comentarii

iubire din interes


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
iubirea e viata - de Cristache Gheorghiu la: 20/01/2006 12:50:58
(la: Iubim oamenii sau ideea de iubire?)
Iubirea este insasi viata. A iubi ideea de iubire este o formulare nefericita. Schopenhauer vorbeste despre vointa de viata, ceea ce este tot un fel de iubire. Cu totii iubim propria noastra persoana. Unii doar atat. Altii mai mult, in functie de posibilitatile fiecaruia. Nu-i putem cere nimanui ceva ce nu are. Reciproca este si ea valabila. O persoana iubitoare isi va cauta vesnic iubirea.

Este interesant ca pentru unele lucruri comune exista mai multe cuvinte, in timp ce iubirea este un cuvant ce refera mai multe sentimente, dintre cele mai complexe. Acesta este probabil si motivul pentru care iubirea este principala tema a poeziei. Iubirea de patrie, insa, este altceva decat iubirea de natura, animalul preferat, mama, tata, ca sa nu mai vorbesc de iubirea iubire. Daca fraza precedenta vi se pare banala, atunci mai notati inca doua:
- Asa dupa cum gusturile (amar, dulce, etc.) nu pot fi descrise in mod riguros, decat cel mult prin comparatii cu alte gusturi presupuse a fi cunoscute, sentimentele nu pot face obiectul unei definitii si nici macar al unei descrieri. Ele trebuiesc traite pentru a le simti.
- Sentimentele fata de persoana iubita sunt diferite la 15 ani, 20 de ani, sau 60. Pentru a afla cum arata iubirea la 30 de ani, trebuie mai intai sa fi implinit aceasta varsta si sa fi avut sansa s-o fi cunoscut.

Cum anii trec si fara contributia noastra, ramane dilema cu sansa. Iar pentru ca „Le hasard ne favorise que les esprits préparés” (Pasteur), ramane intrebarea cum ne pregatim pentru asta. De fapt, acesta este subiectul pus in discutie si el se intreareste in majoritatea textelor: cum sa-mi gasesc partenerul/partenera.

Deoarece presupun ca ati intuit ca am trecut prin varstele enumerate mai inainte, risc sa impartasesc un gand: nu cautati extraordinarul! El vine in mod natural atunci cand cautati cu sinceritate normalul, extraordinarul nefiind altceva decat abaterea de la normal (extra-ordinar), atat in sens pozitiv cat si negativ. Iubirea cea mare poate fi cea mai cea dintr-un lung sir de iubiri – ceea ce ar fi o prostie sa-ti doresti – dar poate fi si singura iubire, adica una foarte normala. Cat de mare este ea? Depinde de persoana, de intensitatea intrinseca a sentimentelor lui. Am un singur sfat: cautati un partenerul ale carui caracteristici sociale, intelectuale, sentimentale, etc., etc. sa fie cat mai apropiate de ale dumneavoastra. Altfel, orice diferenta poate fi un pretext de disputa in momentele mai dificile pe care viata ni le aduce. Asteptarea „printului pe cal alb” de catre fete, sau atractia pentru frumusetea trecatoare a unui chip sunt cele mai frecvente si grave erori.

Succes!

Cristache Gheorghiu
Este un Domn al celor vii p - de ioanide la: 03/04/2006 00:48:54
(la: de ce credeti in dumnezeu?)
Este un Domn al celor vii pentru ca cei morti nu intra in vederile Sale.
Vorbesti de rolul Sau?Sa te tina in viata ta asta anosta .
BTW El nu are nevoie de aprobarea sau inchianarea ta ci o face prin insasi natura lui divina din iubire pentru cei vii.
E teribil si da bine sa contrazici doar de dragul polemicii,mai ales ca tu nu crezi ca iti raspunde.Raspunsul este in tine si este etern dar esti prea ocupat sa faci pe curajosul cu Cel ce iti si ne ofera viata din chiar esenta lui DIVINA.Si in plus daca ar fii avut nevoie de inchinatori nu ar mai fi fost el CEL DIVIN.
Cind ceri plata pentru cele ce faci nu mai este iubire ci interes.Ori STAPANUL DIVIN nu are nevoie nici de plata nici de inchinarea sau spovedania noastra fiind multumit de ceea ce face si da.
Chiar cuvintele ce le spui impotriva LUI le spui cu forta LUI pentru ca fara el suntem nimic(VEZI PE CEI MORTI CARE SUNT DEJA TARANA CAND SUNT PARASITI DE PARTICICA DIVINA CARE II TINE IN VIATA) insa cu el suntem totul.
Cine are urechi de auzit sa auda.
Oricum si eu am trecut prin faza ta de teribilism si poate revolta ca nu il simti mai plenar insa ce poate fii mai plenar decat insasi viata noastra minuscula si care pare fara sens.DIXIT!!
#115029 (raspuns la: #115000) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
licurici - de juli la: 13/10/2007 19:58:56 Modificat la: 13/10/2007 20:07:34
(la: ...si daca nu merge?...)
"Nu-mi place unde lucrez,dar peste tot e asa..."

