comentarii

iubire moarta


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
acceptare, iubire, moarte - de om la: 21/11/2008 17:11:10 Modificat la: 21/11/2008 17:14:23
(la: cerc de literatura I)
-acceptarea sortii, da este mult mai realistica privita prin ierarhizarea/ordinea japoneza decat prin miorita (asta mi-a venit pe moment pt ca nu se revoltau, in special ca adolescenti)

-iubirea am simtit-o mai mult ca pe o nevoie de apartenenta...de ex m-a impresionat cand Ruth se vroia atasata de gardianul acela. In plus, mai vroia sa-l si protejeze (sau sa-si protejeze apartenenta). De altfel Kathy alegea cei din pepiniera ei.

-moartea, este pusa sub forma de "i-am pierdut pe..." asa se exprima kathy.

Toate cele 3 evenimente importanta din viata unui om sunt transpuse intr-un limbaj de donnor/organ (asta mi-a placut la Ishiguro): asta este functia ta..., apartii de..., esti pierdut/disparut...

Inca ceva ceea ce m-a impresionat: contextul in care a introdus titlul cartii prin acel cantec...never let me go...cand se stia ca asa ceva nu-i posibil
#365152 (raspuns la: #365144) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Daca tot va complicati, sa va dau niste idei. : ) - de ayoka parol la: 30/03/2006 18:44:53
(la: Realitate romneasca: pensionarii din ratb)
Eu nu pot furniza chiar asa multe prezumtii, stocul meu e ceva mai limitat, dar garantez valoarea lor. : ))
Story-ul meu se poate numi ,,Pantomima mintala”, ,,Mosneagu cu baston de argint”, ,,Roxy si Inima-de-Ciuperca” ori ,,Telefonul fara fir” (2 persoane, copii pana in 3 ani, bafta lor ca au nevoie!).
Actiunea incepe (si se desfasoara) in special in mintile protagonistilor; de aceea, subtextul e de baza. Eroii se sprijina doar pe jumatati de gesturi, miscari vagi, onomatopee (tuse, plescait, fornait, dres de glas, respirat cu substrat etc.), diafane elemente de decor, plus cateva alte mijloace putin mai sofisticate de transmitere si primire de informatie – cuvinte puse aleatoriu cap la cap (personajele noastre, fiind extrem de perspicace, au darul de a descoperi sensuri profunde si multiple in absolut orice insailare de vorbe ori de situatii, deci logica, atata vreme cat exista in capetele lor, aducand ordine in orice categorie de haos, nu mai are ce cauta in ganduri sau asa-zise fraze. Le umplu ei de intelesuri, ba chiar la final le pun si fundite si ornamente si-si dau peste nas unul altuia cu ele, nici ei nu stiu de ce).
Dar sa incepem povestea. Roxy il vede pe batran (Neagu pe nume, poreclit si Optminute sau Inima-de-Ciuperca) mergand pe strada in fatza ei, orientandu-si faptura inca tzantzosa, ajutat de un baston de dandy din argint, spre statia de autobuz. Tanara il cunostea deja foarte bine pe atragatorul grizonat, din vedere si din cateva conversatii telepatice (plus cateva scrisori imaginare, la care el ii raspunsese, tot imaginar). Pentru Roxy, oricum, cele doua planuri, realul si imaginarul, erau nu doar complementare, intersectate si intersanjabile, dar deseori coincideau perfect (tipa era plecata rau cu pluta, nu facea diferenta intre timpuri, oameni, situatii, sentimente sau lipsa de sentimente). Fiind foarte ramasa in urma din punct de vedere social, cultural, economic si religios si constienta de acest fapt zguduitor pentru ea (punea mare pret pe toate acestea si nu vedea decat ascensiune in fatza ochilor), duduia Roxy isi dezvoltase mladios o erotomanie clasa-ntai, cu care-l hartuia pe Neagu de-l zapacise. Se credea iubita strasnic de acest batranel, avea vise erotice cu el, se vedea cu statuie in gradina blocului, ridicata tot de el, ce mai, era chinuita rau de demonii iubirii impartasite pe care o traia cu Optminute. Scrisorile ce si le trimiteau (scrise intotdeauna cu cerneala simpatica, direct pe cerebel) demonstrau clar ca si Inima-de-ciuperca o iubeste si ca se gandeste la ea, si ca ei au o relatie frumoasa, casta, neprimejdioasa, ca orice iubire erotomana, izvorata direct din negurile adanci ale psihicului ei virtuos si ideal.
