comentarii

it om lti mul mu ne ta mo nia nov


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
ginduri si vise 3 - de sami_paris74 la: 23/12/2011 16:55:03
(la: Ginduri si vise)
Ginduri si vise 3
23 – Aprilie – 2000 .
Azi împlinesc 47 de ani, aniversarea o fac la un restaurant din Paris, împreună cu Robert, prietena mea Fatima şi câţiva prieteni apropiaţi.
Printre prietenii mei invitaţi se numără si Petrică din Iaşi , un român care a emigrat în Franţa o dată cu mine şi care într-o perioadă de 10 ani, a reuşit să deschidă o societate de reparaţii şi întreţinere ascensoare cu sediul la Paris.
După o perioadă de patru ani, a reuşit să-şi realizeze un mare proiect, adică să treacă de la întreţinere la montaje , făcând o rocadă importantă, din microentepriza a trecut rapid la statutul de « societate » cu un capital de 500 000 de franci, în acest fel, dul Petrică a devenit director. Proiectul lui a fost prezentat unei bănci pariziene şi banca i-a acordat acesta suma.
De ce vorbesc despre Petrică în cartea mea ?
Pentru că noi doi am fost singurii emigranţi din zecile de mii, care am reuşit să ne integrăm şi să trăim aici în Franţa , având acelaşi parcurs ca şi ceilalţi emigranţi plecaţi împreună cu noi imediat după revoluţie, poate că mai sunt foarte mulţi oameni din România ca noi, dar pe care din păcate nu-i ştiu. Forţe mulţi încearcă să obţină diferite împrumuturi, cer sume importante, fac cumpărături diverse pe cecuri, îşi scot toţi banii din bancă şi se reîntorc în România, fără să ramburseze împrumutul şi dobânda.
Imediat după ce obţin dreptul se muncă şi de şedere în occident , aceste drepturi sunt unice şi niciodată nu se mai pot recupera în momentul unei recidive.
Dar oameni buni si rai se gasesc pe tot pamintul,oriunde ai umbla nu poti scapa de ei.

Oameni cei rai, eu ai consider înecaţi în brutalitatea vieţii, suflete grosolane, care nu pot adapta niciodată o viaţă corectă, cinstită, nu se pot adapta niciodată în altă lume decât în România pentru că de - acolo porneşte esenţiala problema a educaţiei.
În timp scurt vor termina banii şi vor uita frumuseţea naturii şi a artei de a trăi printre oameni, pentru că a trăii printre oameni, este într-adevăr o artă, să ştiţi .
Petrică.
Acum are 20 de angajaţi, are investiţii intr-un mare atelier , în maşini , unelte şi piese, tablouri electronice de ultima generaţie comandate la uzinele de ascensoare.
Are mâinile bătătorite de muncă, şi, şi, şi mi-a zis :
- Sami, eu nu mă dau mare că sunt director, niciodată n-am uitat de unde am plecat, muncesc umăr lângă umăr împreună cu angajaţii mei.
Am ciocnit cu toţii paharele de şampanie.
Am zâmbit plin de bucurie şi înţelegere pentru acest om, mai tânăr ca mine cu 8 ani, care are în ochii lui albaştri şi pe faţă, o lumină, o lumină pe care numai eu reuşesc să o văd.
- Ştii ?
- Visul meu este ca reclama societăţii mele să se vadă luminoasă noaptea pe perifericul Interior de nord care înconjoară Parisul.
- Şi cum se va numi reclama ta ?
- Încă nu ştiu ! Trebuie să mă mai gândesc.
- Hai, vrei să-i dăm un nume ?
Băi Petre ! Eşti un bărbat tare, să mor eu ! Tocmai pentru faptul că esti modest şi curajos.
#626396 (raspuns la: #626373) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Omul VALURIT - de Ovidiu Bufnila la: 08/09/2004 10:29:55
(la: Ovidiu Bufnila, despre taina norilor din Tando si Guasalaa)
Omul VALURIT
eseu de
Ovidiu Bufnila



O privire aruncata asupra lumii din perspectiva unui scriitor de science fiction care banuieste ca timpul este valurit in toate directiile



MOTTO:

Singurul lucru pe care il ai cu adevarat este ceea ce esti.

Si-l ai tot timpul cu tine.

Mihaela BUFNILA


PREMIZE

Daca Dumnezeu ar fi murit ce sens ar mai avea vorbirea fumoasa si de ce ar mai fiinta sau functiona frumosul in adancul oceanelor ?

Multiplicandu-ma si metamorfozandu-ma intr-un nor de puncte sub presiunea campurilor magnetice, imi pot mari suprafata informationala?

Miracolul ultim e felul in care o multime de puncte isi da seama ca este o multime de puncte.



