comentarii

iubirea este cel mai puternic sentiment al omului"


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Fefe - de Little Eagle la: 04/03/2005 04:56:49
(la: Dragoste prin Internet)
Iti inteleg p.t.d.v.dar nu ti se pare totusi ca esti putin cam prea aspra in a trage atat de usor si repede niste concluzii bazate numai pe opinia ta?
Evident nu poti fi detinatoarea adevarului despre o relatie dintre doi oameni de pe internet care poate au aflat cu adevarat acea reala fericire mult cautata de amandoi dar inca negasita.Si asta nu-ti da dreptul decat la opinia ta.Dragostea privita cu sau fara a o pune in in ghilimele si a sublinia ca ea nu exista potrivit intrebarii temei, ramane doar punctul tau de vedere personal,dar nu inseamna ca acel anume cuplu ce s-a gasit prin internet nu este capabil de iubire si in schimb traieste o iluzie a ei.

Felul in care-ti expui sentimentele legate de tema denota ca ai o aversiune impotriva unor astfel de relatii care repet pot fi chiar adevarate si chiar fondate pe reala dragoste si daruire sufleteasca.
Din proprie experienta personala recenta,si desigur ca ai citit destule pana acum ,eu si Samadhi ne-am intalnit in acest fel si datorita cafenelei, pt. care in fapt multumim f. mult ca ne-a facut sa fie ca destinul sa intervina la niste momente de rascruce in vietile noastre personale si astfel sa ne gasim fara chiar de a ne cauta de fapt.

Este adevarat ca sunt pe cale de a incheia casatoria mea si a fi divortat in maxim 6 saptamani de azi inainte.Dupa aceea,plec definitiv in Germania la ea sa traim impreuna.Nu gasesc nimic absurd in faptul ca fac asta.Las in urma mea totul inclusiv 23 ani de viata in USA,iubirea e mult mai puternica decat toate astea la un loc.
Totusi sper sa nu fiu iar pus la zid pt. ca nimeni din cafenea nu cunoaste de ce imi las sotia,sunt probleme personale ce nu-s necesar de scris aici.

Tu ti-ai spus parerea si eu la fel,numai ca eu am experienta ca traiesc efectiv o astfel de relatie ce crezi ori nu, este f.f.f. adevarata in realitatea ei si a dragostei ce exista intre noi.

NU vreau totusi sa spun ca astfel de lucruri se pot intampla oricand si oricui,eu cred ca e ceva extrem de f. rar ,dar stiu ca exista si iluzii si esecuri si decizii facute in graba de unii.Totusi,e viata lor si fiecare are dreptul de a fi liber de a gandi si face cum ii dicteaza inima si ratiunea.
De aceea personal nu sunt in masura de a spune nimanui ce sa faca cu viata lui/ei si mai putin in drept de a judeca si a-mi impune parerile drept cele reale...
Nimeni nu e la fel sau duce o viata identica cu a altuia si tocmai asta-i frumusetea
creatiei.
Nu cred ca e bine sa-ti impui opinia nimanui,e a ta si va ramane a ta(vorbesc la modul general acum),nu-i nevoie de lupte si explozii de ego,cine e pe drumul drept si cine pe langa.
E nevoie de ceva simplu si totusi enorm de greu de realizat:intelegere.si mai mult de atat:

PEACE&LOVE,
Little Eagle
























#38132 (raspuns la: #38127) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pt Radu - de cico la: 18/07/2005 10:14:06
(la: Confesiunea unui om obisnuit)
imi cer mai intii scuze ca, aproape fara sa-mi dau seama, m-am trezit vorbind atita despre tine la persoana a treia. Ti-ai dat poate apoi seama ca si reprosurile pe tema dialogului au fost pe undeva si-o provocare, o invitatie de a comunica mai mult direct cu noi. Provocare pe care am regretat-o imediat, ca ma tem sincer ca banalul conversatiilor pot altera creativitatea, relativa detasare de cele lumesti si refugiul spre psihanaliza sau poezie. Indiferent de calitatea argumentelor.
Frumos ai spus ca nu esti poet, ca esti ...un gind. Sint oameni ce se exprima natural prin poezie, si nu as crede ca n-ai fi constient de asta :)
Eseul tau este in esenta o reflectie, in pofida asa-zisei invitatii la dialog.

Mie-mi apare oarecum evidenta "problema" dilemei in care te-ai gasi : e distanta enorma intre conceptul idealizat de prietenie (sau de iubire) si manifestarea lui concreta. In "scrisori" ai utilizat o analiza bottom-up, pornind de la observatii si cautind concluziile. Eseul de fata incearca (fara succes, mi-as permite sa spun) o abordare top-down, inaltind notiunea\conceptul de prietenie pe piedestalul cel mai inalt (ce poate fi mai presus decit "Dumnezeul" cuiva?) si cautindu-i materializarea in viata concreta. Esecul si deziluzia sint iminente.

Despre prietenie si iubire (si as adauga, mai general, etica si morala) ar trebui sa ni se predea inca din scoala, poate pe la-nceputul anilor de liceu. Un curs serios si consistent, predat nu de vreun preot, nici de vreun poet, nici de vreun 100% psiholog sau sociolog. Tinerilor ar trebui sa li se predea notiunea de iubire ca acumulare a unor sentimente de noblete mai ales, nu atit de "indragosteala" (cum bine ai scris). Nobletea iubirii si a prieteniei se manifesta abia cind depasim stadiul propriilor sentimente primare (asortate primordial de posesivitate sau egoism). Poti sa iubesti, dar de fapt esti victima slabiciunii propriului sentiment primar. Poti sa fii prietenul cuiva, cind de fapt prietenia vine mai ales din nevoi personale. Puritatea prieteniei si a iubirii se-atinge nu cind sint privite posesiv, si nici cind sint idealizate cu narcisism, ci tocmai cind le detasezi de-aceste doua posibile capcane.

Referitor la "poet" sau "omul" din spatele lui, eu asta spuneam : ca ma atrage "poetul", dar inca si mai mult "omul" de sub haina lui. Accepta-ti statutul de "persoana publica" si nu te lasa prea afectat de perturbatori. Cind scrii ca din cauza unora ca ei "te-ai cam linistit cu tendinta ta naturala de a comenta", nu faci decit s-accepti senin triumful mediocritatii. Chiar daca (ma repet) nu scriu asta nici din dorinta de-a te vedea mai implicat acum. Prefer s-astept cu mult interes un nou ciclu de scrisori...

