iti multumim iubite invatator

Am avut norocul si onoarea sa am o invatatoarea la fel ca cea din operele literare:firava si blajina ca o "mucenita".Cand ne vorbea la ore simteam cum ne invaluie cu blandetea cuvantului pe care din pacate n-am mai intalnit-o la nici un alt dascal.Era modesta si corecta cu toti elevii ei,fie copii de stabi sau de simpli muncitori.Aceasta era invatatoarea mea,DOAMNA ELENA TANDARICA de la scoala generala nr.12 din Craiova.Nu stiu daca mai este printre noi ,dar daca ,da,n-am cuvinte sa-i multumesc pentru ca a existat.Sarut mainile DOAMNA!

Multumesc mult, Ingrid! Mi-ai facut o mare bucurie!

Si uite, ma revansez cu

Daca ...
de Rudyard Kipling

Daca poti sa fii calm cand toti in jurul tau isi pierd capul, acuzandu-te pe tine de acest lucru...
Daca poti sa ai incredere in tine cand toti se indoiesc de puterile tale si de asemenea sa fii cu indulgenta fata de neincrederea lor...
Daca poti sa astepti, dar sa nu fii ostenit asteptand, sau mintit fiind de cei din jur , sa nu te amesteci in minciuna, sau urat fiind de ei, sa nu dai drumul urii tale si totusi sa nu te arati prea bun...
Daca poti sa visezi, dar sa nu iti faci din vise stapan...
Daca poti sa gandesti, dar sa nu iti faci din ganduri o tinta...
Daca poti intalni triumful si dezastrul si sa-i tratezi la fel pe acesti amagitori...
Daca poti sa auzi adevarul rostit de tine, sucit de misei, pentru a face din el o cursa pentru prosti, sau daca vezi lucrurile, carora ti-ai inchinat viata, prabusite, si sa te apleci sa le cladesti din nou cu unelte uzate...
Daca poti sa faci o singura gramada din toate castigurile tale si s-o risti la o singura tura de ruleta si sa pierzi, si niciodata sa nu suflii o singura vorba despre pierderea ta...
Daca poti sili inima, nervii si tendoanele sa te serveasca mult dupa ce s-au consumat, si asa sa continui cand nu este in tine nimica afara de vointa care iti spune: CONTINUA...
Daca poti vorbi multimilor si sa-ti pastrezi demnitatea, sau sa pasesti alaturi de regi, dar sa nu pierzi simpatia fata de cei mici...
Daca nici dusmanii si nici prietenii iubitori nu te pot rani...
Daca pe toti ii pretuiesti, dar pe niciunul prea mult...
Daca poti sa umpli neinduplecatul minut cu valoarea celor 60 de secunde parcurse... Al tau este pamantul si tot ce e in el, ba si ce-i mai mult:
"VEI FI OM, FIUL MEU" !!!

Sper ca ti-am facut si eu cel putin aceeasi bucurie precum tu mie!

Multumesc,
Fiind francez si incercind sa invata romaneste, ce placere a fost sa imbogatesc vocabularul meu citind o atita frumoasa povestirea........Te rog frumos, alex, mai da mi citeva ocazii sa cunoasca limba ta in acelasi timp ca ma inec in proza ta vagabonda........

Conu` Iancu este si el iubitor de fotografie si redactor sef la PC Magazine Romania.
In editorialul sau din aprilie a.c. domnia sa spune ca da un premiu pentru cel care descopera ceva greseli in revista domniei sale.
Ce face cu cei care ne inunda cu comicarii, nu spune.
Din pacate, eu la IT sunt relativ cam lemn, dar la fotografie, ar mai merge, pot sa-mi dau macar aproximativ cu parerea.
Si pot sa spun ce cred ca nu e in regula cu articolele si referirile la aparate foto din revista domniei sale.
Pentru ca lista cu erori gogonate e cam lunga, intii si intii sa revenim la frumosii ani de scoala generala si sa ne amintim de niste chestii de cultura generala; acolo, vrind nevrind, se invatza si ceva optica, intr-a shaptea parca; orice elev invata acolo ca lumina ilumineaza un obiect; un sistem de lentile care se numeste obiectiv creeaza o imagine a obiectului; chestia care ajuta la cadrarea obiectului se numeste vizor. Asa a fost sa fie.
Pina acum e simplu, nu?
Se pare ca totusi e prea mult.
La pagina 30, este descris Sony DCS F828; acolo aflam iar de gogomania cu sistemul de lentile care este impresionant; daca spunea obiectiv il durea deshtu` pe domnul Lacraru. Punerea la punct a claritatii este in conceptia dacului respectiv "manual focusus" ; din nou, mai jos, obiectivul e "sistem de lentile -tun" ; vizorul e viewfinder; micul LCD de sus pe care se programeaza funciunile uzuale devine in conceptia autorului un alt vizor ( spune: "o alta metoda de a vizualiza actiunile camerei este si ecranul LCD plasat in partea de sus") Interesant...
Mai jos consecventza dispare; nu mai aflam nimic de lentile si tun; aflam insa de un zoom wide 28 mm; aici treaba e chiar tare, o singura focala are un obiectiv fix, nu un zoom... de la douashopt la cit taica?
Daca e zoom, adica tun, care e lentile, scuzati.
Poate obiectiv pur si simplu?
La prezentarea de la pag 32, iar o ia domnu` Hosu cu lentilele; Olympusu` are lentile 5,7mm-22,9mm; poate diametru?
Oricum aflam ca aici Olympus a imbunatatzit calitatea lentilelor; cum , nu se spune; poate alea vechi erau mai cu shmirghel.
Aici aflam siderati care este: "Camedia fiind posesoarea unor lentile cu zoom wide 4x". Dar lentilele fara zoom cum sunt?
Bomboana pe coliva e viteza de declansare; tineti-va bine, asta "poate lua valori cuprinse intre 1/2000 si 15 secunde".
Tare!!!!!!!!!
Voia sa spuna viteza de expunere, dar a fost declansarea mai rapida la neuronul respectiv.
Pe urma iar mai jos suntem bagati in balarii; "desi nu dispune de cel mai performant obiectiv pe care il au cei de la Olympus" ...
Dar care e cel mai performant tun lentila zoom?
Deci stim sa folosim cuvintul obiectiv, dar... suntem sfiosi.
Cel mai performant obiectiv e mai cu definitie, mai cu contrast, mai cu ce? Performant in raport cu ce?
Dam pagina si aflam o prezentare a domnului Lacraru despre Canon G5.
Acolo, ne suim pe pereti din prima; cica " nici lentilele, realizate chiar de catre Canon, nu beneficiaza de un spatiu prea mare de manevra(tun)"