[1]

Omul apropiat pare sa fie omul tuturor timpurilor turnat in corporalitatea contemporaneitatii. Daca nu e tocmai asa, atunci trebuie sa fie la mijloc doar gresita mea raportare la real, neramandu-mi decat sa accept fictiunea generalizata si generalizanta potrivit careia eu nici nu exist neputand fi martor al meu. Aceasta insemnand ca, fiind doar un cuprins, nu-mi pot construi nicicum exterioritatea din care sa ma spionez pe deplin dedat placerii perverse a principiului lui unu care se multiplica.

Omul apropiat pare a fi prins in falcile istoriei gata, gata sa fie facut praf fie de patimile lui, de propriile lui fictiuni, fie de multimile care se unduiesc ca valurile unui ocean larmuitor, fie de revolutii si razboaie sau de acte administrative impersonale fie de vicisitudinile naturii care si ea nu mai e natura.

Ca si construct de lumi, omul apropiat nu pare a fi construit prin adaugire, parelnica parand sa fie ideea unui timp aflat in scurgere. Mai degraba timpul pare valurit, ubicuitatea dand aparenta talazului care, iata se vede dincoace de orizontul nostru vizibil, cand sus, sub reflectorul constientei, cand disparut, in adancurile oceanului plin de universuri, spre nelinistea navigatorului.



[2]

Omul apropiat pare sa fie omul pe care il simti alaturi de tine, aidoma tie, navigator prin furtunile de sens sau lipsindu-se de sens, fiindu-si suficient.

Adeseori, omul apropiat sfarseste in ridicol, in tragic sau in anecdotic. E ca si cum, suparat ca inaintasii nu-i sunt alaturi in incercarile sale, i-ar pedepsi sfarsindu-i odata cu el, aceasta fiind expresia felului lui de a intelege finitul.

De multe ori, fiind fiinta fragmentata, omul apropiat nu reuseste sa inteleaga, sa cuprinda, sa afle, sa i se releve sensul lucrurilor si atunci este ras din registrul de navigatie dintr-o singura miscare. Dar poate ca nici nu vrea, acesta fiind un semn felului in care isi intelege el libertatea de a fi liber.

Pare sa fie apropiat nu numai pentru ca e invecinat cu tine ci pentru ca intr-un fel intim, profund, esti solidar cu el. Fie ca il judeci aspru, fie ca il deplangi, fie ca il ucizi intr-o metafora, intr-un articol de ziar sau intr-un schimb de focuri, fie ca nu-l cunosti sau refuzi sa iei la cunostinta de prezenta lui, nu va muri decat odata cu tine.

Fie ca e un roman, sau un incas, fie ca e un pigmeu, un iacobin sau un puscas marin ucis, fie ca e primul om ajuns pe Luna sau incantatorul om al cavernelor sau vecinul de pe strada ta de la numarul trei, fie ca este presedintele imperialei contemporane sau al comunistei de serviciu, un om apropiat.

Stii o multime de lucruri despre el sau esti pe cale sa afli totul despre el, fie ca vrei, fie ca nu vrei iar el te umple adesea de sens.

Omul apropiat ar putea deveni nu doar modelul, sarcina sau misiunea ta, chinul tau, sensul tau. Omul apropiat te locuieste sau se pregateste sa se aseze in sinele tau pe negandite. Si aceasta se intampla sa fie asa pentru ca este expresia tuturor oamenilor care au trait vreodata pe aceasta planeta si despre care, tu, crezi sau vei fi incredintat ca stii sau ca simti o multime de lucruri, aceasta fiind sa spunem enciclopedia ta.



[3]

Omul apropiat este tocmai invecinarea ta cu restul lumii fiind in acelasi timp intregul lumesc, este chiar enciclopedia ta. Nefiind limite, astazi esti la fel de apropiat cu imparatul cel viu, cu presedintele care tocmai a murit si cu legendarul spadasin care bantuie marele ecran si propriul tau imaginar, tu fiind godzila.

Poate ca nu e tocmai in acest fel si atunci se cheama ca granitele ar putea fi chiar aievea. Dar in propriul tau imaginar lucrurile nu stau chiar asa. Imaginarul te guverneaza cu perversitate in timp ce rationalul incearca din rasputeri sa-si revendice rolul de busola. El e permanent de cart in timp ce imaginarul, undeva, in gabie, sus, pe catarg, adulmeca departarile tropaind.

Omul apropiat paresa fie doar o constructie fictiva dar de trebuinta noua tuturor celor carora aparenta oceanului plin de universuri le construieste un amagitor continuu temporal.

Poate ca finitul e doar o constructie de trebuinta pentru ca tu sa capeti sens.

In afara lui, existenta ta nu ar mai avea noima. Sau poate ca tu insuti fiind omul apropiat.

Tu esti subiectul stirilor macabre de televiziune.

Tu, obiectul sondajelor de opinie, tu, care umpli gropile comune ale razboaielor de enclava. Tu, care ai fost ciopartit, hulit, strivit, gazat, ridicat pe soclu, adulat, otravit si curtat, ars pe rug, gonit si chemat in sanul lucrurilor de taina de-a lungul istoriei.

