comentarii

iubire absoluta


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Iubirea e de mai multe feluri ... - de desdemona la: 16/11/2004 15:33:18
(la: Altruism sau egoism?)
S-ar putea clasifica in iubire pura si atasament. Si combinatii intre cele doua. Regula e ca niciodata, in nici o relatie, partea de iubire pura nu creeaza probleme, acestea venind de la atasament.
Atasamentul e in stransa legatura cu egoul, conditionarile, amintirile placute sau nu. Iubirea pura e ceva foarte inaltator si care poate transforma persoana care o simte in ceva deosebit.

Exista iubire de ambele feluri in toate relatiile: mama-copil, frate-sora sau frate-frate, prieten-prieten, iubit-iubita, si intre persoane care se cunosc mai putin profund (colegi, cunostinte, amici virtuali - prin internet). Iubirea pura este total dezinteresata, singura grija a celui care o are fiind sa o exprime si sa se bucure de ea. Atasamentul implica dorinta de a poseda intr-o masura persoana iubita (a-i poseda timpul, atentia, dorintele, asteptarea unui raspuns pe masura). Asa apar gelozia, dezamagirea, dorinta de dominare, sacaiala, revolta. Daca iubirea ar fi perfect pura dintru inceput aceste probleme nu ar exista.
Cred ca exemplul cel mai bun de iubire absolut pura este (cu scuzele de rigoare pentru cei cu alte credinte) dat de Isus. El spunea ca trebuie sa ne iubim dusmanii, si cand cineva iti da o palma sa intorci si obrazul celalalt. Acum acest principiu e considerat inaplicabil, si cei ce il invoca sunt crezuti ipocriti. Dar in cazul lui Isus chiar era adevarat, el ii iubea pe toti (fie ei chiar pacatosi, chiar pe calaii sai) indiferent de ceea ce facusera si ce gandeau. Ca sa ai o iubire atat de pura trebuie sa ai o inima foarte mare, si sa fii foarte generos. Si trebuie sa ierti din inima orice scapare si orice greseala - eroarea e omenenasca.

Exemple de atasamente:
1. parinti-copii. Cand copiii sunt mici unii parinti ii impiedica sa iasa din casa singuri ca sa nu se loveasca, sa nu sufere. Uneori chiar si dupa ce copiii lor sunt adulti, ei sunt tinuti 'din scurt' si toate iesirile le sunt controlate (daca nu insotite). Parintii prefera sa ii aiba in casa lor ca sa nu fie singuri la batranete, dar nu isi dau seama ca, daca nu ii lasa sa 'zboare liberi' tinerii vor deveni infirmi in vointa si judecata lor.
2. Intre prieteni. Daca unul din ei uita aniversarea celuilalt, al doilea se va 'razbuna' uitand la randul lui aniversarea primului. Si daca unul nu il suna pe celalalt, nici celalalt nu va suna, fiindca asteapta sa fie cautat primul.
3. In familie. Daca ai uitat la o aniversare, sau un craciun, sa trimiti felicitarea, ei devin reci, la a doua sau a treia omisiune, nici ei nu iti mai scriu. Daca l-ai vizitat pe varul X de 3 ori si pe matusa Y doar de doua ori, ea nu te mai invita la masa festiva de familie.
4. Intre soti - gelozia si dorinta de-a fi 'lipiti' tot timpul unul de altul, in caz contrar venind reprosuri, banuieli, insinuari, conflict. Dorinta de-a rapi libertatea celuilalt (sa nu mai faca ce vrea, ci doar ce zic eu, sa nu discute cu nimeni numai cu mine, sa nu ...).

De obicei exista in fiecare fel de-a iubi o proportie de iubire pura si una de atasament. Cea care ne face sa suferim e atasamentul, al nostru sau al altuia. Si atasamentul presupune egoism. Insa iubirea pura e cel mai pur altruism.

Desdemona
All you need is love... - de Little Eagle la: 29/04/2004 16:17:41
(la: Iubirea-cum e ea vazuta?)
Dear Liah,

Ai ales cel mai greu subiect posibil in existenta omenirii din toate p.d.v.
Este oare un sentiment nascut din suflet ori e legat de instinct ori de amindoua?
Tare greu de raspuns in sens ideal sau obiectiv ideal,pentru ca atita vreme cit exista ego va avea mai mult decit numeroase interpretari in mintea si sufletul nostru atit de imperfect incit opiniile vor fi mereu diferite de la unul la altul.

Exista si iubirea divina sau pt. Dumnezeu de ex.si ar trebui sa fie cea mai reala posibil dincolo de materialismul vietii si deci separata de iubirea dintre noi ca fiinte umane.La fel e si iubirea pt. natura si animale si deci mediul inconjurator,mai exista si cea pt. bani si cum spui tu pt. satisfacerea nevoilor,personal nu o consider ..iubire ci doar un act de instinct,animalul din noi inca va fi prezent multa vreme in fiecare,mai ales in barbati.
Si totusi cind iubesti faci dragoste si este altceva,dincolo de instinct pt. ca iubesti si sufletul iti spune asta.

Eminescu a fost un geniu,un artist si totodata infrint in iubirea pt. Veronica,a vazut-o sfirsita in el insusi,subiectiv a refuzat sa mai creada in iubire si multi se inchid in ei insisi si considera ca iubirea nu exista pt. ca ei nu au putut ajunge la visul lor personal de a o implini.
El a fost mult influentat de Shopenhauer care a fost un filosof pesimistic in sinea lui dar a scris lucruri totusi f. la adevar.

Iubirea,dragostea exista zi de zi,Liah,chiar daca nu o vezi acum de ex. in tine
o vei vedea si intilni cindva pt. tine insuti,dar ea EXISTA in jurul tau in orice secunda,o vezi pe starda la tineri si batrini ea este si daca o vezi la altii atunci o vei vedea mereu in tine.
Nu este o aberatie,este o realitate nascuta din noi,nu toti insa avem acel sentiment pur si sincer si asta ne face si indepartati unii de altii,vorbim in numele dragostei si pe la spate urim pe unul sau altul ori ocupam vreo tara in numele ...dragostei de a aduce...libertate si fericire,ori si mai rau,cream razboaie in numele Lui Dumnezeu,care este dragoste doar si iubire.

A iubi este mai mult decit f.f.f. dificil.
Ce este iubirea absoluta?Ea se arata in tine atunci cind incetezi a te iubi pe tine insuti si vei iubi chiar pe dusmanul tau la fel cum te-ai iubi pe tine insuti.
Stiu,suna biblic dar este adevarata iubire.
Putem face asta?NU!
Eu nu spun ca nu au existat sau exista oameni care au dovedit asta in trecut sau prezent,dar...ii numeri pe degete din toata omenirea.
Ei au atins acea iubire absoluta.

NU e nevoie sa invingi ...singuratatea pt. a iubi.Si la fel nu trebuie sa cauti sa fii iubit(a) prin orice acte de bravura sau caritate.A cauta ...un fel de recompensa monetara sau verbala pt. ca ai facut un bine din dragoste,deja anuleaza total ce ai facut.
Devine o flatare a egoului.
Nu stiu ce virsta ai,dar din textele tale banuiesc ca esti f. tinara,poate la liceu chiar,e o virsta si te rog iarta-ma ca spun asta,cam ingrata si care e si normal sa fie asa,si eu am trecut prin ea si multi altii,dar poate gresesc virsta ta si atunci iarta-ma din nou,imi pari o persoana visatoare si inteligenta si e perfect OK with me!!!
Orice virsta ai avea NU are importanta,eu si la 48 ani ce am , tot visator si idealist am ramas,daca nu chiar mai rau ca un baby.
Firea omului se schimba dar in esenta nu prea mult,tot adolescenti vom ramine pina la moarte.

Iubirea la timpurile lui Shakespeare este idealista,dar oare nu am trecut toti prin ea?Cineva trebuia sa puna in scris sentimentele noastre sa ne descoperim sau re-descoperim.
Imi aduc aminte acum de iubiri trecute prin care am trecut si le privesc in mine cu nostalgie dar azi e prezentul si iubesc sotia mea f. mult si ea la fel pe mine,poate ea chiar mai mult.
Dar crede-ma ca de multe ori ma intreb daca sint real capabil de a iubi cu adevarat,ceva lipseste si deseori ma gindesc ca nu-s in stare de a iubi.
Mi se pare f. greu sa inteleg inca acest sentiment in reala lui forta si a-l descrie e si mai dificil,eu cred ca nu-s capabil de a iubi cu adevarat.
Nu ma intelege gresit,o iubesc mult pe Marilyn si mi-as da viata in orice secunda pt. ea,dar nu stiu cum sa iubesc cu adevarat,mi se pare mereu ca nu pot fi in stare.
A iubi desigur inseamna a te sacrifica si a uita de tine pt. cea(l)drag(a) tie,dar
pt. mine personal inca NU stiu real sa iubesc.

Incerc sa iubesc pe Dumnezeu,dar la fel nu ma simt in stare,pt. mine a spune ca iubesti nu e de ajuns si nici a face ceva extraordinar,sau eroic nu e reala iubire ce o caut,dar stiu ca ea exista pt. ca sufletul imi spune asta dar nu-s pregatit inca pt. ea.
Cred in iubire,in realitate de m-ai vedea par un tough guy,genul de bouncers
in baruri care bat pe cei ce produc necazuri si ii dau afara in suturi,in fapt nu-s prea departe ca fizic(am mai slabit insa)de Tony Soprano.
Si totusi iti spun ca ...imi dau lacrimi la filme de dragoste si drama.
Marilyn m-a schimbat f. mult de cind sintem impreuna din 1989 si casatoriti in 1990.
Si totusi nu stiu daca eu iti pot da un raspuns la subiectul tau...
Eu cred ca iubirea este totul in creatie si chiar daca sintem plini de ego si ipocrizie,trebuie sa o gasim nu doar in noi ci in tot ce ne inconjoara,de la firul ierbii la om si sa mai uitam de noi insine cind facem asta;daca nu vom da peste ea,cel putin vom fi mai aproape de noi insine caci in final iubirea ne leaga pe toti indiferent de culoare,natie ori sex sau religie.
Cred in iubire si dragoste,ea exista!

LOVE&PEACE,
Ozzy
Cred ca exemplul cel mai bun - de mya la: 14/12/2004 20:22:04
(la: Altruism sau egoism?)
Cred ca exemplul cel mai bun de iubire absolut pura este (cu scuzele de rigoare pentru cei cu alte credinte) dat de Isus. El spunea ca trebuie sa ne iubim dusmanii, si cand cineva iti da o palma sa intorci si obrazul celalalt. Acum acest principiu e considerat inaplicabil, si cei ce il invoca sunt crezuti ipocriti. Dar in cazul lui Isus chiar era adevarat, el ii iubea pe toti (fie ei chiar pacatosi, chiar pe calaii sai) indiferent de ceea ce facusera si ce gandeau. Ca sa ai o iubire atat de pura trebuie sa ai o inima foarte mare, si sa fii foarte generos. Si trebuie sa ierti din inima orice scapare si orice greseala - eroarea e omenenasca.

Isus nu avea numai o inima mare, avea o perceptie fara de margini, a absolutului daca pot sa ma exprim asa. In sensul ca era atat de "in joy" - in contat direct/fericire deplina - cu Dumnezeu incat vedea in jur numai creatia lui Dumnezeu. Tot din jur, natura, pietre, stele, oameni, tot. D-aia a zis ca trebuie sa ne iubim dusmanii si sa intoarcem obrazul. In sensul asta. Adica sa ajungi sa vezi totul in jur prin prisma creatiei divine si sa fii tolerant cu toti (si sa-i iubesti in egala masura, chiar daca iti dau palme...in sensul figurat). E ca si cum Dumnezeu e tatal tau si al tuturor (al creatiei in fond). Ei bine, acest tata (sau mama sau "ceva-ul", cum il percepe fiecare) are aceeasi dragoste egala fata de toti ca doar el i-a creat pe toti. E precum un parinte care-si iubeste copiii in aceeasi masura, indiferent de faptele copiilor.

Asta e dragostea fara conditii, iubirea pura, fara de limite. Restul sunt apa de ploaie (daca facem comparatia cu dragostea divina) sau ma rog...ceva de genul o steluta mica fata de o galaxie de sori. E ca si cum ai compara culorile celui mai frumos curcubeu care coboara peste o vale cu...culoarea mov, simpla, doar ea.

Stiu ca nu are legatura cu subiectul initial comentariul meu dar mi-a venit sa scriu aici. Sper ca nu v-ati suparat.
donquijote - de spinroz la: 24/05/2005 22:30:16
(la: Ce face femeia cu amantul nu face cu bărbatul!)
Nu întâmplător ţi-ai luat numele acestui erou al lui Cervantes. Conştientul tă te face să crezi că l-ai ales întâmplător, dar înţeleptul inconştient ţi l-a recomandat. Ţi se potriveşte la spirit şi cred că şi la trup. Cauţi faima dar se vede că n-ai cunoscut la viaţa ta mai mult decât pe ,,faimoasa Dulcineea''. O, iscusite hidalgo, păi oricine ar vrea ca femeia să fie, prietenă, amantă şi soţie, dar din nefericire pentru majoritatea soţilor ea rămâne doar soţie. De ce crezi că bărbatul caută aventura erotică? Răspunsul e simplu: ceea ce îi refuză soţia, îi oferă amanta. O soţie nu va fi la fel de libertină cum este amanta. Nu îţi vorbesc dintr-o experienţă personală; orice femeie în postura de amantă ţi-ar putea confirma, dar fii sigur că nici o femeie nu o va recunoaşte. În ciuda iubirii ,,absolute’’ pentru soţ, rămâne în adâncul inconştientului ei o urmă de teamă care o face să fie circumspectă în relaţia erotică cu soţul şi libertină cu amantul. Parcă îmi amintesc de unul din romanele ,,en vogue'' în epoca de tristă amintire (a fost tristă dar bună că mai citeam şi noi câte ceva, azi cultura vizuală o bate pe cea scrisă),Fiul secetei, mi se pare în care eroina, soţia unui grangur comunist îi cerea amantului ce şi cum să-i facă, ceea ce n-ar fi îndrăznit cu siguranţă să-i ceară soţului. Dar şi studiile lui Stekel , unul din psihanaliştii din şcoala lui Freud, vorbesc despre libertinajul sexual al femeii în relaţiile cu amantul (vezi W. Stekel - Psihologia eroticii feminine), sau romanul mai recent al franţuzoaicei Camille Laurens - Carnet de bal). Dacă te încrezi în chinezi ... dragul meu hidalgo atunci ai dreptate, numai că eu n-am pus problema de ce îşi înşeală femeia soţul şi nu caut explicaţii la motivaţia ei, ci despre libertinajul sexual al femeii în relaţia cu amantul şi reticenţa sexuală în relaţia cu soţul. Da ai dreptate nu pot să caut explicaţii la tine cavalerule fără prihană , dacă singura ta experienţă este doar Dulcineea.
#50978 (raspuns la: #50891) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
caci - de maan la: 07/08/2005 16:02:18
(la: flendurele)
exista castiguri atat de mari, incat o pierdere si mii de altele-n plus nu mai conteaza
din toata povestea pe care-am spus-o, n-au castigat, probabil, decat aceia care n-au inteles ce-am vrut sa spun.

n-am scris nimic de-amor, ori de 'iubire absoluta'...
am scrijelit atata: eboshe despre suflet.
dintr-o-ntamplare, a fost vorba despre-un suflet 'ea' si despre-un mega-suflet 'el'...
dintr-o-ntamplare.
sau poate nu... nu vreau sa stiu!

mistere vor ramane, sub semnul lui 'asa a fost sa fie'.

castigul cel mai mare-i tot al meu, de buna-seama. )

#63892 (raspuns la: #63186) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
scarlet si tuturor celor care mi-au raspuns - de anja la: 06/06/2006 20:01:45
(la: IUBIRE CIUDATA, IUBIRE IMPOSIBILA...)
sa incep prin a imi cere iertare pentru faptul ca de aproape o luna nu am mai dat nici un semn de viata. insa lucrurile pentru mine s-au schimbat. pentru cine mi-a citit povestea si isi mai aduce aminte de ea o sa explic in randurile urmatoare. cum spuneam, lucrurile s-au schimbat. aceasta schimbare a intervenit impotriva vointei mele, a venit de "sus". poate pentru a ma ghida spre alegerea buna. nu stiu. vreau sa cred asta. desi acum imi este greu sa nu ma mai gandesc la EL, sa mi-l scot din inima si din cap si sa imi vad de viata. dar ca sa intelegeti: in martie am ramas insarcinata. din cauza stresului la care am fost supusa in primele doua luni de sarcina, a situatiei in care ma aflam, era sa pierd sarcina. nu pot spune ca nu m-am gandit sa renunt la ea. dar mi-am dorit acest copil atat de mult...de atatia ani...si apoi, amandoi m-au determinat sa il pastrez, indiferent de ce se va intampla. deci am pastrat sarcina. in momentul acesta m-am intors la sotul meu, care isi manifesta dragostea fata de mine in toate modurile posibile. nu stiu daca am facut alegerea corecta sau nu (pentru mine si pentru implinirea mea). Imi este greu sa il uit, sa uit ca exista, sa nu ma intereseze ce face, sa nu mai vorbesc cu el, sa nu il vad...imi este greu. dar sunt inconjurata de atata iubire, incat ma bucura fericirea din jurul meu. nu vreau prin povestea mea sa descurajez lupta pentru implinirea sufleteasca si pentru iubirea absoluta. daca ati gasit acea persoana care sa va ofere implinirea, luptati. faceti ce este mai bine pentru fericirea voastra. dar nu va aruncati cu capul inainte. ganditi-va bine inainte. exista un risc. sa fiti indragostite. da, si e un sentiment minunat, simti implinirea si fericirea cum bat la usa. ganditi-va la ce va fi, la cum va fi, cand va trece. riscati, dar asumati-va riscul cu capul pe umeri. nu vreau ca povestea mea sa fie un exemplu pentru nimeni. fiecare situatie in parte este diferita. nu stiu cat am reusit sa va ofer un "inside" in povestea mea. lucruri nespuse ar fi multe. ceea ce vreau sa va sfatuiesc pe toate este sa va urmati visurile, sa nu renuntati, dar ganditi-va bine inainte. exista povesti minunate, dar exista si deziluzii zguduitoare.

iar eu....sunt incojurata de dragoste si de tandrete din toate partile. oricat se spune ca trebuie sa iti urmaresti visurile, eu nu am putut face asta stiind ca as fi nenorocit un om pe viata, un om care respira pentru mine, un om care fara mine nu poate trai, un om care imi ofera toata dragostea lui. sunt convinsa ca fericita as fi fost in ambele situatii. diferit. in mod sigur. o parte din mine regreta drumul pe care nu l-am ales. dar trebuie sa imi vad acum de drumul meu. si sa il fac cat mai frumos. si depinde de mine. in mare masura. asa ca acum, schimbam lupta. luptam pentru obtinerea implinirii pe drumul ales. mai ales ca acum stiu pentru ce lupt. stiu ce a lipsit. stiu de ce am nevoie. mi s-au deschis ochii, "s-a facut lumina in sat", cum spunea un fost profesor de matematica din liceu.

scarlet, daca imi dai o adresa de email, te pot contacta.

multumesc inca o data macar pentru faptul ca v-am simtit si va simt aproape.

anja
#126431 (raspuns la: #122250) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de maan la: 12/11/2008 13:50:29 Modificat la: 12/11/2008 13:51:36
(la: IUBIRE CIUDATA, IUBIRE IMPOSIBILA...)
eu vin si intreb: cu alhambra ai patit cele ce descrii?

nu vaz ratiunea acestei intrebari.
alhabra a intrebat ce-am face in situatia ei si i-am raspuns exact.
nu mi s-a parut ca solicita sfaturi.
despre astea vorbeam cu honey, tragand concluzii bazate pe experienta personala.


ahambra e caz deloc inedit in care doua femei se lupta sa preia conducerea in acelasi corp: una, eminamente bovarica, dorindu-si si - in consecinta - inchipuindu-si o iubire absoluta si alta, plina de pragmatism, care isi da seama de farsa in care traieste prima.
de-aia o data zice ca simte ca innebuneste daca nu stie ca el e ok si alta data ca isi iroseste viata de opt ani.

nu condamn, starea e comuna, deloc impresionanta si recunosc c-am trait-o si io.
d'aia stiu ca in cazurile astea nimeni nu te poate ajuta cu atat mai mult cu cat raspunsul e numai in tine - nu trebe decat sa fii pregatit sa-l accepti.
#361618 (raspuns la: #361469) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de alezandr@ la: 05/06/2010 16:21:10
(la: speranta iubirii)
sentimente sunt multe atat pozitive cat si negative,dar iubirea e unul mai special,pentru ca e ft greu de atins o iubire absoluta...
#548189 (raspuns la: #548186) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Bubu - de Baby Mititelu la: 23/12/2010 06:15:46
(la: Ce omoara iubirea?)
Intervine pentru ca e invitata sa intervina...:) Si da, iubirea materna e o iubire absoluta. Toate celelalte sunt relative.
#588828 (raspuns la: #588789) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pt iubire - de loria la: 20/02/2006 20:20:06
(la: lupti pentru iubire?)
...fiecare lupta pt iubire intr-un fel sau altul , cred ca nici nu s-ar numi astfel daca in forul tau intim , un beculet rosu nu ar survola tot arsenalul acelui dulce-amar de vibratie acaparatoare...semnalul lui incita intr-un mod specific eului a carei cruce o porti , de aici manifestari aparent aleatorii dar in fapt absolut dirijate de motivatia, perceptia ta...Evident nu poti pastra o iubire cind nu mai este macar si din simplul motiv ca...nu mai e , dar oare cu cita dezinvoltura , cu cita disponibilitate iti insusesti aceasta perspectiva ? Toate acestea vorbind in cazul iubirii in starea ei de ...iubire pur si simplu si nu neaparat convertita in tipuri de relatii consfintite sau nu de lege. Si totusi in toate situatiile UNDE se situeaza EA de fapt, daca ar fi sa o materializam ? In tine-care-o-simti ori in cel-pentru-care-o-simti ?
Despre iubire... - de ovidiubelge la: 09/04/2006 10:13:01
(la: IUBIRE CIUDATA, IUBIRE IMPOSIBILA...)
Iubire e pana la urma sentimentul cel mai complex si (poate chiar si de aceea) cel de care depindem in cea mai mare masura de-a lungul vietii. Toti tanjim dupa iubire si ea constituie elementul esential in drumul spre fericire (fie ea scurta si iluzorie): "si daca dragoste nu e, nimic nu e...!". Tocmai de aceea persoana iubita (ma refer aici la o dragoste reala, totala, absoluta chiar) e intruchiparea perfectiunii (suna banal, stiu) ,e maximul, e totul, e lumea. O lume ideala, "cea mai buna dintre lumile posibile". Ca atare nu poti sa o "urăşti atât de tare încât te trezeşti cu porniri sadice". Nu cred intr-o asemenea alaturare de termeni antagonici in acest caz. Se pot simti sentimente contrare in marea majoritate a vietii, dar nu si in cazul iubirii. Poate sunt prea inocent, poate prea idealist, poate prea insetat de absolut. Dar asta e ceea ce cred.
Iubirea este insăşi substan - de anadi108 la: 01/06/2006 20:31:27
(la: Iubirea Divină)
Iubirea este insăşi substanţa din care este făcut Sufletul.
Sufletul fiind acea „substanţă” care nu aparţine lumii materiale.
Sufletul aparţine lumii Absolutului sau lumii spirituale.

În literatura vedică (răspândită în antichitatea pe arealul actualei Indii, Pakistanului şi Bangladeş) se afirmă că sufletul este asemenea unei scântei spirituale care emană din focul care este Soarele lumii spirituale, Personalitatea Supremă.

În cel de-al cincilea vers din Dasa-mula tattva – Cele zece Adevăruri primordiale, descrise de către Sri Crişna Caitanya se spune despre natura sufletului:

sphulińgāḥ ṛddhāgner iva cid-aṇavo jivā-nicayāḥ
hareḥ sūryasyaivāpṛthag api tu tad-bheda-viṣayāḥ
vaśe māyā yasya prakṛti-patir eveśvara iha
sa jivo mukto ‘pi prakṛti-vaśā-yogyaḥ sva-guṇataḥ


Aşa cum multe scântei sar dintr-un foc învăpăiat, la fel nenumărate suflete sunt ca particolele atomice în razele soarelui spiritual, Şri Hari (Personalitatea Supremă).
Deşi aceşti jiva (suflete) nu sunt diferite de Şri Hari, ele sunt de asemenea etern diferite de Acesta. Una dintre eternele diferenţe dintre sufet (jiva) şi Controlorul Suprem (Işvara) constă în faptul că Domnul este controlorul energiei materiale iluzorii (maya), în timp ce sufletul (jiva) poate cădea sub controlul energiei materiale iluzorii (maya) chiar şi în stadiul eliberării (impersonale), datorită naturii sale intrinseci de energie marginală.

Aceast adevăr (tattva) este descris în multe locuri în Vede.

yathā gneḥ kṣudrā visphulińgā vyuccaranti
evam evā smad ātmanaḥ sarvāṇi bhūtā ni vyuccaranti


Bṛhad-āraṇyaka Upaniṣad (2.1.20)

“Nenumăraţi jiva (suflete) emană din brahman, asemena scânteilor ce sar din foc.”
#125598 (raspuns la: #125048) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Asta e iubirea adevarata!!! - de Maroon la: 10/08/2006 19:50:56
(la: IUBIRE CIUDATA, IUBIRE IMPOSIBILA...)
In momentul in care persoana de langa tine iti face inima sa bata mai repede si mai incet in acelasi timp, langa care iti doresti sa traiesti cu ea si sa mori din cauza ei, care te impinge spre absolut si totodata matura cu tine pe jos, care iti construieste vise si apoi ti le transforma in fum....aia e iubirea! Ce-i de facut??? Foarte simplu....urmeaza-ti inima si instinctele. Majoritatea crede ca o sa ai de suferit....insa ce ai de pierdut????
Iubire - de Emanuelll la: 14/02/2011 01:47:53
(la: Iubiri gresite)
Eu cred ca multa lume are conceptia gresita despre iubire...Iubirea nu este ceva ce poti intelege.Dragoste la prima vedere nu exista si ca sa va demonstrez in caz ca credeti contrar va pot dovedi printr-un adevar absolut cum ca frumusetea este ca si moartea vine foarte repede si trece foarte repede...iar despre greseli in iubire sau iubire prin greseli mi se pare absurd deoarece omul este facut din greseli iar daca tot ii spui "iubire" atunci orice greseala ar trebuii iertata in conceptul de partener ideal...nu stiu sigur daca ma intelegeti dar in fine
iubirea - de (anonim) la: 13/09/2003 19:11:36
(la: Se poate trai fara iubire?)
ce inseamna pt voi iubirea? pt mine durere sufleteasca in primul rand dar si o caldura sufleteasca si spirituala care-ti da putere in sine atunci cand ai nevoie(doar atunci cand esti iubit).ce parere aveti voi despres asta?
Se poate trai fara iubire? - de (anonim) la: 15/09/2003 01:35:13
(la: Se poate trai fara iubire?)
Nu stiu, caci n-am ajuns sa traiesc fara iubire (sa iubesc si/sau sa fiu iubita). Mi-as putea imagina cum ar fi? Poate, dar nu vreau sa ma gindesc, caci nu e ceva placut (sunt o optimista, vezi)
iubirea - de (anonim) la: 15/09/2003 17:42:19
(la: Se poate trai fara iubire?)
tocmai descopar ca imi este fantastic de bine si de suficient numai sa iubesc desi sunt iubita la fel de mult..e incredibil stiu dar numai iubirea mea imi e de ajuns... habar n-am ce mi se intampla dar daca asta e iubirea atunic toti prietenii mei care sunt indragostiti habar nu au despre ce vorbesc...sau poate asa trebuie sa fie...diferit
Putem trai si fara iubire. At - de nadia la: 16/09/2003 11:59:07
(la: Se poate trai fara iubire?)
Putem trai si fara iubire. Atata timp cat intr-o relatie exista respect si intelegere, n-avem nevoie de iubire. Iubirea nu aduce altceva decat suferinta... intr-un final; pentru ca mai devreme sau mai tarziu va fi un final... nimic nu dureaza o vesnicie. Dar daca avem respect, ajunge sa fim impacati cu noi insine. Ma intrebi cum ramane cu fericirea? Eu te intreb ce e exact fericirea? Nu exista fericire, atata timp cat exista valori "materiale" in lume. Si astea vor exista intotdeauna. Asa ca va sfatuiesc sa gasiti pe cineva care sa va respecte si sa inteleaga ce aveti nevoie si nu doar atat, dar sa-i si pese si daca simti acelasi lucru, e OK.
Se poate trai fara iubire? - de (anonim) la: 25/09/2003 04:34:18
(la: Se poate trai fara iubire?)
Nu, sigur ca nu....altfel te amagesti ca ai lucruri importante
de facut, ca n-ai timp de iubire, de sentimente, te minti pe tine insuti, dar la un moment dat ne intoarcem la inceputurile fiintei noastre si descoperim ca in fond trebuintele ar fi cam aceleasi, cele de baza, e doar un pic de mai multa spoiala, cumva o alta cultura, civilizatie - lucruri inventate tot de noi - dar stii undeva in adincuri ca motorul tuturor lucrurilor este iubirea. Nu filozofez acum despre iubire, depsre ce inseamna sa fii indragostit, sau sa iubesti - un om, o carte, cuvintul e aproape automat folosit....ma gindesc la dragostea aceea frumoasa, la acel sentiment frumos si cald dintre oameni...si sigur exista, chiar daca nu e usor de gasit, Dar inveti la un moment dat sa pretuiesti fiecare clipa de iubire, fiecare zimbet si preaplin al sufletului. Cam atit azi. Nu va lasati pacaliti de motivatii si teluri mai mult sau mai putin reale chiar daca traim intr-un secol al tehnicii, stressului si al depresiilor. Viata aia adevarata, frumoasa sta in simplitatea si bucuria clipelor.
Iar parasit cu adevarat poate ca nu esti niciodata. Poate de cel pe care l-ai iubit, sau il iubesti, dar atunci ceva nu a fost adevarat...n-ai vazut adevarul, te-ai amagit.....e frumos sa visezi dar uneori e si durerors.....asa ca cu sperante, zimbete si incredere in tine si Dumnezeu mergi inainte pe drumul existentei tale. Si chiar daca e toamna, si poate melancolie, nu uita sa zimesti, face si iti face bine. Asta este pt "ratusca"....nu ca sfat ci asa ca un gind sincer exprimat.
Yra65

Poate pe alta data.....nu pot spune ca viata mi-a adus in cale numai bucurii, dar din durere si suferinta, dupa caderi, dupa abisuri, am regasit calea spre lumina, am invatat sa ma cunosc, incetul cu incetul si sa iubesc.
Antoine de Saint Exupery spune ceva de genul-cine iubeste oamenii, semenii, iubeste cu mult mai mult decit cei ce se inchid in iubirea lor de cuplu,cam asa e ideea - sigur ca nu e citat - si ceva de genul iubirea care se roaga e frumoasa, cea care implora e dezgustatoare....asa ca in viata asta tumultoasa, de zi cu zi, fiecare se teme de ceva sau doreste ceva, fiecare cauta un sens al existentei sale mai mult sau mai putin constient, dar daca dragoste nu e nimic nu e.....asa ca sa fiti iubiti!!!! si sa iubiti!
si iubirea unde e? - de (anonim) la: 09/10/2003 07:03:12
(la: "As vrea sa joc")
si iubirea unde e?
#950 (raspuns la: #933) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...