Tare!

Ca se trage cu tunu cu lentile sau ca ele vor sa danseze si nu e spatiu, nu se mai spune, pentru ca si aici vizorul este viewfinder.
Se mai spune ca modul de lucru al LCD-ului este destul de nou, fiind permise rotatii ale acestuia; pe vremea Canonului G2, G3, autorul era probabil inca la scoala.
Care nu i-a folosit, pentru ca mai jos citim ca obiectivul este "zoom wide 35 mm, zoom tele 140mm" si nu cum ar fi corect zoom 35-140, care nici aia nu ar fi corect, ca aia ar fi distanta focala echivalenta pentru 35mm...
De...

La pagina 27 aflam ca monitorul LG "are o diagonabila vizibila"!!!!!!!!

Mai jos la descrierea aparatului Fuji Finepix, memorarea expunerii si punctului de punere la punct este descrisa evident ditirambic si eronat: " posibilitatea de a bloca focalizarea si expunerea intr-un anumit moment, pentru ca la poze realizate ulterior sa fie folositi acei parametri"

Pai daca sunt blocate cum se mai fac pozele urmatoare?
Sau sunt memorate datele alea?
La pagina 38 se prezinta Corel Graphics si unul din ecranele de referinta e cu poza subsemnatului; multumim de onoare, dar ...
La pagina 134 este o pagina dedicata corectarii pe imagine a efectului de ochi rosii; desi in realitate e o chestie super simpla care se face in doi timpi si trei miscari, au umplut o pagina cu asta; la inceput se spune ca ochii rosii apar datorta folosirii blitului, si ca exista mai multe modalitati de reducere a efectului, dar " experienta a dovedit ca nici una nu este in totalitate eficienta"
Ba da!!!!!!!!
Difuzarea luminii si departarea blitului de axa optica sunt 100% eficiente!!!!!!!!!
Daca chestiile astea par interesante redactiei, sa trimita un abonament domnului Racovitan, care a avut bunavointa sa mentina situl asta pe picioare...sau si mai bine sa puna un banner cu "www.cafeneaua.com" pe situl revitei...daca mai e nevoie mai gasim erori...

Pina la urma, spuneam eu mai jos de Iaroslav Hajek si de schitele sale cu reporterul care scrie din burta despre viata animalelor; pasarea care se aseza pe un nuc devenea nuculeana, cea care statea pe un mar devenea merishorica si cea de pe un prun, prunishoara.
Pai ala era mic copil... zoom, diagonabila, tun, viewfinder... ehehe... vai de limba romana si de profesoru` dintr-a shaptea...

