut mult timp departe de tarã.
▪ Vã gânditi sã vã implicati în privatizarea companiilor de gaze din România?
Nu, pentru cã în privatizare s-a ajuns la o deformare a valorilor. Continuarea privatizãrii cu insistentã este o diminuare a propriilor capacitãti, fiind o declaratie de incapacitate. În 1996 am preluat de la stat o societate Petrom pe care-am dezvoltat-o si unde am devenit actionarul principal.
▪ Cum apreciati estimarea cã stocurile de gaze din tarã se vor epuiza pânã în 2005?
În aceastã perspectivã, dezvoltarea sectorului GPL (principalul obiectiv de activitate al grupului Butan Gas) devine o prioritate în România. Acest tip de „energie mobilã” este rezultatul unor resurse care nu se epuizeazã la fel de usor, constituind o alternativã viabilã si în viitor.
▪ Ati fost nevoit sã dati vreodatã spagã în România?
Eu nici nu cunosc cuvântul „spagã”, a trebuit sã întreb ce e spaga? Mi s-au cerut mici atentii, în diferite ocazii, pentru a mi se face anumite comisioane. Este o metodã total dezagreabilã si descalificantã, nu am apelat la ea si nici nu am încurajat, în tot ceea ce am fãcut, acest mijloc de a obtine avantaje de pozitie sau diverse facilitãti. Tot ceea ce am obtinut, de-a lungul vietii, este exclusiv rodul dedicãrii, intuitiei, pasiunii si muncii mele. Spun acestea rãspicat, cu toate cã, deseori, inexplicabil, am întâmpinat piedici în concretizarea unor initiative economice sau culturale, de altfel benefice pentru societatea româneascã.
▪Domeniile dumneavoastrã de afaceri sunt foarte variate. Cum se explicã diversitatea lor?
Am fost si sunt interesat de cât mai multe si diferite domenii. Am o imaginatie efervescentã si dorinta de a acoperi suprafete întinse de activitate. Omul este produsul societãtii si are o datorie fatã de ea: sã munceascã. Munca este o obligatie.
Asa am importat si exportat tesãturi si fibre din Italia în România pentru pânzele de avion din care se realizau aripile avioanelor la IAR Sibiu. Am gândit afaceri cu banalele, dar utilele mãturi. Am fãcut marketing în pietele de desfacere din Elvetia, Belgia si Anglia fãcând comert cu produse alimentare, am afaceri imobiliare... O afacere nu se naste decât dintr-o mare cunoastere a pietei si din dorinta de activitate.
Despre cartierul Josif C-tin Drãgan
▪ E adevãrat cã detineti o stradã în Italia?
Da, existã la Venetia o stradã care se numeste Calea Draga, unde de altfel si locuim, stradã care existã cu acest nume de prin 1600. E o purã întâmplare....
Dar în Grecia existã o localitate lângã Teba, Dragania, onoare pe care statul grec mi-a conferit-o pentru cã aici am creat prima zonã industrialã din Grecia.
▪ Domnule profesor, haideti sã revenim putin. Spuneti-mi si mie cum ati plecat din România.
Am plecat cu trenul... si cu bursa de studii pentru un an – de 6.000 de lire – oferitã de Guvernul italian, prin Institutul Italian de Culturã. Cu acesti bani îmi plãteam locuinta, întretinerea si câteodatã mici aventuri de tinerete. Îmi amintesc cã am cunoscut o cântãreatã la Biserica Greco-Catolicã de la Roma si îmi permiteam sã o invit câteodatã la cinematograf. Îmi completam bugetul cu 100 de lire lunar, tinând contabilitatea domnului Rossi, vânzãtor de alimente.
▪ Care este povestea cartierului Josif Constantin Drãgan din Lugoj?
Povestea cartierului ce-mi poartã numele, în Lugoj, este una extrem de simplã. Am primit o solicitare din partea municipalitãtii si a locuitorilor acelui cartier – unde se aflã, pozitionat si sediul Butan Gas International – de a contribui, financiar, la eliminarea datoriilor pe care oamenii din aceastã zonã a Lugojului le aveau cãtre regiile locale, respectiv întretinere, gaze si altele. La vremea când a fost fãcutã solicitarea, adicã anul 2000, suma pe care am alocat-o era destul de importantã. Astfel, am ajutat comunitatea respectivã si, drept recompensã, acestia au hotãrât ca acest cartier al Lugojului sã poarte numele meu. De altminteri, mai este o piatã, chiar în centrul orasului, pe care am reamenajat-o integral, contribuind cu aproape 200.000 de dolari, si care îmi poartã numele. Alãturi se aflã si Catedrala Greco-Catolicã „Coborârea Sfântului Spirit”, la repictarea cãreia am contribuit. Nu mai putin o creatie a mea, la care tin cu deosebire, este Universitatea Europeanã Drãgan, la Lugoj si Brasov, cetate a spiritului si mintii românesti, de talie europeanã si, de curând, acreditatã.
Clãdirea Universitãtii din Lugoj este opera unui arhitect din Timisoara, Radoslov, proiect care a fost premiat la Venetia si care a pãstrat multe dintre doleantele si indicatiile mele de a îmbina vechiul cu modernul, de a continua ideea de cetate medievalã, viitoare Cetate a Stiintei.