Despre privirile languroase pe care i le arunca atunci cand se intalneau in statie (si la care, in mintea ei generoasa, el ii raspundea de doua ori pe-atat), Neagu nu avea nici o parere anume. Totusi, la un moment dat, incepu sa miroasa ceva. Mos Neagu se gandi brusc, cu flerul care-l caracteriza (si care nu dadea gres), ca fata ii face ochi dulci din cauza ca ii place bastonul lui de argint, pe care vrea sa i-l smulga intr-un moment de neatentie din mana chircita si sa-l vanda pentru a-si plati intretinerea. Asa ca o privi deodata cu ura si-si puse in gand ca, data viitoare cand mai iese din casa, sa-si imbrace bastonul in piele. Zis si facut. In ziua urmatoare, Optminute iesi mandru din scara blocului, fericit ca, iaca, acum o dovedeste pe domnita pusa pe sotii si-i scoate bazaconiile din capsorul zguduit de evenimente. Dar Rosanne nu mai aparu in statie. Optminute se simti lezat (cum, tocmai acum, cand sa-i arate el baston de argint peste spinare!…?), dar isi promise sa nu lase furia sa-i treaca (ia mai da-o naibii de tensiune!). Cand urca in autobuz, iata aparu si Roxy erotomana val-vartej, il impinse pe tataie, el cazu pe un scaun, socat si, prinsa cu mana de bara, incepu sa mestece guma deasupra capului lui (care ii apartinea pe vecie, cu restul de mos cu tot). Optminute lesina cateva secunde, iar cand se trezi buimac, vazand-o pe maniaca proiectata pe tavanul masinii, uitandu-se la el cu ochii sticlosi, gata sa-l manance din priviri, isi pipai bastonul, ca nu cumva sa i-l fi sustras nenorocita, dar simtindu-l stand cuminte la locul lui, nu gasi altceva mai bun de spus decat: ,,creatura ce esti, nu ti-e rusine sa mesteci guma in masina lu’ Reatebe, pun pariu ca n-ai nici bilet, jos cu tine, netrebnico, pana nu vomez! (nervos-nervos, da’ cuvinte sclifosite avea!…) Roxy intepeni si simti ca-i pica ceru-n cap si, cu ocazia asta, ca se desface si pamantul sub ea si o-nghite, cu amor cu tot…se uita ca o papusa de catifea batuta de vremi, fix in ochii mosneagului dezlantuit si nu gandea decat: ,,unde plecasi, iubire solida de acum cateva minute?’’ Ii veni sa-l ia pe mos de haina si sa tipe cu disperare: ,,Cine esti si ce-ai facut cu Inima-de-Ciuperca???” (se vede treaba ca-si imagina, in crunta ei deznadejde, ca mosul iesise din corp in momentul de letargie si un spirit ingrozitor ii luase locul. Un spirit neindurator, care n-o iubea si care nu avea s-o iubeasca – sau, ma rog, nu avea s-o adore ca Optminute).
La urmatoarea statie, Roxy, luandu-si cu ochii aposi ramas-bun de la corpul iubit, cobori, tarsaindu-si picioarele, si o lacrima de iubire moarta se asternu sub pasii ei, evaporandu-se pe asfaltul prafuit. Avea sa inceapa sa caute spiritul lui Neagu prin toata lumea, si, la nevoie, avea sa-si puna propriul trup in slujba acelui suflet iubitor, iesind de bunavoie din el, spre a-l lasa la discretia iubitului inimos, sa se lafaie in el inca 60 si ceva de ani…Macar atat sa faca, in cinstea iubirii pe care el, Inima-de-Ciuperca, suflet destoinic, i-o purtase.
Neagu, in schimb, multumit-ochi de succesul cuvintelor sale agresive, merse cu autobuzul pana la capat, apoi se intoarse acasa, bucuros ca-si simte in mana bastonul de argint, la care, datorita vigilentei sale, nebuna aia mica nu avusese acces. Cele opt minute pe care le facea de la statie pana acasa ii parura insa foarte scurte, impalpabile…Ba chiar, ajungand acasa, constata cu stupoare ca mersese de data asta mult mai repede, si ca-n loc de opt minute, cat facea de cateva zeci de ani incoace, fusesera doar 6 si 12 secunde…Mosulica era trist si dezumflat… Nu mai prezenta interes pentru Roxy…ramasese singur…cu bastonul de argint…ce-l privea dezabuzat, cu repros, din cui…
De asta, rezonez cu terrorizer: e de dorit, in astfel de situatii, sa afli ce e in mintea omului; il abordezi cu incredere si vezi care e problema lui. La ce-i sta mintea si de ce se poarta cu tine (sau cu altii) in felul in care se poarta. De obicei (atata vreme cat partenerul de discutie e fair-play), atunci cand faci primul pas si mergi jumatate de drum spre el, vine si acesta spre tine jumatatea lui. Nu-si bate joc de efortul tau de a te apropia de el.. Curaj! Prima jumatate de drum e a voastra!