vezi tu ozzy eu cred ca fiecare om intelege diferit viata si mai ales iubirea .iubirea trebuie sa te elibereze nu sa te incatuseza sa transforme barbatul sau femeia iubita intr-un sclav .si de ce vorbesc toti de d-zeu cind chiar el ne-a daruit iubirea ? fiul sau s-a sacrificat pt pacatele noastre.si de ce s-a sacrificat ?pt ca iubim ?nu cred !!poti sa iubesti pe cine vrei chiar isus a spus asta nu? .stii ce usor e sa vorbesti despre iubire ,mai greu e sa o simti .si cum iubim noi oamenii?ne-ndragostim de cineva si vrem ca acea fiinta sa ne apartina in totalitate, sa nu se mai uite nici in stinga si nici in dreapta sa se uite doar la noi,sa uite de nevoile ei, sa uite chiar cine este, ce vrea , si nu ne dam seama ca noi de fapt ucidem iubirea .nu am sperante sa ma inteleaga prea multa lume poate e mult prea greu si eu am crezut in familie dar nu stiu ce s-a intimplat cu mine ,acum citeva luni s-a produs o transformare in mine ,m-am trezit intr-o buna zi complet schimbata si daca ma crezi,nici eu nu ma mai recunosc ,in tot ceea ce am crezut pina acum ,azi mi se pare strain si deformat. si eu traiesc in strainatate ca si tine si nu stiu poate si stresul a fost de vina poate faptul ca sunt singura si nimeni nu ma intelege ,nu stiu ceva s-a intimplat cu mine .eu am 31 de ani si cred ca inca nu mi-am trait" legenda personala "intelegi?si cred ca m-am grabit ,nu trebuia sa ma marit ,poate ca nu sunt facuta pt casatorie ,poate imi place prea mult libertatea si adevarul e ca nu sunt fericita si mai cred ca, cu fiecare experienta din viata noastra evoluam .tu ai ajuns in stadiul asta dupa o indelungata experienta si sotia ta le fel si nu ma refer numai la cea sexuala de aceea si intelegi viata atit de bine si daca n-ai fi avut aceasta experienta acum n-ai fi putut sa scrii o carte nu?si nici sa spui atitea pt ca nu te-a invatat nimeni, ai invatat singur din propria ta viata .si ceea ce ti-am scris sorry ,dar atunci eram intr-o pasa proasta si cred ca m-am razbunat pe tine dar sa stii ca eu te apreciez esti un om inteligent si nu ai trait de geaba ,ai gustat din tot ceea ce ti-a oferit viata si mai ales esti un om deosebit ,tu privesti viata din alt unghi si cred ca oamenii ar avea ce invata de la tine cei care vor nu toti .si iti multumesc pt ca m-ai inteles nu ma asteptam tocmai de la tine.si eu nu cer aprobarea nimanui cum spun unii eu doar vroiam sa scriu ceva si asta mi-a venit in cap.eu nu traiesc de dragul lumii sau de ochii lumii eu traiesc pt mine si cu mine .si eu cred ca e mare lucru sa poti trai cu tine insuti ,sa te iubesti si sa fi fericit pt ca existi .pt ca oamenii in general fug chiar de ei insasi ,isi fac n prieteni tocmai pt a nu fi singuri ies din casa pt a vedea alti oameni si a se simti in siguranta ,multimea le da singuranta ,si asta pt ca inca nu s-au descoperit ,nici macar nu stiu ce minunatii zac in ei .cit despre cei care stiu numai sa judece sa nu uite asta : pt a gasi aur mai intii iti murdaresti miinile cu noroi si inca ceva "fiinta ta este insasi eternitatea ;de aceea este posibil ca un om ,care pina in acest moment a fost un pacatos ,in clipa urmatoare sa devina un sfint.nu judeca niciodata o persoana dupa faptele ei ,ci dupa fiinta sa .adeseori pacatosii s-au transformat in adevarati sfinti si sfintii au cazut in capcaca pacatelor.fiecare sfint are un trecut si fiecare pacatos are un viitor". un banal firisor de nisip e transformat intr-o pretioasa perla de o scoica si asta numai pt ca nisipul care a patruns in ea o deranjeaza .si se produce o evolutie .si poate o sa mai vorbim acum sunt cam obosita ,ok?see you!!!god love you!!!

eram doar curioasa sa stiu daca parerea mea este deformata sau nu. fiindca mie imi pare ca aici nu se face scoala prea serioasa. fac comparatie intre scoala pe care am facut-o eu si primii ani de scoala ai copilului in romania si ultimii trei ani de scoala aici.

cateva exemple: la liceu, la matematica, face ceea ce facea in romania intr-a cincea, temele pentru acasa nu dureaza mai mult de jumatate de ora, etc etc. cunosc pe cineva care la colegiu facea ceea ce am facut eu intr-a noua, sau care invata cum se foloseste corect "apostrof s" in limba materna! ca sa nu mai zic de asa zisele "spelling bee" de care sunt foarte mandri si care mie mi se par penibile, cum adica sa nu stii cum se scriu cuvintele din propria limba, si ce grozav esti daca stii... chestii elementare.

ganditi-va ce greu se echivaleaza in strainatate o diploma de studii obtinuta in romania.

e drept, pe de alta parte, ca macar li se preda esentialul si nu le impuie capul cu ceva ce nu vor folosi sau retine vreodata. recunosc ca sistemul din romania era mult prea incarcat si dus la extrem cu aberatii. dar pe de alta parte aici nu mi se pare ca se face scoala serioasa ... sau poate am inceput eu sa imbatranesc si sa devin mai pretentioasa.

probabil ca am putea discuta cu exemple pro si contra pe aceasta tema la nesfarsit.

oricum, mi-a placut sa aflu cum e si in alte parti, macar asa din curiozitate si multumesc celor care-au raspuns.

wow... ce mult am scris, nu-mi sta in caracter ;) mai bine ma opresc....

Reactia ta, asa cum ma si asteptam, este una chiar de eschivare. N-ai venit cu contra-argumente la afirmatiile mele, asa cum ai facut-o cu altii inaintea mea, ci te-ai multumit sa ma contrazici pe un ton acru si cu superficialitate bazandu-te pe faptul ca din ce am scris pana acum ma cunosti ca pe buzunarul suveicii tale. Ei bine, nu ma cunosti catusi de putin. Am banuit inca de la inceput ca esti nascut in Romania, tara pe care o detesti fiindca "atunci", "candva", "cineva" a hotarat sa "exporte" niste evrei pt. niste motive mai mult sau mai putin intemeiate. Am intalnit destui evrei romani care s-au aratat dispusi la a incepe un razboi personal cu toti fiindca se simt nedreptatiti. Evreii venetici sunt mai radicalisti decat cei nascuti in Israel, asta e opinia mea.