Eu sint cel care iti multumesc foarte mult pentru comentarii.
#60058 (raspuns la: #59540) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
IUBIREA - de Natalia Micalona la: 28/08/2005 01:53:34
(la: Ce inseamna ptr voi sa iubiti?)
Iubirea e un vant ce adie prin sufletul tau,e un uragan care daca te prinde... ai incurcat-o,nu mai scapi;iubirea e o boala incurabila,nu se poate trata,numai prin iubire.iti pierzi mintile cand iubesti si vezi tot frumosul care te inconjoara si iti doresti sa poti atinge infinitul,visezi la o lume care chiar nu exista,e doar in mintea ta,dar tu o vezi,fiecare vis pe care il ai cu persoana iubita,iti trezeste noi vise,noi sperante.Sa stii ca iubirea e cel mai frumos sentiment!Asa ca ai grija de ea...
Barbatii nu ne iubesc pentru - de rayro la: 05/02/2006 15:52:37
(la: De ce nu ne iubesc barbatii)
Barbatii nu ne iubesc pentru ca nu ne iubim noi insine. Cum oare ne-ar putea iubi altcineva daca noi insine nu ne vedem decat niste "masini" bune de spalat rufe si facut copii.
Femei sau barbati pretindem celorlalti ceea ce noi insine nu putem darui. Avem senzatia ca sacrificandu-ne, altul ne va recompensa jertfa. Ne place sa fim uneori putin ipocriti si daca nu putem "lega" un om prin iubire, poate reusim creandu-i sentimentul culpabilitatii.
Invatati sa nu mai muriti pe altarul dragostei si sa iubiti pur si simplu. Fara a cere sentimente la schimb.
Si in primul rand invatati sa va iubiti pe voi insiva.
Despre iubire... - de ovidiubelge la: 09/04/2006 10:13:01
(la: IUBIRE CIUDATA, IUBIRE IMPOSIBILA...)
Iubire e pana la urma sentimentul cel mai complex si (poate chiar si de aceea) cel de care depindem in cea mai mare masura de-a lungul vietii. Toti tanjim dupa iubire si ea constituie elementul esential in drumul spre fericire (fie ea scurta si iluzorie): "si daca dragoste nu e, nimic nu e...!". Tocmai de aceea persoana iubita (ma refer aici la o dragoste reala, totala, absoluta chiar) e intruchiparea perfectiunii (suna banal, stiu) ,e maximul, e totul, e lumea. O lume ideala, "cea mai buna dintre lumile posibile". Ca atare nu poti sa o "urăşti atât de tare încât te trezeşti cu porniri sadice". Nu cred intr-o asemenea alaturare de termeni antagonici in acest caz. Se pot simti sentimente contrare in marea majoritate a vietii, dar nu si in cazul iubirii. Poate sunt prea inocent, poate prea idealist, poate prea insetat de absolut. Dar asta e ceea ce cred.
Nu sunt casatorita! - de Danniana la: 14/07/2006 13:43:49
(la: Imi sacrific dragostea...)
Locuim impreuna dar nu suntem casatoriti! Suntem impreuna de 3 ani ,l-am iubit dar datorita lui iubirea a incetat sa mai existe.Mi-a facut mult rau.Tot ce m-a facut sa-l iert a fost dorinta de razbunare si situatia materiala ,mai bine spus dependenta de el,frica de a construi ceva singura.Incetul cu incetul m-am debarasat de el sentimental si mi-am gasit linistea si am impartasit sentimente unui om care dupa parerea mea le merita.
Cel cu care locuiesc stie ca nu-l mai iubesc ....si da ,am avut taria sa-i spun ce simt! Eram tare suparata si am izbucnit.Nu i-am spus ca tot ce ne mai leaga sunt banii,dar i-am spus ca datorita lui nu mai pot sta cu nimeni ptr ca el m-a invatat cu bani ,mi-a aratat cat de usor poate fi langa el,m-a invatat doar sa cer ,iar acum ma simt ca o "curva " in fata unui alt barbat ptr ca nu ma pot dezobisnui a cere.
Am 20 de ani.Aveam 17 ani cand ne-am mutat impreuna.Mi-a fost si tata si mama,pot spune ca am primit o a doua educatie.Il respect,dar nu-l iubesc!
Sudiile mi le continui,deci am o ocupatie.
Eu nu mai stau cu el decat ptr ce mi ofera .
Aseara am vb cu cel pe care il vreau ,il iubesc .I-am spus cum stau lucrurile fara sa ma simt jenata.Mi-am dat seama ca sufera si mi-a spus ca la bani poti renunta dar la dragoste niciodata.M-a intrebat daca sa fie el dragostea pe care o astept.Nu am stiut ce sa-i raspund....ma simteam vinovata.Ii spun ca il iubesc ...simte asta dar nu intelege cum pot sa dorm cu altul ...cum pot sa-i gatesc ,sa-i spal altuia .
Eu incercam sa -i explic ,iar in final imi spune ca nu intelege cum iubita lui sta cu alt barbat!
Are dreptate.
Miercuri vine in tara si i-am spus ca il astept si voi fi cu el.
Am spus ce am simtit si m-am simtit tare bine apoi.
Ma simt bine ca scriu la cafenea,multumesc ca m -ati inteles si-n oarecare masura mi-ati dat sfaturi.
Am deschis aceasta conferinta ,si v-am prezentat-o ca pe o lectie de viata .Eram derutata,nu stiam ce sa aleg ,cum sa fac ....M-ati ajutat sincer....probabil mi-ati spus din experientele voastre.Banii se duc ,ca si frumusetea .De ce altceva ma pot bucura in afara de dragoste?Ce altceva ne bucura in afara de linistea sufleteasca,de o siguranta a sufletului nostru? Stiam lucrurile astea dar nu am vrut sa le am.Imi era frica singura ,fara sprijin ,dar dca dragoste nu e nimik nu e!
Am 20 de ani...la mine inca toate trec si vin,insa trebuie sa simt cu sufletul,sa ma gandesc la idealuri,sa visez,sa recuperez ce am pierdut din adolescenta mea,sa ma reformez,si sa gandesc rational orice ar fi ,nu sa ma consider nula fara bani.
Multumesc
#133152 (raspuns la: #132890) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Iubirea... - de Misterios la: 18/07/2006 19:36:44
(la: iubire? acum serios vorbind...)
Cuvantul acesta nu trebuie folosit decat de cei cu adevarat indragostiti...Dar il auzi deseori la tot pasul..Pacat!!!!
Oricum iubirea ramane cel mai frumos sentiment...Parerea mea...
casandra radu - de Alexandros la: 11/08/2006 00:50:10
(la: Stim ce este intr-adevar iubirea?)
Cu ceva intarziere (vacanta), comentez pe conferinta asta interesanta.

Oricum, multi il "iubesc" pe Dumnezeu asa ca idee, poate au un fel de reprezentare a sa, ca ar fi pe undeva prin ceruri. Dar cand iubesti simti ca este peste tot, ca el e tot, ca nu exista nimic profan, totul este sacru. Iubind o alta fiinta, creatia sa, poti ajunge, prin acea iubire sa iubesti intreaga existenta.

Ai observat bine ca iubirea fatza de o persoana te apropie de Dumnezeu, te face sa-l vezi si sa-l simti peste tot.
Te-am mai citit si in vacanta si am observat ca te prezinti ca nefacand parte dintre cei ce cred in Dumnezeu cu convingere, ci dintre cei ce au o alta reprezentare a lui, una descrisa ceva mai sus.
Semanam cumva aici.

Tot nu ma poti convinge ca iubirea poate fi unilaterala(poate doar cea de Dumnezeu) si in timp ce tu iubesti din toata fiinta ta pe cineva, pe cineva care ti-a si demonstrat ca nu se ridica la nivelul sentimentelor tale, acesta e ori debusolat, ori neinteresat de tine.
Cred ca am mai spus, iubirea dintr-o singura parte eu o vad ca obsesie.
Chiar daca nu se manifesta agresiv sau agasant cu persoana iubita, cel ce face o pasiune pentru care nu primeste nimic in schimb, mai degraba acopera o dorinta proprie de a-si exterioriza un sentiment latent. E o chestie cel putin egoista.
Dincontra, in dragoste ca sa mearga totul bine, trebuie sa fie un fel de competitie in care armele sant sentimentele si se face uz de tot arsenalul de fiecare parte.
Nu e iubire, casandra, ce simti tu acum pentru omul acela, ci compasiune.
Cand ai descoperit superioritatea ta fatza de el, prin faptul ca poti simti asa cum ai zis dragostea (minunat mod de a simti) si el nici macar nu intelege asta, dar sa simta, in acel moment dragostea ta pt el s-a diluat in sentimentul de prietenie. Chiar mai putin de prietenie, pentru ca si prietenii sant pe pozitii de egalitate. Condescendentza.
De ce crezi ca cei trecuti printr-o experienta deceptionanta , ca a ta traiesc mai mult din amintiri?
Iubirea lasa urme.

Iubirea iti deschide ochii, iubirea iti arata frumusetea vietii si ceva din spiritul ei ramane mereu cu tine.
Iubirea nu are motivatii, e un mister.


Sant de acord cu ce scrii aici.

Iubirea conditionata de atentia celuilalt, de iubirea lui, de fidelitatea lui, aceea nu este iubire, este un gen de tranzactie "sufleteasca" - iti dau ca imi dai, nu-mi dai, nu-ti dau.
Aici nu mai santem intru totul de acord.
Cam asta e. O tranzactie sufleteasca. iti dau pentru ca meriti si nu-ti dau daca nu meriti :)))
Ma omori cu fidelitatea asta. Cum poti vedea asa? Daca tu il iubesti el poate fi si infidel si neatent si nici sa te iubeasca macar?
Mi-as dori si eu sa fiu iubit de o asemenea femeie.