ayoka parol seshun pafan

#114352 (raspuns la: #114008) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Si totusi orice are o soluti - de Daniela Nita la: 06/04/2006 19:53:50
(la: IUBIRE CIUDATA, IUBIRE IMPOSIBILA...)
"Si totusi orice are o solutie in viata, mai putin un singur lucru:moartea.Pe linga aceasta, iubirea e ceva trecator, prea efemer.
O persoana poate fi eliminata din minte doar cu ajutorul altei persoane.
Cred ca sufleteste nu suntem niciodata singuri, tinjim intotdeauna dupa cineva."

Este o contradictie de termeni aici. Daca nu suntem niciodata singuri sufleteste, de ce tanjim intodeauna dupa cineva? Eu vad lucrurile din perspectiva opusa, dar pornesc de la aceiasi indicativi: iubire, moarte, singuratate.
Iata:
Intr-adevar, moartea e unica experianta umana care nu are solutie, dar ea este totodata destinul fiecaruia dintre noi. Singura modalitate prin care omul poate infrunta si suporta ideea mortii este iubirea. Asta nu inseamna insa ca ea (iubirea) este un simplu mecanism de apararea menit sa ne indeparteze atentia si gandurile de la finalitatea inevitabila si groaznica a vietii. Iubirea are multe fetete. In ceea ce priveste iubirea de cuplu, ea este o cautare a unei persoane capabila sa ne ofere linistea, siguranta si tandretea de care avem nevoie intr-un anumit moment al vietii. Cand toate acestea lipsesc, iese la iveala singuratatea (care exista in permanenta in noi, dar ramane in stare latenta in prezenta persoanelor iubite), care predispune la melancolie, acea dimensiune specifica fiintei umane.

Intr-un anume fel, sufleteste suntem intodeauna singuri. Tanjeste dupa cineva cel ce intr-un anumit moment al vietii, dintr-un motiv sau altul, nu-si este suficient siesi. Cred ca traim vremuri in care numarul celor care se inscriu in aceasta categorie este in plina crestere. Pe vremuri, omul putea face calatorii indelungate in pustietate fara a innebuni de singuratate, ci intorcand-se spre sine si, implicit, spre Divintate. Astazi, toata lumea isi plange de mila, nimeni nu mai gaseste in el resursele sa-si consume in sine durerea si tristetea si, de fapt, nimeni nu vrea s-o faca!

#115722 (raspuns la: #114596) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
stiu ca eram prieteni si eu - de Intruder la: 26/08/2006 10:50:28
(la: Eram candva prieteni)
stiu ca eram prieteni
si eu tineam la tine
dar ce sa fac? sunt bleg
si-acum, sa plang imi vine...
mai intreaba-ma odata
asa, de incercare
de te iubesc sau nu...
iubirea moarte n-are. (parol!)
voi reveni la toamna
tu sa m-astepti! te rog!
sa nu ma uiti nicicand
de nu, am sa ma-nnec!

cu mare dragoste si iubire infocata,
Intruder...

p.s.
am scris cele de mai sus, gandindu-ma ca esti o persoana cu simtul umorului...:)
inchei cu expresia mea preferata: tine-o tot asa!


______________________________________
semper idem
casandra - de dan carlea la: 31/08/2006 19:57:37
(la: perversiunea)
am o vaga pronuntata :) impresie ca pe aici lumea nu prea stie poezie.
Mai cititi domne si poezie actuala, ca multi din cei ce ma cometeaza nu au criterii elementare de apreciere a unei poezii.
Si problematica "frumosului" in arta are adancimi de-a dreptul filozofice.
O poezie se judeca prin prisma figurilor de stil pe care le contine, a adancimii ideilor, si, e adevarat, si prin prinsma senzatiilor pe care ti le genereaza, dar asta e de la cititor la cititor.
Oricum, a inceput sa mi se contureze imaginea ca pe cafeneaua media de varsta e pe la 18 de ani, cel mult.

deci, sugerez trecerea de anii 1990 in poezie, poezia nu inseamna numai lapte si miere, panselute, tei, ghiocei exista o poezie subtila, in care cotidianul de impleteste cu temele eterne ale literaturii (iubirea,
moartea, relatia omului cu divinitatea


deci, mesaj pentru toti cei 4 comentatori, nu va asteptati din partea mea la pasteluri, la rondeluri, ganditi bine ce scriu si atentie la substraturi, analogii si la figurile de stil pe care le creez
(asta daca nu vreti sa ramanem la poezia de pension, demna de niste fete batrane si de puberi cu cosuri si cas la gura)

