comentarii

iubirea ajunge


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
jeniffer - de ana si maria la: 25/05/2006 21:01:35
(la: DUMNEZEUL DUMNEZEULUI - MINTEA OMULUI)
nu am nevoie sa stiu (nu stiu de ce s-a creat impresia asta)....daca ar fi sa ne intrebam cine l-a creat pe Dumnezeu, am merge mai departe si ne-am intreba cine l-a creat pe acel ceva care l-a creat pe Dumnezeu si tot asa mai departe pana cand undeva va trebui sa ne oprim...dar unde?....cine e Creatorul suprem a tot ce e creat?...o forta divina tot exista.....ar fi culmea sa spunem ca omul le-a creat pe toate, nu e el centrul universului (fiindca mai sunt si alte forme de existenta in univers)....deci, indiferent cine e pt voi acel Ceva care le-a creat pe toate un lucru e sigur:exista o cauza si un efect conform principiului cauzalitatii....si cauza pe care o stim noi e Dumnezeu care ni s-a revelat, care e mai presus de toate, nu e creat, nu are inceput, nici sfarsit, exista din vesnicie in forma Sa treimica...El e cel de la care porneste totul, Cel care nu e creat de nimeni, El fiind capul creatiei...e punctul de la care "misca" totul (conform principiului care sustine ca exista un punct final in univers de la care porneste totul)...sunt argumente destule, nu ma pun acuma sa le spun pe toate...e greu de inteles si de cunoscut in adevar taina existentei lui Dumnezeu si nu vom putea niciodata sa cunoastem in deplinatate aceasta taina fiindca suntem creaturi, nu creatori!....asta nu inseamna ca nu putem aspira spre cunoastere, cu cat cunoastem mai mult, cu atat suntem mai aproape de divinitate....si dupa cum spunea Blaga, calea spre cunoastere e numai iubirea :)....prin iubire ajungi sa cunosti, sa intelegi....:)

"Lumina fie-ti calea
Si sufletul Iubire,
De acum inainte
Traieste-n Fericire!"
#123920 (raspuns la: #123785) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
precizari privind stiinta si religia - de casandra_radu la: 18/07/2006 08:53:41
(la: Ce este chestia aia numita stiinta?)
Religia autentica nu este o dogma, nu este o scriptura, nu este un ritual. Toate acestea sunt lucruri exterioare si nu are importanta daca faci un anumit ritual. Bunaoara, cum aminteam intr-un forum, putem sta cu totii 6 ani sub un copac precum Buddha dar nu ne vom ilumina in mod cert. Nu conteaza ceea ce faci. Conteaza cum faci. Conteaza ceea ce este in interior, evolutia interioara. Oricine poate actiona precum un iluminat, dar nu se va ilumina. Oricat am posti, oricat ne-am tortura, oricat am ajuta efectiv pe altii. Dar in sufletul nostru suntem aceeasi oameni! Sau putem merge pe Himalaya si sa renuntam la aceasta lume. Ca suntem la piata sau pe Everest suntem aceeasi oameni, cu aceleasi dorinte, cu aceleasi neimpliniri. Vorba lui Osho - "ba mai si strici frumusetea muntelui cu mintea aia proasta".
Religia autentica este sinonima cu spiritualitatea si nu este nici crestina, nici de sorginte orientala. Acestea sunt toate creatiile mintii umane.
Religia autentica este un mister, este o stare, asa ca si iubirea... Prin iubirea ajungi sa cunosti, prin religie ajungi sa cunosti..insa intr-un alt plan, intr-un plan al inaltimilor si adancimilor. Metoda stiintei de a cunoaste adevarul lucreaza intr-un alt plan - in planul orizontal, in planul fizic, de aceea ea foloseste metode, tehnici, dovezi - pentru a demonstra adevarul.
In plan vertical, adevarul nu are nevoie de dovezi, adevarul este.
Fara a se dori o precizare exhaustiva, astept cu interes parerile voastre.
De ce credeti in Dumnezeu? - de Motzoc la: 17/09/2006 16:18:12
(la: de ce credeti in dumnezeu?)
1.IL poti cauta o viata intreaga prin propriile capacitati,prin toate "ustensilele" trupesti (gandire,logica...), dar daca noi nu cunoastem nici acum, capacitatea omului, nu-L vom cunoaste nici pe EL...
totusi, scormonind stiintele si propriile ganduri,se poate ajunge la un moment de "pauza" in care sa poti avea satisfactia de a "prinde adevarul de picior" insa ac. satisfactie este frivola intr-un final...
2.Il poti "simti".Dar atunci sa-i ramai fidel.