Tie de fapt ce nu-ti place: jobul in sine,profesia ori colegii,seful,etc ?
Sa stii ca nu peste tot e la fel.Sigur peste tot trebuie sa muncesti si daca-ti place ceea ce faci treci peste idiotenia unui sef/coleg,daca se nimereste sa fie asa :(
Daca nu cauti oportunitati care sa-ti satisfaca nevoile ele nu te vor cauta pe tine.

"De ce sa plec de langa prietena mea pe care nu o iubesc"

:))) chiar asa, de ce?!!! ea te iubeste desigur ... e mai comod asa:(

"Nu ma regasesc in grupul de prieteni,..."

Tu cum iti alegi prietenii ???
Fereasca-ma natura de asemenea prieteni!

Daca-ti este frica de viata nu vei trai niciodata cu adevarat.Simuland iubirea, prietenia,interesul pe cine crezi ca-nseli? In primul rand pe tine.
Unii oameni chiar stiu sa fie fericiti pentru ca fac ceva in sensul asta,incearca si tu sta-n puterea ta...

rolia
#243690 (raspuns la: #243555) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
buna dimineata - de anitzasmile la: 26/04/2008 07:49:56
(la: Nu spuneti nici asta nu va place :()
mi-am baut cafeaua 'hoinarind' p'acilea.m-am amuzat cumva pe confa aia cu iubirea, e interesant sa 'vezi' barbati dezbatand subiectul.insa m-a intristat faptul ca unii din voi gandesc serios la ce face italia si asta va afecteaza.

partea cea mai proasta in toata povestea este ca priviti userii noi cu suspiciune (am trecut prin asta) insa numai si numai daca au ceva din stilul italiei.daca ma gandesc mai bine, eu am depasit faza asta si vreau sa multumesc astfel tuturor care mi-au moderat mesajele chiar si atunci cand agitam spiritele rau de tot.in rest ati dibuit bine, cred, ceea ce inseamna ca ramane o sg problema : interventia ei, agresiva, fara noima.eu sunt sigura ca daca italia si-ar fi revizuit atitudinea si ar fi inteles ceva din tot ce i s-a spus, ar fi avut loc pe aici.

o confa in care fiecare user nou sa se prezinte e o idee buna insa ce o impiedica sa revina sub tot felul de identitati.ea oricum se prezinta intr-un fel sau altul.

asta-i cel mai nasol, ca privim cu suspiciune noii veniti..fie ca vrem sau nu, mai mult dintr-un instinct de autoaparare pentru ca nimanui nu-i convine sa fie luat mai fraier decat e. - eu nu ma simt luata de fraiera, ma simt de-a dreptul atacata.ea asta face, ataca.recunosc tiparul si stiu ca poate face si mai rau de atat :(
#306349 (raspuns la: #306336) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
despre iubirea lui adrian pt.tine - de (anonim) la: 07/06/2004 10:07:36
(la: Adrian)
nu cred ca te-a iubit! esti increzuta, n-ai accepta ca un barbat sa-ti stea in preajma pentru ca e interesat sa te cunoasca, sa-ti fie prieten, sa aiba un schimb de idei cu tine; cand vine iubirea ? dincolo de scanteia magica dintre doi, dincolo de cunoastere, nu poate fi iubire...a fost doar o cautare, si multa neliniste din partea lui, si nu v-ati gasit !
Iubirea pura, - de Denysa la: 17/10/2004 06:24:31
(la: VIATA..., CA DESTIN INTR-O IUBIRE PURA)
M-a interesat in primul rand felul in care autorul abordeze un text putin mai mult romantic, putin datat, care are insa o calitate foarte importanta.