Despre tine spun filozofii ca esti expirat si primitiv, ca esti stupid si necivilizat, ca esti sfarsitul istoriei sau chiar Satana in persoana.

Poate ca esti inger decazut. Esti ticalosit. Esti plin de pacate. Un fragmentat.

Esti asa, o constructie imperfecta. Esti fie fascist transmutat in antifascist, fie rebelul anilor saptezeci devenit birocrat sadea, fie comunist pur-sange reesapat sub masca neoliberalismului.

Dar nu imperfectiunea este sansa ta de a fi?

Eu cred ca esti doar apropiat. Si inteleg prin aceasta ca imi esti invecinat, ca te pot atinge fizic sau metaforic, in imaginar, ca te pot intelege, cunoaste si numi.

Ca om apropiat, esti omul tuturor timpurilor. Eu nu-ti sunt superior si nici nu ma simt asa. Cred ca esti doar bulversat si tulburat de existenta-ta-in lume.

Nu l-ai ingropat pe Dumnezeu. Il pastrezi intr-un fiind al tau, de taina. Poate ca nici nu stii ca fiindul e in cuprinsul tau.



[4]

Esti fie un napoleon, fie un elvis, fie godzila sau un berlioz, fie batrana cersetoare care aseara mi-a urat sanatate pentru bancnota pusa in palma, fie un sartre sau un eminem sau un vangelis, sau un larry king, sau o shakira, sau un nostradamus sau chiar intreaga enciclopedie.

Pentru tine au pervertit arta cinematografica. Au rascolit imaginile de la propaganda impotriva lui Hitler sau Tito sau Bush sau Blair sau Dudaev sau Putin sau Mata Hari, la scufundarea sensului teribilului Titanic a carui ecranizare enunta principiul de ordine al noii lumi care ar fi, spun unii cu malitie, acela ca superbogatii sunt salvati de subbogati.

Dar superbogatii si-au pierdut misiunea, clevetesc midinetele aporiilor.

Superbogatii ei sunt arestati in corporalitatea maselor flamande asa cum filozoful desuet e arestat de utopice. Filozoful desuet asteapta multimile sublunare ale minelor minierilor care sunt gata, gata sa rada centrul, marsaluind simbolic cu garoafa la butoniera si scrie cu nesatiu despre fiinta fragmentataexpirat.

Dar cum sa fie expirata fiinta cand ea navigheaza inca spre ultimul sens?

Caci am putea descoperi, ridicandu-se valul de pe ochii nostri, ca insasi Dumnezeu are de construit un sens anume schimbandu-si infatisarile sub masca corporalitatii omului aproiat. Iar daca nu e sens, atunci trebuie sa fie manifestarea lui ludica sau poate a atitudinii lui mustratoare.





Bitterdream+Om - de zaraza sc la: 17/11/2010 20:07:49
(la: Confa lui bitterdream si-a lui om)
Bitterdream, cati cafegii sunt necesari ca sa schimbe un bec si de ce? Este admin necesar?

Om, de ce face atâta vâlvă planeta Nibiru?