Nu am nevoie sa stiu,....daca ar fi sa ne intrebam cine l-a creat pe Dumnezeu, am merge mai departe si ne-am intreba cine l-a creat pe acel ceva care l-a creat pe Dumnezeu si tot asa mai departe pana cand undeva va trebui sa ne oprim...dar unde?....cine e Creatorul suprem a tot ce e creat?...o forta divina tot exista.....ar fi culmea sa spunem ca omul le-a creat pe toate, nu e el centrul universului (fiindca mai sunt si alte forme de existenta in univers)....deci, indiferent cine e pt voi acel Ceva care le-a creat pe toate un lucru e sigur:exista o cauza si un efect conform principiului cauzalitatii....si cauza pe care o stim noi e Dumnezeu care ni s-a revelat, care e mai presus de toate, nu e creat, nu are inceput, nici sfarsit, exista din vesnicie in forma Sa treimica...El e cel de la care porneste totul, Cel care nu e creat de nimeni, El fiind capul creatiei...e punctul de la care "misca" totul (conform principiului care sustine ca exista un punct final in univers de la care porneste totul)...sunt argumente destule, nu ma pun acuma sa le spun pe toate...e greu de inteles si de cunoscut in adevar taina existentei lui Dumnezeu si nu vom putea niciodata sa cunoastem in deplinatate aceasta taina fiindca suntem creaturi, nu creatori!....asta nu inseamna ca nu putem aspira spre cunoastere, cu cat cunoastem mai mult, cu atat suntem mai aproape de divinitate....si dupa cum spunea Blaga, calea spre cunoastere e numai iubirea ....prin iubire ajungi sa cunosti, sa intelegi....

"Lumina fie-ti calea
Si sufletul Iubire,
De acum inainte
Traieste-n Fericire!"
atac parat - de sarabi la: 13/07/2007 23:16:13
(la: primele iubiri infloresc si a doua oara)
abia daca as incepe sa spun ce ma framanta, as devia de la subiect...in schimb, intervetia ta incita la confesiuni...nu am personal nelinisti pe subiectul asta, dar, daca e sa-mi spun parerea, iata: o iubire ajunge in faza de 'suspendare' nu numai din cauze independate de cei doi, iar la reluarea ei, chiar daca varsta si perspectiva sunt altele, se poate ajunge la acelasi impas...din aceleasi motive
#215833 (raspuns la: #215644) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
e de 25....... - de cosmacpan la: 25/10/2007 10:01:31 Modificat la: 25/10/2007 10:07:45
(la: Lecţie de Etică şi Critică Literară)
A plecat un tren din gara si cu el inima mea.....tra..la..la..la

Plecare sau aplecare?

"te iubesc mult
la fel ca si la inceput"

in acest caz, cand materia este vorba de aceeasi cantitate de iubire putem sa spunem ce avem de-a face cu un continuum, si daca se aplica teorema dezvoltata sau restransa a relatitivitatii iubirii ajungem in imposibilitatea de a mai descoperi care este inceputul si care este continuumul, ca totul pare ca semnul sarpelui care-si inghite coata, mancandu-se pana ce nu mai are ce manca, dupa care zace sa digere si uita asa piere.....

"dat tu ma dai uitarii"

Si uitarea mama rea, vai de ziulica mea, ca e ziua ca si anu' si mai am de asteptat pan' sorocu si blestemul, se gasesc sa faca plenul.....lasand vrajeala la o parte se poate descoperi aici o parte din preceptul "Daruind vei dobandi" caci ea te-a daruit (uitarii) pentru a te dobandi (la altar, cu verigheta si pentru toata viata).

"pleci de langa mine
in tari straine"

aici putem vorbi de teoria jugularei intregi sau de malnutritia celui ce da o fuga sa manance o capsuna din insoritele campii andaluze, cand prin taierea liniei orizontului rezulta sensul si directia de miscare a celui a....plecat.

"zbori pe oceane "

Miracole moderne, caci atentie, nu se specifica daca e vorba despre modernul zbor cu hidroavionul, cu avionul bimotor, cu skyjet sau cum Dumnezeu s-o chema barcile alea zburatoare cu perne de aer dar cert e ca poate fi vorba chiar de mersul pe ape, caci daca ai credinta si vrei, POTI.

"si eu te doresc langa mine. "

ce poate fi mai frumos decat dorintza care poate da nastere atat la cosmaruri (caci visul ratiunii naste monstri) cat si la dulci visari paradisiace (a se aminti de visul mahomedanilor de a ajunge in raiul plin de fecioare virgine printre muntii de pilaf si sugiuc).