Asta fac majoritatea covarsitoare a oamenilor. Si intre acei oameni exista distanta aia sufleteasca de care vorbeam...si din pacate mai toate cuplurile sunt asa. Nu sunt impreuna din iubire, ci fiindca se simt ok, in siguranta, stiu la ce sa se astepte unul de la celalalt, nu exista riscuri, pericole..sigur, nu exista nici fiori..dar ca sa ai ceva ce merita trebuie sa fii curajos.
Aici iar ai dreptete.

Dar ei sunt lasi.

Sau nu lasi, ci loiali ...

Ma bucur ca am trait ceea ce am trait. Acum, cine stie ce se va mai intampla..nu-i asa ca viata e palpitanta? :)
Experienta asta te va ajuta cand vei descoperi adevarata dragoste. Dragostea impartasita.

Sant aproape convins ca tu faci parte din acel 0,1 procente ce poate simti dragostea, o poate trai, o poate oferi, dar nu stii ce inseamna sa primesti .
Nu cred ca te-am auzit(citit) spunand ceva de cum te simteai iubita ci numai de cum te simteai cand iubeai...



"omul stie mult mai multe decat intelege" - Alfred Adler
#138528 (raspuns la: #135964) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pentru Alexandros - de casandra_radu la: 21/08/2006 08:52:03
(la: Stim ce este intr-adevar iubirea?)
Tot nu ma poti convinge ca iubirea poate fi unilaterala (poate doar cea de Dumnezeu) si in timp ce tu iubesti din toata fiinta ta pe cineva, pe cineva care ti-a si demonstrat ca nu se ridica la nivelul sentimentelor tale, acesta e ori debusolat, ori neinteresat de tine.
Nici nu vreau sa te conving de nimic. Singura experienta autentica pentru fiecare este propria sa experienta si nu cea a altuia.
Iubirea de Dumnezeu unilaterala? Stii, mie mi se pare ca noi, oamenii suntem “copiii” mult iubiti ai existentei. In noi, natura isi gaseste expresia cea mai inalta, suntem singurele animale constiente de sine...oare sa nu ne iubeasca Dumnezeu, existenta?! Hmm :)
Cineva zicea candva ca viata nu are nici o obligatie de a corespunde dorintelor tale. As adauga ca, de asemenea, omul pe care il iubesti nu are nici o obligatie de a te iubi si el si nu se poate pune problema ca el sa se ridice la nivelul sentimentelor tale. Nu este vina lui, nu i se poate reprosa unui om ceva ce nu simte. Nici macar de vointa nu tine. Chiar daca ar vrea sa te iubeasca, gandind la modul “ea ma iubeste enorm si ar fi bine sa o iubesc si eu, caci astfel vom fi fericiti”, iubirea nu tine de vointa. El nu este mai prejos decat mine doar fiindca nu simte la fel, pentru mine. Pur si simplu nu simte, asta este realitatea. Dar nu iubesti ca sa fii iubit, iubirea nu are motivatii, iubirea nu face calcule. Acestea le face ratiunea, nu iubirea.
Iubirea dintr-o singura parte – obsesie? Adica cu alte cuvinte, iubirea care nu vine din ambele parti nu este iubire? Nu stiu cum o “obsesie” te poate apropia de Dumnezeu, te poate face mai bun...iubirea cand este, este, nu depinde de sentimentele celuilalt. Sunt multe cupluri in care numai unul iubeste, celalat se preface. Poate ca cel care iubeste poate iubi fiindca are convingerea ca celalat il iubeste. Daca ar sti adevarul...cine stie?!
Cred ca fiecaruia dintre noi i-a murit candva cineva drag. Ei..acea persoana nici nu mai era in viata dar asta nu a insemnat ca noi am incetat sa o iubim. Poti iubi chiar si un om care a trecut in nefiinta, asa ca ce sa mai zic de un om care traieste...desi nu pot sa nu observ ca este mai greu sa iubesti un om in viata decat unul care nu mai este.
Nu vorbeam de pasiune. Pasiunea neintretinuta, pasiunea care nu primeste nimic in schimb, moare subit si nu mai reinvie. Pasiunea are nevoie de sustinere, are nevoie de atentie deosebita, de un interes poate extrem din cealalta parte. Esenta pasiunii este reciprocitatea, complicitatea. Ea nu poate exista independent, or daca exista, intr-adevar, pasiunea devine obsesie.
Si iubirea este un sentiment “latent”. Zace in fiecare din noi. Uneori mai reuseste sa iasa la iveala, dar deseori este obstuctionata de calculele noastre, de dorinta de siguranta, de teama. Eu nu ma opun iubirii. Daca “vrea” sa se manifeste, o las in pace sa faca ea cum crede de cuviinta :) Acuma, daca se intampla sa apara pentru o persoana care nu-mi raspunde la fel, asta este, oricum aceasta nu constituie o piedica. Am observat ca oricat te-ar iubi cineva, acest fapt pe tine nu te schimba cu nimic. Numai ceea ce simti tu te poate schimba.
Din contra, in dragoste ca sa mearga totul bine, trebuie sa fie un fel de competitie in care armele sant sentimentele si se face uz de tot arsenalul de fiecare parte.
Aici vorbesti de pasiune sau de dragostea inchipuita. Iubirea nu este un camp de lupta, competitia ii este straina iubirii. Multe relatii sunt astfel si oamenii se amagesc ca aceasta este iubirea. Sunt ei doi, sunt orgoliile lor si nesfarsita lupta. Care pe care, cine pe cine controleaza, instaurarea fortata a unui climat de incredere, gelozii, tradari si altele. Aceasta nu este iubire. Este disperare. Si multa risipa de energie. Doar o stiu, doi ani am trait astfel.
Nu e iubire, casandra, ce simti tu acum pentru omul acela, ci compasiune.
Cand ai descoperit superioritatea ta fatza de el, prin faptul ca poti simti asa cum ai zis dragostea (minunat mod de a simti) si el nici macar nu intelege asta, dar sa simta, in acel moment dragostea ta pt el s-a diluat in sentimentul de prietenie. Chiar mai putin de prietenie, pentru ca si prietenii sant pe pozitii de egalitate. Condescendentza.
De ce crezi ca cei trecuti printr-o experienta deceptionanta , ca a ta traiesc mai mult din amintiri?
Iubirea lasa urme.
Da, este compasiune, poate ca aceasta este o forma superioara a iubirii. Este iubirea lipsita de pasiune, de dorinta de a fi cu celalalt, acceptarea realitatii asa cum este ea, impacarea si linistea de dupa furtuna.
Nu ii sunt superioara. Toti venim din acelasi loc, suntem facut din acelasi material si fiecare are acelasi potential. Nu ma simt superioara lui. Sigur ca mi-a parut las, mi-a parut prost. Dar si eu sunt lasa uneori, si eu sunt proasta. Acum aceste lucruri nu mai au importanta, care cum este. Conteaza doar ca a fost ceea ce a fost, ca am avut norocul sa traiesc astfel, sa simt astfel.
Si prietenia este o forma de iubire si nu o gasesc cu nimic mai prejos decat iubirea pentru o persoana de sex opus. Ba chiar ca prietenia este mai longeviva decat dragostea dintre un barbat si o femeie. Barbatii/femeile vin si pleaca...dar prietenii raman.
Da, am avut poate momente de condescendenta. Dar acestea sunt nesemnificative. Dupa ce am acceptat lucrurile asa cum erau, asa cum sunt, nu a ramas decat compasiunea, dar nu cea de pe pozitii de superioritate. Ci acea compasiune care contine dorinta de a-l vedea ca este bine, ca este fericit, ca termina acea relatie seaca, intalneste iubirea si traieste cu adevarat. Si asta nu trebuie sa se intample cu mine. Oricum, eu nu ma intorc niciodata in trecut.