Despre politicã
▪ Care politician din România v-ar convinge sã îl votati?
Nu am fost niciodatã implicat în viata politicã. Acest lucru nu a fãcut si nu face parte dintre preocupãrile mele. Cred însã cã unul dintre politicienii cãruia i-as acorda, fãrã ezitare, votul meu ar fi unul care ar sesiza rolul pe care România l-ar putea ocupa, prin ceea ce reprezintã ca potential, în rândul natiunilor lumii.
▪ Ce simpatii politice aveti?
Nu am simpatii politice care sã mã determine sã apreciez, mai mult sau mai putin, un oarecare partid sau om politic. Am încercat, în toate contactele si relatiile avute cu politicienii români sau strãini, sã pun mai presus de toate interesele tãrii mele, fie ele economice sau de altã naturã. Asta apreciez la orice om politic sau formatiune de guvernãmânt.
▪ Ce credeti despre alianta PNL-PD?
Nu-mi exprim nici o opinie.
Despre investitiile în presa din România
▪ Cât de implicat sunteti în presa din România?
Implicat nu este cuvântul cel mai potrivit. Am fondat o serie de publicatii în România, si mã refer la cotidianul „Natiunea”, „Renasterea Bãnãteanã” din Timisoara, sãptãmânalul „Redesteptarea” din Lugoj, „Buletinul European”. De asemenea, am investit în televiziune si radio, având propriile posturi la Lugoj, anume Europa Nova. Editãm, la Bucuresti, în cadrul tipografiei „Fed Print”, diverse publicatii cu caracter cultural, ziare, reviste, carte si multe altele. O implicare de naturã pãrtinitoare, politicã sau de altã naturã, nu am avut si nu avem. Dar am considerat cã presa poate constitui, pentru spiritul românesc, letargic acum, un vehicul valabil prin care sã poatã deveni din nou treaz. De asemenea, aceste initiative legate de presã au potentat toate actiunile Fundatiei Europene Drãgan, contribuind la rãspândirea culturii si a românismului în tarã si în Europa. În plus, am contribuit si la configurarea postului de radio Vocea Basarabiei, din Moldova, pentru a da posibilitatea românilor de acolo sã se exprime alãturi de semenii lor din tara româneascã. Si, sincer, nu a fost usor sã se concretizeze acest lucru.
▪ Fundatia Europeanã Drãgan a editat „Istoria Literaturii Române” a lui Cãlinescu. Cum ajungea aceastã carte în România?
Neexistând în România de foarte multã vreme „Istoria Literaturii Române” a lui George Cãlinescu, aceastã fiind deja epuizatã, dar necesarã pentru cunoasterea mai de aproape a literaturii române, am considerat necesarã reeditarea sa în limba românã si în limba englezã. Aceastã carte am trimis-o în 135 de exemplare tuturor autoritãtilor, începând cu presedintele Ceausescu, iar apoi, profitând de organizarea unui Congres Cultural la Bucuresti, cu posibilitatea de a introduce orice publicatie, având autorizatia organizatorilor, am introdus 5.000 de exemplare nelegate, pentru a fi distribuite si folosite în scoli.
▪ Cum de unele dintre cãrtile dumneavoastrã ajungeau sã fie editate în România?
Diverse edituri, de exemplu Cartea Româneascã, primeau autorizatiile necesare de la sectia culturalã în raporturile cu strãinãtatea si astfel ajungeau sã fie editate în România cãrtile mele.
Despre pasiunea pentru istorie
▪ De unde pasiunea dumneavoastrã pentru istorie?
Nevoia proprie de a cunoaste ca român istoria neamului în care m-am nãscut, a Tãrii Românesti si a altora din Europa si din întreaga lume. Aceastã pasiune pentru cunoasterea istoriei era stimulatã de stabilirea mea în Italia, pe care o consider a doua patrie, si de faptul cã, 30 de ani dupã plecarea din România, nu am putut sã revin în tarã din cauza unui decret dat de Ana Pauker, în care se prevedea pierderea cetãteniei românilor care nu se întorceau în tarã în termen de 60 de zile. Am fost considerat mult timp apatrid.
▪ Ce credeti despre scandalul Holocaustului, declansat în urmã cu câteva luni la noi?
Cred cã este vorba despre lipsa de cunoastere a prim-ministrului nostru, care a adoptat atitudinea Asociatiei evreilor de a fi despãgubiti si care au transformat ideea de Holocaust într-o întreprindere de realizãri de beneficii condamnatã de însusi profesorul universitar Normal Finkelstein în lucrarea sa „The Holocaust Industry”, lucrare tradusã în multe tãri din lume. Nu a fost Holocaust în România.
▪ În opinia dumneavoastrã, ce înseamnã sã fii bun român?
Sã fii bun român înseamnã împlinirea datoriei de a-ti iubi propria tarã, sã-ti cinstesti neamul cu credintã, oriunde te-ai afla, si de a-ti îndeplini îndatorirea de a munci.
Despre maresalul Antonescu
▪ Se spune cã aveti un cult pentru maresalul Antonescu. De unde vi se trage aceastã admiratie?