"ma consum "

mie mi se pare nu se putea sintetiza mai frumos, maiestuos, plenipotentiar, epoca aceasta a noastra a consumismului cand nu producem (chiar si cromozomi X si Y) decat pentru consum. eu te consum, tu ma consumi, si din aceasta consumare, rezulta.....(restul poeziei nu mai conteaza pentru interpretarea noastra).

"nu ma pot concentra
doar tu esti iubirea mea."

Marturie mai cu mana pe inima nici ca se poate si totul nu e doar un joc de cuvinte caci dupa cum se va vedea la final, toata aceasta zbate creativa este putin derutanta, demolatoare si nefragezita tocmai datorita acestui gest iresponsabil dar inexprimabil al neputintei.....

"inima se zbate
oprindu-se pe loc"

clar aici se poate observa pana unde poate duce, (sincope si defazaje perioculoase) care pun in pericol chiar viata autorului/creatorului de unde si ideea Guvernului de a silui oamenii sa faca analize anuale, tocmai pentru descoperirea unor astfel de situatzii cand o pareza se rezolva cu o proteza.....sau ma rog, dupe caz....

"te zaresc in noapte
la al iubirii foc."

efectele halucinatorii ale suferintei tanarului Werther, pot fi un bun egzemplu pedagogic, caci numai din egzemple omul invata si daca le prezentam copiilor la scoala acest aspect, cu toata suferinta si trauma suferita ei vor fi departe de a ma cadea victime acestui flagel.....

"sarutul tau il simt si acum
cand tu esti pe drum"

oare putem vorbi de teleportarea sarutului, a trairilor, a senzatiilor sau e doar vorba de o senzatie stranie de deja vu cand omul, tensionat nu mai stie ce vede, ce simte si ce face? ramane sa mai studiem fenomenul.....

"imbratisarea ta
ma indeamna sa vin in calea ta."

ce poate fi mai tandru, mai poetic, mai inaltzator decat gasirea butonului care odata apasat duce la schimbarea de registru, la motivarea omului (indiferent daca vorbim de omul vechi sau de omul nou creat, cu toata ca aceasta nuanta merita o discutie mai aprofundata) la nasterea dorintei de "mai inca" a acelui gust inefabil care .......va las sa continuati ideea ceea ce nu va fi foarte dificil, caci tairile sunt aceleasi pentru toti.....

"nu pleca! "
iata de fapt corola ce vine si inchide minunea minunilor....strigatul disperat al suferindului ce-si vrea medicamentele compensate, zvacnirea dependentului care se lupta sa-si recastige pozitia si verticalitatea, culcate la pamant de o prea jelitoare furtuna....nu pleca, cat de sfasietor poate fi acest final incandescent.....
continuare, ca primu fu prea lung :)) - de adina.petre la: 23/02/2011 14:56:44
(la: Este iubirea...o forma...)
Cele mai frecvente probleme apar din cauza ca, in teorie, lumea moderna asigura fiecaruia dreptul la implinirea prin iubire. Cu toate astea, oamenii intampina dificultati in realizarea acestei impliniri tocmai din cauza contextului social (norme, institutii, etica, morala) in care dragostea se manifesta azi. Astfel, inhibitiile, insatisfactia, contradictia, reprimarea, sublimarea, devin formele prin care iubirea ajunge sa se manifeste, in detrimentul maturizarii ei odata cu evolutia psihosexuala la stadiul de iubire genitala.

Iubirea genitala este considerata forma matura, adulta, a dragostei. Este faza de implinire a unei evolutii, presupune o relatie armonioasa intre parteneri care si-au dezvoltat, recunoscut si intrat in sex-rolurile carora apartin prin legile naturale, si anume barbatul este cel activ, cel care ofera cadrul sigur in care femeia, cea pasiva, isi poate indeplini rolul de hranitoare afectiv.
Iar aceasta necesita depasirea cu succes a unei etape de cucerire, apoia unei perioade de adaptare, in care cei doi parteneri se regleaza unul in functie de celalt, iau seama unul de dorintele celuilalt, si apoi traiesc si ei fericiti, unul in functie de celalalt.

Aici parerile psihanalitice sunt impartite, Freud concluzionand - cam trist, dupa parerea mea - ca exista "posibilitatea ca in insasi natura impulsiei sexuale ceva sa nu fie in favoarea realizarii satisfactiei depline". Si aduce ca exemplu insasi evolutia unui act sexual, in care la inceput atentia partenerilor este dedicata binelui si satisfactiei celuilalt (aparitia prelidiului, de exemplu), observandu-se ca pe masura ce se apropie de climax, cei doi parteneri sunt atrasi fiecare in matca propriei placeri, si scopul lor comun (de a duce un act sexual la bun final) redevine unul individual, fiecare dintre ei concentrandu-se mai degraba pe urmarirea principiului placerii, abandonandu-se 'promisiunii' juisantei proprii de la final.