De ce o numesti experienta deceptionanta? Pentru mine nu asta a fost. Probabil ca asta isi imagineaza fiecare cand citeste ce am scris. Poate ca fiecare a avut macar o deceptie in viata sa si atunci interpreteaza ceea ce am scris ca fiind o deceptie. Nu o vad asa, nu o simt asa. A fost o experienta minunata, mai inaltatoare decat orice rugaciune. M-am simtit purificata de patimile umane si acum ma simt recunoscatoare pentru ca am trait acea iubire. Nu am resentimente, nu am nimic de reprosat, nimanui. M-am avantat total, nu am lasat nimic pentru mine. Iar la final am cunoscut ce inseamna eliberarea. Eliberarea de dorinte, eliberarea de tristete, de eventuale obsesii, de regrete. Nu a ramas decat ceva luminos, cald...da, poate ca este prietenie.
Nu traiesc din amintiri, Alexandros. Nu regret nimic, nu-mi doresc sa retraiesc ceea ce a fost, nu ma extaziez si nici nu ma intristez aducandu-mi aminte de acele momente. Stiu ca pot iubi si poate data viitoare voi iubi mai mult. Prin asta intelegand ca poate vor fi mai putine momente de tristete, mai putine momente in care ma voi gandi la mine. Eu nu imi car in spate trecutul. Faptul ca omul iubit nu m-a iubit nu ma poate determina sa ma feresc de iubire, sa joc “la sigur” sau sa ma tem. In iubire, ceea ce este sigur nu valoreaza doi bani. Si imi aduc aminte de o idee despre iubire dintr-o carte a lui Coelho, si anume ca dragostea este o forta salbatica, daca incerci sa o stapanesti, te transforma in sclav, daca incerci sa o incatusezi, te inrobeste.
In iubire, adevarata durere pe care am resimtit-o candva a fost aceea de a nu ma implica total, de a jongla cu jumatatile de masura, de a-mi lasa o portita de iesire...deceptia ca nu m-am implicat total. Iar aceasta implicare pe jumatate intotdeauna lasa urme. Urme dureroase. Iubirea totala nu lasa decat “urme” pozitive. Te transforma. Iar pe mine m-a facut sa o rup cu trecutul, sa traiesc in prezent, sa fiu constienta ca trecutul nu are nici o relevanta, sa fiu constienta ca pot iubi fiindca iubirea nu este o cantitate determinabila care se termina la un moment dat.
Ma omori cu fidelitatea asta. Cum poti vedea asa? Daca tu il iubesti el poate fi si infidel si neatent si nici sa te iubeasca macar?
Mi-as dori si eu sa fiu iubit de o asemenea femeie.
Fiindca eu nu sunt fidela pentru ca imi impun asta si nici pentru ca el este fidel. Eu sunt fidela fiindca asa simt. Daca simt altfel sa stii ca nu am nici o ezitare in a da curs dorintelor mele. De cate ori am avut o relatie si nu am iubit, am dat curs dorintelor mele vis a vis de alti barbati. Fara sa ma simt vinovata, fara sa simt macar ca am inselat. Cand am iubit, fidelitatea a fost ceva natural. Asa a fost, nimic impus si in acelasi timp nu am simtit atractie pentru alti barbati. Am realizat ca nu are sens sa stau langa un barbat pe care nu-l iubesc. Nu pot sa-mi impun fidelitatea. Ma simt incatusata si simt ca nu sunt eu insami. Ce sens are sa pretinzi ca esti fericit, ca nu doresti altceva? E simplu – faci asa cum simti. Daca mai ai si curajul de a fi sincer in legatura cu ceea ce simti, este minunat. Am descoperit ca asa ma simt bine si am incetat sa mai sufar si sa am probleme din clipa in care am inceput sa fac asa cum simt.
Ti-ai dori sa fii iubit de o astfel de femeie? Pai...pentru ce?! Eu iti urez sa iubesti TU astfel, fiindca chiar daca o femeie te va iubi asa...desi aceasta “maniera” de a iubi nu este altceva decat iubirea care tinde spre iubirea autentica – singura care este de fapt iubire – ei, chiar si asa, te asigur ca asta nu va produce in tine mare lucru. Nu iti va zdruncina constiinta, nu te va apropia de Dumnezeu. Poate orgoliul tau se va umfla ca un balon sau poate te vei simti chiar inferior ca nu esti pe masura sentimentelor ei. Sau poate o vei desconsidera si o vei trata ca pe un obiect proprietate personala..cine stie. Cum ziceam, doar ceea ce simti TU te poate transforma, nu ceea ce simte altul pentru tine.
Experienta asta te va ajuta cand vei descoperi adevarata dragoste. Dragostea impartasita.
Sant aproape convins ca tu faci parte din acel 0,1 procente ce poate simti dragostea, o poate trai, o poate oferi, dar nu stii ce inseamna sa primesti .
Nu cred ca te-am auzit(citit) spunand ceva de cum te simteai iubita ci numai de cum te simteai cand iubeai...
Iubirea este iubire, impartasita sau nu. Daca admiti ca iubirea este adevarata numai cand este impartasita, atunci lumea este chiar mai saraca in iubire decat pare. Ceea ce ar fi foarte trist. Bine ca nu este asa :) Si oricum, Alexandors, gandeste putin...chiar daca omul de langa tine se comportan frumos, iti vorbeste frumos, te ajuta, te alinta si in ochi ii poti vedea afectiunea...de fapt niciodata nu vei stii cu adevarat cum simte, cat de intens, cat de profund. Nu ai cum sa stii cat de mult, in ce fel sau cat te va iubi omul de langa tine. Si nici macar daca te-a iubit in adevaratul sens al cuvantului. Au fost barbati convinsi ca eu sunt indragostita si foarte mandri din cauza asta. O prostie. Am avut momente in viata cand pur si simplu mi-am dorit compania cuiva, am simtit nevoia de a darui afectiune, de a dulce, dragalasa...dar asta nu insemna ca i-am iubit. Intotdeauna mi-a placut sa cultiv o atmosfera de complicitate, de caldura, o atmosfera placuta si relaxata. Si asta a fost confundata cu dragoste.
Loiali...adica nu iubesti, nu-l cunosti pe cel de langa tine, dar esti fidel, iti duci viata de zi cu zi, iti cladesti o viata (si la un moment dat te indragostesti fiindca orice om isi doreste iubire si va cauta ceea ce nu are)...si tu vorbesti de loialitate?! Mi se pare mai degraba o minciuna, o ipocrizie extrem de rafinata, astfel incat chiar cel care o traieste ajunge sa creada in ea. O viata calduta la umbra sigurantei. Zicea odata un sfant ca “bucatele caldute nu incanta cerul gurii”. Ma rog..daca cineva simte ca acesta e sensul vietii, sa gasesti un barbat/femeie de treaba, sa ai un trai tihnit, sa muncesti, sa te distrezi, sa faci copii si la final sa mori, asta este treaba lor. Fiecare traieste asa cum poate. Si parafrazand-o pe Sulfina Barbu :) – fiecare are parte de viata pe care o merita.
Stiu ce inseamna si sa primesti. Da, poate stiu mai mult sa dau. Nu am vorbit despre cum este sa primesti fiindca aceasta nu este o preocupare pentru mine. Nu tanjesc dupa a primit. A primi este minunat. A fi tinuta in brate de omul iubit, a fi mangaiata, a fi privita, a fi invaluita de el...cine mai vrea Paradisul? In orice caz nu eu. Paradisul sa fie pentru altii. Pentru mine prezenta fiintei iubite este paradisul.
#140585 (raspuns la: #138528) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
casandra radu - de Alexandros la: 21/08/2006 15:06:00
(la: Stim ce este intr-adevar iubirea?)
Sa clarificam, casandra radu: E vorba de iubirea dintre doua persoane (de sex opus ori ba:) ) si nu de iubirea de Dumnezeu, de mama, tata, frate,sora. Acolo datele problemei se schimba. Oricum e altfel de dragoste.