Eu scriu poezie care imbina post modernismul cu fracturismul
( partea buna din el, care consta in prezentarea cotidianului necosmetizat si crearea unei atmosfere in care omul zilelor noastre sa se regasesca(mai ales cel din mediul rural)

Sincer, ma pot lipsi de comentarii de genul "tembelisme"sau nu stiu cum a zis cineva.
Pe alt site acest gen de comentarii ar intra imediat la offtopic.

multumesc si daca nu cer prea mult as vrea ca fiecare om care ma comenteaza sa isi spuna varsta, fiindca datele mele sunt reale, ma numesc Dan Carlea si am 34 de ani

Nu de alta, dar nu vreau sa imi pierd timpul sustinandu-mi poeziile in fata unor copii de 14 ani.

cu drag, dan

PS sper ca am fost clar in exprimare si nu se interpreteaza atac la cineva anume.

este un raspuns pentru cei 4 comentatori de pana acum
#142306 (raspuns la: #142117) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
limpede - de Intruder la: 12/04/2007 23:05:28
(la: În atenţia administratorului)
Trec peste vocabularul tau si iti atrag atentia ca in ipocrizia ce te caracterizeaza ai omis sa dai linkurile doar pentru a nu se vedea ca pe carlea l-ati facut cu ou si otet pana ati inteles poezia lui.

(limpede catre thebrightside)

am crezut ca s-a terminat balciul, dar nu...
uita-te bine si citeste toate buchiile de acolo si daca vezi vreo jignire ce vizeaza userul "dan carla", ma carabanesc de-aici!
in schimb, citeste pe silabe sfeclo!!! (am incheiat citatul, bright imi vine sa te pup!)
deci, atention:

casandra - de dan carlea la: 31/08/2006 19:57:37

am o vaga pronuntata :) impresie ca pe aici lumea nu prea stie poezie.
Mai cititi domne si poezie actuala, ca multi din cei ce ma cometeaza nu au criterii elementare de apreciere a unei poezii.
Si problematica "frumosului" in arta are adancimi de-a dreptul filozofice.
O poezie se judeca prin prisma figurilor de stil pe care le contine, a adancimii ideilor, si, e adevarat, si prin prinsma senzatiilor pe care ti le genereaza, dar asta e de la cititor la cititor.
Oricum, a inceput sa mi se contureze imaginea ca pe cafeneaua media de varsta e pe la 18 de ani, cel mult.

deci, sugerez trecerea de anii 1990 in poezie, poezia nu inseamna numai lapte si miere, panselute, tei, ghiocei exista o poezie subtila, in care cotidianul de impleteste cu temele eterne ale literaturii (iubirea,
moartea, relatia omului cu divinitatea

deci, mesaj pentru toti cei 4 comentatori, nu va asteptati din partea mea la pasteluri, la rondeluri, ganditi bine ce scriu si atentie la substraturi, analogii si la figurile de stil pe care le creez
(asta daca nu vreti sa ramanem la poezia de pension, demna de niste fete batrane si de puberi cu cosuri si cas la gura)

Eu scriu poezie care imbina post modernismul cu fracturismul
( partea buna din el, care consta in prezentarea cotidianului necosmetizat si crearea unei atmosfere in care omul zilelor noastre sa se regasesca(mai ales cel din mediul rural)

Sincer, ma pot lipsi de comentarii de genul "tembelisme"sau nu stiu cum a zis cineva.
Pe alt site acest gen de comentarii ar intra imediat la offtopic.

multumesc si daca nu cer prea mult as vrea ca fiecare om care ma comenteaza sa isi spuna varsta, fiindca datele mele sunt reale, ma numesc Dan Carlea si am 34 de ani

Nu de alta, dar nu vreau sa imi pierd timpul sustinandu-mi poeziile in fata unor copii de 14 ani.

cu drag, dan


cum iti place???
dan carla ne spurca pe toti, fara deosebire de nationalitate, ochi albastri sau sex, apoi vii 'mneata si ne atragi atentia ca nu suntem incheiati bine la shlitz!
am impresia ca asta e cantecul tau de lebada si n-o sa mai faci prea multi pureci p-aici!
daca te mai legi de thebrightside sau alt user, intri in colimatorul meu si nu te mai spala toata Dunarea cu afluentii ei!
orvoar si sa ne trimiti poza cu familia!