continuarea...finalul.. - de bunny girl la: 08/02/2011 22:15:02
(la: Invitatie la vals)
Ce frumos şi mindru mi-ai apărut cand te-am revazut! Mi-am dat seama că niciodată n-o să mai cobori pină la mine, că nădejdea intr-o intoarcere e o nebunie curată. Am vrut atunci să te imbrăţişez cu de-a sila, aşa cum făcuseşi şi tu cu mine odinioară cand mi-ai furat dragostea. O, Dorule, incă de la inceputul legăturii noastre erai sigur că te iubesc. E adevărat, te-am iubit şi atunci mult. Dar iubirea la care răspunzi nu e decit jumătate iubire. Chiar mai puţin decit atit. Acum, acum să mă fi lăsat să te sărut, cind nu mai era cu putinţă. Ai fi ştiut ce inseamnă o sărutare. Şi aş fi ştiut, bineinţeles, şi eu. Sufeream de rău de tine, inţelegi? Intrebuinţez acest cuvint fiindcă nu găsesc altul mai potrivit. E ceva care aduce cu o sfişietoare nostalgie, dar e mai mult decit nostalgie. Acest rău de dragoste mă măcina incetul cu incetul, imi răvăşea fiinţa, imi lua minţile. Umblam pe străzi năucă, buimacă, ca să consum energia care mă apăsa, sau scriam frenetic ceasuri intregi, acoperind zeci de pagini, strigindu-ţi dorul meu mistuitor, setea mea de tine. Cind nu te poţi infrina inseamnă că ai pierdut cirma şi pluteşti la intimplare, in voia valurilor. Nu mai eram stăpină pe mine.
Găsisem un simbure de fericire chiar in lacrimi. Cind a tăcut orchestra, s-a destrămat şi vraja care mă smulsese din realitate. Revenindu-mi luciditatea, m-am îngrozit de aventura in care mă angajasem.
Cit timp erai singur, aveam credinţa că nu m-ai uitat, că mai ţii la mine, cu tot răul pe care ţi l-am făcut; că amintirile noastre dragi incă stăruiesc in tine, cu mireasma lor atenuată de timp, totuşi destul de vii. Pentru mine acest gind constituia o mingiiere, un sprijin, o speranţă. N-aş putea spune că mă gindeam la o impăcare. Ar fi fost lipsit de sens să mi-o mărturisesc deschis chiar mie insămi. Dar in adincul sufletului, spun drept, tot nădăjduiam. Şi acum căzuse şi asta! Erai de aici inainte al alteia. Ştiu că n-ai luat-o să te răzbuni pe mine şi să mă nimiceşti. Eşti prea mare şi bun ca să-mi vrei intr-atit răul. Mă gindeam-cu spaimă că s-ar putea să vă intilnesc undeva, pe stradă, la teatru sau la cinema. Unul lîngă altul, sorbindu-vă din ochi, conversind intim; ea rezemindu-se tandră de braţul tău, aşa cum făceam şi eu adesea. Mă cutremuram toată şi gemeam de durere.
Am vrut să fug de voi, şi gindul acesta m-a stăpinit un timp. Să plec undeva departe, in alt colţ de pămant, in străinătate, oriunde! Să incep acolo o nouă viaţă cu alţi oameni, alt decor, chiar alt aer. " O nouă dragoste poate m-ar fi salvat, ştiu eu? De ce n-a venit? De ce am fost sortită să am o singură dragoste şi aceea atit de tragică?
Nu ştiu, dar unii oameni sint sortiţi să ispăşească greu o greşeală. Eu sint dintre aceia. Nu mă pling! Dealtfel, nici nu mai am lacrimi. Odată, sint mulţi ani de-atunci, o ţărancă octogenară mi-a spus: domnişoară frumoasă, să te păzească Dumnezeu şi Maica Precista de dragostea neagră. La virsta aceea n-am inţeles despre ce era vorba. Acuma ştiu prea bine. Invitaţia ta la vals n-a fost decit actul de naştere al acelei iubiri negre care sfirşeşte cu moarte. Sint sigură că nu te-ai aşteptat la un asemenea deznodămint, dar tot pe atit de adevărat că nici nu l-ai putut impiedica. Rămii cu bine, dragul meu! Iartă-mă N-am avut incotro. Dacă nu scriam scrisoarea de faţă, n-aş fi putut să mor. Nu-i nimic. Ai să mă uiţi repede şi după aceea iţi vor rămine de trăit incă ani mulţi şi fericiţi. In plus iţi las şi partea mea de fericire de care destinul m-a lipsit. Incă o dată rămii cu bine, Dor! Te sărut aievea, cum te sărutam odinioară de zeci de ori, incit imi spuneai copleşit: "Nebuno lasă-mă, mă inăbuşi.'" ― şi eu tot mai mult voiam să te inăbuş.
Am disecat in lumină tot ceea ce s-a petrecut intre mine şi el, am cintărit intimplările, pipăind resortul fiecărei fapte, oricit de neinsemnată ar fi fost. Nu, nu este nimic de făcut! Acesta-I adevărul! Sentinţa, implacabilă ca un destin, rămine in picioare Nici o ispită lumească nu mă mai ademeneşte să infrunt verdictul, nici o dorinţă, nici un ţel, nici o ambiţie. Nimic. Drama incepe de acolo că n-am izbutit să mă cunosc decit atunci cind era prea tirziu. N-am ştiut cind trebuia incotro să-mi indrept paşii, in ce chip să-mi stăpinesc pornirile inimii şi, apucind la intamplare pe un drum greşit, iată-mă ajuns inainte de vreme la sfirşitul său. Totul, totul imi vorbeşte de el: locurile pe unde am hoinărit,casele, grădinile, lucrurile, oamenii pe care i-am cunoscut impreună. In toate şi in tot parcă şi-a lăsat fiinţa lui. Cind tac, fiinţele şi lucrurile din afară incep să grăiască amintirile din mine. In ginduri şi in vis, in iubire şi in ură, inbucurie şi in suferinţă, in faptă şi in vorbă, e pururea viu, pururi prezent ..
Cine ar putea să-mi smulgă rădăcinile lui crescute pină in adincurile mele cele mai insondabile? Iubirile mari sint tocmai acelea de care te indoieşti mai mult."