Tot nu ma poti convinge ca iubirea poate fi unilaterala (poate doar cea de Dumnezeu) si in timp ce tu iubesti din toata fiinta ta pe cineva, pe cineva care ti-a si demonstrat ca nu se ridica la nivelul sentimentelor tale, acesta e ori debusolat, ori neinteresat de tine.

Nici nu vreau sa te conving de nimic. Singura experienta autentica pentru fiecare este propria sa experienta si nu cea a altuia.
Iubirea de Dumnezeu unilaterala? Stii, mie mi se pare ca noi, oamenii suntem “copiii” mult iubiti ai existentei. In noi, natura isi gaseste expresia cea mai inalta, suntem singurele animale constiente de sine...oare sa nu ne iubeasca Dumnezeu, existenta?!
Hmm :)

Aici nu cerem. Doar oferim.Nu conditionam si nici nu santem conditionati.

Cineva zicea candva ca viata nu are nici o obligatie de a corespunde dorintelor tale. As adauga ca, de asemenea, omul pe care il iubesti nu are nici o obligatie de a te iubi si el si nu se poate pune problema ca el sa se ridice la nivelul sentimentelor tale. Nu este vina lui, nu i se poate reprosa unui om ceva ce nu simte. Nici macar de vointa nu tine. Chiar daca ar vrea sa te iubeasca, gandind la modul “ea ma iubeste enorm si ar fi bine sa o iubesc si eu, caci astfel vom fi fericiti”, iubirea nu tine de vointa. El nu este mai prejos decat mine doar fiindca nu simte la fel, pentru mine. Pur si simplu nu simte, asta este realitatea. Dar nu iubesti ca sa fii iubit, iubirea nu are motivatii, iubirea nu face calcule. Acestea le face ratiunea, nu iubirea.

Doar pentru ca nu simte "la fel de mult", trebuia scris. Daca nu simte la fel, se poate intelege ca nu simte deloc si atunci...
Ea ma iubeste enorm si "merita" sa o iubesc si eu caci astfel vom fi fericiti.
Iubirea nu tine de vointa in sensul "rational" dar vointa sufletului nu poate fi controlata de rational.
Iubirea are motivatii: un zambet, un gest, o mangaiere, o vorba, o anumita afinitate, o autoregasire in cealalta persoana, un vis, o dorinta, un... miliard de motivatii.




Iubirea dintr-o singura parte – obsesie? Adica cu alte cuvinte, iubirea care nu vine din ambele parti nu este iubire? Nu stiu cum o “obsesie” te poate apropia de Dumnezeu, te poate face mai bun...iubirea cand este, este, nu depinde de sentimentele celuilalt. Sunt multe cupluri in care numai unul iubeste, celalat se preface. Poate ca cel care iubeste poate iubi fiindca are convingerea ca celalat il iubeste. Daca ar sti adevarul...cine stie?!

Am zis ca iubirea de Dumnezeu are alte principii.

Asta cu cuplurile in care unul iubeste si celalalt se preface, in care unul poate iubi fiindca are convingerea ca celalalt il iubeste e mai aproape de realitate, dar nu e obsesie si mai mult contrazice teoria ta despre cel ce iubeste chiar stiind sigur ca nu e iubit.

Daca eu o iubesc pe Sulfina Barbu ( =)) )si tipa saraca nu stie nimic despre asta, intre mine si ea e o dragoste adevarata? Nu cumva e obsesie, casandra radu?



Cred ca fiecaruia dintre noi i-a murit candva cineva drag. Ei..acea persoana nici nu mai era in viata dar asta nu a insemnat ca noi am incetat sa o iubim. Poti iubi chiar si un om care a trecut in nefiinta, asa ca ce sa mai zic de un om care traieste...desi nu pot sa nu observ ca este mai greu sa iubesti un om in viata decat unul care nu mai este.

De acord cu iubirea pentru cineva ce a trecut in nefiinta dar e o altfel de iubire. Poate fi frate sora mama tata sau fosta iubita ai cam acelasi fel de sentiment pentru cineva ce ti-a fost drag printre noi fiind si care a disparut. Nu discutam despre asta

Nu vorbeam de pasiune. Pasiunea neintretinuta, pasiunea care nu primeste nimic in schimb, moare subit si nu mai reinvie. Pasiunea are nevoie de sustinere, are nevoie de atentie deosebita, de un interes poate extrem din cealalta parte. Esenta pasiunii este reciprocitatea, complicitatea. Ea nu poate exista independent, or daca exista, intr-adevar, pasiunea devine obsesie.

Ba pasiunea face parte din iubire si ma bucur sa observ ca mai sus ai dreptate cu conditia sa incluzi pasiunea in iubire

Si iubirea este un sentiment “latent”. Zace in fiecare din noi. Uneori mai reuseste sa iasa la iveala, dar deseori este obstuctionata de calculele noastre, de dorinta de siguranta, de teama. Eu nu ma opun iubirii. Daca “vrea” sa se manifeste, o las in pace sa faca ea cum crede de cuviinta :) Acuma, daca se intampla sa apara pentru o persoana care nu-mi raspunde la fel, asta este, oricum aceasta nu constituie o piedica. Am observat ca oricat te-ar iubi cineva, acest fapt pe tine nu te schimba cu nimic. Numai ceea ce simti tu te poate schimba.

Pentru o persoana care nu-ti raspunde la fel, ca intensitate sau la fel in sensul de a nu-ti raspunde cu iubire? Dar pentru una care nu-ti raspunde deloc?


Din contra, in dragoste ca sa mearga totul bine, trebuie sa fie un fel de competitie in care armele sant sentimentele si se face uz de tot arsenalul de fiecare parte.

Aici vorbesti de pasiune sau de dragostea inchipuita. Iubirea nu este un camp de lupta, competitia ii este straina iubirii. Multe relatii sunt astfel si oamenii se amagesc ca aceasta este iubirea. Sunt ei doi, sunt orgoliile lor si nesfarsita lupta. Care pe care, cine pe cine controleaza, instaurarea fortata a unui climat de incredere, gelozii, tradari si altele. Aceasta nu este iubire. Este disperare. Si multa risipa de energie. Doar o stiu, doi ani am trait astfel.

Stop..stop.. asta nu e iubire ce insiri tu acolo ! Asa spuneam eu despre competitie? In sensul de a domina, forta, controla? Nu.. Daca tu-mi spui o vorba frumoasa, iubirea mea (necontrolata de ratiune), ma face sa-ti spun doua vorbe dulci, care la randul lor vor primi replica pe masura :)
Daca traiai tu doi ani de iubire cum o vad eu nici nu mai voiai altceva de la viata.



Nu e iubire, casandra, ce simti tu acum pentru omul acela, ci compasiune.
Cand ai descoperit superioritatea ta fatza de el, prin faptul ca poti simti asa cum ai zis dragostea (minunat mod de a simti) si el nici macar nu intelege asta, dar sa simta, in acel moment dragostea ta pt el s-a diluat in sentimentul de prietenie. Chiar mai putin de prietenie, pentru ca si prietenii sant pe pozitii de egalitate. Condescendentza.
De ce crezi ca cei trecuti printr-o experienta deceptionanta , ca a ta traiesc mai mult din amintiri?
Iubirea lasa urme.


Da, este compasiune, poate ca aceasta este o forma superioara a iubirii. Este iubirea lipsita de pasiune, de dorinta de a fi cu celalalt, acceptarea realitatii asa cum este ea, impacarea si linistea de dupa furtuna.
Nu ii sunt superioara. Toti venim din acelasi loc, suntem facut din acelasi material si fiecare are acelasi potential. Nu ma simt superioara lui. Sigur ca mi-a parut las, mi-a parut prost. Dar si eu sunt lasa uneori, si eu sunt proasta. Acum aceste lucruri nu mai au importanta, care cum este. Conteaza doar ca a fost ceea ce a fost, ca am avut norocul sa traiesc astfel, sa simt astfel.
Si prietenia este o forma de iubire si nu o gasesc cu nimic mai prejos decat iubirea pentru o persoana de sex opus. Ba chiar ca prietenia este mai longeviva decat dragostea dintre un barbat si o femeie. Barbatii/femeile vin si pleaca...dar prietenii raman.
Da, am avut poate momente de condescendenta. Dar acestea sunt nesemnificative. Dupa ce am acceptat lucrurile asa cum erau, asa cum sunt, nu a ramas decat compasiunea, dar nu cea de pe pozitii de superioritate. Ci acea compasiune care contine dorinta de a-l vedea ca este bine, ca este fericit, ca termina acea relatie seaca, intalneste iubirea si traieste cu adevarat. Si asta nu trebuie sa se intample cu mine. Oricum, eu nu ma intorc niciodata in trecut.

Compasiunea nu e iubire casandra radu. Prietenia nu e iubire..