Cum am mai spus, maresalul Antonescu este o figurã marcantã a istoriei, este eroul si martirul neamului românesc. În împrejurãri dramatice pentru tarã, a avut o comportare exemplarã, a fost animat de un înalt patriotism si spirit de sacrificiu. A purtat un rãzboi just de întregire a frontierelor, impus de vecini agresivi, si de apãrare a evreilor din România si din tãrile vecine, ocupate de nazisti, falsificându-le chiar cu pasapoarte plecarea, de la Constanta cãtre Palestina. Simt o profundã durere la nerecunoasterea acestor merite ale sale, ca si atunci când a fost acuzat, condamnat si ucis cu acceptul fostului rege Mihai. Pãcat cã, repet, din oportunism politic sau pentru obtinerea de avantaje pasagere, denigrãm un ROMÂN, fãcându-l dusman al tãrii.
▪ De ce românii stiu atât de putine lucruri despre „personajul” Josif C-tin Drãgan? V-ati ascuns vreodatã de presã?
Îmi doresc ca oamenii sã stie cât mai multe despre realizãrile mele, nu despre mine, dar nu refuz niciodatã sã mã fac cunoscut. Tot ceea ce am fãcut pentru tara mea, inclusiv lobby-ul fãcut pentru afirmarea valorilor sale în Europa si în lume, de exemplu statuia lui Antonescu, tipãrirea „Istoriei Literaturii Române” a lui Cãlinescu, Fundatia Europeanã Drãgan, Butan Gas-ul, Capul lui Decebal de la Orsova, cea mai mare sculpturã a lumii, înainte de statuile celor patru presedinti ai Americii de la Muntele Rushmore chiar, actele mele de mecenat, de caritate, de bunãvointã fatã de societatea româneascã au fost, în general, trecute cu vederea de mass-media româneascã sau au fost minimizate ca importantã.
▪ Cam câte interviuri acordati într-un an?
Destul de putine.
Despre familie
▪ Cât de des îsi vede familia cel mai bogat român?
Nouã ani, sotia mea a stat alãturi de mine zi de zi. Pãstrãm traditia si ideea de familie prin prezenta celor trei copii: Stefan Constantin de 4 ani si gemenii Alexandru Eugen si Tudor Sebastian de 2 ani, pentru care, de exemplu, masa de prânz este sfântã. Tot timpul suntem împreunã, îmi desfãsor viata alãturi de ei si sunt parte nelipsitã din viata mea, suport activ al acesteia.
Despre patriotism
▪ În anul 2003 al Europei mai existã patriotism?
Trebuie sã existe. E un sentiment firesc si o datorie de onoare, un sentiment care, din fericire, va exista chiar dacã, în timp, frontierele vor dispãrea.
▪ Cum ati caracteriza, în câteva cuvinte, profilul românului si cum ati caracteriza, în câteva cuvinte, România actualã?
Este împovãrat de greutãti si totusi optimist si încrezãtor într-un viitor mai bun. România zilelor noastre este încã marcatã de frisoanele tranzitiei. Este însã foarte atasatã idealurilor europene, pe care si le poate apropia prin integrarea în UE, proces care în nici un caz nu trebuie ratat.
▪ Ce-ati putea sã comentati legat de Revolutia din 1989?
În anul 1989 consider cã nu a avut loc o revolutie, ci o loviturã de stat pentru înlãturarea presedintelui Ceausescu si a regimului comunist, cu consecintele de rigoare. Istoria va demonstra ceea ce nu mai e de demonstrat: adevÃrul.
▪ Care este opinia dumneavoastrã legat de fenomenul globalizãrii?
Globalizarea a devenit fireascã.
▪ Ce v-a determinat si care au fost conditiile plecãrii din România?
Bursa de studii care mi-a oferit posibilitatea de a mã realiza cu succes.
▪ Ati reusit sã impuneti cultura româneascã prin ceea ce ati fãcut în Italia?
Cu prisosintã. Aceasta a fost una dintre principalele mele preocupãri. Am creat Fundatia Europeanã Drãgan, reprezentatã în marile capitale europene, am editat încã din anii ’50 „Buletinul European”, care apare si în zilele noastre, am înfiintat Editura Nagard, Universitatea Golden Age, Centrul European de Cercetãri Istorice de la Venetia si multe altele. Am fost considerat promotorul Europei Unite de astãzi.
▪ Cum ati încadra în istoria României miscarea legionarã?
O miscare politicã fireascã pentru epoca respectivã, de apãrare a intereselor nationale.
▪ Vã veti întoarce vreodatã definitiv în România?
Vã pot spune cã nu am pãrãsit niciodatã România, nici mãcar în perioada când am fost plecat din tarã. Am purtat-o mereu în suflet, cu atât mai mult acum, când mare parte a timpului meu se desfãsoarã în tarã, pot spune cã sunt, am fost, definitiv acasã. Pãmântul natal te atrage sã te întorci acolo unde ai fost zãmislit.
▪ Nu vã temeti cã fiii dumneavoastrã ar putea fi, la un moment dat, „striviti” de povara averii dumneavoastrã?
Povara aceasta se va împãrti si va deveni, probabil, „suportabilã”. Ideea bogãtiei nu o suport, e ceva extravagant si nu trebuie folositã ca atare de viitoarele generatii. Atât timp cât eu am o viatã normalã si copiii mei vor urma acelasi model: o mãsurã în toate.