Ai o tactica interesanta, asemnatoare cu a lui Destin: ma faci radicalist antisemit, sovin, fiindca am pus pe tapet niste lucruri reale ce vadesc clar inclinatia unor evrei de a-si da doar lor dreptate in numele unor nedreptati care sunt umflate in mod artificial. La toate "acuzatiile" mele te-ai gandit sa raspunzi cu ifose si cu persiflari. Pt. mine asta e dovada faptului ca nu eu, ci tu mai ai mult de citit si de invatat. Tu vezi numai laturile ce-ti convin din anumite contexte socio-politico-economico-religioase. Insa iti dau o veste: istoria nu se judeca prin prisma evreiasca ci prin aceea a lumii intregi. Trebuie sa facem corelarile necesare pe coordonatele spatiu-timp ca sa ne putem da seama de niste realitati trecute, nu e de ajuns ce simtim noi sau ce ne povestesc altii dp lor dv subiectiv. Obiectivitatea reiese din complexitatea surselor.

Zici ca: "Am alte treburi acum cu arabii ,semiti si ei , care numaidecat vor ca eu personal sa ma intorc de unde am veni , adica sa plec in Romania , or else …." Am vazut chiar azi cat de semiti sunt musulmanii din fasia Gazha, petec de pamant pur si simplu rascolit de tancurile si blindatele israelite "ca masura de precautie la atacurile teroriste ale miscarii Hamas." Auzi, dom'le, si se mai mira ca se nasc teroristi cand de fapt tocmai ei ii imping la asta, tocmai regimul militar totalitar ii face pe unii sa recurga la astfel de acte- a se vedea recentele evenimente din scoala rusa. Daca ar fi dupa mine, unuia ca tine nu i-as mai da voie sa se stabileasca in Romania sub nici o forma. Nu de alta dar s-ar putea ca in timp sa se ajunga si pe la noi la aceleasi probleme ca, deh, nu ne lasam asimilati usor de clica burghezo-mosiereasca ce detine finantele lumii.

Nu m-am ratoit la tine, ti-am vorbit cat se poate de clar si de raspicat, ceea ce e cu totul alta mancare de ciuperci. Hotararea asta "interna" a Sanhedrinului s-a facut pricina de sminteala si de multe nedreptati inclusiv pt. crestini. Poate ca matale ai uitat (sau poate nici n-ai citit fiindca nu te-a interesat aceasta problema) de persecutiile indreptate impotriva crestinilor, persecutii la care au instigat insisi evreii prin simulacrul de proces intentat lui Iisus Hristos. Faptul ca ei insisi nu L-au acceptat pe Hristos ca Mesia, mai ales ca se nascuse din poporul evreu care Il astepta, a dat apa la moara persecutorilor romani si pagani care au luat crestinismul drept secta sau miscare politica indreptata impotriva starilor sociale ale vremii, intocmai cum au interpretat evreii. Cu alte cuvinte crestinii au fost cu atat mai detestati cu cat originea lor (Hristos) a fost mai detestata si mai nepretuita. E de ajuns sa vedem ce au facut fariseii si carturarii cand orbul din nastere care a fost vindecat de Mantuitorul a dat marturie despre Cel ce-l vindecase: l-au izgonit din Templu! Pana si parintii lui, de teama ca ar putea fi la randul lor izgoniti, s-au lepadat de el zicand ca pare a fi fiul lor, dar ei nu stiu cum a ajuns sa vada. Asadar conducerea "interioara" se baza pe un tip de "monarhie" absoluta, arhiereul avand de cele mai multe ori ultimul cuvant. Asta se mai vede si din asa-zisul proces intentat lui Hristos, proces la care putinii Sai aparatori n-au mai putut decat sa spuna cu amaraciune in suflet: oare exista la noi obiceiul ca cineva sa fie condamnat fara judecata? Insa cei ce incriminau au zis: "noi lege avem si dupa legea noastra trebuie sa moara". Care lege?

A veni cu aceste lamuriri dupa 2000 de ani nu este catusi de putin caraghios, este imperios necesar. Lumea trebuie sa cunoasca acel context inainte de a-i plange pe saracii evrei, nu crezi? Caraghios este ca tu vii acum si-mi propui sa nu vorbesc despre aceste lucruri fiindca deranjeaza o hotarare "interioara" a Sanhedrinului. In primul rand nici n-am inteles, este Sanhedrinul o instanta sfanta care nu greseste niciodata? Si apoi de ce trebuie sa ramana aceasta o hotarare ascunsa cand de persoana lui Hristos se leaga crestinismul?

N-am avut niciodata pretentia ca as fi citit totul despre toate. Faptul ca au fugit...incet, precum spuneam, acei evrei din Franta n-are o prea mare relevanta pt. mine personal. Motivele lor nu tin, se vede treaba, de antisemitismul romanesc, nu-i asa? Totusi ar fi interesant de auzit din gura ta motivele care au dus la aceasta plecare.

Anul trecut stiam din surse sigure ca e vorba de doua milioane si ceva de romani in diaspora, cei mai multi plecati la lucru, evident, nu definitiv. Cum s-a dublat aceasta cifra in mai putin de un an mi se pare nu numai greu de crezut, dar si inexplicabil. Poate ne luminezi tu cu ceva informatii. Si ca o paranteza: ce bine v-ar mai cadea sa plece toti din tara aia si sa va instalati voi acolo ca, nu-i asa, trebuie sa va stabiliti undeva definitiv. Dar sa revenim: stii matale cam care ar fi totalul populatiei Romaniei la ora actuala? Daca stii inseamna ca-ti dai seama imediat ca procentajul socotit de tine este iluzoriu si demn de ras. Nu ma asteptam la asta din partea unui evreu care din nastere este deprins cu matematica (mai ales cu tabla inmultirii si-a impartirii).