De ce o numesti experienta deceptionanta? Pentru mine nu asta a fost. Probabil ca asta isi imagineaza fiecare cand citeste ce am scris. Poate ca fiecare a avut macar o deceptie in viata sa si atunci interpreteaza ceea ce am scris ca fiind o deceptie. Nu o vad asa, nu o simt asa. A fost o experienta minunata, mai inaltatoare decat orice rugaciune. M-am simtit purificata de patimile umane si acum ma simt recunoscatoare pentru ca am trait acea iubire. Nu am resentimente, nu am nimic de reprosat, nimanui. M-am avantat total, nu am lasat nimic pentru mine. Iar la final am cunoscut ce inseamna eliberarea. Eliberarea de dorinte, eliberarea de tristete, de eventuale obsesii, de regrete. Nu a ramas decat ceva luminos, cald...da, poate ca este prietenie.

Eu am numit-o experienta deceptionanta pentru ca ti-a fost denaturata notiunea de iubire de aceasta experienta.
Daca eu ascult "manele" si nimeni nu-mi arata cum suna adevarata muzica atunci ideia mea despre muzica e denaturata neavand termenul de comparatie.


Nu traiesc din amintiri, Alexandros. Nu regret nimic, nu-mi doresc sa retraiesc ceea ce a fost, nu ma extaziez si nici nu ma intristez aducandu-mi aminte de acele momente. Stiu ca pot iubi si poate data viitoare voi iubi mai mult. Prin asta intelegand ca poate vor fi mai putine momente de tristete, mai putine momente in care ma voi gandi la mine. Eu nu imi car in spate trecutul. Faptul ca omul iubit nu m-a iubit nu ma poate determina sa ma feresc de iubire, sa joc “la sigur” sau sa ma tem. In iubire, ceea ce este sigur nu valoreaza doi bani. Si imi aduc aminte de o idee despre iubire dintr-o carte a lui Coelho, si anume ca dragostea este o forta salbatica, daca incerci sa o stapanesti, te transforma in sclav, daca incerci sa o incatusezi, te inrobeste.
In iubire, adevarata durere pe care am resimtit-o candva a fost aceea de a nu ma implica total, de a jongla cu jumatatile de masura, de a-mi lasa o portita de iesire...deceptia ca nu m-am implicat total. Iar aceasta implicare pe jumatate intotdeauna lasa urme. Urme dureroase. Iubirea totala nu lasa decat “urme” pozitive. Te transforma. Iar pe mine m-a facut sa o rup cu trecutul, sa traiesc in prezent, sa fiu constienta ca trecutul nu are nici o relevanta, sa fiu constienta ca pot iubi fiindca iubirea nu este o cantitate determinabila care se termina la un moment dat.

Si aici, scumpa casandra radu, recunosti in sfarsit ca nu a fost ce trebuia.


Ma omori cu fidelitatea asta. Cum poti vedea asa? Daca tu il iubesti el poate fi si infidel si neatent si nici sa te iubeasca macar?
Mi-as dori si eu sa fiu iubit de o asemenea femeie.


Fiindca eu nu sunt fidela pentru ca imi impun asta si nici pentru ca el este fidel. Eu sunt fidela fiindca asa simt. Daca simt altfel sa stii ca nu am nici o ezitare in a da curs dorintelor mele. De cate ori am avut o relatie si nu am iubit, am dat curs dorintelor mele vis a vis de alti barbati. Fara sa ma simt vinovata, fara sa simt macar ca am inselat. Cand am iubit, fidelitatea a fost ceva natural. Asa a fost, nimic impus si in acelasi timp nu am simtit atractie pentru alti barbati. Am realizat ca nu are sens sa stau langa un barbat pe care nu-l iubesc. Nu pot sa-mi impun fidelitatea. Ma simt incatusata si simt ca nu sunt eu insami. Ce sens are sa pretinzi ca esti fericit, ca nu doresti altceva? E simplu – faci asa cum simti. Daca mai ai si curajul de a fi sincer in legatura cu ceea ce simti, este minunat. Am descoperit ca asa ma simt bine si am incetat sa mai sufar si sa am probleme din clipa in care am inceput sa fac asa cum simt.

jos palaria pentru sinceritate si luciditate aici:0


Ti-ai dori sa fii iubit de o astfel de femeie? Pai...pentru ce?! Eu iti urez sa iubesti TU astfel, fiindca chiar daca o femeie te va iubi asa...desi aceasta “maniera” de a iubi nu este altceva decat iubirea care tinde spre iubirea autentica – singura care este de fapt iubire – ei, chiar si asa, te asigur ca asta nu va produce in tine mare lucru. Nu iti va zdruncina constiinta, nu te va apropia de Dumnezeu. Poate orgoliul tau se va umfla ca un balon sau poate te vei simti chiar inferior ca nu esti pe masura sentimentelor ei. Sau poate o vei desconsidera si o vei trata ca pe un obiect proprietate personala..cine stie. Cum ziceam, doar ceea ce simti TU te poate transforma, nu ceea ce simte altul pentru tine.

Adica sa fac exact greselile nefericitului(in sens de slabutz la minte) dinaintea mea? Nu...

Experienta asta te va ajuta cand vei descoperi adevarata dragoste. Dragostea impartasita.
Sant aproape convins ca tu faci parte din acel 0,1 procente ce poate simti dragostea, o poate trai, o poate oferi, dar nu stii ce inseamna sa primesti .
Nu cred ca te-am auzit(citit) spunand ceva de cum te simteai iubita ci numai de cum te simteai cand iubeai...


Iubirea este iubire, impartasita sau nu. Daca admiti ca iubirea este adevarata numai cand este impartasita, atunci lumea este chiar mai saraca in iubire decat pare. Ceea ce ar fi foarte trist. Bine ca nu este asa :) Si oricum, Alexandors, gandeste putin...chiar daca omul de langa tine se comportan frumos, iti vorbeste frumos, te ajuta, te alinta si in ochi ii poti vedea afectiunea...de fapt niciodata nu vei stii cu adevarat cum simte, cat de intens, cat de profund. Nu ai cum sa stii cat de mult, in ce fel sau cat te va iubi omul de langa tine. Si nici macar daca te-a iubit in adevaratul sens al cuvantului.

1 Neimpartasita nu e iubire. 2 Si in ochi ii pot vedea afectiunea? Pai da, o vad daca e. Daca nu, nu. Nu poti pacali un oenolog(degustator de vinuri) cu posirca (ce modest am fost aici :))) )

Au fost barbati convinsi ca eu sunt indragostita si foarte mandri din cauza asta. O prostie. Am avut momente in viata cand pur si simplu mi-am dorit compania cuiva, am simtit nevoia de a darui afectiune, de a dulce, dragalasa...dar asta nu insemna ca i-am iubit. Intotdeauna mi-a placut sa cultiv o atmosfera de complicitate, de caldura, o atmosfera placuta si relaxata. Si asta a fost confundata cu dragoste.

Aici cineva a trisat ;) Noi vorbeam de dragoste :) Si apoi...vezi mai sus cu oenologul :)

Loiali...adica nu iubesti, nu-l cunosti pe cel de langa tine, dar esti fidel, iti duci viata de zi cu zi, iti cladesti o viata (si la un moment dat te indragostesti fiindca orice om isi doreste iubire si va cauta ceea ce nu are)...si tu vorbesti de loialitate?! Mi se pare mai degraba o minciuna, o ipocrizie extrem de rafinata, astfel incat chiar cel care o traieste ajunge sa creada in ea. O viata calduta la umbra sigurantei. Zicea odata un sfant ca “bucatele caldute nu incanta cerul gurii”. Ma rog..daca cineva simte ca acesta e sensul vietii, sa gasesti un barbat/femeie de treaba, sa ai un trai tihnit, sa muncesti, sa te distrezi, sa faci copii si la final sa mori, asta este treaba lor. Fiecare traieste asa cum poate.

Chestia asta se cheama casnicie si avem parte de ea 99.9% dintre noi de ea.
Pe tema asta se pot face mii de variatiuni iarasi. Casnicie din dragoste, din interese de toate felurile(materiala, politice, religioase), din traditie (ca sa fiu si eu la casa mea), din ambitie (sa-mi oftic fosta iubita) si altele...


Si parafrazand-o pe Sulfina Barbu :) – fiecare are parte de viata pe care o merita.