#598789 (raspuns la: #598787) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Putem trai si fara iubire. At - de nadia la: 16/09/2003 11:59:07
(la: Se poate trai fara iubire?)
Putem trai si fara iubire. Atata timp cat intr-o relatie exista respect si intelegere, n-avem nevoie de iubire. Iubirea nu aduce altceva decat suferinta... intr-un final; pentru ca mai devreme sau mai tarziu va fi un final... nimic nu dureaza o vesnicie. Dar daca avem respect, ajunge sa fim impacati cu noi insine. Ma intrebi cum ramane cu fericirea? Eu te intreb ce e exact fericirea? Nu exista fericire, atata timp cat exista valori "materiale" in lume. Si astea vor exista intotdeauna. Asa ca va sfatuiesc sa gasiti pe cineva care sa va respecte si sa inteleaga ce aveti nevoie si nu doar atat, dar sa-i si pese si daca simti acelasi lucru, e OK.
Iubirea aproapelui - de SIMONA MARIA la: 29/06/2004 21:34:28
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
Sunt foarte elocvente exemplele pe care le dati si intr-adevar esenta crestinismului sta in cele 2 porunci primordiale,iubirea de Dumnezeu si iubirea aproapelui,pentru ca cum putem noi zice ca-l iubim pe Dumnezeu pe care nu-l vedem dar nu iubim aproapele care este tot timpul linga noi.
Eu as mai completa ca intr-adevar ar trebui sa ajungem la un asmenea nivel de credinta incat sa putem muta muntii din loc ,sa facem in asa fel incat si la o cearta cu aproapele nostru ,noi sa fim ce-i care cerem iertare ca l-am suparat chiar daca el nu are dreptate.
Doamne ajuta
#17007 (raspuns la: #16933) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
iubirea, numai ca dar! - de Alice la: 05/07/2004 11:40:34
(la: Iubirea, un "natural"? Care dragoste?)
nu citesc reviste pentru femei ca-s figuranta...
intr-o zi am facut-o, si-am s-o mai fac din motivul de mai jos:

poate c-ar fi mai bine sa plecam urechea (pe bune si la propriu si la figurat) la cei mici:

ce-i iubirea?

crissy,6 ani - e atunci cand te duci sa mananci si ii dai cartofii tai prajiti fara sa ii cei in schimb sa-ti dea cartofii lui.

bobby, 5 ani - e ceva care se afla in camera atunci cand deschizi cadourile de craciun si la un moment dat te opresti din despachetat si asculti.

noelle, 7 ani - iubire e atunci cand ii spui unui baiat ca iti place camasa lui si el se imbraca cu ea in fiecare zi.

marry-ann, 4 ani -iubire e atunci cand catelusul vine si te linge pe fata chiar si atunci cand l-ai lasat singur toata ziua.

karl, 5 ani -iubirea este atunci cand o fata pune parfum pe ea si un baiat pune apa de barbierit pe el si dupa aia merg impreuna sa se miroasa.

nikkita, 6 ani - daca vrei sa inveti cum sa iubesti cel mai bine, poti sa incepi cu un prieten pe care nu-l iubesti de loc.

eu una-s complet sedusa .

ajungem ditai handralaii si UITAM sa vorbim de iubire, ca uite dovada c-am stiut, candva, demult ... fuga marsh inapoi pe sub paturi!:))
Rumi: Acesta este iubirea/o posibila traducere - de carmen-mihaela la: 29/03/2005 18:38:04
(la: Cele mai frumoase poezii)
Aceasta este iubirea: zborul spre cerul ocult
Topind noianul de valuri isiene, clipa de clipa,
Mai intai, stiinta de a muri vietii
In final, pasul fara picior;
Arta de a vedea invizibilitatea lumii
Sfidarea aparentului: "EU".

Inima spun: ce dar si ce poarta,
Spre cercul iubitilor
Deschis celui ce dincolo de el insusi
Ajunge in simtirea din adancul suflarii:
STRAVAZATOR.



This is love: to fly toward a secret sky,
to cause a hundred veils to fall each moment.
First, to let go of live.
In the end, to take a step without feet;
to regard this world as invisible,
and to disregard what appears to be the self.