Josif Constantin Drãgan
DATE PERSONALE:
Data si locul nasterii: 20 iunie 1917, Lugoj
STUDII:
1938: licentiat al Facultãtii de Drept, Universitatea din Bucuresti
- licentiat în Stiinte Economice si Politice, Universitatea din Roma
- doctor în Drept, Universitatea din Roma
AFACERI:
1941: se orienteazã spre domeniul petrolier, exportând petrol din România cãtre Italia
1948: formeazã societatea Butan Gas SA, care se ocupã cu îmbutelierea si distribuirea gazului
ALTE TITLURI:
1966-1976: Presedinte al
Federatiei Internationale de Marketing
1973: Membru al Camerei de Comert italo-române
Doctor Honoris Causa al Universitãtilor din Craiova si Timisoara
Cetãtean de onoare al oraselor Lugoj si Cluj-Napoca si al comunei Spãtaru (judetul Buzãu)
IMPLICARE ÎN ÎNVÃTÃMÂNTUL ROMÂNESC:
1967: Ia fiintã, în Italia, Fundatia Europeanã Drãgan
1990: Înfiinteazã, la Bucuresti, „Drãgan European Business School”
1991: Pune bazele, la Lugoj, Universitãtii Europene Drãgan
VOLUME PUBLICATE:
1985: The World Mission of the International Marketing Federation
1987-1989: Geoclimate and History
1995: Bazele Cognitive ale Cercetãrilor de Marketing (în colaborare cu prof. M.C. Demetrescu)
1976: Istoria milenarã a tracilor
1985: Imperiul milenar al Daciei
1996: Istoria românilor
1996: Adevãrata istorie a românilor

Nu am pãrãsit niciodatã România, nici mãcar când am fost plecat din tarã.
Nu am stat niciodatã sã numãr banii.
În privatizare s-a ajuns la o deformare a valorilor.
Am fãcut afaceri cu mãturi.
La Venetia locuim pe Calea Dragan.
Evreii au transformat ideea de Holocaust într-o întreprindere de realizãri si beneficii.
Am fost considerat promotorul Europei Unite de azi.
Am o viatã normalã si o mãsurã în toate.

Note:


#7014 (raspuns la: #6999) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Legitimarea averilor... - de ARLEKYN la: 23/12/2003 12:11:54
(la: Hotia e de pret, la romani (din Evenimentul Zilei))
Exista pareri potrivit carora intre piata si democratie ar exista o anumita contradictie Aceasta contradictie este doar aparenta. Ceea ce conteaza - si intr-un caz, si in celalalt - este legitimitatea, fie ca este vorba de legitimitatea puterii, fie ca este vorba de legitimitatea averilor.

Dezbaterile in jurul legitimitatii puterii au reprezentat una din chestiunile centrale ale perioadei de dupa 1989. Puterea comunista nu a pus niciodata problema legitimitatii, ea s-a impus prin forta. Dupa anul 1989, noua putere politica a fost intr-o goana continua dupa legitimitate. Legitimarea clasei politice dominante a cunoscut, dupa decembrie 1989, patru etape:

1. Legitimarea revolutionara, si anume legitimarea drept "emanatie a revolutiei". Aceasta perioada a fost foarte scurta. Ea s-a incheiat, practic, o data cu aparitia miscarilor de strada ce au culminat cu ocuparea de catre demonstranti a Pietei Universitatii din Bucuresti. Astazi, nici unul dintre liderii fostului Front al Salvarii Nationale nu mai invoca, la modul serios, acest tip de legitimare.

2. Legitimarea democratica, si anume legitimarea puterii drept rezultat al vointei cetatenilor, exprimata prin vot. A fost vorba, asadar, de legitimarea drept alternativa democratica. Desi votul din 20 mai 1990 a conferit Frontului Salvarii Nationale o majoritate zdrobitoare, evenimentele ulterioare, cu deosebire cele petrecute in 13-15 iunie 1990, au stirbit serios sansele acestui tip de legitimare. Cum, ulterior, Frontul Salvarii Nationale s-a scindat in mai multe fractiuni (FDSN, FSN, FSN - 20 mai s.a.m.d.), FDSN, devenit ulterior PDSR - principalul reprezentant al elitelor comuniste - a reluat eforturile de dobandire a legitimitatii democratice, o data cu alegerile din septembrie 1992. Modul in care PDSR a gestionat puterea in perioada aceea, asocierea la guvernare cu partidele national-comuniste si frecventele incalcari ale drepturilor omului precum si activitatea intensa a organizatiilor de rezistenta civica, au zadarnicit aceste eforturi.

3. Legitimarea istorica, si anume legitimarea mostenitorilor politici ai fostului Partid Comunist drept alternativa viabila a guvernarii. Acest tip de legitimare a fost incercat cu un relativ succes la alegerile din noiembrie 2000, dar incepe, la randul sau, sa fie amenintat de lipsa de performanta a guvernarii, de coruptie si de agresivitatea partidului majoritar.

4. Dintre toate directiile de legitimare a elitelor comuniste, ca forta politica dominanta a noii societati, cea care pare sa aiba cele mai mari sanse de succes este cea a legitimarii internationale. Aceasta, totusi, influentata de performantele cel putin discutabile ale politicii interne, este tot mai amenintata de rezervele crescande ale organismelor internationale.

Criza de legitimitate a clasei politice dominante ramane in continuare profunda, cat timp ea va fi doar continuatoarea structurilor politice comuniste. Ea nu a fost revolutionara, ci a condus restauratia. Legitimarea revolutionara ar fi nedreapta si ofensatoare pentru ceea ce s-a dorit a fi Revolutia romana si pentru memoria victimelor ei. Legitimarea democratica nu poate functiona cata vreme electoratul roman continua sa fie sarac, dependent de stat, neinformat (sau gresit informat) si atat de sensibil la mesajele populiste, iar Romania este organizata ca pseudo-democratie. Ca sa nu mai vorbim de faptul ca alocarea discriminatorie a resurselor, demarata inca in 1990, a creat un decalaj greu de depasit intre grupurile politice competitoare, favorizandu-i pe cei care au condus atunci Romania.

Legitimarea istorica este lipsita de sens. In fata istoriei, socialismul romanesc nu are nici o legitimare, ca si dictatura comunista din care se trage. Cat despre legitimarea internationala, ea trebuie sa fie un insotitor al legitimarii interne. Tentativa de a inlocui procesul de legitimare interna prin cel de legitimare internationala este o solutie iluzorie.

Problema legitimarii averilor se pune in mod diferit. Nu sunt un nostalgic al aristocratiei, pentru a cauta legitimitatea istorica a averilor. In conditiile in care timp de peste patru decenii proprietatea privata a fost desfiintata, aceasta chestiune nu se pune decat intr-o forma restransa, ca respectare a principiului retrocedarii bunurilor confiscate de regimul comunist.

Nu sunt pentru declansarea unei campanii de legitimare. O astfel de campanie, oricat de multe precautii s-ar lua, se va transforma intr-un prilej de rafuiala politica, de timorare a mediului de afaceri si de agresare a principiului garantarii proprietatii private.

Singurul mod real de legitimare a averilor este dezvoltarea si consolidarea pietelor. Prin existenta unui mediu competitional si prin dezvoltarea mecanismelor de piata ceea ce se va crea din acel moment va avea legitimitate. Iar averile create pe baze oligarhice, lipsite de raporturile preferentiale care le-au nascut si le-au hranit, isi vor reduce importanta, unele disparand cu totul.

Democratia consolidata si capitalismul concurential sunt singurele modalitati prin care poate fi depasita actuala criza de legitimitate din politica romaneasca.

Efectele negative ale tranzitiei trebuie cautate tocmai in aceasta criza de legitimitate. Din pacate, in ultimii paisprezece ani, criza de legitimitate care a aparut in anul 1990 nu a facut decat sa se adanceasca. Factorul agravant al crizei este legat de evolutia structurala a mediului institutional romanesc. Institutiile democratiei politice au avut o evolutie mai rapida decat institutiile democratiei economice.

Revolutia din 1989 a avut o dimensiune institutionala accentuata. Din pacate, preocuparea de natura institutionala a fost disproportionata, alocand dimensiunii politice o atentie preponderenta. Astfel, institutii democratice precum Parlamentul ori sistemul pluripartid au fost create imediat. Alegerile democratice au fost utilizate pentru prima oara in mai 1990, atunci cand sistemul proprietatii de stat depasea covarsitor proprietatea privata. De altfel, cu exceptia micilor intreprinderi de pana la 20 de salariati, proprietatea privata, ca rol economic, nici nu era acceptata de legile tarii. Reprezentantii politici ai sectorului economic de stat au avut in acest fel un avantaj urias pe care, de altfel, l-au materializat printr-o majoritate parlamentara efectiva de peste 80%. Aceasta majoritate politica a gestionat transferurile de proprietate de asa maniera incat reprezentantii noului sector privat sa fie aceiasi cu reprezentantii intereselor sectorului de stat. Configuratia politica din 1990 a fost decisiv influentata de structura proprietatii. O buna parte a sectorului privat s-a dezvoltat apoi in simbioza cu sectorul de stat, fie ca era vorba de sectorul comercial de stat, fie ca era vorba de sectorul bugetar. Sistemele de interese economice centrate pe structurile statului au ramas dominante. O dovada in acest sens este faptul ca, dupa paisprezece ani, configuratia politica in Romania a ramas, practic, neschimbata.

De altfel, se poate observa ca strategiile guvernarilor succesive au ignorat dezvoltarea pietelor. Ca sustinere economica, ca suport electoral si ca mentalitate, clasa noastra politica este inca foarte dependenta de stat. Asta face ca diferentele dintre partidele politice sa fie atat de greu de sesizat si atitudinile radicale sa fie atat de palide.


Crede si nu cerceta!...



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...