Casandra, casandra.. eu las modestia si-ti spun ca pot citi si printre randuri si printre cuvinte, chiar. Pe cine parafrazezi tu? La cat te cunosc eu ma asteptam la alt parafrazat, sincer. Asta daca nu cumva ai parafrazat-o peiorativ. Dar nu merita, crede-ma :)

Stiu ce inseamna si sa primesti. Da, poate stiu mai mult sa dau. Nu am vorbit despre cum este sa primesti fiindca aceasta nu este o preocupare pentru mine. Nu tanjesc dupa a primit. rimi este minunat. A fi tinuta in brate de omul iubit, a fi mangaiata, a fi privita, a fi invaluita de el...cine mai vrea Paradisul? In orice caz nu eu. Paradisul sa fie pentru altii. Pentru mine prezenta fiintei iubite este paradisul.

Te contrazici iar?
Vrei sau nu vrei sa fii iubita?
Stii sau nu stii cum e?



Caractere italice = alexandros text mai vechi
caractere bolduite = alexandrios replici la textul actual
Caractere normale = casandra radu


"omul stie mult mai multe decat intelege" - Alfred Adler
#140644 (raspuns la: #140585) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
micutzuca - de Cri Cri la: 25/12/2006 19:31:27
(la: Ganduri de final)
Draga mea, din pacate nu asa merge.
Daca iubirea a pierit, nu-i de nici un folos nimanui ca tu esti in stare sa muti muntii. Fericirea celuilalt nu se masoara in ceea ce suntem in stare sa facem pentru el. Iubirea n-are nevoie "sa faci ceva", nici s-o meriti macar. Esti iubit (sau nu) pentru ceea ce esti tot timpul, nu pentru ceea ce faci intr-un anume moment. Iubirea e cel mai subiectiv sentiment, n-are nevoie de motive ca sa se nasca, sa existe sau sa dispara.
Sintagma asta de "suflet pereche" are ca si conditie necesara s-o simta amandoi, unul nu ajunge. Si intreaba-te cat ti-ar folosi tie sa te iubeasca cineva "asa cum nimeni nu te va mai iubi", cineva pentru care tu nu simti nimic.
Stiu ca e greu, dar n-ai de ales, trebuie sa te impaci cu ideea. Si intr-o zi vei fi gata sa iubesti din nou pe cineva asa cum nu l-a mai iubit nimeni, poate chiar pe acela care te va iubi la fel. :)
--------------------------------------------
"Cine nu se teme de nimic e mai puternic decat acela de care se tem toti."
*** - de adalgisa la: 03/11/2007 17:15:50
(la: ai vrea?)
Iubirea este perfecta!Din pacate nu toti reusim sa o traim cu adevarat...
Iubirea inseamna afectiune, respect, grija, intelegere,devotament...etc
Iubirea este cel mai frumos sentiment, sa oferi si sa primesti iubire insemna ca esti un om implinit.
Iubirea este cea care ne face umani.
iubirea - forma de egoism? - de 1brasovean la: 22/02/2011 19:48:42
(la: Este iubirea...o forma...)
pentru ca iubirea nu este un sentiment / traire de baza, fiind doar unul/ una compus/a,
creeata prin combinatii, proiectii, perceptii samd

nu detaliez:)
paianjene - de om la: 11/06/2012 01:06:51
(la: rusalii)
si care, bazat pe aceasta convingere, considera ca ii revine implicit sacra datorie de a stigmatiza cu orice ocazie si prin orice mijloace (inclusiv ridiculizatul, bagatelizatul) orice alta forma de religie care-si permite sa existe si sa functioneze independent de el.
= permite-mi sa folosesc o expresie cafegista: daca NU-mi dai macar un ex prin care eu disconsider vreo religie de-a lungul activitatii mele cefegiste, mananci KK-at! "

Ti s-a-ntimplat vreodata sa te iei in coarne cu utilizatorul om si sa te lase fara replica?...
Mie nu.
= inteligenta sau nu,,replica sa fie ;)...deci asta te mana in lupta??? as spune PATETIC, daca nu m-ar incerca un puternic sentiment de mila crestineasca!!!

Inchei si eu in stilul RH-ashesc: Sa te ajute Dumnezeu ca mare nevoie ai!
#633148 (raspuns la: #633062) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
om - de Paianjenul la: 11/06/2012 07:32:00 Modificat la: 11/06/2012 07:44:32
(la: rusalii)

"daca NU-mi dai macar un ex prin care eu disconsider vreo religie de-a lungul activitatii mele cefegiste, mananci KK-at!"

- Uite "macar un exemplu" care reflecta (din insusi titlu deja), ifosele tale (de “mare teolog”) vizavi de mesajul "manelelor" religioase ale unor membri ai denominatiunii baptiste: fratii Groza (vezi hyperlink-ul).

[...Ironia e ca remarcile absolut sobre ale lui zaraza, PROUDFRECKLED si Daniel Racovitan - la respectivul mesaj - iti cam pun sub semnul indoielii, fie integritatea de caracter, fie cultura religioasa: (inafara de arogant) esti, sau IPOCRIT, sau - si mai rau - IGNORANT in ce priveste mesajul religiei crestine].

Exemplul concret (de mai sus) fiind dat deci, decide tu cine ramine sa manince “KK-at-ul”…


"inteligenta sau nu, replica sa fie ;)... deci asta te mana in lupta???"

- Amuzant... Exact aceeasi remarca o facea ieri unul dintre cafegii intr-un mesaj privat, referindu-se la tine!... (...si nu m-ar surprinde sa mai fie si altii, prin cafenea, de aceeasi parere...)...


”as spune PATETIC, daca nu m-ar incerca un puternic sentiment de mila crestineasca!!!”

- Hopa!... Latura asta “soaftă” nu ti-o stiam!...


” Sa te ajute Dumnezeu ca mare nevoie ai!”

- Avem, man… avem


PS.

Ca era sa uit: cum apare deci "po" in "pocait"?!?!... Ca bag seama ca si versiunea ortodoxa a Bibliei face uz de el!... Sau nici amanuntul asta nu-l stiai???...

...?????....

#633152 (raspuns la: #633148) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
egalitate? - de SB la: 27/10/2003 07:20:11
(la: duplicitatea francezilor)
Valentin,n-o lua in seama pe Alice! Stii bancul ala cu "lasa copilu sa'trebe?"

Pai fii atent: acum citiva ani( inca nu se stia de "impuscatu") cind eu credeam puternic in drepturile omului si chestii de-astea cu egalitatea o avocata de pe-aici imi scoate o carte groasa unde scria ca( tradus liber) "noi sintem egali in fata legii"( pe cuvint ca nu sint in Franta)iar eu nu faceam parte din "noi" Nu mi-a ramas decit sa-i platesc, sa-i multumesc frumos si ...sa schimb macazul! In acelasi timp, prieteni din Franta nu aveau o gramada de alte probleme pe care eu le avem incepind cu gasirea unui Job( parol ca stau bine la calificare) si...toate nimicurile care-ti fac viata grea al dracului cite-odata.

Sa nu uitam ca francezii au o gramada de alte probleme privin emigrantii( nu le enumar aici) Cred ca-i mai corect sa spuna de la-nceput: dom'le, nu se poate!
Intrebare - de Hypatia la: 29/04/2004 07:14:49
(la: 11 Septembrie 2001)
Intrucat e o liniste generalizata in Cafenea, am purces in cautare de conferinte faine si dau de ceva foarte interesant. Totusi, departe de a avea aceleasi convingeri cu ale Paianjenului, intreb pe cei ce au scris in aceasta conferinta:
De ce esti terorist, in mod automat, daca suspectezi de greseli guvernul american?
Eu sunt crestina, chiar ortodoxa, dar am un puternic sentiment de indoiala fata de politica americana, care actioneaza in Satul Planetar precum cowboy-ul in propria sa ferma. Nimeni n-a mandatat guvernul american sa fie Jandarmul de serviu al Planetei. Si cred ca a fi democrat inseamna sa respecti dreptul la opinie a celuilalt. Exista motive de suspectare a guvernului Bush in even. din 11.09?
Da, exista. Si atunci de ce sa tacem? De ce sa adoptam politica strutului?
Este cineva infailibil pe lumea asta? Ortodox vorbind, nimeni. Atunci e cu adevarat anti-democratic sa califici pe cineva ca terorist, securist sau altfel doar fiinda ca ii acuza pe americani.
Americanii au cel mai bun sistem de dezbateri din lume, copiii lor fac la scoala un obiect prin care invata sa dezbata mai ales subiectele de actualitate, de interes civic. Au patru ligi mari de dezbateri, afiliate la IDEA. Oare americanii care supun deciziile politice dezbaterilor sunt si ei securisti si teroristi?
Sincer, nu inteleg aceste adevarate atacuri la persoana Paianjenului. Il pedepsiti doar pentru ca a deschis aceasta conferinta? Doar pentru ca ii critica pe americani?
Atunci vreau sa fiu si eu "paianjen".
Si, desi am IQ 124, tot nu am vazut ce anume incrimina pe Paianjen ca fiind pro-ceausist.
Hypatia
#14714 (raspuns la: #14474) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt. Cresida - de Little Eagle la: 17/05/2004 17:09:34
(la: Viata in doi!)
Draga mea surioara,

Am zis ca voi parasi cafeneaua curand,caci nu mai am ce sa mai spun,mi-am incheiat timpul cu voi toti,dar este tare greu sa iesi din cerc,e cercul sufletelor unite in unul singur,daca-mi amintesc in "Godfather III",Al pacino spune la un moment dat:"Everytime I want to get out,they pull me in".Poate nu e citatul intocmai,nu-s sigur dar este apropiat de cele spuse de Michael Corleone.