Vorbeste intr-adevar despre iubire.

Despre iubire pe toate planurile, iubire pura, nesofisticata, asa cum pica ea.

Si cateodata pica prost, alta data o cauti cu lumanarea si ea nu pica in nici un fel.

Bye!
Interesant cum omul incearca sa pezica viitorul ... - de Wizard la: 06/11/2004 01:10:42
(la: Cand formezi un cuplu, dupa ce criterii alegi o persoana?)
Teoretic toti tind sa creada in iubirea pura, fericirea vesnica ssmd..
Din pacate realitatea este alta.
Fericirea nu este un drept cistigat prin casatorie.
Daca nu definim fericirea in termeni realistici raspunsuile vor fi simple aberatii.
A imagina viitorul este un proces subiectiv si nu produce raspuns corect.
O incercare interesanta ar fi analizarea obiectiva, in cronologie inverasa.

Daca va intereseaza subiectul putem incerca.
Interesant.... - de Phenomenon la: 20/11/2004 21:08:05
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Am citit de multe pe ori in aceste conferinte diferite probleme legate de religie si stiinta si despre eventuala lor contradictie.Lucrul asta ma intristeaza foarte tare deoarece desi sunt pareri foarte bune , din pacate, nu sunt complete.Acel dicton "Crede si nu cerceta" este un dicton contextual si nu cred ca se poate porni o intreaga logica pe o fraza desprinsa dintr-un anume context.Sunt cateva aspecte aici legate de religie si stiinta.Cele mai interesante remarci le face chiar stiinta,desi este paradoxal asta.Ca exemplu as putea da dilema fizicii cuantice care a ajuns in punctul in care ,vrand-nevrand ,a demonstrat existenta lui Dumnezeu.Nu vreau sa intru aici in amanunte, deoarece exista o intreaga demonstratie, dar pe scurt in fizica cuantica s-a demonstrat ca materia apare intr-un mod "aleator" dar determinat de ceva anume.Cu alte cuvinte haosul elementar nu este decat o ordine prea subtila pentru noi pentru a o putea percepe si cuantifica, in sensul de a o explica.Religia nu este decat o serie de informatii mai presus de universul asta si mi se pare normal ca la un moment dat unele lucruri sa nu le putem intelege cu adevarat, pur si simplu pentru ca sunt mai presus de ceea ce noi am pricepe.E greu de spus dar intr-adevar unele lucruri din religie ni se pare foarte gresite sau ilogice, dar iarasi prin esenta logica este ceva uman, o incercare foarte palida de a nu ne mai teme de ceea ce nu putem intelege.Pana la urma urmei cate fenomene din Universul asta sunt logice? Daca stam asa sa ne gandim un pic nimic nu este logic...Ordinea nu este decat ceva inventat,haosul la fel, niste incercari nereusite de a ne explica ceva.Si asta pentru ca notiunea de Dumnezeu ne sperie, lucru sintetizat foarte bine de catre Albert Einstein care a spus :" Nu e o problema daca noi credem in El si El nu exista, problema e daca noi nu credem si El exista".Din aceasta cauza a si aparut asa-zisa contradictie intre religie si stiinta, pentru ca multi au incercat a folosi anumite informatii din stiinta pentru a darama niste lucruri care provoaca frica.Stiinta ne-a adus o relativa siguranta, dar despre lucrurile cu adevarat importante nu ne poate spune nimic.Toti stim ca mai devreme sau mai tarziu vom muri si asta ne sperie de groaza, desi tot in natura moare la un moment dat. De ce ne sperie? Tocmai din cauza acelei posibilitati ca Dumnezeu sa existe, si in acest caz sa dam socoteala in fata Creatorului intregului univers.Ne sperie tocmai acea micime a noastra si doar din acest motiv cautam subterfugii pentru inexistenta lui Dumnezeu sau pentru inexistenta venirii Lui pe Pamant.Si iarasi aici exista niste idei preconcepute si total gresite cum ar fii ca El ne controleaza viata si toate evenimentele din ea.Dar nu e asa...Ce rost ar avea sa ne mai dea posibilitatea alegerii daca orice am face tot ca El ar iesi? In concluzie nu exista si nu poate exista o contradictie intre religie si stiinta pentru ca ele se refera la situatii total diferite.Problema e ca si una si alta se interpreteaza mult prea des si mult prea gresit pentru a mai vedea asta.Ca idee conform unui sondaj realizat in Marea Britanie cam 80% dintre matematicieni si fizicieni cred in existenta lui Dumnezeu...Einstein a crezut, Freud la fel, dar diferenta dintre ei si noi este una singura...Ei stiau ca omul se naste, traieste si moare indiferent ca ne convine sau nu asta.Si iarasi in sprijinul acestui lucru de ce toate animalele accepta moartea cu o seninatate nespecifica oamenilor? Ideea cam asta ar fii, ca pe noi ne sperie ideea de Dumnezeu si asta se vede, desi pana la urma Dumnezeu nu este pana la urma decat Iubire, Iertare, Viata si Adevar.
#29378 (raspuns la: #28800) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
interesante punctele voastre - de nasi la: 11/04/2005 04:01:37
(la: Sa lupti pentru iubire. Pana cand?)
interesante punctele voastre de vedere. mie mi-a atras atentia un comentariu al ancai tudor:

"şi mie mi s-a părut mult 13 ani, cred că la un moment dat realizezi că nu se mai poate. Am luptat şi eu patru ani pentru o relaţie la care ţineam, dar când am simţit că nu mai are sens am renunţat. Probabil totul e să-ţi dai seama la timp şi pentru asta trebuie nu doar să fii inteligent, dar să ai un instuinct de autoconservare pronunţat şi, pur şi simplu, să te iubeşti pe tine, ca să nu te laşi distrus de o iubire nepotrivită!"

eu cred ca tzine si de self-esteem. asa vad eu lucrurile. cu cit cineva are mai putin self-esteem cu atita lupta mai mult, e mai dependent, ii e mai frica sa o ia de la-nceput, sau sa traiasca fara acea iubire anume.
nu vreau sa ofensez pe nimeni, este pur si simplu o observatie la ce s-a scris, atit.

cum vad eu lucrurile: durata "luptei" ar trebui sa fie... cumva proportionala cu durata relatiei.
pt o relatie de citeva luni de zile - o "lupta" de citeva zile. daca trebuie mai mult, intr-adevar nu merita. o relatie de 1 an - o "lupta" de 1-2 saptamini. o relatie de vreo 5 ani, stiu eu, o "lupta" de citeva saptamini. pt o relatie de vreo 10 ani - o "lupta de citeva luni. pt o relatie de 15 ani sau mai mult... o "lupta" de citeva luni- 1 an de zile. spun si eu cifrele astea, asa, la intimplare - nu va luati de ele ca si cum as fi dat o "reteta". dar parerea mea este ca ar trebui intr-adevar sa fie proportionala - si proportia, destul de mica. poate ca "lupta" nici macar nu e cuvintul potrivit. iubirea si lupta nu prea fac casa buna. si daca intr-adevar trebuie sa "lupti" cu ferocitate ca sa-ti aperi "dreptul de a fi iubit"... nu merita, si poate ca nici macar nu e iubire. merita insa sa "faci efortul". si a face acel efort zic eu ca e echivalent cu un mic procent din durata relatiei.

ca tot am vorbit mai inainte de low self-esteem... mai este si extrema opusa - persoane care considera ca nu trebuie sa "lupti" absolut deloc pt o iubire, ca nu trebuie sa faci nici cel mai mic efort! aceste persoane eu cred nu ca ar avea un self-esteem foarte ridicat, ci mai degraba ca se cred buricul pamintului (de multe ori, fara sa fie persoane deosebite). iarasi, no offense intended.
#42868 (raspuns la: #38788) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
iubire?acum serios vorbind... - de Corinutza la: 19/05/2005 19:35:30
(la: iubire? acum serios vorbind...)
Foarte serios vorbind iubirea este un subiect pe cat de delicat pe atat de complicat si greu de incadrat. Cum totul sau ma rog aproape totul este relativ, cu siguranta ca putem cu succes aplica teoria relativitatii.
Revenind , parerea mea despre cele cateva randuri este cam asta: exista oameni carora raul , suferinta si tristetea nu le mai pot cauza rani , ei fiind practic amortiti sau mai exact traitori intr-o stare aproape catatonica apropiata autismului. Nu mai sunt in stare sa simta sentimente altadata foarte la indemana.Ranile vechi cicatrizate urat se vad numai de initiatii care din mila sau teama nu mai dau importanta persoanelor atinse de rau.
Iubirea exista sub diferite forme. Daca nu ar exista , nu s-ar mai vorbi despre ea , nici ca sentiment , nici ca tema filosofica . In schimb poate sa apara sentimentul de iubire imposibila care duce in final la concluzia, stupida desigur , ca iubirea nu exista , doar si pentru ca unul dintre noi nu a primit suficiente dovezi de iubire , pretentiile lui fiind daca nu absurde atunci cu siguranta prea mari. Iubirea este un subiect foarte deschis si orice relatie poate debuta cu intrebarea " Exista iubire ?", dar vietile noastre actuale nu ne mai permit luxul de a filosofa la infinit si de a cauta romantismul sau bunatatea celor din jur. Ne putem limita la un trai corect si rezervat , pastrand intacte sentimentele noastre pentru momentele de adevarata revelatie in iubire. Nu trebuie sa grabim iubirea.. Avem ce sa iubim Slava Cerului in locul unei persoane gresit alese , in cazul in care suntem atat de singuri pe lume ( nu avem rude, copii, bunici,etc...). Putem incepe prin a oferi iubire, daca ea exista in noi ( si cu siguranta exista!)sub cele mai diferite forme sau NU, daca nu simtim nimic pentru nimeni si/sau nimic. Dar atunci ar fi de preferat si o vizita la medicul specialist.
Inchei aici fara pretentia de a fi un mare cunoscator. Subiectul abia deschis poate oferi idei dintre cele mai interesante . Important ar fi sa gasim cheia problemelor, astfel incat impreuna sa fim mai buni, pentru noi si pentru ceilalti. Astfel am demonstra fara mare efort ca iubirea exista...Alex?
iubire platonica - de om la: 31/05/2005 05:04:04
(la: Dragostea platonică: un "mit" dărâmat?)
Tot citind comentariile voastre m-a "troznit" o definitie: Iubirea este TOTUL incluzand sexul pentru ca asa este mama natura! Cand lipseste un "ingredient" (nu mai este TOT) se numeste iubire INTERESATA, CARNALA, PLATONICA, etc! Va rog sa nu sariti pe mine in legatura cu IUBIREA CATRE DUMNEZEU :-D!
Dupa trozneala definitiei m-a lovit cea a exemplului: un mascul impotent nu este parasit de sotia sa fidela...acesta este o iubire platonica?
#52463 (raspuns la: #52255) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
eh ...marea iubire. - de casyana la: 05/10/2005 11:54:20
(la: Marea Iubire / Marele Esec?)
eu sincera sa fiu nu mai cred in marea iubire.pt ca maine ,poimaine implinesc 23 de ani si inca nu a aparut nimic.in schimb cred ca in toate relatiile am pus mai mult sau mai putin sentimente.imi place sa spun ca pe fiecare dintre barbatii care au trecut prin viata mea i-am iubit un pic.pentru ca altfel nu imi explic de ce am suferit la sfarsit.dar sunt sigura ca marea iubire inca nu am descoperit-o.sunt inca tanara nu cred ca am de ce sa imi fac probleme.ai intrebat"ce se intampla daca o ratezi?"...eu cred ca daca este intra-devar marea iubire,asa cum spui tu nu ai sa o ratezi.si daca totusi o ratezi...presupun ca ramai fata batrana,neavand posibilitatea de a o recupera.insa,orice tipa cu un pic de creier daca intra-devar vrea o relatie ,se va multumii si cu o iubire mai mica si ,desigur,nu la fel de interesanta.
uau! asta da iubire!...insa n - de ana si maria la: 01/12/2005 10:38:26
(la: Tot)
uau! asta da iubire!...insa nu cred ca iubirea pt o persoana trebuie sa mearga pana in "calea lacteee", caci asta se numeste deja adorare...iubirea suprema e cea pt Dumnezeu...da in mare imi place poezia pt cuvintele mari folosite si mai ales pt final...e interesant!
despre iubirea in cuplu - de spirit_intelept la: 02/12/2005 15:08:06
(la: Gregorian Bivolaru - MISA, guru şi servicii secrete)
Am citit cu placere ultimele comentarii de pe forum. Trebuie sa spun ca am fost incantat si de stilul sufletesc, rafinat al lui Nanina, si de cel obiectiv si lucid a lui sattwa. Argumentele celor doi au fost pentru mine o surpriza frumoasa.
Am sa raspund acum in special la aspectele legate de sexualitate si iubire:

- in primul rand ceea ce a afirmat Cattalin, ca orice casatorie necrestina de fapt nu este valabila si deci este curvie, este o deviere grava chiar de la Biblie. Nici Iisus si nici apostolii nu au zis vreo-data ca o casatorie pagana nu este valabila, si ca este curvie...si sa-i puna eventual pe cei doi sa se mai casatoreasca o data, in spirit crestin. De fapt canonul si procedurile crestine legate de casatorie, botez, etc...au aparut mult mai tarziu.
E evident deci ca pentru Iisus faptul ca cei doi s-au unit in fata lui Dumnezeu dupa un alt ritual decat cel crestin, nu a avut importanta.

- de fapt Iisus a spus "Dumnezeu care vede in ascuns, va va rasplati in ascuns". Trebuie sa fim convinsi ca o casatorie de convenienta, pentru avere, situatie sociala, etc, chiar daca a fost tinuta de un sobor bisericesc intreg tot curvie se numeste. Dumnezeu cerceteaza inimile si nu semnaturile.
Rolul casatoriei este in primul rand de a-i face pe cei doi mai responsabili. In Corinteni, Pavel explica foarte bine aceste lucruri. Si astazi sunt multe situatii in care doi iubiti la prima dificultate nu rezista si se despart. Casatoria face ca despartirea sa fie mai complicata si cei doi sa munceasca mai mult pentru a evolua impreuna, deci pentru multi oameni reprezinta o maturizare emotionala. Oricum, nu trebuie sa ne gandim ca nu exista si oameni seriosi in relatia lor de cuplu, chiar in absenta casatoriei...aici mai sunt si alte probleme, de exemplu ce se petrece cu posibilii copii, etc...discutia e mult mai complexa.
Inca o data, singura care conteaza cu adevarat in fata lui Dumnezeu, este iubirea...dar sa fie cu adevarat iubire.

- varsta la care se incepe viata sexuala e ceva foarte delicat. Din punct de vedere biologic, organismul femeii este adult sexual cand apare menstruatia. Dincolo de asta exista si o maturizare emotionala, care mai dureaza inca o perioada de timp. Aceasta maturizare este mai rapida la femei decat la barbati (din unele studii cam cu 2 ani) si asta este o explicatie din ce cauza fetele in general isi aleg baieti mai mari ca ele.
Din mai multe studii a reiesit faptul ca daca cineva isi incepe prea repede viata sexuala, atunci pentru el a face dragoste incepe sa se rezume in special la niste aspecte senzoriale, mai curand fizice, din care lipseste o implinire emotionala profunda.
Singurul sfat pe care l-as putea da, ar fi ca cei doi sa constientizeze ce fel de iubire exista intre ei...daca aceasta iubire este durabila, a trecut cu succes si prin momente mai grele si este o iubire altruista, intelegatoare fata de celalalt, atunci se poate incepe.

- pentru o iubire adevarata, a face dragoste reprezinta doar unul din inceputuri si nu o finalitate. Doar persoanele care sunt centrate in plan sexual, vad ca o consecinta suprema a unei relatii, angrenarea erotica.
Pentru cei care se iubesc cu adevarat, a face dragoste este doar un mijloc (e adevarat, unul cu totul exceptional), prin care pot sa-si manifeste iubirea si fericirea generate de relatia lor. De fapt asta e si un test pentru a se vedea intr-o relatie cat este iubire si cat sexualitate: daca cei doi sunt interesati unul de celalalt doar pana cand se angreneaza amoros si pe urma abia mai se mai cauta intre iei (pana cand apare din nou nevoia), atunci e clar ca predomina sexualitatea.
Atentie: trebuie totusi sa existe si o intimitate a fiecaruia dintre cei doi si momente de retragere, altfel cei doi ajung sa se sufoce reciproc si sa nu se mai suporte.

- un alt aspect care este specific iubirii, este importanta pe care o capata viata celuilalt pentru noi. Daca il iubim pe cineva, atunci ne intereseaza ce carti citeste, ce emisiuni ii plac, ce mancaruri mananca, simtim imediat daca se simte bine sau nu, ne facem timp pentru el, luam parte la bucuriile si tristetile lui, il sustinem cand are nevoie, etc. Toate aceste lucruri cand exista iubire se realizeaza in mod spontan, fara nici un efort.

- o mare problema legata de manifestarea iubirii, o reprezinta balansul intre nevoile celuilalt si nevoile noastre. Unele persoane mai idealiste sustin ca atunci cand iubim, trebuie sa facem orice pentru persoana iubita. Intr-adevar, la nivel suprem asa este...si asa a facut si Iisus pentru noi. Noi insa discutam de oameni obisnuiti, care au nevoile lor. In acest caz fiecare dintre cei doi trebuie sa urmareasca sa-l implineasca pe celalalt, in asa fel incat si el sa fie fericit. Daca cineva iti spune "te iubesc", asta nu inseamna ca tu poti sa stai, iar celalalt sa faca tot posibilul ca tu sa te simti bine. Acesta e modul de comportament al unei persoane egoiste si profitoare.
Chiar a fi iubit de altcineva este de fapt si o responsabilitate, fiindca atunci acea persoana se deschide fata de tine, este sensibila la fiecare purtare a ta, si in general orice manifestare a ta poate avea un impact foarte profund.

Spirit Intelept
#92254 (raspuns la: #91932) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
e interesanta iubirea cand esti tanar - de andra7 la: 29/01/2006 22:10:54
(la: Vreau...)
e interesanta pentru ca aduce cu sine o sumendenie de simtiri, cand treci de aceasta efervescenta a varstei dispare si intensitatea, dispare si cuvantul magic...nu as vrea sa spun ca totul devine mai tern pentru ca ar insemna sa toprn ceara peste niste aripi care incearca sa zboare, doar ca, timpul le asaza pe toate...
Interesanta problema te frama - de Nicola Elena la: 01/02/2006 19:40:59
(la: Iubim oamenii sau ideea de iubire?)
Interesanta problema te framanta la inceput de an! Nu m-am intrebat niciodata acest lucru. Este adevarat ca de mult nu mai iubesc, nu am mai trait acea stare specifica, creata pana la urma de o serie de reactii chimice care au sau nu au loc in organismul propriu. Nici nu stiu daca imi mai doresc sa intru in "reactie" daca ma pot exprima asa. Asa ca mai degraba iubim ideea de iubire, la fel cum ne dorim sa fim mereu "tineri, frumosi si destepti" asa ne dorim si iubirea. Utopii!
iubire, iubire... - de lullabye la: 24/03/2006 19:45:35
(la: IUBIRE IMPOSIBILA SAU PERSOANA IMPOSIBILA???)
Cred ca suntem mai mult interesati de imposibil, decat de iubire!... Interesul nostru pentru dragoste creste cu atat mai mult cu cat ne este imposibil sa intelegem anumite lucruri la persoana de langa noi - misterul!... iar lucrul asta ne face sa ne luptam ca niste bezmetici pentru a intelege ceva foarte simplu poate, insa transformat de noi intr-o mare grozavie... De ce? Probabil ca buimaciti de anumite necunoscute, ne pierdem rationamentul sau din contra... si ajungem sa dividem un simplu fir de ata, in sute, mii... cautam "n" rezolvari la o singura problema, rezultand multe necunoscute... Iubitul/iubita, ajunge sa fie ridicat/a pe un enorm piedestal, pentru ca ni se par imposibil de inteles... pentru ca o simpla "necunoscuta", tocmai din setea de a explora, de control poate, aupra a tot ceea ce ne inconjoara, ne indeamna sa o facem. Si uite asa se pierde ideea principala, cum ca, oameni suntem si aiurea actionam, cand nehotarati, cand inversunati, bla, bla, bla... Dragostea este frumoasa... atat cat este... explozia de efuziuni, pasiunea covarsitoare... Mai important este ce ramane dupa... si anume, respectul.
of iubirea asta.. - de YATMSMITW la: 16/07/2006 20:59:19
(la: Iubim, dar cum iubim? Gary Chapman si cele cinci limbaje)
mda..din pacate nu am citit cartea, deci nu prea am cum sa comentez despre ce scrie acolo, dar mi se pare interesanta si cred ca am s-o caut.
Cat despre limbajele iubirii, eu cred ca nu este atat de importanta modalitatea de a transmite partenerului iubirea , conteaza mai mult sa perceapa ce vrei sa-i transmiti ..si totusi as afirma ca "2"-ul le-ar include pe celelalte ...deci e esential.