Heart, I said, what a gift it has been
to enter this circle of lovers,
to see beyond seeing itself,
to reach and feel within the breast.


c.m.
iubire?acum ... - de kitana la: 09/05/2005 17:22:48
(la: iubire? acum serios vorbind...)
nu sunt o idealista,cum se mai zice"cu capul in nori"si tocmai de acea am ales sa vorbesc despre acest subiect.cred cxa se face o cofuzie.ce este iubirea?pai hai sa fim rtealisti:1.iubirea aprtine zeilor,este manifestarea mistica a oamenilor catre divinitatile dce orice fel si in orice fel.2.ce este dragostea :manifestartea afectiva a unei persoane catree o alta persoana(de preferat de sex opus dar nu are imprtanta)3.sexul care este un act mecanic in scopul placerii fara implicatii sentimen tale.deci faccand aceasta diferenta si vorbind pe subiect vreau sa adaug:sa fim seriosi:cum ne imaginam un om care nu a fost niciodata indragostit de cineva? este iesit din tiparul normal,pentru ca acest tip de manifetare aprtine oamenilor in scopul procrearii fie ca vrem sa nu sa acceptam acest lucru,deci dragostea este datul umanitatii,dar in momentul incare in acest fenomen intram rational si incepem sa-l disecam ajungem la o concluzie nu prea plcuta:cum ca e mai bine sa traiesti singur fara sa te implici emitional ,sa decizi doar pentru tine si sa nu ai nici o durere de cap pentru o relatie.cu toate acestea mie imi plac foarte mult acei batranei scumpici pe care ii vad plimbandu-se cu un catel in dupaamiezele caldute ,si la fel de nmult imi plac acei adolescenti pe care ii vad in curtea liceelor sau pe holul facultatii sorbindu-se din ochi,si atunci de ce sa nu ne implicam emotional?cum sa traim o viata fara a iubi?(din nou in orice fel)
v-am pupat,pa,pa
Un copil creste armonios datorita iubirii - de Radina la: 15/06/2005 20:29:04
(la: Un compromis, doua compromisuri..."n" compromisuri?)
Daca nu vorbim neaparat de pasiune, pentru ca e gresit sa ne imaginam ca intr/o lunga convietuire pasiunea se pastreaza ca la inceput, trebuie neaparat sa vorbim de tandrete, de caldura sufleteasca, de un climat in care, pentru ca un copil sa se simta in siguranta, sa existe iubire. Tu spui ca sotii nu se mai iubesc. In cazul in care nu mai e deloc iubire, in cazul in care a intervenit raceala, parerea mea este ca atmosfera devine presanta pentru copil chiar daca comportamentul se pastreaza in limitele decentei. Copiii de regula sunt foarte senzitivi si observa mult mai acut viata. Ei sunt mimetici pana dupa adolescenta si se poate foarte bine, sa/si formeze o idee gresita despre ce inseamna cuplul in general si asta sa le afecteze comportamentul ulterior. Copiii nu traiesc doar cu hrana si imbracaminte, doar cu confort, doar cu exterior, ei sunt sensibili si in formare. Daca simt raceala dintre parinti dezvolta, un complex. Nu pot fi nici dusi de nas cu falsuri pentru ca le sesizeaza foarte repede. Daca ajung si sa simta primii fiori ai iubirii, sa spunem adolescentine, se poate intampla sa faca parintilor reprosuri pentru ca nu au trait intr/o atmosfera de iubire. Pe de alta parte copiii sunt si foarte egoisti si isi doresc sa fie cu ambii parinti. Asa ca oricat de hotarati ar fi parintii sa accepte compromisul copiii sunt afectati negativ. Cred ca nu merita sa incercam intr/o astfel de situatie sa acceptam compromisul, ci sa facem recurs la amintirile placute si atata timp cat convietuim sa facem un efort sa reaprindem dragostea trecuta. E foarte putin probabil ca odata ce ne/am casatorit si am avut si bucuria impartasita a aparitiei unui copil, iubirea care a fost la inceput sa se stinga cu totul, asa, ca o lumanare.Nu faceti un asemenea compromis e nociv si pentru sufletele voastre si pentru ale copilului. Mai bine luptati pentru iubire.Un copil creste in primul rand cu iubire.
#55039 (raspuns la: #54953) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Nimic mai putin decat iubire - de Radina la: 20/06/2005 11:48:40
(la: Un compromis, doua compromisuri..."n" compromisuri?)
