comentarii

iubire si mindrie


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
si-acu' morala - de nasi la: 29/10/2004 01:18:35
(la: Conflictul in Cafenea. Va rog sa ma ajutati!)
mai, pasagerule, am bubuit de ris. nu numa' ca-i bun bancul, dar citit in contextul celor spuse la conferinta asta.... si mai si!

acuma tanti hypatia, hai sa-ti spun despre ce era vorba: in textul conferintei ai spus: "Cum credeti ca ar trebui gestionate conflictele?"
toate bune si frumoase am zice noi, insa NU CRED ca ai observat un pericol. si anume: unul linga altul cei 2 termeni pe care EU ii VAD a fi opusi. gestionare + conflict.
buuuun. ce se poate gestiona si ce nu? (sau in orice caz, se poate gestiona extrem de limitat).

gestionarea eu o vad a fi un fel de management - o stiinta predominant "exacta" in care joaca insa un rol si anumite elemente "inexacte" sau umane, nu mai stiu cum sa le spun (flerul, intuitia, ABILITATILE personale - si aici vreau sa intelegi diferenta pe care o fac intre ablilities - de cele mai multe ori innascute - si skills - care sunt dobindite, invatate). aceste elemente "inexacte" sau umane, abilitatile, joaca un rol destul de limitat in STIINTA gestionarii/ managementului unui "ceva" si tin mai mult de ARTA gestionarii.

acuma sa luam conflictul din acelasi punct de vedere. 1+1 fac de cele mai multe ori 3, 156, orice altceva decit 2. tot ce-am invatat este aruncat pe ferestra, ratiunea cu greu isi mai gaseste locul cind e vorba de conflict. si nu numai. mai avem iubirea, ura, mindria, vanitatea, etc, etc. conflictul isi face de multe ori loc intre ele. luind aceasta categorie, per total, eu spun k conflictul (pardon de kcofonie) tine de HUMAN FACTOR.

vezi tu, de aia am zis ca e un pericol. gestiunea si conflictul/ regulile si exactitatea pe care acestea o presupun vs factorul uman, acel ceva care scapa mereu printre degete. (acuma, ca prea multa seriozitate strica, stii ce s-a mai zis odata despre antitezele astea? "Army Intelligence - that's a contradiction in terms" he! he!)

si-apoi, ca s-o zic pe sleau, EU CRED ca dupa ce ai sapat groapa cu mina ta, te aruncasi singura in ea (eu asa am vazut lucrurile): "sa ajungem la acea parere unanima care sa reprezinte politica sitului fata de acest tip de interactiuni." - sau poate nu ti-ai dat seama la momentul respectiv, nu stiu, imi dau doar cu presupusu' si sper sa nu sune rautacios.
nu te critic pe tine, ca te-am vazut fata buna cu "intentii serioase". dar vreau sa aduc putina critica (sper sa fie constructiva) la teza pe care ai propus-o si critica mea poate la fel de bine sa fie gresita. tocmai de aceea tin sa precizez "EU cred", "EU vad lucrurile asa", "EU definesc astfel", "Eu, EU", - una la mina, sa nu crezi ca incerc sa te iau de motz cumva, ma iau doar de idee, si doi la mina, sa nu-mi sara TATORII in cap (aicea daca aveam emoticoane iti trinteam unu' din ala care face cu ochiu', he! he!)

ca sa revin: conflictul eu il percep ca pe ceva uman aparte, care are atitea caracteristici cit si bordeie- obiceie. conflictele, ca si oamenii, difera de la caz la caz. nu le putem baga pe toate intr-o oala - si aici ai venit si tu cu constatarile tale in ce priveste sursele de conflict, deci presupun ca in aceasta privinta suntem pe aceeasi lungime de unda..
lund in considerare ce verzi si uscate am debitat eu pina acuma, privind lucrurile din alt unghi, crezi ca se poate ajunge la ceva "unanim", fie acel ceva chiar si o parere?
ai zis tu bine, "La urma urmei, suntem o comunitate." dar comunitatea e formata din multimea indivizilor - fiecare cu ale lui. cind intre indivizi exista diferente comunitatea este vie, vibranta, chiar si cu conflictele ei, cind diferentele sunt acoperite, devine stagnanta, chiar daca mai traieste. si cum o dai cum o intorci, comunitatea este si ea aparte, si singurele ocazii in care am vazut indivizii dintr-o comunitate sa faca front comun, a fost atunci cind comunitatea in sine este atacata (cazuri de razboi, sau manifestari extremiste, etc, la asta ma refer) dar chiar si atunci exista "dezertori" - iti amintesti povestea soldatelului bezmetic cu juma' de norma si-a lui Absalom?

uite de aia nu prea vad eu cum se va ajunge la o parere unanima, mai ales in "gestionarea conflictelor".
dar asta nu inseamna ca ideea ta este buna de aruncat la gunoi. nu! asa ar face un TATOR. insa este un foarte bun punct de plecare, mai ales dupa tot ce s-a scris, si dupa toate ideile pe care le-a avut fiecare, am putea duce dezbaterea la alt nivel. eu cred ca daca nu se poate ca un lucru sa fie perfect (ne impiedica natura acelui lucru) nu ne poate opri nimeni insa, in incercarea de a-l "imbunatati".
ce zici "coana preoteasa" (wink, wink, iti fac cu ochiul), merita sa incercam sa abordam conflicete si in acest mod?
Iubirea - de alexa_alexis la: 04/10/2005 22:35:35
(la: Marea Iubire / Marele Esec?)
Intotdeauna intre el si ea trebuie sá apará aceea magie:cind te vezi, cind te tii de miná sau cind vorbesti,care dacá nu este,sau nu apare nu are relatia nici un rost.Cind iubesti nu existá orgoliu,nici mindrie si niciodatá sá nu-ti pará ráu,dacá ai iubit pe cineva cu adevárat.Si dacá totul se terminá,fárá sá vrei gindeste-te:Si miine e o zi.Niciodatá nu stii dacá a fost marea ta iubire...piná nu ajungi sá iubesti din nou.Dar piná atunci trebuie sá te eliberezi de ceea cea fost,chiar dacá e cumplit si iti vine sá urlii.Si miine e o zi si de fapt viata e frumoasá si am putea trái atit de fericiti,dacá n-ar exista atita falsitate,invidie,ráutate...
iubirea - de (anonim) la: 13/09/2003 19:11:36
(la: Se poate trai fara iubire?)
ce inseamna pt voi iubirea? pt mine durere sufleteasca in primul rand dar si o caldura sufleteasca si spirituala care-ti da putere in sine atunci cand ai nevoie(doar atunci cand esti iubit).ce parere aveti voi despres asta?
Se poate trai fara iubire? - de (anonim) la: 15/09/2003 01:35:13
(la: Se poate trai fara iubire?)
Nu stiu, caci n-am ajuns sa traiesc fara iubire (sa iubesc si/sau sa fiu iubita). Mi-as putea imagina cum ar fi? Poate, dar nu vreau sa ma gindesc, caci nu e ceva placut (sunt o optimista, vezi)
iubirea - de (anonim) la: 15/09/2003 17:42:19
(la: Se poate trai fara iubire?)
tocmai descopar ca imi este fantastic de bine si de suficient numai sa iubesc desi sunt iubita la fel de mult..e incredibil stiu dar numai iubirea mea imi e de ajuns... habar n-am ce mi se intampla dar daca asta e iubirea atunic toti prietenii mei care sunt indragostiti habar nu au despre ce vorbesc...sau poate asa trebuie sa fie...diferit
Putem trai si fara iubire. At - de nadia la: 16/09/2003 11:59:07
(la: Se poate trai fara iubire?)
Putem trai si fara iubire. Atata timp cat intr-o relatie exista respect si intelegere, n-avem nevoie de iubire. Iubirea nu aduce altceva decat suferinta... intr-un final; pentru ca mai devreme sau mai tarziu va fi un final... nimic nu dureaza o vesnicie. Dar daca avem respect, ajunge sa fim impacati cu noi insine. Ma intrebi cum ramane cu fericirea? Eu te intreb ce e exact fericirea? Nu exista fericire, atata timp cat exista valori "materiale" in lume. Si astea vor exista intotdeauna. Asa ca va sfatuiesc sa gasiti pe cineva care sa va respecte si sa inteleaga ce aveti nevoie si nu doar atat, dar sa-i si pese si daca simti acelasi lucru, e OK.
"cine n-are nici un dor, lele, traieste pe lume usor, ba" - de (anonim) la: 18/09/2003 20:59:34
(la: Prejudecata despre cuvantul "dor")
De multe ori am fost intrebat if I miss my country, sau if I long for my friends, sau if I wish to go back. Raspunsul meu a fost intotdeauna No. Si totusi, si atunci si intotdeauna mi-a fost dor de tara unde m-am nascut, de prieteni.
Profesorii nostri se referau la folosinta cuvintul “dor” in folclorul si literatura romana. Gasiti un singur cuvint in alt grai, care sa-l inlocuiasca, spre satisfactia tuturor, in totalitatea sensurile intilnite la noi.

Dorul, ca si iubirea sint greu de definit. De mii de ani poeti si scriitori incearca s-o faca, spre delectarea noastra.
“Mi-a plecat mindra de luni, mi-a lasat dorul prin pruni si dragostea prin aluni.”

Iata cum am distrus toata “poezia” mesajului meu anterior, …da, cel cu fasolea.
Se poate trai fara iubire? - de (anonim) la: 25/09/2003 04:34:18
(la: Se poate trai fara iubire?)
Nu, sigur ca nu....altfel te amagesti ca ai lucruri importante
de facut, ca n-ai timp de iubire, de sentimente, te minti pe tine insuti, dar la un moment dat ne intoarcem la inceputurile fiintei noastre si descoperim ca in fond trebuintele ar fi cam aceleasi, cele de baza, e doar un pic de mai multa spoiala, cumva o alta cultura, civilizatie - lucruri inventate tot de noi - dar stii undeva in adincuri ca motorul tuturor lucrurilor este iubirea. Nu filozofez acum despre iubire, depsre ce inseamna sa fii indragostit, sau sa iubesti - un om, o carte, cuvintul e aproape automat folosit....ma gindesc la dragostea aceea frumoasa, la acel sentiment frumos si cald dintre oameni...si sigur exista, chiar daca nu e usor de gasit, Dar inveti la un moment dat sa pretuiesti fiecare clipa de iubire, fiecare zimbet si preaplin al sufletului. Cam atit azi. Nu va lasati pacaliti de motivatii si teluri mai mult sau mai putin reale chiar daca traim intr-un secol al tehnicii, stressului si al depresiilor. Viata aia adevarata, frumoasa sta in simplitatea si bucuria clipelor.
Iar parasit cu adevarat poate ca nu esti niciodata. Poate de cel pe care l-ai iubit, sau il iubesti, dar atunci ceva nu a fost adevarat...n-ai vazut adevarul, te-ai amagit.....e frumos sa visezi dar uneori e si durerors.....asa ca cu sperante, zimbete si incredere in tine si Dumnezeu mergi inainte pe drumul existentei tale. Si chiar daca e toamna, si poate melancolie, nu uita sa zimesti, face si iti face bine. Asta este pt "ratusca"....nu ca sfat ci asa ca un gind sincer exprimat.
Yra65

Poate pe alta data.....nu pot spune ca viata mi-a adus in cale numai bucurii, dar din durere si suferinta, dupa caderi, dupa abisuri, am regasit calea spre lumina, am invatat sa ma cunosc, incetul cu incetul si sa iubesc.
Antoine de Saint Exupery spune ceva de genul-cine iubeste oamenii, semenii, iubeste cu mult mai mult decit cei ce se inchid in iubirea lor de cuplu,cam asa e ideea - sigur ca nu e citat - si ceva de genul iubirea care se roaga e frumoasa, cea care implora e dezgustatoare....asa ca in viata asta tumultoasa, de zi cu zi, fiecare se teme de ceva sau doreste ceva, fiecare cauta un sens al existentei sale mai mult sau mai putin constient, dar daca dragoste nu e nimic nu e.....asa ca sa fiti iubiti!!!! si sa iubiti!
si iubirea unde e? - de (anonim) la: 09/10/2003 07:03:12
(la: "As vrea sa joc")
si iubirea unde e?
#950 (raspuns la: #933) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ce-ti doresc eu tie, dulce Românie - de JCC la: 13/10/2003 14:27:36
(la: Cele mai frumoase poezii)
Ce-ti doresc eu tie, dulce Românie

Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie,
Tara mea de glorii, tara mea de dor?
Bratele nervoase, arma de tarie,
La trecutu-ti mare, mare viitor!
Fiarba vinu-n cupe, spumege pocalul,
Daca fiii-ti mindri aste le nutresc;
Căci ramine stinca, desi moare valul,
Dulce Romanie, asta ti-o doresc.

Vis de razbunare negru ca mormintul
Spada ta de sânge dusman fumegind,
Si deasupra idrei fluture ca vintul
Visul tau de glorii falnic triumfind,
Spuna lumii large steaguri tricolore,
Spuna ce-i poporul mare, romanesc,
Când s-aprinde sacru candida-i vilvoare,
Dulce Romanie, asta ti-o doresc.

Ingerul iubirii, ingerul de pace,
Pe altarul Vestei tainic surizind,
Ce pe Marte-n glorii să orbeasca-l face,
Când cu lampa-i zboara lumea luminind,
El pe sinu-ti vergin inca să coboare,
Guste fericirea raiului ceresc,
Tu il stringe-n brate, tu îi fă altare,
Dulce Romanie, asta ti-o doresc.

Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie,
Tinara mireasa, mama cu amor!
Fiii tai traiasca numai în fratie
Ca a noptii stele, ca a zilei zori,
Viata în vecie, glorii, bucurie,
Arme cu tarie, suflet romanesc,
Vis de vitejie, fala si mindrie,
Dulce Romanie, asta ti-o doresc!

Eminescu
CONSIDERA O MINDRIE - de bobu la: 02/11/2003 22:40:23
(la: Cei din occident, va invatati copiii romaneste ?)
ARATALE CA E O MINDRIE SA VORBESTI ROMANESTE.NU SE PUNE PROBLEMA UNDE LOCUIESTI SAU UNDE ESTI NASCUT.PENTRU ASTA VEZI EXEMPLUL EVREILOR CARE PROBABIL DE SUTE DE ANI NU STAU IN ISRAEL,DAR TOTUSI VORBESC EBRAICA.LUATI EXEMPLUL LOR CA ASA PUTEM DEVENI SI NOI PUTERNICI SI CU ADEVARATI BOGATI.MULTA MINDRIE!
putem trai si fara iubire - de (anonim) la: 07/11/2003 09:45:32
(la: Se poate trai fara iubire?)
Atata timp cat intr-o relatie exista respect si intelegere,n-avem nevoie de iubire ....e adevarat,dar pana cand?Va exista un moment in care vei avea nostalgia unei iubirii adevarate....nu crezi?
#3587 (raspuns la: #274) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
MIHAI EMINESCU - Ce-ti doresc eu tie, dulce Românie - de Catalina Bader la: 08/11/2003 06:39:48
(la: ROMANIA)
Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie,
Tara mea de glorii, tara mea de dor?
Bratele nervoase, arma de tarie,
La trecutu-ti mare, mare viitor!
Fiarba vinu-n cupe, spumege pocalul,
Daca fiii-ti mindri aste le nutresc;
Căci ramine stinca, desi moare valul,
Dulce Romanie, asta ti-o doresc.

Vis de razbunare negru ca mormintul
Spada ta de sânge dusman fumegind,
Si deasupra idrei fluture ca vintul
Visul tau de glorii falnic triumfind,
Spuna lumii large steaguri tricolore,
Spuna ce-i poporul mare, romanesc,
Când s-aprinde sacru candida-i vilvoare,
Dulce Romanie, asta ti-o doresc.

Ingerul iubirii, ingerul de pace,
Pe altarul Vestei tainic surizind,
Ce pe Marte-n glorii să orbeasca-l face,
Când cu lampa-i zboara lumea luminind,
El pe sinu-ti vergin inca să coboare,
Guste fericirea raiului ceresc,
Tu il stringe-n brate, tu îi fă altare,
Dulce Romanie, asta ti-o doresc.

Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie,
Tinara mireasa, mama cu amor!
Fiii tai traiasca numai în fratie
Ca a noptii stele, ca a zilei zori,
Viata în vecie, glorii, bucurie,
Arme cu tarie, suflet romanesc,
Vis de vitejie, fala si mindrie,
Dulce Romanie, asta ti-o doresc!
#3709 (raspuns la: #3693) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Te intreb : - de LMMagain la: 18/11/2003 13:03:42
(la: Parinte pentru prima oara)
Ai numai baietelul pe care de curind l-ai avut in vizita si care a plecat iar in Rominia?
Se aude dor in cuvintele tale... Indraznesc sa ma intreb de ce nu il tii cu tine.... Este mare lucru sa IL CRESTI TU, caci cu fiecare zi ce creste linga tine creste neasamanata iubire de mama si cu nimic comparabila relatie cu copilul tau. Mai ales daca este baiat.
Cu cit este mai mult cu tine cu atit mai mult devii MAMA lui.
Vezi tu, anumite imprejurari in viata mea m-au tinut departe de fiul meu citeva luni, poate opt. Vinovatia pe care am simtit-o toate acele luni si dupa aceea pentru timpul din viata lui pe care eu l-am pierdut, nu am sa o uit niciodata. Si cind ne-am reunit si l-am avut iar cu mine,am simtit de parca era o groapa intre noi pe care trebuia sa o umplu si speram ca o voi umple...

Imi amintesc ce am simtit prima data,ca mama, un sentiment imens de usurare si mindrie, simteam ca iubesc pe toata lumea si ca m-am renascut si mai plina de viata si energie de cum fusesem...
Asta a fost prima data.
A doua oara, a fost altfel...M-am uitat curioasa si cu suspiciune sa vad la ce am dat viata...si am respirat usurata cind o asistenta a zis `` o fetita, frumoasa`´, si atunci am inceput sa o iubesc...:))
Sigur primele momente cind ne recunoastem parinti sint extrem de importante si simbolice, dar importanta noastra in viata lor creste cu fiecare moment dupa aceea...
Denis de Rougemont - Iubirea - de core la: 24/12/2003 09:57:27
(la: Care sunt ultimele 5 carti pe care le-ati citit?)
Denis de Rougemont - Iubirea si Occidentul
Tocqueville - Democracy in America (la a doua lectura)
Paul Auster - Timbuktu, Mr. Vertigo
Tolkien - Lord of The Ring
si acuma citesc The Hobbit tot de Tolkien :)
dupa care vreau sa recitesc Darul lui Humboldt de Saul Below pe care dealtfel am si inceput-o in paralel cu LOR.

Ariel, ma bucur pentru tine si Daniel Martin, superba lectura... :)
Mindrie - de iasomie la: 10/02/2004 03:22:50
(la: Romani in strainatate)
Eu prefer sa fiu minrda nu de ceea ce sint, dar de ceea ce fac, dar ai dreptate ca fiecare gaseste un motv de mindrie. :))))
#9300 (raspuns la: #9287) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Iubirea si cautarea adevarului - de ionel la: 22/03/2004 15:25:23
(la: Nevoia de oameni)
Agreez oarecum cu eseul tau, dar consider ca ai uitat sa mentionezi un lucru important si anume ca unii incearca sa transcendeze natura lor umana, si in unele cazuri chiar atractia asta instinctuala fata de aproape (ex. calugarii, ascetii). Transcendenta nu este neaparat opusa iubirii aproapelui, putand fi chiar ortogonala sau suprapusa, dar poate fi coplesitoare si mult mai benefica decat orice iubire pamanteasca.

Unii cauta transcendenta in religie si putini o gasesc. Altii o cauta in cultul adevarului (daca poate fi numit astfel), sau/si in deconstructia miniciunilor ce ne invaluiesc de la nastere. Care este adevarul despre om si rolul lui in univers? Asta este ceva ce iti poate usor consuma viata. Setea de cunoastere e o iubire a adevarului, iubirea omului ca idee nu ca intruchiparea defecta ce este.

La urma urmei, iubirea pamanteasca si nevoia de oameni sunt foarte probabil la randul lor doar paleative, recunosc mult mai presus decat consumerismul sau adictia de putere.
Iubire ca iubire... - de Tombola la: 23/03/2004 12:32:03
(la: Nevoia de oameni)
...iubire ca iubire dar ca sa ne incredintam ficele si fiii unui cretin schizoid care se auto-intituleaza "guru" dar nu a terminat nici macar liceeul si cu antecedente penale de pornograf inca de pe timpul regimului "soimului carpatin" asta inseamna ca nu mai avem nici cel mai mic simt de discernamint ramas in noi sau de bun simt.
Valabil si pentru fraierii sau "adeptii" acestui excroc.

Andre Morariu
#12693 (raspuns la: #12590) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
viata ...,ca DESTIN intr-o IUBIRE PURA(continuare) - de DESTIN la: 03/05/2004 19:24:24
(la: VIATA..., CA DESTIN INTR-O IUBIRE PURA)
...Imi zboara gandul la templele unor vremuri apuse de mult...la semnificatia lor,la zeitatea inchisa in semn de pretuire...
Imi imaginez un TEMPLU AL ZILELOR NOASTRE,in care nu zeul sa fie semnificantul ci niste personaje metaforice:GENEROZITATEA si DARUIREA,DRAGOSTEA si LOIALITATEA,RESPECTUL si ADEVARUL...Ar trebuii ca omenirea sa le ridice - daca nu temple,atunci - simboluri satuare;nu sa li se inchine dar sa li se aplece cu credinta adanca.Cu siguranta lumea ar capata o alta calitate..."gazduind" IUBIRE PURA in eternitate.Astazi ,semenii nostri- mahniti de neincredere sunt reticienti in fata adevarului,a iubirii autentice...fiinta telurica si calda, prin minte inima si trup ador imensa necesitate ...IUBIREA PURA...
viaţa..., ca DESTIN într-o IUBIRE PURA - de LudmilaClaudia la: 04/05/2004 03:23:32
(la: VIATA..., CA DESTIN INTR-O IUBIRE PURA)
Câtă profunzime, câtă frumuseţe şi câtă dreptate ai , prin ceea ce ai scris, din punctul meu de vedere.
" viaţa ..., ca DESTIN într-o IUBIRE PURA " , cred că este , unul din cele
mai " bogate " daruri primite de la Dumnezeu . Câtă consistenţă ,semnificaţie pot cuprinte în ele aceste cuvinte, poate că numai aşa ne putem considera fiinţele Universului, dincolo de spaţiu şi timp.
#14958 (raspuns la: #14944) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...