Am zis ca plec...uite ca inca nu pot,ma trageti de maneca sa revin....
Poate o sa plec candva,nu stiu,poate o sa mai stau o vreme,iar nu stiu,poate nu voi pleca...ce stiu eu?The Great Spirit will show me the sign someday.
Am scris destule recent si sunt cine sunt,un Hopi indian...nascut in Romania,m-am intors acasa insa,poate voi sta o vreme,ori poate voi pleca,doar stelele si vantul imi vor spune cand e vremea sa cunosc.
De aceea refuz sa mai vorbesc in viitor in cercul nostru despre mine decat drept cine sunt cu adevarat.

Experientele trecute sunt in urma,am pierdut acele hartiute,dar am invatat de la ele pana m-am trezit din somn.
Ce ai scris ca raspuns la textul meu imi spune in suflet,care e acelasi cu tine draga surioara,ca esti pe un right path,cauta sa descoperi intelepciunea lui prin tine si dont't worry be happy!

In viata sunt semne in Creatie,in vant,in picatura de ploaie in nori si in suflet,el va sti drumul scris de ele prin Dumnezeu si marele Spirit.
Vorbesti prin wisdom si e sufletul tau ce vorbeste prin tine,se recunoaste si in mine deopotriva.
Imi cer iertare tie draga surioara ca poate am fost cam dur in vorbe,sa stii ca nu am facut-o cu intentie,ci am crezut ca pot fi de folos in a-ti da exemple si pareri personale.

Nu-ti face griji ca esti singura si poate ca nimeni nu te intelege,eu te inteleg si te iubesc.Esti sora mea,cum pot sa fiu aspru cu tine decat sa-ti dau poate sfaturi ce si eu le-am primit de la elders,si crede-ma ca NU am vazut si intalnit in viata mea,oameni mai aproape de Dumnezeu ca ei!!!Si NU fac parada din asta!!!

Toti ne nastem free,dar nu stim sa gandim si sa iubim libertatea,o credem ca pe ceva ce ...trebuie s-o avem,adica,to take it for granted!Nu e adevarat,libertatea apartine oricui pe acest pamant,dar e legata de iubire si acesta e un sentiment ce inca nu am invatat sa intelegem.

Daca te-ai trezit este bine,remember,stai pe poteca ta si NU te culca la marginea ei,daca te ia somnul!Te vei pierde in padure si greu dai de poteca inapoi.Multe spirite rele sunt acolo si te pot subjuga.Be wise,my little sister.
Fi un brave warrior,stiu ca poti!Si NU crede ca esti singura niciodata!
The Great Spirit este mereu cu tine,in tine si in jurul tau,sa nu uiti niciodata ca NU esti deloc separata de EL!!!!!

Te iubesc f. mult si voi fi mereu alaturi de tine in gand si fapta.
Stai pe cal si pune-ti coroana de pene pe cap,picteaza-ti trupul,priveste cerul infinit si cu sulita in mana ridic-o la Marele Spirit si tipa cat poti de tare cantecul tau pornit din suflet,te va auzi si te va recunoaste,iti va arata poteca ta anume in aceasta viata.

Toti suntem acelasi sange,culoarea NU conteaza pe chipuri,ne vopsim sa ne recunoasca moartea si Marele Spirit.Asa gandim noi indienii.Si voi toti aveti de fapt culorile voastre dar nu le stiti inca!
Le purtati fara sa stiti.
Draga mea surioara,sper sa mai vorbim curand,cand vine timpul.
Te iubesc si NU ai teama,toti gresim in viata,este rostul ei si asa invatam si ne descoperim in noi cine suntem cu adevarat.Nu uita sa stai mereu pe poteca si aduna daca poti cit mai multe biletele,citeste povestea scrisa de mine spusa de Uncle Frank Davis(pawnee nation).

May that the Great Spirit will be always with you my dear sister.
I love you.God bless you.

Love&peace,
Ozzy























































#15526 (raspuns la: #15392) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt. cresida - de Paianjenul la: 22/05/2004 00:57:41
(la: Cand formezi un cuplu, dupa ce criterii alegi o persoana?)
Comentariul tau plin de afirmatii contradictorii sau false este un exemplu de monumentala IMATURITATE afectiva. Sa-ti exemplific:


"casatoria este inamicul iubirii !!!!!"

- FALS! Eu cunosc nenumarate cupluri casatorite care traiesc fericite si a caror iubire reciproca, ramine mereu proaspata!...

"nu exista persoana ideala pt o casatorie"

- BA DA, exista. Nu oricine va avea norocul s-o intilneasca, dar EXISTA!

"ea distruge toata frumusetea iubirii."

- FALS! Nu casatoria ca institutie distruge frumusetea iubirii, ci casatoria cu persoana nepotrivita!

"oamenii sunt fericiti atunci cind sunt liberi, atunci cind iubesc neconditionat"

- Te CONTRAZICI! Renuntarea la LIBERTATE de dragul unui om poate sa constituie dovada cea mai elocventa a unei iubiri NECONDITIONATE!

"linga un barbat te simti bine o perioada ,doar la inceput atunci cind e indragostit de tine si nu stie ce sa faca ca sa te cucereasca dar dupa ce ai devenit a lui deja nu mai gaseste nimic interesant la tine si porneste in cucerirea altor "cetati"si pot spune ca si noi femeile la fel facem cautam o viata intreaga iubirea si citeodata nici macar nu ne dam seama ca ea de fapt se afla linga noi dar nu am avut ochi sa o vedem nici inima sa o simtim"

- Din pacate, ce afirmi mai sus este adevarat in destule cazuri, dar cei care pastreaza o asemenea atitudine si mai tirziu in viata, sint persoane incapabile sa treaca de faza de... adolescenti... faza in care DORINTA de a poseda o persoana de sex opus este confundata cu IUBIREA...

"si vreau sa intilnesc macar un om care sa-mi spuna ca e fericit dupa casatorie macar unul !!!!!!!!nu cred ca exista asa ceva!!!"

- Iti GARANTEZ eu ca EXISTA! I-am intilnit PERSONAL, si la virsta de 70+ afectiunea lor reciproca stirnea invidia admirativa a unor cupluri mai tinere!...

#15736 (raspuns la: #14971) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Mesaj sters? - de ampop la: 21/06/2004 10:28:20
(la: PUTEREA RUGACIUNII)
Da. Sters... Interesant este ca atunci cand omul se afla in fata unei situatii limita, isi pierde pe cineva drag sau sufera de o boala incurabila, uita bravada ateista si cere ajutorul lui Dumnezeu pe care intreaga viata L-a dispretuit si alungat dintre placerile lui viermanoase. Insa Dumnezeu este langa el si atunci, precum si cand omul Il reneaga si ridiculizeaza. Iubirea Lui nu este ca cea a omului, este neconditionata, chiar daca este "stearsa"...Tatal ceresc, cel considerat "sters" de atei, ii asteapta sa se intoarca, fara sa ceara nimic in schimb.
Shalom brother!
Mario
#16501 (raspuns la: #16489) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...