Eu am trecut prin ambele experiente. Am dintr/o prima casnicie un copil, m/am recasatorit si pt o lunga perioada de timp am vazut cum intre cei doi "vasnici competitori" s/au creat foarte multe sentimente, si clare si tulburi, si rele si bune si reale si false. Toate au fost insa sub semnul iubirii; a mea pentru ei si a lor pentru mine.Eu din cea neiubita si "acrita" m/am transformat in liantul pentru iubire. Iubind reusesti sa scapi de ideea de compromis. Primesti, darui si intotdeauna sondezi in tine cu atentie cea mai potrivita reactie care sa/ti exprime iubirea si sa estompeze orice conflict. Nimic mai putin, insa, decat iubire. Lipsa iubirii e marele compromis. Daca nu mai exista iubire inevitabil se creaza tensiuni si tristeti, care ne secatuiesc sufletul. Compromisul de care tu vorbeai duce la falsitate si la ariditate. Nu putem trai fara iubire.Si gandeste/te ca se consuma mult mai multa energie incercand sa omori o iubire sau sa pastrezi o aparenta decat sa depui efortul de a o revigora. In cazul in care vrei sa o revigorezi pornesti de la premisa unei finalitati pozitive, cu riscul unui posibil insucces bineinteles, dar cu speranta vie si cu sansa unui nou "izvor". Pentru "compromisul civilizat" se consuma doar resurse, fara ca ele sa mai aiba vreo sansa sa fie recuperate. Aici nu mai exista finalitate. E un sentiment de stagnare. Chiar si acel respect civilizat de care vorbeai consuma enorma energie. Cand speranta revigorarii iubirii nu mai exista si incepi una noua macar "razboiul" la care pornesti are sanse de victorie. Se moare mult, se oblojesc rani, se ajunge la armistitii periodice sau la batalii crancene dar cel putin se deruleaza viata acut si intru iubire.
Compromisul reapare, atunci cand de dragul unui copil, doua cupluri se reconciliaza total pentru a fi in preajma lui. Eu mi/am petrecut zece Craciunuri cu tatal copilului, cu mama vitrega, cu sotul meu, in jurul bradului,fiind civilizati.S/a intamplat insa sa intervina afectele.Sunt inevitabile cand e vorba de iubire. Ele au intervenit din pricina faptului ca am avut vointa sa fim atenti la sentimentele copilului. Si ne/am legat. Am creat o frumoasa prietenie. Mama vitrega a nascut un fratior si atunci iar am depasit barierele compromisului. Cum sa nu o iubesti,pe mama mica, pt ca asa ii spunem, cand ne/a nascut un fratior.Si despre razboi e vorba, pt ca la inceput copilul meu a avut toate simptomele de gelozie ale copilului mai mare. Si uite asa putem vorbi despre divorturi, recasatoriri fara ca ele sa fie neaparat niste dezastre nascatoare de compromisuri maligne. Ci cu compromisuri benigne care trec pt ca le bombardam cu atentie si iubire. Cuvantul de ordine este insa aici "iubire". Si de fapt multa iubire neconditionata.
#55613 (raspuns la: #55161) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Iubirea - de alexa_alexis la: 04/10/2005 22:35:35
(la: Marea Iubire / Marele Esec?)
Intotdeauna intre el si ea trebuie sá apará aceea magie:cind te vezi, cind te tii de miná sau cind vorbesti,care dacá nu este,sau nu apare nu are relatia nici un rost.Cind iubesti nu existá orgoliu,nici mindrie si niciodatá sá nu-ti pará ráu,dacá ai iubit pe cineva cu adevárat.Si dacá totul se terminá,fárá sá vrei gindeste-te:Si miine e o zi.Niciodatá nu stii dacá a fost marea ta iubire...piná nu ajungi sá iubesti din nou.Dar piná atunci trebuie sá te eliberezi de ceea cea fost,chiar dacá e cumplit si iti vine sá urlii.Si miine e o zi si de fapt viata e frumoasá si am putea trái atit de fericiti,dacá n-ar exista atita falsitate,invidie,ráutate...
iubire.... - de Andre29 la: 22/11/2005 12:41:18
(la: Dragoste prin Internet)
Am un pic de experienta legat de acest subiect si pot spune clar... NU, nu exista iubire pe internet, iubirea este un sentiment care are nevoie de confirmare, de viata sentimentelor data de cei doi... ori acest lucru nu se poate, de cele mai multe ori este intr-adevar o amagire, vedem in celalalt ceea ce am vrea noi sa vedem nu imaginea reala...Se poate construi o prietenie in care apropierea fizica poate nu are asa o mare importanta si de la aceea baza sa se ajunga la iubire cum se intampla uneori... dar iubirea... e un cuvant prea mare ca sa te amagesti cu el pe internet...recomand tuturor celor care vor sa incerce un strop mai mare sau mai mic de realism pentru ca uneori in 'realitatea virtuala' visele si iluzile se insinueaza cu prea mare usurinta





_________
"Nu-i de ajuns sa faci bine, mai trebuie sa-l faci si bine." (Diderot)
despre iubirea in cuplu - de spirit_intelept la: 02/12/2005 15:08:06
(la: Gregorian Bivolaru - MISA, guru şi servicii secrete)
Am citit cu placere ultimele comentarii de pe forum. Trebuie sa spun ca am fost incantat si de stilul sufletesc, rafinat al lui Nanina, si de cel obiectiv si lucid a lui sattwa. Argumentele celor doi au fost pentru mine o surpriza frumoasa.
Am sa raspund acum in special la aspectele legate de sexualitate si iubire:

- in primul rand ceea ce a afirmat Cattalin, ca orice casatorie necrestina de fapt nu este valabila si deci este curvie, este o deviere grava chiar de la Biblie. Nici Iisus si nici apostolii nu au zis vreo-data ca o casatorie pagana nu este valabila, si ca este curvie...si sa-i puna eventual pe cei doi sa se mai casatoreasca o data, in spirit crestin. De fapt canonul si procedurile crestine legate de casatorie, botez, etc...au aparut mult mai tarziu.
E evident deci ca pentru Iisus faptul ca cei doi s-au unit in fata lui Dumnezeu dupa un alt ritual decat cel crestin, nu a avut importanta.

- de fapt Iisus a spus "Dumnezeu care vede in ascuns, va va rasplati in ascuns". Trebuie sa fim convinsi ca o casatorie de convenienta, pentru avere, situatie sociala, etc, chiar daca a fost tinuta de un sobor bisericesc intreg tot curvie se numeste. Dumnezeu cerceteaza inimile si nu semnaturile.
Rolul casatoriei este in primul rand de a-i face pe cei doi mai responsabili. In Corinteni, Pavel explica foarte bine aceste lucruri. Si astazi sunt multe situatii in care doi iubiti la prima dificultate nu rezista si se despart. Casatoria face ca despartirea sa fie mai complicata si cei doi sa munceasca mai mult pentru a evolua impreuna, deci pentru multi oameni reprezinta o maturizare emotionala. Oricum, nu trebuie sa ne gandim ca nu exista si oameni seriosi in relatia lor de cuplu, chiar in absenta casatoriei...aici mai sunt si alte probleme, de exemplu ce se petrece cu posibilii copii, etc...discutia e mult mai complexa.
Inca o data, singura care conteaza cu adevarat in fata lui Dumnezeu, este iubirea...dar sa fie cu adevarat iubire.

- varsta la care se incepe viata sexuala e ceva foarte delicat. Din punct de vedere biologic, organismul femeii este adult sexual cand apare menstruatia. Dincolo de asta exista si o maturizare emotionala, care mai dureaza inca o perioada de timp. Aceasta maturizare este mai rapida la femei decat la barbati (din unele studii cam cu 2 ani) si asta este o explicatie din ce cauza fetele in general isi aleg baieti mai mari ca ele.
Din mai multe studii a reiesit faptul ca daca cineva isi incepe prea repede viata sexuala, atunci pentru el a face dragoste incepe sa se rezume in special la niste aspecte senzoriale, mai curand fizice, din care lipseste o implinire emotionala profunda.
Singurul sfat pe care l-as putea da, ar fi ca cei doi sa constientizeze ce fel de iubire exista intre ei...daca aceasta iubire este durabila, a trecut cu succes si prin momente mai grele si este o iubire altruista, intelegatoare fata de celalalt, atunci se poate incepe.

- pentru o iubire adevarata, a face dragoste reprezinta doar unul din inceputuri si nu o finalitate. Doar persoanele care sunt centrate in plan sexual, vad ca o consecinta suprema a unei relatii, angrenarea erotica.
Pentru cei care se iubesc cu adevarat, a face dragoste este doar un mijloc (e adevarat, unul cu totul exceptional), prin care pot sa-si manifeste iubirea si fericirea generate de relatia lor. De fapt asta e si un test pentru a se vedea intr-o relatie cat este iubire si cat sexualitate: daca cei doi sunt interesati unul de celalalt doar pana cand se angreneaza amoros si pe urma abia mai se mai cauta intre iei (pana cand apare din nou nevoia), atunci e clar ca predomina sexualitatea.
Atentie: trebuie totusi sa existe si o intimitate a fiecaruia dintre cei doi si momente de retragere, altfel cei doi ajung sa se sufoce reciproc si sa nu se mai suporte.

- un alt aspect care este specific iubirii, este importanta pe care o capata viata celuilalt pentru noi. Daca il iubim pe cineva, atunci ne intereseaza ce carti citeste, ce emisiuni ii plac, ce mancaruri mananca, simtim imediat daca se simte bine sau nu, ne facem timp pentru el, luam parte la bucuriile si tristetile lui, il sustinem cand are nevoie, etc. Toate aceste lucruri cand exista iubire se realizeaza in mod spontan, fara nici un efort.

- o mare problema legata de manifestarea iubirii, o reprezinta balansul intre nevoile celuilalt si nevoile noastre. Unele persoane mai idealiste sustin ca atunci cand iubim, trebuie sa facem orice pentru persoana iubita. Intr-adevar, la nivel suprem asa este...si asa a facut si Iisus pentru noi. Noi insa discutam de oameni obisnuiti, care au nevoile lor. In acest caz fiecare dintre cei doi trebuie sa urmareasca sa-l implineasca pe celalalt, in asa fel incat si el sa fie fericit. Daca cineva iti spune "te iubesc", asta nu inseamna ca tu poti sa stai, iar celalalt sa faca tot posibilul ca tu sa te simti bine. Acesta e modul de comportament al unei persoane egoiste si profitoare.
Chiar a fi iubit de altcineva este de fapt si o responsabilitate, fiindca atunci acea persoana se deschide fata de tine, este sensibila la fiecare purtare a ta, si in general orice manifestare a ta poate avea un impact foarte profund.

Spirit Intelept
#92254 (raspuns la: #91932) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cred ca daca ajungem sa iubi - de just_a_tired_man la: 11/01/2006 14:49:32
(la: Iubim oamenii sau ideea de iubire?)
Cred ca daca ajungem sa iubim, iubim O persoana,ACEA persoana, nu DOAR o idee de iubire. Daca ai fost dezamagit dupa, chiar nu merita sa intinezi memoria persoanei pe care ai iubit-o! Daca a meritat odata sa "mergi pe strada cu ea", crede-ma ca nu merita dupa ........
Apropo, ce-ai face daca in loc sa mergi pe strada, te-ai uita in oglinda?Ti s-ar pune "pata pe tine" ? :) :D


"Fellow creators the Creator seeks/Those who write new values on new tabloids." Friedrich Nietzche







Totul este iubire, totul este lumina - de sattwa la: 24/01/2006 20:01:17
(la: asteptandu-L pe Hristos)
mesajpt rast

Gandirea logica este doar un instrument. Cu cat esti mai inteligent cu atat acest instrument iti este mai util, dar nu iti va fi niciodata suficient.
(chiar tu recunosti acest lucru in momentul in care accepti ideea ca doar prin gandire nu se poate ajunge la adevar ci mai este nevoie si de intuitie)

Insa intuitia este la randul ei doar un instrument. Cu cat va fi mai clara cu atat mai usor iti vei lumina cararea cresterii tale spirituale. Insa nici ea nu iti va fi suficienta.

Insa adevarul este Dumnezeu, unic, in si dincolo de dualitate, imanent si transcendent in acelasi timp.

A-l re-gasi pe Dumnezeu doar cu o gandire logica si pragmantica este ca si cand ai dori sa aduni intreg oceanul intr-un pahar.
In plus viata cotidiana la care tu ai acces este ca o picatura de apa dincolo de care se afla oceanul despre care inca nici nu banuiesti ca exista.

Oamenii reduc toate lucrurile la atomi si la cateva legi simple.
De ce crezi ca intr-o zi nu vom putea reduce acesti atomi la ceea ce numim iubire, sau la ceea ce numim lumina.
Se zice ca Dumnezeu este lumina si constiinta, iar eu cred ca aceasta lumina este de fapt iubire, iubire care sta astfel la baza tuturor lucrurilor, asa cum atomii si moleculele stau la baza obiectelor.
#102015 (raspuns la: #101903) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
iubirea... iubirea adevarata - de miau la: 08/02/2006 09:31:17
(la: Iubirea-cum e ea vazuta?)
iubirea...
iubirea adevarata este un vis pe care doar cativa norocosi ajung sa il aiba.noi,ceilalti,gustam cel mult o iluzie a acesteia.
ceea ce credem ca stim despre iubire difera nu doar de la un secol la altul ci difera si de la o varsta la alta.
iubirea vazuta prin ochii unui pusti de 10 ani difera de cea vazuta de un adolescent de 17 ani si cu mult mai mult de cea vazuta de un om matur de 40 de ani.
se vorbeste despre misterele universului,despre misterele creierului uman,etc,dar ar trebui sa se vorbeasca despre misterele iubirii.
tot iubire... - de Crystalx la: 27/02/2006 13:55:58
(la: Iubirea...)
Nu e doar o complicatzie... nu doar a cuvantului, nu doar a ce inseamna... Iubirea... at trebui sa ajunga. Nu ne ajunge, si nu vrem doar dovezi verbale sau materiale. Vrem sa vedem infrangere, vrem umilinta, vrem lacrimi... vrem PUTERE. De multe ori vrem sfarsit ca sa mai simtzim inceput si nesigurantza... teste pe noi, teste pe cel iubit... vrem tot. Egoism? Oare nu asta vrea si el? Cristal



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...