"Si care e chestia cu masonii ?. Tot evrei si ei ?. In Romania domneste un guvern corupt de fosti comunisti . Ce te bagi tu in treburile evreilor ?. Ce , treburile romanilor le-ai rezolvat ?." Nuuu, masonii sunt crestini cuminti care vor binele si bunastarea lumii intregi, ba chiar isi pun averile in slujba comunitatii. Ei sunt iubitori de pace, drepti, cuviinciosi, incoruptibili, aparatori ai adevarului si libertatii, nefatarnici si receptivi la nevoile societatii...! Adica..., la nevoile societatii lor. Zici ca: "In Romania domneste un guvern corupt de fosti comunisti . Ce te bagi tu in treburile evreilor ?" Sa tragem de aici concluzia finala ca nu trebuie sa ne bagam in treburile interne ale evreilor din guvernul corupt de fosti comunisti? Ce sa fac, am o meteahna mai veche: nu-i sufar pe toti astia care s-au uns pana-n gat de mierea in care innoata si care striga catre cei de afara ca trebuie sa mai stranga cureaua cu inca vreo cateva gauri- de-o sa aiba romanul un stomac cat o papiota de ata. Asa ca ma bag si eu unde nu-mi fierbe oala. Dar, stai un picut, imi cam fierbe fiindca e vorba de tara si poporul meu. Si tocmai fiindca n-am rezolvat (inca) problemele romanesti, ma ocup de masonii binevoitori care ne conduc destinele la ora actuala.

In ce priveste Mosadul de tip militienesc nu cred ca mai trebuie adaugat nimic. Este ce este si n-ai tu cum sa schimbi treaba asta, si nici cum sa scuzi. Eu nu ma pricep atat cat mi-as dori, dar macar imi doresc sa pricep. Si daca tu esti mai bine informat decat mine atunci ar fi necesar sa vii cu ceva informatii pe marginea subiectului, nu-i nevoie sa ma desconsideri pt. consideratiile mele. Da dovada prin argumente credibile ca esti mai luminat si mai nerasuflat decat mine si-ai sa ma reduci la tacere.

Zici ca sunt "romanul de ieri"? Bine zici, sunt romanul care inca nu s-a lasat intoxicat de propaganda iudeo-masonica si care n-accepta pt. nimic in lume sa-si vada tara si neamul zdrentuite de niste ipocriti (ma refer exclusiv la cei din organizatiile amintite). Sunt romanul care crede intr-o renastere nationala pe fond spiritual, nu material. Materia l-a inrobit inca din rai pe om prin gustarea din placerile ei. Sunt romanul de ieri intr-o societate "moderna" si societatea asta n-o sa accepte niciodata pe cineva "invechit" ca facand parte din ea. Nu-i nimic, imi pretuiesc soarta asa cum este ea, nu cer osanda de la Dumnezeu strigand mereu: "ne-ai scos in pustiu ca sa murim de foame si de sete". Din p meu dv natiunea romana a trecut cu adevarat prin desertul (a se citi desertaciunea) lumii acesteia moderne timp de mai bine de 40 de ani, ar cam avea dreptul acum la odihna si la o viata decenta. Da, am imbatranit in acest lung sir de peripetii, dar spiritul meu este acelasi ca in prima zi. N-am avut si n-am nevoie de minuni precum izvorarea apei din piatra sau ploaia de prepelite si mana ca sa inteleg niste lucruri simple. Iar eu nu sunt indoctrinat mai mult decat tine.

"Aculta la mine"... Nu stiu ce as mai putea asculta in afara de pornirile tale aprige spre razbunare. Ca din ce ai scris nu rezulta in nici un caz faptul ca nu vrei razbunare, din contra, afirmatia ta nici tu singur nu o crezi in adancul sufletului tau. Prefer sa ascult croncanitul unui corb.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.

am citit si recitit mesajul tau, ca sa ma asigur ca am prins ideea. iti multumesc pentru elucidarea confuziei instinct-sentimente. am o intrebare insa! pornind de la fraza ta:"Moment de saturatie...!!!hmmm!!!mofturi stimata domnita...un om echilibrat nu se va satura niciodata de dragoste ...din dragoste fata de semeni izvorasc sentimentele cu energiile lor.", vin si te intreb: de ce crezi ca momentul de saturatie poate aparea doar in cazul sentimentelor de drag?
m-am tot gandit: eu cred ca momentul de saturatie poate aparea si in cazul sentimentelor de dor, de exemplu. adica( si am sa incerc sa iti dau un exemplu din viata de zi cu zi): pierzi pe cineva drag, fie ca e mama, tata, sora, iubit(a). apare sentimentul de dor. creste, se intensifica. la un moment dat iti este asa de dor ca vei simti ca explodezi de durere(si aici intervine picatura de acid a lui Alex) .logica, ratiunea, intelectul incearca sa te protejeze si sa iti mentina starea de plutire. reusesti sa iti inabusi explozia. si atunci tot dorul ramane in tine.pastrat mult timp acolo in cuibusorul sufletului tau, la un moment dat se ajunge la punctul de saturatie. cand spui:gata! e prea mult dor! e prea greu de dus! am sa invat sa -l uit (pe el, dorul- nu pe cel/cea pierdut(a) ) . si asa se intampla ca traiesti momentul de saturatie, cand incepi sa traiesti intr-o noua etapa a vietii tale. etapa in care esti sigur ca sufletul nu-ti va mai exploda.
acelasi princip, gandire, traire se poate intampla si in cazul altor feluri de sentimente (teama, regret, tristete). ceea ce imi spune ca momentul de saturatie nu este specific sentimentelor de drag.
dar iata! mi se naste o noua intrebare: exista cumva posibilitatea sa ajungem sa experimentam momentul de saturatie in cazul sentimentelor de bucurie? nu stiu, nu cred...! caci nu cred ca cineva sa fie satul de asta. sa fii fost atat de indeajuns bucuros incat sa se sature...

e doar o liniutza de dialog!

_______________________________________________________
Viata este timpul ce ne-a fost daruit, de la prima pana la ultima clipa!

Multumesc din adancul sufletului meu, cosmacpan! ;-). Zau, merci mult de tot pentru urari! Sa dea Domnul sa iasa figura.

Aia cu mine si exemplul in lume...e trasa rau de par...da´recunosc ca m-a gadilat la Ego :-) un minut...Ce-si baga asta mereu coada dom´le, mama lui...:-(.

Acuma sincer, nu am nimic special. Am un bunic grec si altul basarabean. Ambele familii au avut experiente de neuitat in timpul vietii lor (evacuati din calea rusilor, pierdut toate rudele prin deportari in Siberia - morti de frig si foame in vagoane de vite, cazut bombe pe casele lor, murit primii copii...etc.). Pe mine m-au crescut de moda veche sa fiu mereu optimista si sa cred in mine (fiindca Dumnezeu e cu mine mereu), poate d-aia tin la tavaleala. Zicea bunica mea ca orice greutate in viata e ca o lectie din care trebuie sa inveti, e pusa acolo special pentru asta. Trebuie sa te uiti la ea asa si nu altfel...sa fii cica...bun cu greutatea si sa o domini fericit ca ...uite ai mai invata ceva din ea. Tare, nu? (au trait pana la 94, 87, 85 si 82 de ani toti 4... de bunici zic, si au murit in somn).

Numai bine iti doresc si o saptamana placuta in continuare!

Iti multumesc cam tarziu dar mai bine asa decat mult mai tarziu sau niciodata. Incetisor mai invat si eu cum sa folosesc interentul si calculatoarele (computerele). Nu toti avem asa aptitudini...asa talente...Comentariul tau si cel primit de la Coralie referitor la poeziile mele ma incurajeaza mult si imi aduc o caldura placuta in sufletul meu. Imbratisari calde tie si tuturor ...!!! Adela-Adriana

mai carapisicel, mai. ce zicea destin asta, ca erai inainte enigmescu si mai pe urma te-ai carapisicit. e adevarat? daca e adevarat, atunci de ce? te-ai luat la harta cu careva aici la cafenea de te-au interzis si a trebuit sa-ti faci un nou ID? (am si io o banuiala si te rog sa-mi spui daca e corecta sau ba). ca stii tu la ce ma gindesc, s-o fi repetind povestea. adica iar te-ai paruit cu careva , ca urmare ai fi fost "admonestat" de admini si ca sa dregi mamaliga iesi acuma la inaintare cu diverse mostre de cenusha capilara... intertwined cu poveste de dezastru sentimental si acuma trebuie sa cinti pe aceeasi melodie... vaaaaaai ce trist sunt. dar din toate conferintele de la cafenea, de ce ti-o fi tunat tocmai pe asta, nu pricep, ca nici macar nu are asa mare auditoriu - poate ca povestea cu nevasta o fi fost prima care ti-a venit in minte si ti-o fi fost mai usor sa brodezi pe tema asta.
nu stiu daca e corecta presupunerea mea, si nici macar nu pot sa spun exact de ce mi-a venit ideea asta - poate pt ca sunt eu putin sceptica atunci cind e vorba de blana lupului. dar oricum, promit solemn, "pe cuvint de pionier", sa nu mai bat capul cu problema asta. punct.

ca tot vorbeam despre diferentele astea....
hai sa-ti mai zic despre inca un defect feminin, cind e vorba despre relatii. desi nu pot generaliza, chiar asa cu una cu 2, ma risc totusi si spun ca femeia pur si simplu nu pricepe ca barbatul nu e telepat. asta e inca o cauza de neintelegeri a la Babel.
vezi tu, femeia, in multe parti ale lumii, invata de cind e bebelus, ca cere si nu i se da, apoi vede alti copii, baieti, ca ei cer si lor li se da (o bomboana, inca o ora afara la joaca pe principiul ca "las' ca daca e baiat, e mai putin periculos decit daca-ar fi fost fata" etc) si aceeasi diferentierecontinua fetitza-fata-femeia sa le observe la tot pasul, toata viata. vede cum baiatul SPUNE "vreau, da-mi", etc si primeste. ea nu. apoi o vede pe mama, bunica, alte femei adulte cum "cer" (sa zicem o vacanta mai scumpa, o noua mobila, etc), sunt refuzate, la care se botosesc, aplica tratamentul silentios, bocesc, etc si partenerul lor ( ca sa scape naibii de panarama si sa aiba liniste) cedeaza si ii da.
sunt comportamente invatate. asa vede ea ca se comporta parintii in relatie, asa stie si ea sa se poarte. la fel si baiatul invata aceleasi comportamente paterne.
si fetele, femeile, intre ele, se inteleg de minune, pt ca, cum iti spuneam mai devreme, vorbesc aceeasi limba. in nici un caz nu vreau sa merg atit de departe incit s-o numesc "limba frustrarii" fata de "male counterpart", dar sa zicem, o femeie stie sa recunoasca instinctiv simptomele - botoseala, tacerea suparata, trintitul lucrurilor, sporovait aiurea despre vrute si nevrute, iesiri emotionale de tot felul, etc, etc, etc, etc,...

de ce: pe masura ce creste, devenind din fata, femeie, tot mai multe experiente de acest gen traieste si vede in jurul ei. bineinteles ca la un moment dat, incepe sa faca legatura intre simptomele respective si cauzele aferente. e si normal ca o femeie sa fie inteleasa cel mai bine TOT DE O FEMEIE, cineva care a trecut la rindul ei prin acelasi gen de experiente, si poate a invatat ceva din ele - anume cum sa faca fata situatilor si emotiilor similare. (ti se pare ciudat ca cel mai bun prieten al unei femei este RAREORI un barbat?) in mod normal, exista un fel de "understanding" intre femei, in conversatia lor multe lucruri ramin nespuse in sensul de ne-articulate verbal dar percepute foarte bine. conversatia intre femei devine de multe ori un fel de "citit printre rinduri" si nici uneia nu-i trece prin cap ca se pot exprima altfel, adica in mod direct. de ce ar face-o, de vreme ce asta este genul de comunicare pe care au invatat-o de mici copile si o stapinesc atit de bine? asta e ceea ce vreau sa spun prin "limba femeii". un fel de "ghicit al gindurilor" - este mai mult un fel de ghicit al starilor emotionale prin care trece interlocutoarea, dincolo de cuvintele pe care le rosteste. este impropriu s-o numesc telepatie, dar alt cuvint nu-mi vine acum in cap.
ca sa-ti dau un exemplu: 2 prietene. una fericita de nu mai poate, cealalta cam necajita in viata sentimentala. se intilnesc la o birfa mica - asa cum e obiceiul femeiesc (asta e un fel de supapa prin care mai lasa sa iasa din cind in cind aburul sub presiune al sentimentelor pe care le tin inchise) sau poate vorbesc la telefon. a mai necajita:"si ce mai faci tu?"
aia care de obicei "crapa" de fericire: (o pauza atit de scurta inaintea raspunsului, incit ar trece neobservata) bine, tu? (sau ceva in genul "bine, uite cu serviciul ,cu casa, aia-ailalta, etc).
in secunda 2, cealalta a si perceput ca interlocutoarea are ceva pe suflet, sau ca lucrurile nu sint chiar asa roze, poate s-a intimplat ceva, etc - daca sunt "prietene bune" asta inseamna ca se cunosc de ceva mai multa vreme SAU sunt acelasi gen de persoane, mai exact, sunt acelasi gen de persoane dpdv emotional, adica au trecut prin experiente similare in viata lor si cunoscindu-se pe sine, isi cunosc si prietena - cum reactioneaza, ce nevoi sufletesti are, etc. si atunci va sti exact daca s-o piseze ca sa spuna ce are pe suflet, sau s-o lase sa-i spuna atunci cind va simti ea nevoia sa se descarce de problema aceea anume.
vezi tu, poate ca de aia ii este greu unui barbat, respectiv sot, sa stie cind sa insiste cu intrebarea/intrebarile pina ajunge la miezul problemei si cind nu.
nu degeaba a aparut si ideea ca atunci cind o femeie spune nu, inseamna de fapt da, si invers... cred ca e ceva in genul "vrei un inel cu diamant sau cu zirconiu?" "nu, ia-mi-l pe ala cu zirconiu, ca avem rate de platit la casa.." PROBLEM!!!! big problem!
el a intrebat-o "vrei?" ea insa, cu tot bagajul ei de frustrari feminine, crede ca "nu se cade" sa vrea prea mult, ii sade bine sa fie modesta. astea sunt valorile pe care le-a invatat de mica. o femeie este buna daca e modesta, adica daca "vrea" (de fapt, daca se multumeste cu) mai putin. aceasta modestie, este in fapt umilinta, nu in sensul vulgar, ci "umilinta biblica" - a fi un om umil, smerit, etc. daca ar reactiona altfel, adica sa vrea diamantul, in mintea ei ar apare imediat calificative negative la adresa propriei persoane - arivista, gold digger, etc - pe care le-a auzit mereu la adresa femeilor care au vrut mai mult in mod fatish. repet: care AU VRUT MAI MULT IN MOD FATIS. ( cu majuscule, pt ca si ea de fapt vrea mai mult, logic ca VREA diamantul si nu zirconiul, dar ii e rusine, teama etc s-o SPUNA deschis).
daca fata merge la cumparaturi cu mama (sau alta femeie) si e intrebata daca vrea (de fapt, daca II PLACE) camasa aia de $4 sau aia de $40 si fata spune "aia de $4", mama sau femeia cealalta stie instinctiv, ca cealalta e preferata.... (nu intotdeauna cumpara mama lucrul mai scump si pe placul ploadei, dar crede-ma ca intotdeauna STIE, reuseste sa inteleaga)
si revenint la barbatul si nevasta lui cu diamantul. vezi tu, barbatul e obisnuit de mic sa comunice direct, sa exprime prin CUVINTE exact ceea ce vrea, si nu prin emotii. el a intrebat "vrei?" i s-a spus nu.... si exact asta a inteles. prin urmare ii face sotiei pe plac si ii cumpara ieftinitura, ca doar vrea s-o vada fericita si nu bosumflata ca i-a cumparat ceva ce nu-i place. DAR: imediat ce a facut gestul darului e mirat - nu pentru ca nu primeste "recunostinta" ci pt ca n-o vede pe femeie atit de incintata pe cit se astepta s-o vada. si bineinteles, nu-i cade prea bine, simte ca efortul lui de a-i face femeii pe plac nu este apreciat, deci se simte el, ca persoana, ca barbat, neapreciat. asta una la mina.
apoi. femeia, cind vede ca primeste in loc de diamantul stralucitor la care ii curgeau balele, un amarit de zirconiu, nu pune prea tare la inima - pt ca are obisnuinta de a se multumi cu mai putin, de a fi modesta, de a nu primi intotdeauna ce isi doreste. DAR: ea intelege ca prin gestul ei de a pune nevoia familiei (rate la casa) inaintea dorintei ei personale (pt ca asa is expected, asa "se cade") , prin asta ea simte ca a facut un sacrificiu. si l-a facut, nu? ei, oricine se asteapta la apreciere, recunostinta, ceva de genul asta atunci cin face un sacrificiu. poate nu atunci cind face un gest frunos (dai cind oricum ai destul sau prea mult) dar, categoric, oricine se asteapta la ceva in schimb atunci cind e vorba de sacrificiu.
la ce fel de recunostinta s-ar astepta femeia? nu stiu sa zic, depinde de fiecare in parte, dar eu, ca muiere, iti spun ca daca-as fin in situatia asta, sa ma vad pe deget cu zirconiu in loc de diamant, mi-ar cam sta in git sa ajungem acasa si dragul meu sa nu se invirta macar putin in jurul meu ca minzul dupa coada iepii, sa se ofere (subliniez: sa SE OFERE) sa duca gunoiul, sa pregateasca el cina si sa ma trimita pe mine sa fac ceva ce-mi place "parca n-ai vorbit cu ai tai saptamina asta, las' ca pun eu masa si tu da-le telefon". acuma, depinde de "sacrificiu, acest "curtat" (in sensul de a face curte) este un fel de moneda de schimb... cursul poate sa varieze de la 1 ora-2 la mai multe, poate o zi intreaga... (apropo, nu lua exemplul meu cu diamantul ad literam, zic eu ca se aplica la mai toate situatiile de genul "ce vrei")
ei bine, cind cei 2 ajung acasa, sotul nu se ofera sa faca nimic, pt ca nu asta e rutina cu care s-a obisnuit in casnicie, deci crede ca n-are rost sa tulbure apele aiurea, cu atit mai mult cu cit unele femei sar ca arse cind intra sotul in bucatarie (dar si asta, cit e DORINTA lor si cit e ceea ce cred ele ca se asteapta din partea lor...). si bineinteles, ca atunci femeia se simte neapreciata, sacrificiul ei nu e apreciat deci nici ea ca persoana, ca femeie nu este apreciata, nu este iubita...
si de aici probleme peste probleme, neintelegeri, atitea si atitea. Toate astea pt ca o femeie cu greu reuseste sa priceapa ca barbatul nu e telepat, nu-i poate citi gindurile.

Si crede-ma, ca de multe ori femeia se asteapta de la barbatul ei sa ii citesca gindurile, sa-i anticipeze dorintele. De ce?: 1 la mina, pt ca asta e genul de comunicare cu care a fost invatata de mica, asa este cel mai la indemina pt ea sa comunice si sa i se comunice. Si 2 la mina pt ca ii este greu sa “se faca de ris” in ochii barbatului ei, sa ii spuna deschis, in fata ca “vrea”, isi doreste mai mult – a fost invatata de mica sa fie modesta (umila) ca asa e frumos. Daca nu e modesta si vrea mai mult, nu-i sade bine, nu-i frumos din partea ei, nu se ridica la nivelul asteptarilor (ale societatii, familiei sau sotului), deci ea ca persoana ar fi mai putin valoroasa prin astfel de acte, implicit sa teme sa nu fie considerate… mai putin valoroasa decit se aspteapta sotul ei sa fie si deci sa-i piarda iubirea… si atunci ea, saraca femeie, se asteapta de la sotul ei (care se presupune CULMEA, ca ar trebui sa fie prietenul ei cel mai bun) sa-i citeasca gindurile, sa-i anticipeze dorintele ascunse si sa i le indeplineasca, fara a o forta sa le admita deschis, verbal, scutind-o astfel de “rusinea” de a nu se ridica la nivelul asteptarilor pe care societatea le ridica fata de ea ca femeie.

complicat, nu? Si apoi nu e doar vina barbatului ca nu poate citi gindurile. Mai e si vina femeii ca nu intelege acest lucru.

cam lunga explicatia asta, dar sper ca nu te-am plictisit de pomana