R
continuare - de zaraza sc la: 13/06/2013 11:13:36
(la: Nassim Haramein - o altfel de fizică)
Atunci se deschide o gaură în pământ şi îşi face apariţia un demon foarte puternic, venit ca să şi-l adjudece pe Amantes. Demonul îi spune că a fost trimis să-l ia în iad cu toate onorurile, drept răsplată pentru numărul considerabil de crime comise. Amantes, cu mâna pe sabie şi cu un curaj fără margini, îi răspunde: „Să nu crezi ca o să aveţi o soartă uşoară cu mine, jos acolo. O să fac din oasele demonilor regelui tău palat.”
În acel moment apare şi îngerul luminii şi grăieşte către îngerul întunericului: „Nu este al vostru! Acest suflet a făcut în ultimii ani atâta bine încât a depăşit răul făcut în restul vieţii lui, iar Dumnezeu l-a iertat de toate păcatele. Va veni la noi în rai.” Dar îngerul întunericului se împotriveşte; şi amândoi îngerii scot săbiile.

Spre înfricoşarea acestora, exact în acea clipă se înfăţişează un personaj despre care îngerii ştiau, dar nu-l văzuseră niciodată. Conform scrierilor din Codex Lugubrum, doar două entităţi îl mai văzuseră înainte - Dumnezeu şi Lucifer - numai o singură dată. Acesta este Il Separatio, îmbrăcat într-o mantie cu glugă, de sub care nu i se zăreşte nici faţa, nici mâinile ori picioarele; legat la brâu cu o sfoară. Il Separatio face un singur semn şi pe loc cei doi îngeri se cutremură de spaimă. El le spune: „Greşiţi amândoi. Acest om a făcut atâta bine cât şi rău. Aşa că acum balanţa e echilibrată - nu-l veţi avea niciunul.”
Puterea absolută a lui Il Separatio face ca îngerii să dispară instantaneu. Acestea fiind spuse, i se adresează cavalerului cu următorul mesaj: „Ridică-te, căci nu mai ai nicio rană. Tu vei trăi cât vrei. Dacă ai să faci rău, nu contează. Balanţa se va compensa, căci se vor naşte alţii care vor face bine. Dacă vei decide să faci bine, tot nu contează, pentru că se vor naşte alţii care vor face rău. Tu nu mai exişti pentru acest univers. Trăieşte pe pământ cât vrei, până când această specie va dispărea. Te poţi muta oriunde vrei cu puterea minţii, chiar şi in locuri care nu există pe acest pământ. Când te vei sătura de tot, chiar şi după milioane de ani, cheamă-mă şi am să-ţi explic care este rostul nostru.”

Il Separatio s-a făcut atunci nevăzut şi, conform legendei, cavalerul trăieşte şi acum printre noi, încercând să înţeleagă mai departe ce e bine, ce e rău şi de ce.
Aceasta e marea întrebare a cărţii: de ce.

Rien 2 Loin ... ca şi homosexual! - de spinroz la: 14/05/2005 14:03:39
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
Nu cred că te-ai născut homosexual: nu există o genă a homosexualităţii fiindcă atunci ar fi o altă formă de reproducere la om. Caută în copilărie ta şi vezi ce ţi-a produs dezgustul faţă de sexul frumos sau ce ţi-a provocat plăcere în relaţia cu ceilalţi băieţi. Trebuie să fie ceva acolo ce a determinat ,,orientarea'' în formarea reţelelor neuronale responsabile de sexualitate. Îţi recomand să citeşti nuvela lui Panait Istrati, Stavru. Încercarea lui Stavru de a reveni la ,,normal'' ar fi fost posibilă în timp datorită iubirii soţiei sale. Dar intervenţia inoportună a fraţilor ei a distrus ceea ce femeia aproape reuşise în vreme de opt luni cu iubirea ei. Îţi trebuie o iubire mare a unei femei şi multă terapie ca să redevii heterosexual. Orientarea homosexuală a generat reţele neuronale în conformitate cu informaţia furnizată, cu dorinţele tale. Şanse există fiindcă se cunoaşte acum o marea neuroplasticitate a creirului uman, aceea de a forma noi şi noi reţele neuronale până la vărsta de 45-50 de ani, prin repetarea zi de zi a aceleaşi activităţi ce se constiuie astfel în memorie de lungă durată şi determină generarea de noi reţele neuronale în consecinţă. Odată formată reţeaua informaţia este programată şi a desfăşura o anumită activitate diferită de cea din trecut devine o plăcere. Un alcoolic nu este acela care bea odată la trei luni şi se îmbată şi se transformă în porc cum i-a trnasfornmat Circe pe însoţitorii lui Ulise, ci aela care bea puţin zi de zi. Dependenţa de alcool este generată de repetarea zi de zi a gestului ducerii paharului la gură. Dar în cazul alcoolului, a drogurilor, în general a excitantelor ca de pildă cafeua, ţigara procesele neuropsihice sunt accelerate de substanţele conţinute în acestea. S-auzim de bine
#48815 (raspuns la: #48485) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Daca tacea filozof raminea - de Dinu Lazar la: 26/09/2005 01:03:55
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Un nenea jmeker de nu se ezista de la Chip are o parere ucigatoare despre paralaxa de timp, care este, adica, in conceptia cerebelului sau, ca sa nu mai zic ca ar fi pe circu mvolutiuni ca se supara altii de la Softpedia, ca alea cica e altceva, adica, pen`ca sa nu mai lungim:

_adrian_, faci bine că ne arăţi asta şi, cel mai important, faci bine că nu te apuci să judeci. Motiv? D-l D.L. este din nou prea acid, mai acid ca o lămâie neacidulată (mai-mai că-ţi vine să bei un suc natural de portocale roşii, să te mai îndulceşti).
Un singur exemplu: critică limbajul (corect, există puncte de criticat) dând şi exemple de exprimare corectă. Ghinion, i-a scăpat şi dânsului (în propria exprimare) o eroare încetăţenită, dar care tot eroare rămâne: „paralaxă de timp”. Siiiiigur, dacă o cameră are vizor optic paralel (non-SLR) se poate spune că ai vedere/încadrare cu efect de paralaxă; ce ne facem însă cu întârzierea la declanşare? S-o fi apucat dânsul să facă graficul evoluţiei capturii în timp, şi o fi folosit şi o axă pentru timp. Explicabil aşa, dar mă îndoiesc că n-a folosit termenul (încă o dată: „paralaxă de... timp”) în accepţiunea neaoş-greşită. Om fi în Star Trek sau naiba-mai-ştie în ce fantasy-soap opera şi om face călătorii în timpuri paralele... "

Asta citim la http://www.chip.ro/forum/viewtopic.php?t=64048

Mde... ia sa vedem... sunt eu singurul idiot care foloseste termenul, in afara de Manualul Inginerului de Hutte si de profesorii mei de optica si de mecanica? Uite ca mai sunt si alti prostalai care grsesc cu paralaxa de timp care este:
www.fotomagazin.ro/foto-tehnica open.php?art=foto-tehnica_intrebaridigitale.php

..si tot acolo zice clar la http://www.fotomagazin.ro/termen.php?n=58
ce e paralaxa: Tip de neconcordanta intre doua fenomene fizice. Exista paralaxa optica sau temporala.

Poate ar trebui ca ditamai editorii sa nu se dea grande unde nu prea e loc de intors, chiar daca e editori la marele trust german care este, si sa mai puna mina pe o carte, pe un dictionar, pe un gugle, ca nu musca, mama ei de cultura generala...

Dom`le o fi existind pe lumea asta si locuri fara chestii d`astea?
Asa e si la nemti, fac aia editori pe oricine, chiar pe oricine?
Foarte misto, grandios, incheie tinarul puber, ca sa se dea grande:
"Om fi în Star Trek sau naiba-mai-ştie în ce fantasy-soap opera şi om face călătorii în timpuri paralele..."
Habar nu are el ce pasarica i-a iesit pe gura si ce dreptate are... asa e taica, suntem in universuri paralele... care nu e tangente...
Miine poimiine il vedem in parlament, asa cum a inceput, e bine...
#74681 (raspuns la: #74679) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
75% versus 25% - de gaga la: 07/03/2006 13:52:41
(la: Aspect fizic sau trasaturi psihice?)
La prima vedere, aspectul fizic contează cam 75%, pentru ca apoi în timp acest procent să se diminuaze.
Dar se întâmplă ca anumiţi oameni, cu un aspect fizic nu prea plăcut să emane o energie care te poate captiva...deci, aspectul fizic este oglinda trăirilor interioare. Un om fericit întotdeauna va arăta bine chiar dacă nu este frumos, iar un om frumos va fi umbrit, dacă acolo, undeva în interior este plin de gânduri rele!
latu - de A_Carmen la: 09/09/2006 12:35:55
(la: spre confirmare in cafenea)
nu judeca pe altii, mai ales la distanta. oamenii se comporta diferit in medii diferite. intr-un mediu ostil chiar si cel mai simpatic tip se va simti retras si va putea sa sugereze celor din jur insusiri pe care cel simpatic, nu le are.

nu poti sa tragi concluzii, sa pui diagnostice. iar asta, nu pentru ca suntem in virtual (dar si de asta). si in viata reala, cand cunosti pe cineva, nu te grabi sa-i pui eticheta. omul este un univers.

varsta ta nu are nici o importanta aici, intr-un forum in care ai intrat liber, ce nu tine cont de asta, intr-un forum in care chiar Daniel Racovitan s-a referit la "aruncatul in fata cu anii", intr-un comentariu adresat unui user ce-si "striga" varsta ca pe un argument.
sa nu-ti iau in nume de rau sinceritatea? n-am de unde sa stiu cat de sincer esti, n-am de ce sa-ti iau asta in nume de rau.

in nume de rau iau doar fatul ca ma judeci (chiar daca voalat), ma pui la un zid imaginar, unde ma intreb cine ar putea sa arunce primul cu piatra. in fond, ce am facut? am sustinut dezinteresat pe cineva (si in viata reala am facut la fel). apoi, cand acel cineva a gresit, i-am recomandat, spre binele lui, sa dispara o vreme. asa mi s-a parut mie (si inca mi se pare) ca e mai bine pentru el.

ce era sa fac? sa ma apuc sa plang la usa adminului, sa-l rog sa-l mai confirme o data? sau sa-l iau acasa pe userul respectiv ranit? i-am dat un sfat. e drept, poate prea dintr-o data, prea "nelucrat", poate trebuia sa ma adresez lui in privat.

putem judeca la rece?

revenind, as pune aici intr-un citat aproximativ textul cu care se incheie filmul romanesc "Margo", in regia lui Ioan Carmazan, recent aparut, pe care l-am vazut acum cateva zile:

Trei lucruri sa nu faci:
- sa nu vorbesti despre ziua de maine pana nu rasare soarele;
- sau vorbesti despre Dumnezeu pana nu ai tu credinta in tine;
- sa nu judeci pe altul, pana nu-ti judeci pacatele tale.



______________________________________________
cui foloseste?
#144351 (raspuns la: #144111) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
flavie, - de dan carlea la: 14/09/2006 19:45:39
(la: aşa nu)
o sa-i transmit omului de pe taraba parerea ta :),
#145340 (raspuns la: #145157) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ghitză - de picky la: 19/06/2007 08:10:31
(la: La ce va pricepeti cel mai bine?)
Tu nu te pricepi nici la ... ascuţit creioane. Dovada : mulţimea de vârfuri rupte.
#207592 (raspuns la: #207491) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
:))))) - de Lady Allia la: 20/06/2007 14:52:38
(la: Maghiarii vor deveni majoritari in Transilvania )

Moldova la unguri???
Cu asta chiar m-ai dat gata!
Eu mi-s bihoreancă şi am trăit lângă mulţi unguri. Să ştii că nu m-au deranjat cu nimic. Ba mai mult! Depinde de cât de deschis eşti şi cât ştii să primeşti! Dacă nu ai fi aşa de pornit să ştii că avem multe de învăţat de la ei.
Ştii cine pune defapt foc pe paie?
Alde matale şi alde ăi de sus din parlament care în afară de a "asmuţi" naţionalităţile una împotriva alteia nu aveţi ce face!
Stai domnule liniştit că nu îţi ia nimeni România!
Oamenii simpli, fie ei unguri, fie români au probleme mult mai importante decât să creeze coşmare despre autonomie, alipire...! Au de crescut copii, de mers la servici..etc!
Cei care nu au ce face şi "ard gazul degeaba"...stau şi clocesc tot felul de scenarii!
Cerine - de picky la: 30/12/2007 20:17:45
(la: Sorin Cerin - opera filosofica)
Uite, eu îţi propun un târg.
Acum că tot ai făcut primul pas recunoscând bărbăteşte ce eşti nony, cred că poţi face şi al doilea pas pentru a pune discuţia pe temelie sănătoasă. Adică calcă-ţi pe mândrie şi recunoaşte-te Cerin. Apoi putem cu adevărat să pornim la a discuta serios despre noul şi novatorul tău sistem filosofic. Cu exemple şi comparaţii, cu argumente. Ei, ce zici? Batem palma? Poate ajungem la dezbateri ADEVĂRATE despre atipicul tău. Şi mai ales ar fi păcat să nu încercam să dezvoltăm ceva atât de ieşit din comun precum gândirea ta Cerinule.
#269678 (raspuns la: #269668) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
honey - de irma la: 14/01/2009 19:01:30
(la: Plesu despre Jiji...)
"Cu alte cuvinte, intelectual vorbind, ateismul nu rentează, oricît ar fi de „deştept“."

adica faptul ca Becali s-a aratat si el o data de bun simt si si-a recunoscut infrangerea are vreo legatura cu plimbarile pe la popi si crucifixul pomenit in articol?
boh..


nope.
e in legatura cu fraza dinainte "2) O mai veche convingere a mea se dovedeşte îndreptăţită: omul credincios – indiferent de ce credinţă e vorba – poate spune, uneori, chiar dacă nu e hiper-dotat, lucruri mult mai inteligente şi mai cuviincioase decît necredinciosul hiper-dotat.".
cred ca acelasi lucru iti zicea si Anisia.
#390444 (raspuns la: #390077) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de just.a.touch la: 27/02/2009 10:54:01
(la: Ariciul suparat)
exista o samantza de adevar. daca inteligentza te face sa ajungi ce-am vazut la unii pfuai mai bine raman o inculta, dragul meu. Poate de asta si refuz sa fac ori sa zic ce-mi recomanda marii desteptzi, ca vad ca prea departe n-au ajuns nici ei. Nu mai bine raman pe felia mea? Rectific deci: a ramane prost e o arta si un mare curaj. Cum spuneam: daca a fi inteligent si cult inseamna sa fiu/sa fac/ sa ma manifesc cum au ajuns altzii care si-au bagat cu leuca muntzi de cartzi .... prefer sa raman mai proasta decat ultimul prost. Nu-mi dau eu veselia si linistea mea pe amarul altora ... nu atat de des pe cat si-ar dori-o ei.