iubirea imposibila - de sori67 la: 21/07/2006 21:26:58
(la: IUBIRE CIUDATA, IUBIRE IMPOSIBILA...)
E O ORA DESTUL DE TARZIE ACUM CAND SCRIU .Incerc sa comentez acel subiect interesant pe care cineva la propus;'' IUBIRE IMPOSIBILA"
Ei bine , o iubire imposibila traiesc chiar eu in acest moment! PANA IN URMA CU APROXIMATIV o luna am avut o relatie ,care dureaza de 4 ani cu un tip,acum sunt singura,eu am hotarat sa o termin cu el pt.ca am descoperit dupa acesti 4 ani ca nu avem idealuri comune. Acum cand totul s-a terminat ,o sa vi se para incredibil,dar mi-e dor de el,nu pot sa ma atasez de nimeni ,i-mi aduc aminte doar de lucrurile frumoase dintre noi ,si plang!Am trait o poveste de dragoste unica, era ceva mai presus de noi ,mai presus de intelegere, ne iubeam si ne uram aproape in acelasi timp nu putem sta unul fara altul dar si cand stateam impreuna ne sarea tandara din orice simteam ca traim si murim in acelasi timp,tocmai de aceea eu am decis sa terminam ceea ce parea ca nu se va termina vreodata,desii acum mi-e ff greu dar se spune ca iubirea e ca un porumbel trebuie sa-l lasi sa zboare si daca se mai intoarce ...poate mai merita incercat ,daca nu ,viata merge inainte cu bucuriile si necazurile ei iar noi pamantenii avem datoria sa o trim pana la capat si sa incercam sa o facem frumoasa!
Oare merita sa ma mai gandesc la o ...iubire imposibila?! voi ce spuneti\?
Iubirea si libertatea - de Radina la: 06/09/2006 19:43:48
(la: Telefonul nu mai suna...)
De ce, draga ondine, iubirea trebuie sa/ti ofere mai multa libertate? Eu cred ca in iubire nu e mai e vorba de libertate. O iubire in desfasurare iti lasa foarte putina libertate. Nu mai esti liber cand iubesti. Oriunde mergi, cu oricine te intalnesti esti mereu o prezenta dublata de persoana care te locuieste pentru ca te iubeste si o iubesti. Timpul petrecut in afara cuplului e cuantificat in dor, in lipsa si in unica bucurie posibila revederea."Iubirea nu ne lasa decat libertatea de a muri". Asta e o afirmatie pe care nu/mi amintesc unde am intalnit/o dar am simtit ca e f. adevarata. Cred ca intr/adevar o iubire adevarata iti ia din libertate.
Cred ca nu e rau sa doresti sa impartasesti cu celalalt orice experienta, pentru ca intr/o iubire te redefinesti continuu impartasind cu celalalt orice gen de experienta. E ca si cum ai avea un filtru dublu. De regula descoperi ceva si tot ceea ce doresti sa faci e sa impartasesti cu perechea ta. Asta iti reduce din libertatea pe care o aveai inainte de a decide sa te darui si sa te lasi locuit. Cand insa darui si nu mai esti primit in cuplu cu experienta ta, te intristezi si incepi sa nu mai darui ca sa nu suferi din pricina ca nu ti/e primita dorinta de impartasire.Si iti pierzi din spontaneitate si e tot un soi de maturizare cand incepi sa te indepartezi ca sa nu mai suferi. O maturizare fortata. Caci in cuplu fie unul fie altul, lasandu/se condus de necesitatile celuilalt devine oarecum copil. Se creaza inevitabil un soi de dependenta, pt ca celalalt iti umple niste goluri.In fond cam de acolo porneste totul, nu? Vb. aceea " astia doi se completeaza foarte bine".

Poate fata de la club a inteles gresit intentia. Multi barbati cer numarul de telefon in speranta ca asta o impresioneaza pe fata si ii cedeaza in acea seara. Poate fi un tertip pur si simplu. Daca vede ca nu e rost de un one night stand nici dupa ce a lasat impresia ca e interesat de inca o iesire sau mai multe, pur si simplu nu mai suna.
De obicei intr/un club se danseaza, se bea, se flirteaza si e locul de unde poti sa pleci pt o noapte cu fata acasa. Sau pt mai multe cine stie?

#143588 (raspuns la: #142990) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...