#186827 (raspuns la: #186632) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cri - de donquijote la: 11/07/2007 09:47:19
(la: primele iubiri infloresc si a doua oara)
da, daca e din cauze externe nu se poate spune ca s-a stins. banuiesc ca asta formeaza majoritatea covarsitoare a cazurilor luate in consideratie in statistica.
o iubire moarta din voia celor doi, nu cred ca are vreo sansa decat in masura in care oamenii se schimba, si deobicei nu se schimba; poate doar in urma unui eveniment traumatic.
#214574 (raspuns la: #214460) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Plagiatu' ca plagiatu' - de munteanu rodica la: 22/10/2007 10:34:30
(la: plagiat?)
Da spusu' si facutu'
Fara a ma zice si gînditu'.

Ca la inceput plingea si cerea sfaturi, era tăt un of pentru o iubire moartă şi ingropată.Ca doar la citeva zile să pice closca de iubire si declaratii pe
incercatelea:))
Unde mai pui că, oameni de buna credinţa au mai şi consolat-o si incurajat-o prin comentarii.
Da' dar acuma a ajuns in faza in care face aprecieri ...
Offf , ce rea mai pot sa fiu.Nu mai înteleg nici eu cum ma mai rabda pamintul:((
#246895 (raspuns la: #246890) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Alex Andra - de latu la: 01/03/2008 12:06:51
(la: ars amandi)
Stiu ca nu faci bilant: Oameni ca tine n-au suflet de contabili. Ei dau mai mult, convinsi fiind ca e prea putin. Dau fara sa astepte si se fastacesc atunci cand e sa primeasca. Si tare profund stiu a se bucura...

Si uneori, rar si cu precadere in momente in care sunt pe cale sa se autoinvinuiasca convingator, EU-ul se burzuluieste. Sunt ocaziile cand se nasc "morminte de piatră iubirilor moarte". Si e bine ca EU-ul ramane neconditionat de partea lor, altfel cum am mai avea privilegiul de a-i simti facand "...vrute şi nevrute..."...?:-)
pt o iubire moarta? - de Jimmy_Cecilia la: 13/04/2008 15:56:00
(la: Boala lunga, moarte sigura)
allah ierhami! :))
(dumnezeu sa ma ierte!) LOL
#302180 (raspuns la: #289454) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
maan - de alex andra la: 26/06/2008 16:33:59
(la: In loc de ...)
Iubirea nu poate fi inlocuita. De acord. Dar nu pentru ca nu moare niciodata. Si iubirile mor. Dar una n-o inlocuieste pe alta. Fiecare e unica in felul ei si fiecare isi pastreaza un loc numai al ei in fiinta noastra. Zicea Intruzu ceva de cimitir. Cred ca suntem un soi de cimitir al iubirilor moarte. Nu unul sumbru, bantuit de stafii, ci unul al impacarii cu destinul muritor al iubirilor. Fericiti cei care, in ciuda iubirilor moarte, pastreaza vie iubirea.
#320528 (raspuns la: #320339) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
alex andra - de modigliani la: 08/10/2008 18:16:27
(la: AMINTIREA)
si io cred ca omul mai greseste da' tu nu ai nicio proba:P pina la urma etapa de consumare fizica a iubirii (ca doar la asta faceam trimitere) la limita dintre inefabil si profan este mai apropiata de anumite practici (dreptu i considerate deviante cel putin in psihiatrie) decit de sfirsitul lumii, nu? nu ca nu as fi de acord si cu monada iubire/moarte, dar nu era cazul sa fiu prea explicit in ce am scris acolo trust me:)
#349020 (raspuns la: #349003) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de picky la: 29/05/2009 17:36:17
(la: Provocare)
Hmmm. Si zici ca o iubire moarta, sau hai sa zicem muribunda, nu poate renaste?
#445220 (raspuns la: #445214) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de Intruder la: 19/04/2010 21:05:56
(la: Accident)
am mai citit o data textul si n-am bunghit daca si unde e vorba de iubire.
ce are moartea cu iubirea?
moartea nu e ura, moartea nu e viata, moartea nu e sentiment...dar admit ca moartea e o curva, niciodata platita, niciodata dorita si cu atat mai putin f++++a.
#536610 (raspuns la: #536550) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
iubire pina la moarte - de glissando la: 23/10/2005 22:10:55
(la: Iubire pana la moarte)
M-ai facut sa plang, ai atita claritate in exprimarea sentimentelor mi-am amintit cu cita disperare scriam si eu poezii pentru o iubire pierduta si pe care am s-o pastrez in suflet pina la moarte. Desi credeam la inceput ca e vorba despre o iubire vie care mai arde inca pentru ca pui sentimentele la prezent (te iubesc, te admir, etc), vad in finalul poeziei tale un trist "Tare mult ne-am mai iubit". AM perceput o schimbare radicala de ton deci la ultima ta strofa. As fi preferat mai mult poezia ta fara ultima strofa, caci o iubire nu poate dura pina la moarte decit atunci cand sentimentele te ard si te dor la timpul prezent. Oricum, mi-a placut mult si te felicit. Iti trimit si eu citeva versuri care iti completeaza gandurile (la mine sunt chiar ultimele strofe dintr-o poezie!) :
Chiar daca durerea surda
viata intreaga mi-ar zdrobi
stie inima mea muta,
tot pe tine te-as iubi!

Iar de-n ultima secunda
in val negru voi pluti,
tu esti ultima dorinta,
doar pe tine te-as iubi!

Lasa-mi aripa sa poarte
dorul trist la nesfarsit!
In lumea banala, toate,
doar de tine mi-au vorbit....

Te salut cu simpatie razvy si mult succes in continuare !
moartea iubirii, - de INSULA ALTUIA la: 22/12/2010 19:35:32
(la: Ce omoara iubirea?)
e ca si moartea pasiunii zic si io.....

"pina cind moartea ne va desparti" poate interveni sotia prietenului(ei) vreo balerina cu vreo 30 de kile mai putin nu din aia cind cade pe poante se ridica praful de pe scena.
io creca nu exista iubire decit cea materna atit:(
despre moarte... - de (anonim) la: 29/12/2004 19:43:37
(la: Despre viata si moarte)
pey sunt multe de spus despre moarte,ai doua variante:prima ar fi sa crezi intr-o lume extraordinara dincolo de viata ,in care ai parte de tot ce nu ai avut cat ai trait si a doua ar fi sa te ingrozesti si sa plangi ,ceea ce cred eu e o mare pierdere de sine. as vrea ca incontiuare sa puteti sa cititi ce am scris intr-o seara cand ma gandeam la moarte, e destul de banal poate dar depinde de cat de profund priviti.

Te sperie moartea?Te ingrozeste gandul k ai sa mori intr-un sicriu acoperit cu un cearceaf alb ... in jurul caruia o
sa stea multi oameni imbracati in negru?Si o sa planga precum niste copii? De ce ti-e frik ? Nu stii c vei devenii dupa
ce vei parasii aceasta lume?Si ma intreb de ce ti-e frica?Ti-e frica de faptul k vei scapa de aceast infern care se numeste
viata? Sau pur si simplu aceste ritualuri te fac sa te ingrozesti?Moartea...gandeste-te bine la cuvantul asta..cum fac si eu acuma
...ce simti?frica?tensiune?iti imaginezi culoarea neagra?Unde se va indrepta sufletul tau?Sufletul ..acea energie condensata, va parasi
corpul tau si se va indrepta spre o alta dimensiune p care nu ai cum sa o simti...Dar de lumanari ce zici?...intr-o camera intunecata
lumanari cu numar par ard si vegheaza sufletul mortului...o imagine mai mult de cat terifianta asha-i?Vezi ce prosti suntem?Ne
este impusa o frica de cuvinte?Moartea,Mort,cadavru,sicriu,cimitir,cruce...cine sunt cei care ne-au impus aceasta frica de niste simple
cuvinte care devin ganduri pline de fantezie ...stai si te gandesti noaptea la cat de infinit e Universul si unde se termina...?
si ti se face frica? Te ascunzi...in spatele acestor conceptii total gresite despre viata,care afecteaza nu numai subconstientul
cat si destinul nostru...cum ar fi sa iti skimbi conceptia despre moarte si sa crezi cu tarie ca ea e un nivel avansat in care sufletul
paseste atunci cand ii e dat sau depinzand de un anumit factor al existentei sale.uita-te in jurul tau...analizeaza bine
atat lumea cat si p tine...dak vrei sa iti invingi teama sau pur si simplu sa intelegi aceasta treapta a existentei tale k si o continuare
va trebui sa ai o credinta profunda in ceea ce inseamna DUMNEZEU...iubire,intelegere,acceptare,frumos,s.a.m.d. Sa te gandesti k te aflii
in mijlocul unui camp plin de flori unde soarele straluceste iar prin natura isi face loc si vantul care aduce o stare de spirit
excelenta...esti singur si te simti implinit iar nu iti pasa decat de clipa de fata...o traiesti la maxim si profiti de ea cat timp ti s-a
oferit...ai loc de multa imaginatie despre frumos si bine ...de ce sa apara uratul si frica in mintea ta? inlatura-le!gandeste pozitiv si profund
dak vrei sa fi multumit de tine si sa poti sa ai incredere in tine! asadar...moarte nu exista doar nivelul de care trecem pentru a ajunge undeva mai sus
si de a trece intr-o alta dimensiune! scopul...totul se invarte in cerc...totul inseamna perfectiune...e o lume sferica in care
orice ai face ajungi la acelasi punct...deci...


ce credeti ?
#32410 (raspuns la: #15550) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
iubire platonica - de Cassandra la: 29/05/2005 22:55:33
(la: Dragostea platonică: un "mit" dărâmat?)
Iubire platonica – relatie afectuoasa intre doua persoane (barbat-femeie?), lipsita de elementul sexual. Totul este limpede pina la lipsa elementului sexual. De ce nu exista relatie sexuala intre cei doi? Pentru ca este o iubire spirituala, pura, bazata pe conceptele platonice ale iubirii asa cum reiese din dialogurile lui Platon (Simpozion si Phaedrus). In conceptia lui Platon, adevaratul scop al iubirii este frumusetea insasi. Platon credea ca majoritatea oamenilor isi limiteaza puterea iubirii la simpla placere fizica, considera actul sexual ca degradant si ca o risipa a puterii de exprimare a iubirii. Cum lui Platon ii placea sa-si expuna ideile in forma de dialog, ele sint exprimate de participantii la dialog - Socrate descrie in unul din discursuri ca adevarata iubire este cea care nutreste sufletul si nu are legatura cu sexul (asa incit unii sustin ca termenul corect este iubire socratica).

Exista iubire platonica? Poate, dar intr-o lume asaltata de stimuli sexuali conceptele platonice ale iubirii sint ideale. Are mai mult intelesul de iubire imposibil de a fi consumata, asa cum ar fi cea intre mistici (Sfinta Teresa din Avila si Sfintul Ioan al Crucii), iubirea intre Wagner si Matilde (desi unii spun ca Matilde i-a fost ceva mai mult decat muza) sau cum probabil a fost cea intre Hemingway si M. Dietrich (asa cum se pare reiese dintr-o serie de scrisori intre cei doi). Sau iubirea platonica in sens literar descrisa de T. Mann in Moarte in Venetia, intre Gustav si efebul de 14 ani Tadzio care avea frumusetea lui Apollo si zimbetul lui Narcis. Iubirea platonica nu este prietenie, se bazeaza pe o intensa atractie, pe frumusete, este o iubire pura in care sexul nu este protagonist. Greu de conceput mai ales in zilele noastre...

Viata dupa moarte.... - de Bozzy la: 08/01/2006 19:01:18
(la: Viata dupa moarte)
Privire goala in monitor inert. Subiectul emisiunii "Mos Craciun". Vedete, persoane impotante, istorii din copilarie. Pe retina, imi derulez jocul parintilor mei. Mos Craciun.

El exista, el vine si aduce daruri copiilor. Ce zi frumosa, pina in clipa in care am aflat adevarul.
Tropait bezmetic, de copil rasfatat, plinsete si urlete. Intr-adevar, ceva se rupe din tine, ca si prima iubire pierduta.

Si cind ma gindesc, ca si copii mei la rindul lor, vor avea aceeasi suferinta: Mos Craciun, Prima Iubire, si asa mai departe.

Dar sa dea Domnul, sa aiba parte de ele. Probabil este destinul, probabil este suferinta, deceptia, si poate intrebarea de geniu finala :"Care este alchimia de ma doare atunci ...cind sufar ?".

Nu este alchimie, este starea care-i ii asociem cuvintul "suferinta".

Si cu asta basta. Ea exista, deci rebuie avuta...prin toti porii. No ?! Este de aici.

Alt program de TV, imagini anoste, muzica noastra si scalimbaieturile tipice, ale unei societati fara valori.

Alt program, si altul, toate in cird cu multa suferinta; inundatii, incendii, crime, lovituri de stat.

Ah, Doamne, cum ar fi, ca in fiecare dimineata, stirile la un oarecari TWC. Par example ProWC:
Astazi in spitalul Caritas s-au nascut alti 10 copii. Toti sunt sanatosi, au cel putin 2.50 Kg, si sunt plini de viata.

In spitalul Municipal, au fost operati 2 oameni de inima. Sunt in regula, si asteapta cele n zile de refacere.

Nimic din toate astea. Probabil sunt un idealist, si stim cu totii unde duc aceste ...idealuri.

Generic de film ce pare interesant:

"Face-ti asa cum Va spun, si ve-ti avea parte de viata vesnica alaturi de Mine "

Doar o invatatura a lui Isus catre noi pamintenii.

Hmm. Dau din cap. Este clar. Nu ne mai intoarcem. Este povestea cu Mos Craciun.

L-ai vazut pe Isus ca s-a intors ?
Nu. Nici eu.

Viata vesnica linga...El. Este clar si limpede.

Boon. Este insa la fel clar ca aceea Biblie, cine a scris-o nu a facut rau. Este cartea noastra de capatii, si am dovezi foarte clare ca are tot, absolut tot .... Hai sa nu mai vorbesc despre asta.

Sicer, ca multi altii, nu am citit-o. Am citit insa despre ceva minuni, care se intimpla alaturi de ...noi oamenii.

Hm. Tema de moarte ? Tema de viermi ? Tema de gindaci ?
Dar asta insemna viata. Oricare din simturile care imi sunt amintite, insemna traire.

Ceea ce-mi blocheaza gindirea este lipsa simturilor. Evaporarea fluidului ce-mi da suflare, gindire, miscare, si sa nu uitam Descartes; cuget.

Ma intorc la nimicurile invatate din clasa a V-a. Gimnaziul. Hm. In alta era, cu aceste cunostinte, eram considerat eretic. Puteam sa devin, cine stie, poate erou.

Esti redus la o reactie de simplu sau dublu schimb, apar reactiile de reducere, si oxido-reducere.

Si uite ce simplu este, si imediat dam in fizica.
Plecam iarasi de la cinetica, aceea a particulei mici, ne indreptam spre Newton, mai ajungem si la Volta, si ce vreti voi, dar hopaaaa. Ne intilnim cu D-nul Einstein, si discutam despre nivele energetice, si salturi, ca de slatimbanci de pe un strat pe altul.

Hm, oare domniile voastre, a vazut vreun salt de pe nivelul energetic Gindac, pe nivelul energetic OM ?

Nu. Nici eu. Ce pacat. Mai aveam o sansa.
Asa sunt precum copilul care a fost pacalit ceva vreme cu Mos Craciun, si care a descoperit ca totul a fost inutil. Si totusi UTIL.

A fost ceva frumos si idilic, cind stiam ca exista un Mos Craciu. Era ca un desen animat de WaltDisney. Apoi, am devenit eu MosCraciun, pentru copii mei.

Dumnezeu.

Invatatura orientala spune "este ceea ce vezi, si ceea ce nu vezi. Este ceea ce simti, si ceea ce nu simti. Este totul si nimic".

Daca as fii Dumnezeu, cred ca as fii foarte impovarat, si girbovit, de toate problemele; pretul apei calde, locul parcarilor, vecinul de alaturi care asculta manele, s.a.m.d.

"Baiatule ", imi spune tatal ,care cu o luciditate si demnitate si-a acceptat sfirsitul: "Pe Dumnezeu, nu-l intereseaza daca esti bun, sau daca esti rau. Procreezi, esti bun, nu procreezi, nu mai esti bun. Punct".

Asa este. Este legea vietii, si restul este nimic.

"'neata Doamne-Doamne !"
...................
"Stii, tot ce pot sa zic, privind prin prostia mea, este ca-Ti multumesc pentru ceea ce Mi-ai dat. Ma uit cu uimire, la miini, la picioare, la fata. Nu am cuvinte. Daca mi-ai da plastilina, si indeminare.....si nu as putea sa fac asa ceva frumos. "
.....................
"Da, este adevarat, M-ai facut un pic narcisiac, si indr-adevar senzualitatea care am descoperit-o, in dar de la Tine, a fost de exceptie. Dar pot sa Te intreb ceva ?"
.......................

"OK, eu ca eu.....dar Mozart ?"
..................................


"Ce pacat ! A fost asa de putin. Prea putin Doamne !"
#99039 (raspuns la: #31469) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"...vor fi impreuna si "dincolo" de moarte?" Calypso, - de DESTIN la: 21/01/2006 19:09:43
(la: VIATA..., CA DESTIN INTR-O IUBIRE PURA)
"is f foarte frumoase cuvintele tale ....

imi face placere sa te citesc si sa mai scrii daca mai poti;


...cand doi oameni se iubesc (ma refer le un barbat si o femeie),cand se Iubesc cu ADEVARAT, ce se intampla dupa ce mor? vor fi impreuna si "dincolo" de moarte?"

Multumesc pentru aprecieri la adresa mea.Voi scrie,comenta pe acest site de cate ori timpul imi va permite.Comunicarea trebuie intretinuta, pot afirma :atunci cand comunicarea pica... pica totul.

Intrebarea ta este extrem de complexa...nu voi pretinde ca voi raspunde pe masura asteptarilor tale insa este ceea ce gandesc.

Am trait in iubire...iubirea pura exista.Nimeni si nimic nu poate distruge "iubirea adevarata" cum tu ai numit-o,nici chiar Creatorul.

Sufletul prin eternitatea sa(conferinta mea Sufletul este nemuritor)poarta cu el iubirea pura dincolo de aceasta lume pe care din pacate stim atat de putin despre ea...

Cu bine,


Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.
#101558 (raspuns la: #100457) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: