iubire nu exista

Iubirea imposibila exista atunci cand iubesti o persoana imposibila...Sa nu va mire dar exista si astfel de oameni .Eu am avut ghinionul asta...

Nu exista dusmani în iubire,dar exista "lupta"..Luptam cu sentimentele,cu noi,cu cei în jurul nostru ca sa mentinem aceasta armonie si pace.Exista o forta ce vine din exterior ce poate distruge simfonia frumosului..Daca iubesti încearca sa nu lupti ptr.iubirea pe care o ai,sa vezi cît timp o vei mai avea?

Foarte serios vorbind iubirea este un subiect pe cat de delicat pe atat de complicat si greu de incadrat. Cum totul sau ma rog aproape totul este relativ, cu siguranta ca putem cu succes aplica teoria relativitatii.
Revenind , parerea mea despre cele cateva randuri este cam asta: exista oameni carora raul , suferinta si tristetea nu le mai pot cauza rani , ei fiind practic amortiti sau mai exact traitori intr-o stare aproape catatonica apropiata autismului. Nu mai sunt in stare sa simta sentimente altadata foarte la indemana.Ranile vechi cicatrizate urat se vad numai de initiatii care din mila sau teama nu mai dau importanta persoanelor atinse de rau.
Iubirea exista sub diferite forme. Daca nu ar exista , nu s-ar mai vorbi despre ea , nici ca sentiment , nici ca tema filosofica . In schimb poate sa apara sentimentul de iubire imposibila care duce in final la concluzia, stupida desigur , ca iubirea nu exista , doar si pentru ca unul dintre noi nu a primit suficiente dovezi de iubire , pretentiile lui fiind daca nu absurde atunci cu siguranta prea mari. Iubirea este un subiect foarte deschis si orice relatie poate debuta cu intrebarea " Exista iubire ?", dar vietile noastre actuale nu ne mai permit luxul de a filosofa la infinit si de a cauta romantismul sau bunatatea celor din jur. Ne putem limita la un trai corect si rezervat , pastrand intacte sentimentele noastre pentru momentele de adevarata revelatie in iubire. Nu trebuie sa grabim iubirea.. Avem ce sa iubim Slava Cerului in locul unei persoane gresit alese , in cazul in care suntem atat de singuri pe lume ( nu avem rude, copii, bunici,etc...). Putem incepe prin a oferi iubire, daca ea exista in noi ( si cu siguranta exista!)sub cele mai diferite forme sau NU, daca nu simtim nimic pentru nimeni si/sau nimic. Dar atunci ar fi de preferat si o vizita la medicul specialist.
Inchei aici fara pretentia de a fi un mare cunoscator. Subiectul abia deschis poate oferi idei dintre cele mai interesante . Important ar fi sa gasim cheia problemelor, astfel incat impreuna sa fim mai buni, pentru noi si pentru ceilalti. Astfel am demonstra fara mare efort ca iubirea exista...Alex?

Iubire platonica – relatie afectuoasa intre doua persoane (barbat-femeie?), lipsita de elementul sexual. Totul este limpede pina la lipsa elementului sexual. De ce nu exista relatie sexuala intre cei doi? Pentru ca este o iubire spirituala, pura, bazata pe conceptele platonice ale iubirii asa cum reiese din dialogurile lui Platon (Simpozion si Phaedrus). In conceptia lui Platon, adevaratul scop al iubirii este frumusetea insasi. Platon credea ca majoritatea oamenilor isi limiteaza puterea iubirii la simpla placere fizica, considera actul sexual ca degradant si ca o risipa a puterii de exprimare a iubirii. Cum lui Platon ii placea sa-si expuna ideile in forma de dialog, ele sint exprimate de participantii la dialog - Socrate descrie in unul din discursuri ca adevarata iubire este cea care nutreste sufletul si nu are legatura cu sexul (asa incit unii sustin ca termenul corect este iubire socratica).

Exista iubire platonica? Poate, dar intr-o lume asaltata de stimuli sexuali conceptele platonice ale iubirii sint ideale. Are mai mult intelesul de iubire imposibil de a fi consumata, asa cum ar fi cea intre mistici (Sfinta Teresa din Avila si Sfintul Ioan al Crucii), iubirea intre Wagner si Matilde (desi unii spun ca Matilde i-a fost ceva mai mult decat muza) sau cum probabil a fost cea intre Hemingway si M. Dietrich (asa cum se pare reiese dintr-o serie de scrisori intre cei doi). Sau iubirea platonica in sens literar descrisa de T. Mann in Moarte in Venetia, intre Gustav si efebul de 14 ani Tadzio care avea frumusetea lui Apollo si zimbetul lui Narcis. Iubirea platonica nu este prietenie, se bazeaza pe o intensa atractie, pe frumusete, este o iubire pura in care sexul nu este protagonist. Greu de conceput mai ales in zilele noastre...

am aproape 30 de ani si am crezut ca stiu ce inseamna sa iubesti... am confundat insa iubirea cu un foc de paie, cu o orbire si cu o obisnuinta de colegi de apartament...
am fost casatorita mai multi ani, am inceput la un moment dat sa simt nepotrivirea din ce in ce mai acut, pana cand a devenit prapastie... si nu vorbesc aici de perceptia mea (subiectiva, deci posibil deformata), ci de realitatea confirmata de cei din jur...
iubirea tine de experienta... daca ne referim la iubire ca pasiunea aceea romantica, idealista si extremista, atunci, dupa parerea mea, iubirea nu exista, pentru ca nu e sustinuta in substanta, nu are stabilitate...
dar daca iubire inseamna o capacitate de a trai plenar, lucid, constient si nevertheless afectiv o relatie, in extremis capacitatea de a empatiza cu semenii, de a te ridica deasupra aparentelor si de a intelege ratiunile intime si individuale ale gesturilor sale, atunci pot sa spun ca aceasta e iubirea adevarata...
de-asta spun ca iubirea tine de experienta... tine de asimilarea greselilor, de intelegerea mecanismelor care au dus la rezultate nedorite in situatii similare, tine de deschidere si sinceritate, de acceptarea de sine si de cei din jur, de "to be at ease with the world"...
iubirea adevarata nu te face posesiv, nu-ti dezvolta aspectele negative ale personalitatii, pentru ca exista in ea puterea de a intelege lucrurile si din perspectiva celuilalt, si de a mentine astfel fragilul echilibru dintre "vreau", "pot", "trebuie"...
iubirea adevarata iarta si merge mai departe... ea nu depinde de "accidentele" de comportament ale celui drag, pentru ca oameni suntem toti si supusi greselii... iubirea adevarata priveste in zare, pe deasupra amanuntelor, si vede "drumul de caramida galbena" al lui Dorothy (Vrajitorul din Oz) si stie ca esenta ei este caldura si armonia, asa cum "esenta pasarii e zborul, esenta unei caravane e mersul ei prin desert catre o tinta" (Antoine de Saint-Exupery, "Citadela")...
va scriu din mijlocul unei iubiri adevarate... care nu-mi lasa loc pentru temeri, pentru indoieli, pentru jumatati de masura... este adevarat ca atunci cand iti intalnesti sufletul-pereche, simti asta din prima clipa...
si mai e ceva... eu cred ca iubirea incepe cu sufletul si se implineste in trup... noi asa am inceput sa iubim, intai simtindu-ne sufletele impreunate intr-un tango teribil de terestru, cu vise posibile, nu probabile, cu target-uri care se ating progresiv, fara sa ardem etapele si fara joc de scena... dupa care am inceput sa ne dorim unul pe celalalt...
dorinta de a ne uni, care se reflecta in senzorial... dar fara un tremur al sufletului, ramane o impreunare comuna... sufletul meu locuieste in spatele pleoapelor lui... ochii lui imi vorbesc fara cuvinte, cand ii vad incep sa se miste lucruri in mine, sa se disloce si sa se reaseze dupa patternurile lui...
iubirea fara incredere totala e ca o palma pe care ti-o tragi singur in oglinda, ca si cum ai spune "nu te cred pentru ca nu sunt in stare sa ma cred pe mine capabil de asta"... in mainile acestui barbat imi pun viata fara second-thoughts...
stiu ca sunt inclusa in deciziile lui si ca, desi nu intotdeauna timpul o permite, imi acorda atentie de o intensitate care vorbeste de la sine...
timpul petrecut cu el e quality-time, cu naturalete si substanta...
aud uneori oamenii indragostiti spunand "mi se pare ca visez... ciupeste-ma sa ma conving ca mi se intampla"... la noi nu-i asa... STIM ca nu visam si nu construim castele de nisip...
nu stiu daca el a mai iubit asa... dar stiu ca eu nu banuiam ca exista ceva atat de frumos si plin si lipsit de ambiguitati, fara cautari gen trial-and-error ("incercare si eroare") cum este ceea ce traiesc acum...
nu stiu ce am facut ca sa merit sa mi se puna dinainte o cupa plina cu rasarituri de soare si ape limpezi...

cu speranta ca m-am facut inteleasa si dorinta sa intelegeti ce va povestesc eu traindu-le la randul dvs, nu insirand cuvinte,
maria

ce iubire dom'le, asta-i o chestie inventata de poeti ca sa aiva ei despre ce scrie. De fapt ceea de consideram noi iubire este o suma de senzatii, majoritatea placute, pe care le incercam cind ne aflam in preajma persoanei "iubite" sau cind ne gindim la ea. Pe unii mai slabi de inger senzatiile astea i-au facut s-o ia razna, si asa s-a nascut poezia de dragoste. Da' asta nu inseamna ca iubirea chiar exista. Oricum, folosindu-se de acest concept, persoane diabolice, au creat adevarate povestiri, in care tineri infierbintati de iubire se aruncau in gura balaurilor, deveneau tocatura pentru sarmale in 5 minute, iar blonda (de cele mai multe ori chir printesa) suspina " vai, ce romantic" si apoi pleca cu primul venit in stare sa-i ofere ceva mai consistent decit romantismul fraierului din sarmale ( un cont doldora de galbeni, o caleasca "cu totu' si cu totu' de aur", sau chiar si numai sex adevarat).
Asa ca mai lasati-ne cu iubirea.
PS. astept comentarii acide!

uneori, noi suntem imposibili....fara sa stim ce vrem de fapt, cat vrem sa primim si cat sa daruim.....

..ma gandesc ca desincronizarea cu noi, cu celalalt, cu asteptarile, este cea nascatoare de relatii imposibile...pentru ca nu cred ca exista iubire imposibila.....exista doar iubire....


__________________
...non bis in idem...

da' ce? iubirea se vinde pe la colturi sau este reprezentata romantic in filmele porno? pai de-aia le si zice porno, ca vezi porno si nu altceva...prin excludere sau prin extensie. pe principiul wysiwyg. adica ce-i in gusa si-n capusa, pe romaneste. deci, daca vrei nimfomane si scule tari uita-te la porno, daca vrei actori care se prefac kiubesc, uita-te la "Titanic" daca vrei catharsis, citeste o carte. iubirea nu exista in afara ta.

apropo de marea iubire (daca exista asa ceva..in unele cazuri e doar nevoia sau autosugestia)..am auzit de curand o chestie draguta intr-un film..cum ca toate femeile pe care le intalnim in viata noastra sunt ca si papausile rusesti (Matrioska) care se deschid,se deschid pana ce mai ramane doar una singura, una si ultima..cea alaturi de care iti vei petrece si restul vietii de atunci..

parerea mea este ca iubirea exista,si nu numai in filme,dar totusi e greau sa gasesti persoana potrivita(compatibila)...persoana care sa nu iubeasca ..anumite interese si sa te faca sa crezi ca te iubeste cu adevarat!...in ziua de azi ,si baietii si fetele sunt mai mult pe interes,dar atunci de ce se vaita ca nu exista iubitre?....daca ar iubii cu adevarat,atunci ar vedea diferenta dintre a iubi (din interes) si iubirea ,,,ADEVARATA! in final,parerea mea e ca iubirea adevarata,exista pot sa-ti demonstrez...;)

...nu exista notiunea de umilinta?!

Adica nu exista umilire punct?
Sau nimic facut "in numele iubirii" nu e considerat umilitor?

Nu cred. Chiar si in lipsa publicului, tu esti acolo si te vezi. Cred ca exista notiunea si exista si comportamentul. Ce nu exista de fapt e valorizarea lor cat esti prins in bias-ul pasiunii.

"oare...in umilinta sta masura adevaratei iubiri? :)
no.
in iubire nu exista notiunea de umilinta."

-Nu exista sentiment mai profund si mai patrunzator deci iubirea.

-Iubirea nu poate fi niciodata negativa.

-Iubirea si adevarul nu se pot masura sau cintari.

-Iubirea nu se poate intemnita sau ingradi.

-Iubirea ne face mai buni si increzatori.

-Iubirea nu o putem chema sau inlatura.

-Iubirea este ultimul pas pe care-l putem face spre semenii nostri.

-Unde exista iubire nu exista ura.

-Iubirea nu plinge, ea cnta si
danseaza.

-Iubirea nu este ham este descatusare.

-Iubrea este asezata pe treapta cea mai inalta a sufletului.

Dear Liah,

Ai ales cel mai greu subiect posibil in existenta omenirii din toate p.d.v.
Este oare un sentiment nascut din suflet ori e legat de instinct ori de amindoua?
Tare greu de raspuns in sens ideal sau obiectiv ideal,pentru ca atita vreme cit exista ego va avea mai mult decit numeroase interpretari in mintea si sufletul nostru atit de imperfect incit opiniile vor fi mereu diferite de la unul la altul.

Exista si iubirea divina sau pt. Dumnezeu de ex.si ar trebui sa fie cea mai reala posibil dincolo de materialismul vietii si deci separata de iubirea dintre noi ca fiinte umane.La fel e si iubirea pt. natura si animale si deci mediul inconjurator,mai exista si cea pt. bani si cum spui tu pt. satisfacerea nevoilor,personal nu o consider ..iubire ci doar un act de instinct,animalul din noi inca va fi prezent multa vreme in fiecare,mai ales in barbati.
Si totusi cind iubesti faci dragoste si este altceva,dincolo de instinct pt. ca iubesti si sufletul iti spune asta.

Eminescu a fost un geniu,un artist si totodata infrint in iubirea pt. Veronica,a vazut-o sfirsita in el insusi,subiectiv a refuzat sa mai creada in iubire si multi se inchid in ei insisi si considera ca iubirea nu exista pt. ca ei nu au putut ajunge la visul lor personal de a o implini.
El a fost mult influentat de Shopenhauer care a fost un filosof pesimistic in sinea lui dar a scris lucruri totusi f. la adevar.

Iubirea,dragostea exista zi de zi,Liah,chiar daca nu o vezi acum de ex. in tine
o vei vedea si intilni cindva pt. tine insuti,dar ea EXISTA in jurul tau in orice secunda,o vezi pe starda la tineri si batrini ea este si daca o vezi la altii atunci o vei vedea mereu in tine.
Nu este o aberatie,este o realitate nascuta din noi,nu toti insa avem acel sentiment pur si sincer si asta ne face si indepartati unii de altii,vorbim in numele dragostei si pe la spate urim pe unul sau altul ori ocupam vreo tara in numele ...dragostei de a aduce...libertate si fericire,ori si mai rau,cream razboaie in numele Lui Dumnezeu,care este dragoste doar si iubire.

A iubi este mai mult decit f.f.f. dificil.
Ce este iubirea absoluta?Ea se arata in tine atunci cind incetezi a te iubi pe tine insuti si vei iubi chiar pe dusmanul tau la fel cum te-ai iubi pe tine insuti.
Stiu,suna biblic dar este adevarata iubire.
Putem face asta?NU!
Eu nu spun ca nu au existat sau exista oameni care au dovedit asta in trecut sau prezent,dar...ii numeri pe degete din toata omenirea.
Ei au atins acea iubire absoluta.

NU e nevoie sa invingi ...singuratatea pt. a iubi.Si la fel nu trebuie sa cauti sa fii iubit(a) prin orice acte de bravura sau caritate.A cauta ...un fel de recompensa monetara sau verbala pt. ca ai facut un bine din dragoste,deja anuleaza total ce ai facut.
Devine o flatare a egoului.
Nu stiu ce virsta ai,dar din textele tale banuiesc ca esti f. tinara,poate la liceu chiar,e o virsta si te rog iarta-ma ca spun asta,cam ingrata si care e si normal sa fie asa,si eu am trecut prin ea si multi altii,dar poate gresesc virsta ta si atunci iarta-ma din nou,imi pari o persoana visatoare si inteligenta si e perfect OK with me!!!
Orice virsta ai avea NU are importanta,eu si la 48 ani ce am , tot visator si idealist am ramas,daca nu chiar mai rau ca un baby.
Firea omului se schimba dar in esenta nu prea mult,tot adolescenti vom ramine pina la moarte.

Iubirea la timpurile lui Shakespeare este idealista,dar oare nu am trecut toti prin ea?Cineva trebuia sa puna in scris sentimentele noastre sa ne descoperim sau re-descoperim.
Imi aduc aminte acum de iubiri trecute prin care am trecut si le privesc in mine cu nostalgie dar azi e prezentul si iubesc sotia mea f. mult si ea la fel pe mine,poate ea chiar mai mult.
Dar crede-ma ca de multe ori ma intreb daca sint real capabil de a iubi cu adevarat,ceva lipseste si deseori ma gindesc ca nu-s in stare de a iubi.
Mi se pare f. greu sa inteleg inca acest sentiment in reala lui forta si a-l descrie e si mai dificil,eu cred ca nu-s capabil de a iubi cu adevarat.
Nu ma intelege gresit,o iubesc mult pe Marilyn si mi-as da viata in orice secunda pt. ea,dar nu stiu cum sa iubesc cu adevarat,mi se pare mereu ca nu pot fi in stare.
A iubi desigur inseamna a te sacrifica si a uita de tine pt. cea(l)drag(a) tie,dar
pt. mine personal inca NU stiu real sa iubesc.

Incerc sa iubesc pe Dumnezeu,dar la fel nu ma simt in stare,pt. mine a spune ca iubesti nu e de ajuns si nici a face ceva extraordinar,sau eroic nu e reala iubire ce o caut,dar stiu ca ea exista pt. ca sufletul imi spune asta dar nu-s pregatit inca pt. ea.
Cred in iubire,in realitate de m-ai vedea par un tough guy,genul de bouncers
in baruri care bat pe cei ce produc necazuri si ii dau afara in suturi,in fapt nu-s prea departe ca fizic(am mai slabit insa)de Tony Soprano.
Si totusi iti spun ca ...imi dau lacrimi la filme de dragoste si drama.
Marilyn m-a schimbat f. mult de cind sintem impreuna din 1989 si casatoriti in 1990.
Si totusi nu stiu daca eu iti pot da un raspuns la subiectul tau...
Eu cred ca iubirea este totul in creatie si chiar daca sintem plini de ego si ipocrizie,trebuie sa o gasim nu doar in noi ci in tot ce ne inconjoara,de la firul ierbii la om si sa mai uitam de noi insine cind facem asta;daca nu vom da peste ea,cel putin vom fi mai aproape de noi insine caci in final iubirea ne leaga pe toti indiferent de culoare,natie ori sex sau religie.
Cred in iubire si dragoste,ea exista!

LOVE&PEACE,
Ozzy

eu nu cred in casatorie eu cred doar in iubire !!!!!!!!!!casatoria este inamicul iubirii !!!!!nu exista persoana ideala pt o casatorie pt ca in decursul vietii te indragostesti de atitea ori!!!!!!!!oamenii nu sunt inca pregatiti sau facuti pentru casatorie pt ca ea distruge toata frumusetea iubirii.oamenii sunt fericiti atunci cind sunt liberi ,atunci cind iubesc neconditionat si eu cred ca in viitor nici nu vor mai exista casatorii .nu exista unicul care te poate face fericita pt fiecare barbat iubeste diferit si daruieste diferit !!!!linga un barbat te simti bine o perioada ,doar la inceput atunci cind e indragostit de tine si nu stie ce sa faca ca sa te cucereasca dar dupa ce ai devenit a lui deja nu mai gaseste nimic interesant la tine si porneste in cucerirea altor "cetati"si pot spune ca si noi femeile la fel facem cautam o viata intreaga iubirea si citeodata nici macar nu ne dam seama ca ea de fapt se afla linga noi dar nu am avut ochi sa o vedem nici inima sa o　simtim .si vreau sa intilnesc macar un om care sa-mi spuna ca e fericit dupa casatorie macar unul !!!!!!!!nu cred ca exista asa ceva!!!!!!!!

....Trebuie sa incep cu o usoara doza de pesimism si fara sa vreau sant de acord cu Eminescu....iubirea nu exista!!!!! In opinia unora dintre noi iubirea ar trebui sa fie o "stiinta" exacta...dupa care sa ne putem ghida in viata,cu "teoremele" si "definitiile" ei..... Dar asa ceva nu exista...si de aceea nu cred ca a putut fi demonstrat sau "tradus" niciodata.....Dar ne putem rezuma sa-l definim doar un SENTIMENT pe care fiecare il percepe in felul sau si incearca sa si-l explice totodata...fara prea multe sanse de izbanda,din pacate.... In opinia mea cred ca e un "rau necesar".....dar trebuie sa avem "grija" pe cine alegem sa "impartim" acest minunat sentiment......Cineva asemuia iubirea cu un fluviu la care toti avem acces,atat sa ne "adapam" atunci cand ne este sete,dar sa ne si "scaldam" atunci cand simtim nevoia.......nimic rau pana aici......dar a uitat sa spuna ca mai exista si posibilitatea de innec......

nu dragostea ucide, chiar daca in iubire nu exista mila!
e prea mic sufletul s-o primeasca, uneori ... si din asta se moare!

Pseudo-dragostea prin Internet reprezinta o ultima alternativa atunci cand dragostea nu poate fi infaptuibila pe "cai naturale". E un artificiu care pe mine sincera sa fiu ma ajuta sa nu ma simt singura de tot...deci tot singura sunt. De ce acest tip de iubire nu exista in tratatele de specialitate? Pentru ca pererea colectiva opineaza in stereotipii de genul "Ochii care nu se vad se uita" sau in termenii sintagmei de "relatie la distanta", pe care prea putini o privesc cu ochi buni. Consolarea servita fetelor batrane se concretizeaza in vestita fraza "ce-i al tau e pus deoparte"...ce se intampla atunci cand ce-i al tau e pus DEPARTE? sau cel putin te autosugestionezi ca asa ar sta lucrurile...
Cel mai amuzant este ca tramele iubirii firesti, sunt imprumutate de a aceleia inlesnite de fibrele optice: lipsa unui raspuns la mail-uri insinueaza neglijarea, violarea corespondentei electronice a iubitei sau a altor corespondenti ai sai e sinonima crizelor de gelozie...
O victima a asa-zisei iubiri prin Internet
Lizuca

Pasagerule,

Este una din putinele ocazii cind iti dau dreptate.... Ar trebui sa celebram... HAHAHAHAHAHA...

***m-a amuzat morala acesteia... o aluzie la cei care, inchipuindu-si ca (,) casatoria e un fel de reteta universala pentru fericire, ajung sa inteleaga ce inseamna adevarata fericire doar in momentul in care au... pierdut-o...)...***

Pentru cineva ca mine care timp de 20 de ani a trait intr-o "minciuna sentimentala" ... revelatia din morala de mai sus imi rascoleste amintiri nu tocmai placute.

Ca multi dintre tinerii romani m-am casatori inca din facultate cu o colega de an pe care o cunosteam de citiva ani buni.
Am avut repede un copil (baiat) pe care l-am adorat, si pe care il ador, si am inceract sa fiu un tata si un sot ideal. Am muncit pina la 20 de ore pe zi sa fiu sigur ca familiei mele (sotia si copilul) nu le lipseste nimic si au tot ce si-au putut dorit.
Din intimplare sau noroc, munca intotdeauna mi-a fost rasplatita si am avansat destul de frumos in cariera. Lucru pentru care ar fi trebuit sa fie mindra de mine si ma ma incurajeze. Dar nu a fost asa...

Am emigrat in Australia si am luat din nou totul de la zero.
Am muncit din nou la fel ca si mai inainte si munca mi-a fost rasplatita si mai bine. Am ajuns unde poate nici 5% din emigranti nu reusesc sa ajunga din punct de vedere al carierei... Dar, cind baiatul nostru a implinit 18 ani, sotia s-a decis sa divorteze pe motiv ca nu ma iubeste si ca nu m-a iubit nicodata...
Am fost foarte ranit. Nu din cauza ca pierdeam ceva ce de fapt nu avusesem niciodata ci pentru minciuna in care traisem timp de 20 de ani...

Nici macar nu am incercat sa sa o fac sa-si schimbe gindul. Ce mai puteam sa mai fac? Sa o urasc? Sa-mi fie mila de ea? Eu cel putin am trait cu o iluzie de fericre... Dar ea?... Ea a fost o nefericita!
Nu i-am reprosat si nu mi-a reprosat nimic. Ne-am despartit in bune conditii.

Abia dupa ce m-am trezit din "visul unei nopti de vara" mi-am dat seama ca in viata sint multe lucruri de care sa te bucuri si chiar daca viata iti inchide o usa... sint multe alte ferestre spre fericire.

Nu sint genul de singuratic. Acum am o familie noua. Si sint mai fericit decit am fost vreodata. Iubesc viata si incerc sa-i fac fericiti pe cei din preajma mea.

De aceea comentam si la subiectul "Pina cind sa lupti pentru iubire" ca daca iubirea nu exista nu o poti fabrica si nici nu o dobindesti prin lupta.

Si femeile si barbarbatii au dreprul la fericire. Numai ca de multe ori sintem egoisti, ne multumim sa fim fericiti fara sa ne intrebam daca si celalat partener este la fel de fericit.

"Si daca ramuri bat in geam...
De ce nu tai copacul..."

numa' ca: multi oameni nu stiu sa diferentieze 'iubirea' de 'dorinta de iubire'.
vrem asa de mult sa iubim incat nu mai conteaza nici daca sentimentul e reciproc si nici macar daca obiectul iubirii noastre exista-n timp real.

eu stiu pe cineva care, desi e mereu umilit (fizic si verbal) de celalat, continua sa-i telefoneze, sa-l caute, sa-i aduca daruri, imaginandu-si o 'legatura' care n-a existat niciodata.
are poze pe noptiera cu ei doi, surprinsi din greseala, impreuna, la o nunta: nu cred ca exista ceva mai de pret ca fotografia aia!
nu exista cuvinte care s-o determine sa renunte la vis.
celalalt e mai mult decat terorizat si-a facut aproape orice s-o lamureasca.
s-a ajuns chiar la politie ...

Cred ca in iubire nu exista greseli.