Oricum felicitari ca ai realizat ca e inutil cu mine. Mi-ar fi parut rau sa te vad cum te dai cucapul de peretzii cafenelei incercand sa scotzi un om din mine ... in viziunea ta. Prefer sa raman o inculta in viziunea ta, e un privilegiu extraordinar pe care cu respect fatza de mine, il cultiv cu perseverentza pana oi crapa.
#411295 (raspuns la: #411252) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Io - de munteanu rodica la: 07/05/2009 19:32:55
(la: Starea de normalitate...)
nu ma simt bine nici atunci cînd nu răspund (mai ales din zapaceala sau fîstîceală) nici cînd nu primesc răspuns si ma întreb cu ce i-am greşit omului.
Mai sunt si cazuri foarte clare în care,
refuz să prelungesc un dialog atunci cînd văd că e inutil, căci fiecare o ţine pe a lui,sau cînd interlocutorul se contrazice singur
de-a lungul timpului, apoi,tot el insistă sa fie considerat normal.
Un fel de scut de protectie in fata acestora.
*** - de zaraza sc la: 30/06/2009 14:57:32
(la: Un banc bun, ceva?)
— Ştii, scumpo, ai un gust formidabil!
— Mulţumesc...
— Rochia ta îmi place în fiecare an tot mai mult şi mai mult.

mvai draga - de modigliani la: 01/06/2010 16:24:27
(la: Juramantul lui Hippocrate)
cum le jtie el ca un om mare
ma bucur sa vaz' ca tot o lepra ipocrita ai ramas, ba
cum de ce?
de aia ca ajtia ca tine s utili la casa omului
a omului am zis nu a ta
#546422 (raspuns la: #546416) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
P3: Călugărul milostiv - de Costache Conachi - de maimuta la: 07/11/2010 11:48:00 Modificat la: 07/11/2010 11:48:20
(la: Ca urmare a Campionatului Mondial)
Un ministru de altare, împovorat de colaci
Ce milele creştineşti fac şi dau pentru săraci,
Gîrbovit de-aşa cîştig, cătinel călătorea,
Cîntărind în gîtul său mişina care ducea

"Părinţele, milă aibi de-un sărac şi ticălos,
Au strigat un biet calic ce să tîrîia pe gios.
Dă-mi şi mia să mănînc din cîte ţi-au dăruit
Inimile creştineşti ce şi tu le ai clătit.
Dă-mi şi mie, că sînt mort şi te-i şi mai uşura."

"Lipsăşte, să nu te văz, au răspuns sfinţâia-sa,
Cum ai indrăznit să cei din daruri bisăriceşti?
Fugi, că nu-s de gura ta prisosuri dumnezăieşti."

"Dar, părinte, oi să pei, ş-apoi eu ce-s vinovat?"

"Au doar eşti nebun de cei ceea ce alţii mi-au dat!
Voi, calicii, indrăzniţi pe drumeţi a supăra.
Lipsăşte, căci de-ai fi om, ai munci la casa ta!"

"Dar, părinte, sînt olog, nu pot munci, nici umbla!"

"Apoi invaţă, încai, a toarce ş-a depăna."

"Sfinte, pentru Dumnezău, mor de foame, dă-mi ceva!"

"Lipsăşte din ochii mei, vai mia, de voia ta."

"Dar încai nu mă lipsi de-o molitfă măcar,
Dupa ce la foamea mea n-ai arunca nici dinar."

" Ai dreptate, fătul meu, şi ţi-o dau de mii de ori,
Precum sîntem porunciţi, mai vîrtos cand spui ca mori.
Îngenunche, dar, şi stă de pocăinţa pătruns."

"Ba, părinte, nu te-ascult, bietul calic au raspuns.
Mila nu-ţi mai răvărsa, inima nu-ţi mai clăti,
Căci flămînd şi în genunchi niciodata nu voi fi.
Molitfele unui rău nu hrănesc pe un sărac,
Dar nici dau un ban măcar pe molitfa unui drac!

mişina - grămadă de alimente
zaraza-sc - de om la: 22/11/2010 19:31:55
(la: Confa lui bitterdream si-a lui om)
Om, de ce face atâta vâlvă planeta Nibiru? = pt ca sunt ofticosi si nu stiu ca sa piarda.
Le-am furat-o pe bittera (mai dihai ca-carpeta "rapirea din serai") si acum vor o noua troinada...da' eu m-am prin la calul lor troian si i-am dat eject in nebuloasa C347812.
#583368 (raspuns la: #582754) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: