comentarii

iubirea pentru copil


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Un copil creste armonios datorita iubirii - de Radina la: 15/06/2005 20:29:04
(la: Un compromis, doua compromisuri..."n" compromisuri?)
Daca nu vorbim neaparat de pasiune, pentru ca e gresit sa ne imaginam ca intr/o lunga convietuire pasiunea se pastreaza ca la inceput, trebuie neaparat sa vorbim de tandrete, de caldura sufleteasca, de un climat in care, pentru ca un copil sa se simta in siguranta, sa existe iubire. Tu spui ca sotii nu se mai iubesc. In cazul in care nu mai e deloc iubire, in cazul in care a intervenit raceala, parerea mea este ca atmosfera devine presanta pentru copil chiar daca comportamentul se pastreaza in limitele decentei. Copiii de regula sunt foarte senzitivi si observa mult mai acut viata. Ei sunt mimetici pana dupa adolescenta si se poate foarte bine, sa/si formeze o idee gresita despre ce inseamna cuplul in general si asta sa le afecteze comportamentul ulterior. Copiii nu traiesc doar cu hrana si imbracaminte, doar cu confort, doar cu exterior, ei sunt sensibili si in formare. Daca simt raceala dintre parinti dezvolta, un complex. Nu pot fi nici dusi de nas cu falsuri pentru ca le sesizeaza foarte repede. Daca ajung si sa simta primii fiori ai iubirii, sa spunem adolescentine, se poate intampla sa faca parintilor reprosuri pentru ca nu au trait intr/o atmosfera de iubire. Pe de alta parte copiii sunt si foarte egoisti si isi doresc sa fie cu ambii parinti. Asa ca oricat de hotarati ar fi parintii sa accepte compromisul copiii sunt afectati negativ. Cred ca nu merita sa incercam intr/o astfel de situatie sa acceptam compromisul, ci sa facem recurs la amintirile placute si atata timp cat convietuim sa facem un efort sa reaprindem dragostea trecuta. E foarte putin probabil ca odata ce ne/am casatorit si am avut si bucuria impartasita a aparitiei unui copil, iubirea care a fost la inceput sa se stinga cu totul, asa, ca o lumanare.Nu faceti un asemenea compromis e nociv si pentru sufletele voastre si pentru ale copilului. Mai bine luptati pentru iubire.Un copil creste in primul rand cu iubire.
#55039 (raspuns la: #54953) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Stimata Ramona... - de Lady Allia la: 08/01/2008 09:14:44
(la: durerea unei mame)
mi se pare de-a dreptul "gretos" faptul ca te-ai folosit de aceasta poveste de viata...as spune eu delicata si cruda pentru a promova ideea de OTV...o televiziune de scandal si barfe.
oare cat ne vom mai folosi de povesti induiosatoare si de copii pentru a ne atinge scopurile???

rusine "stimabila"!

cine trece prin asa ceva...crede-ma ca nu apeleaza la porcarii de genul acesta ci...trage aer in piept, isi incarca bateriile sufletesti si inceraca sa isi refaca viata cat mai frumos si linistit din iubire pentru copil!!!
mie mi-a iesit...asta... - de Lady Allia la: 10/06/2008 12:06:35
(la: TEMA DE CASA)

Eu sunt … radacini infipte in carne si sunt visare
Ma intreb … cat de cald e in palmele lui Dumnezeu?
Aud … respiratia senina a copilei mele...adormite
Vreau … tot cerul pentru ea. si pamantul. sa aiba pasi si aripi deasemenea.
Eu sunt … radacini infipte in carne si sunt visare

Ma prefac … ca nu simt umerii cum se garbovesc catre pamant
Simt ca … doar iubirea pentru copila mea ma face invincibila
Ating … incet penultimul vis
Sunt ingrijorata … de timp
Plang … de drag si fericire
Eu sunt … radacini infipte in carne si sunt visare

Inteleg … in sfarsit drumul - si pietrele si florile de pe margini
Spun … doar: "MULTUMESC DOAMNE pentru viata mea!"
Incerc … sa fiu ce nu am fost pana de curand
Nadajduiesc … ca va fi o calatorie in trei sau in patru - minunata
Eu sunt … radacini infipte in carne si sunt visare

continuare - de Tot Areal la: 27/06/2012 08:58:33
(la: POVESTIRI CU TALC(V))
Era o zi de vara, erau amandoi asezati pe treptele scarii de la intrarea in casa lor. Fiica lui, cea mai mare, pentru ca despre ea era vorba, il privea grav, cu acea atentie plina de uimire pe care doar copiii o pot avea.
In seara aceea, prinzand curaj, fetita a inceput sa ii spuna ceva:
-Tati, stii ca eu te iu…!
Insa se intamplase ceva, ceva ce i-a distras atentia si restul cuvantului s-a pierdut. Oare a inteles vreodata ce voia sa ii spuna fiica lui?
Iar acum, dupa vreo treizeci si cinci de ani, acele cuvinte ii reveneau ca un refren familiar in ureche:
-Tati, stii ca eu te iu…!
Insa nu reusea sa auda cuvantul care urma, incerca din rasputeri, dar nu reusea sa incheie acea propozitie. Simtea ca era un cuvant foarte important, pe care tatal trebuia sa-l auda.
Astfel au trecut zilele, o luna, un an, apoi inca un deceniu. In mintea lui, in inima lui se auzea uneori sunetul limpede al unui ras, lumina unei priviri albastre, o mana micuta il apuca de brat si in inima lui rasuna o muzica foarte familiara:
- Tati, stii ca te iu…
Melodia nu se incheia, dar ii persista in memorie. Intr-o zi, emotionat, a auzit in sfarsit toata fraza:
- Tati, stii, eu te iubesc mai mult decat orice.
Si astfel se alatura celor multi care au fost iubiti, fara sa stie acest lucru.
Apoi au trecut zilele, lunile si doar in ultima etapa din viata lui doamna alba si blanda pe care acum o cunostea foarte bine, i-a soptit, inchizand ochii, tinandu-i mana intr-a ei:
- Da, despre asta era vorba, pur si simplu. Stiai in adancul sufletului tau acest lucru si iti era foarte teama. Doar iubirea unui copil ne poate face sa zburam pana la cer. Stiai acest lucru, dar nu voiai sa-l intelegi. Eu ti-am ramas credincioasa si am fost alaturi de tine pana la capat. Nu puteam sa traiesc in locul tau iubirile care iti erau destinate. Acum ai inteles ceea ce era important, in sfarsit, pot sa te las singur. Acesta este destinul tuturor oamenilor, la sfarsit sa cunoasca singuratatea eterna.
Putin mai tarziu, doamna cea subtire si alba, adauga:
-Eu am fost viata ta, tu ai trecut mai mult pe langa mine. Ai trecut pe langa iubirea fiicei tale. Ai fost foarte important pentru ea, iar ea nu te va uita niciodata. Datorita ei, urmele existentei tale vor mai ramane inca mult timp pe pamant.
Apoi, doamna cea subtire si alba, i-a inchis ochii si inima, i-a soptit ceva frumos, foarte misterios, cuvinte de neuitat care il ajutau sa treaca de cealalta parte. Pentru prima oara in viata lui era linistit si surasul lui era deplin. In sfarsit, putea sa se iubeasca pe sine si sa primeasca iubirea imensa a universului.

”Povesti pentru a iubi, povesti pentru a ne iubi”, Jacques Salome, editura Ascendent.
#633319 (raspuns la: #633318) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Numai iubirea.... - de Pisicutza la: 26/09/2004 01:45:19
(la: VIATA..., CA DESTIN INTR-O IUBIRE PURA)
Numai iubirea....doar iubirea.. iti da putere sa traiesti,numai iubirea te invata cand gresesti,numai iubirea te ridica si te coboara si te face om.Numai iubirea te invata cum sa zambesti,cum sa plangi,cum sa oftezi,cum sa iti fie dor de cineva drag,cum sa iti pastrezi mereu sufletul de copil pur si sincer....Numai iubirea iti da aripi...Iubirea...Iubirea in general....Iubirea se simte cu fiecare respiratie a noastra,pentru ca din iubire ne nastem si in iubire murim...iubirea...Iubirea iti da putere sa visezi!
******************************************************
Putinta de a trai noi insine in sufletul altuia e singura adevarata valoare omeneasca,
Love Pisicutza
#23398 (raspuns la: #23371) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
iubirea - de anisia la: 20/10/2004 21:12:53
(la: Ce este iubirea?)
este sublim prezentata de acesti copii.eu sper ca multi dintre oamenii mari citesc si iau aminte.

eu nu am cunoscut inca iubirea, dar am citit cu mare atentie ce spun copilasii respectivi. eu sper ca intr-o zi sa am si eu un copil care sa poata da un asa frumos raspuns la aceeasi intrebare.


*****************************
Sa nu uitam de cei mai tristi ca noi!
Iubirea e de mai multe feluri ... - de desdemona la: 16/11/2004 15:33:18
(la: Altruism sau egoism?)
S-ar putea clasifica in iubire pura si atasament. Si combinatii intre cele doua. Regula e ca niciodata, in nici o relatie, partea de iubire pura nu creeaza probleme, acestea venind de la atasament.
Atasamentul e in stransa legatura cu egoul, conditionarile, amintirile placute sau nu. Iubirea pura e ceva foarte inaltator si care poate transforma persoana care o simte in ceva deosebit.

Exista iubire de ambele feluri in toate relatiile: mama-copil, frate-sora sau frate-frate, prieten-prieten, iubit-iubita, si intre persoane care se cunosc mai putin profund (colegi, cunostinte, amici virtuali - prin internet). Iubirea pura este total dezinteresata, singura grija a celui care o are fiind sa o exprime si sa se bucure de ea. Atasamentul implica dorinta de a poseda intr-o masura persoana iubita (a-i poseda timpul, atentia, dorintele, asteptarea unui raspuns pe masura). Asa apar gelozia, dezamagirea, dorinta de dominare, sacaiala, revolta. Daca iubirea ar fi perfect pura dintru inceput aceste probleme nu ar exista.
Cred ca exemplul cel mai bun de iubire absolut pura este (cu scuzele de rigoare pentru cei cu alte credinte) dat de Isus. El spunea ca trebuie sa ne iubim dusmanii, si cand cineva iti da o palma sa intorci si obrazul celalalt. Acum acest principiu e considerat inaplicabil, si cei ce il invoca sunt crezuti ipocriti. Dar in cazul lui Isus chiar era adevarat, el ii iubea pe toti (fie ei chiar pacatosi, chiar pe calaii sai) indiferent de ceea ce facusera si ce gandeau. Ca sa ai o iubire atat de pura trebuie sa ai o inima foarte mare, si sa fii foarte generos. Si trebuie sa ierti din inima orice scapare si orice greseala - eroarea e omenenasca.

Exemple de atasamente:
1. parinti-copii. Cand copiii sunt mici unii parinti ii impiedica sa iasa din casa singuri ca sa nu se loveasca, sa nu sufere. Uneori chiar si dupa ce copiii lor sunt adulti, ei sunt tinuti 'din scurt' si toate iesirile le sunt controlate (daca nu insotite). Parintii prefera sa ii aiba in casa lor ca sa nu fie singuri la batranete, dar nu isi dau seama ca, daca nu ii lasa sa 'zboare liberi' tinerii vor deveni infirmi in vointa si judecata lor.
2. Intre prieteni. Daca unul din ei uita aniversarea celuilalt, al doilea se va 'razbuna' uitand la randul lui aniversarea primului. Si daca unul nu il suna pe celalalt, nici celalalt nu va suna, fiindca asteapta sa fie cautat primul.
3. In familie. Daca ai uitat la o aniversare, sau un craciun, sa trimiti felicitarea, ei devin reci, la a doua sau a treia omisiune, nici ei nu iti mai scriu. Daca l-ai vizitat pe varul X de 3 ori si pe matusa Y doar de doua ori, ea nu te mai invita la masa festiva de familie.
4. Intre soti - gelozia si dorinta de-a fi 'lipiti' tot timpul unul de altul, in caz contrar venind reprosuri, banuieli, insinuari, conflict. Dorinta de-a rapi libertatea celuilalt (sa nu mai faca ce vrea, ci doar ce zic eu, sa nu discute cu nimeni numai cu mine, sa nu ...).

De obicei exista in fiecare fel de-a iubi o proportie de iubire pura si una de atasament. Cea care ne face sa suferim e atasamentul, al nostru sau al altuia. Si atasamentul presupune egoism. Insa iubirea pura e cel mai pur altruism.

Desdemona
iubire sau hormoni - de gigi2005 la: 11/03/2005 04:32:55
(la: Legatura interzisa?!?)
E ceva ce imi scapa in toata povestea ta. Ai iubit un barbat si rodul dragostei voastre e o mandrete de copil. Pe el il doare in... paishpe de voi iar toata raspunderea si-a asumat-o fratele lui. Miroase a telenovela. Nu cumva este casatorit? Altfel nu-mi explic. Un barbat este mandru cad i se naste copilul... daca este primul. Apoi madria se cam duce. Sau este prea tanar si ii este frica de responsabilitati, fratele lui fiind mai matur.
Indiferent cat ar fi de complicata acesata poveste, sfatul meu este sa faci dupa cum iti dicteaza inima. Tu poti sa iti dai seama daca acel om te mai iubeste dar, cum am spus, s-a speriat de responsabilitatea unui copil si de faptul ca isi pierde libertatea. Intrebarea acum este: tu il mai iubesti? Pentru ca daca raspunsul este "nu", te sfatuiesc sa nu mai stai o clipa pe ganduri si sa renunti la el. Pe de alta parte, ar trebui sa-ti pui intrebarea de ce fratele lui "a sters rahatul" cum spui tu, daca nu sti deja raspunsul. Sacrificiile acestea sunt de film artistic. Sa nu cumva sa aveti o relatie de conjunctura, fiecare ancorat in durerea personala, avand propria dragoste pentru himerele ce v-au marcat destinul. O sa va treziti ca va plingeti pe umar unul altuia si in afara de compasiune nu o sa simtiti nimic. Cel putin eu daca as fi in locul tau asa as simti. Degeaba te simti atrasa de acest barbat. E un semnal fals pentru ca te simti abandonata. Daca nu exista acel "ceva", nu poate fi iubire. Cel mult o relatie bazata pe respect. Te vei simti obligata toata viata fata de omul acesta si-ti va fi mila sa-l parasesti daca nu-l vei iubi. De asemenea poti sa te gandesti ca-ti va reprosa, daca nu te iubeste, ca te-a scos din rahat.
Citind aceste pareri personale, tot tu esti cea care va decide! Te mai astept cu precizari.
"Un batrin care se incurca cu o copila..." Dr Evil, - de DESTIN la: 31/03/2005 00:06:55
(la: Cata importanta are diferenta mare de varsta intre parteneri?)
"Dr Evil zice:
Fratilor, o copila care accepta compania amoroasa a unui batrin libidinos nu este nici nevinovata si nici pura!"

Desigur nu pot decat sa fiu de acord cu tine,in parerea expusa mai sus.

Eu, in ce am comentat, mi-am spus punctul de vedere in contextul temei...

Iubirea nu are granite...nu i-se poate impune conditii...

Nu am discutat de fiinte umane deformate sau altfel de relatii intre "mosi libidinosi sunt impreuna cu copile nevinovate si pure..."

Cu bine,





Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.
#41319 (raspuns la: #41189) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
maturitate si a fi ca un copil - de desdemona la: 03/05/2005 16:35:19
(la: ...)
Iata parerea mea:
Maturitatea e o calitate care un om poate sa o aiba sau nu, indiferent de varsta fizica pe care o are. Ea presupune atat o parte de experienta cat si o atitudine corecta fata de problemele care apar. Sigur, aici atat experienta cat si corectitudinea sunt discutabile: unele persoane considera corecta o atitudine, altele una opusa. Si unele persoane pot sa traiasca zeci de experiente fara a invata nimic din ele. Intr-un fel, maturitatea unei persoane este ca gustul pe care il are un fruct. Un fruct copt e dulce, aromat, se digereaza usor, el cade din copac. Unul necopt e acru, fara aroma, si poate da dureri de burta. In acelasi copac pot exista unele fructe coapte si foarte bune si altele (de aceeasi varsta) care sunt acre, uscate, sau bolnave. In aceeasi generatie pot exista persoane mature si altele mai putin mature.
Ideea mea despre maturitate nu e deloc incompatibila cu cea de-a fi ca un copil. Exista multe calitati in copii care nu exclud maturitatea. De exemplu spontaneitatea, iubirea si umilinta, capacitatea de-a se bucura usor si de-a fi multumit cu putin. Un ego exacerbat exclude maturitatea, ca si excesul de conditionari mentale. Pe de alta parte, copiii rasfatati manifesta in mod cert simptomele unor persoane imature (si invers). Dar in opinia mea, un om nu este cu adevarat matur decat atunci cand apreciaza calitatile spontaneitatii, umilintei, bucuriei inocente, iubirii mai mult decat ambitia, faima, dominarea altora, faptul de-a avea intotdeauna dreptate.
Sunt eu oare o persoana matura ? Nu pe de-a-ntregul, dar incerc sa ma corectez in aceasta directie. Mai am multe de invatat, si lectia (atunci cand vine) sper sa nu cada in urechi surde.

Desdemona
Nimic mai putin decat iubire - de Radina la: 20/06/2005 11:48:40
(la: Un compromis, doua compromisuri..."n" compromisuri?)
Eu am trecut prin ambele experiente. Am dintr/o prima casnicie un copil, m/am recasatorit si pt o lunga perioada de timp am vazut cum intre cei doi "vasnici competitori" s/au creat foarte multe sentimente, si clare si tulburi, si rele si bune si reale si false. Toate au fost insa sub semnul iubirii; a mea pentru ei si a lor pentru mine.Eu din cea neiubita si "acrita" m/am transformat in liantul pentru iubire. Iubind reusesti sa scapi de ideea de compromis. Primesti, darui si intotdeauna sondezi in tine cu atentie cea mai potrivita reactie care sa/ti exprime iubirea si sa estompeze orice conflict. Nimic mai putin, insa, decat iubire. Lipsa iubirii e marele compromis. Daca nu mai exista iubire inevitabil se creaza tensiuni si tristeti, care ne secatuiesc sufletul. Compromisul de care tu vorbeai duce la falsitate si la ariditate. Nu putem trai fara iubire.Si gandeste/te ca se consuma mult mai multa energie incercand sa omori o iubire sau sa pastrezi o aparenta decat sa depui efortul de a o revigora. In cazul in care vrei sa o revigorezi pornesti de la premisa unei finalitati pozitive, cu riscul unui posibil insucces bineinteles, dar cu speranta vie si cu sansa unui nou "izvor". Pentru "compromisul civilizat" se consuma doar resurse, fara ca ele sa mai aiba vreo sansa sa fie recuperate. Aici nu mai exista finalitate. E un sentiment de stagnare. Chiar si acel respect civilizat de care vorbeai consuma enorma energie. Cand speranta revigorarii iubirii nu mai exista si incepi una noua macar "razboiul" la care pornesti are sanse de victorie. Se moare mult, se oblojesc rani, se ajunge la armistitii periodice sau la batalii crancene dar cel putin se deruleaza viata acut si intru iubire.
Compromisul reapare, atunci cand de dragul unui copil, doua cupluri se reconciliaza total pentru a fi in preajma lui. Eu mi/am petrecut zece Craciunuri cu tatal copilului, cu mama vitrega, cu sotul meu, in jurul bradului,fiind civilizati.S/a intamplat insa sa intervina afectele.Sunt inevitabile cand e vorba de iubire. Ele au intervenit din pricina faptului ca am avut vointa sa fim atenti la sentimentele copilului. Si ne/am legat. Am creat o frumoasa prietenie. Mama vitrega a nascut un fratior si atunci iar am depasit barierele compromisului. Cum sa nu o iubesti,pe mama mica, pt ca asa ii spunem, cand ne/a nascut un fratior.Si despre razboi e vorba, pt ca la inceput copilul meu a avut toate simptomele de gelozie ale copilului mai mare. Si uite asa putem vorbi despre divorturi, recasatoriri fara ca ele sa fie neaparat niste dezastre nascatoare de compromisuri maligne. Ci cu compromisuri benigne care trec pt ca le bombardam cu atentie si iubire. Cuvantul de ordine este insa aici "iubire". Si de fapt multa iubire neconditionata.
#55613 (raspuns la: #55161) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Marea Iubire/Marele Esec? - de ina_ei la: 29/09/2005 10:49:01
(la: Marea Iubire / Marele Esec?)
E pentru prima data cand vb aici.....dar vorbesc pt ca nici eu nu am gasit inca raspuns la acesta intrebare!Sunt casatorita am un copil dar viatza a facut in asha fel incat sa mi gasesc Marea Iubire.Am cunoscut pe cineva in urma cu 7 luni de care m-am indragostit si pe care il iubesc mai mult decat viatza!Acelasi lucru il spunea si el atunci.Acum nu mai e la fel...cica ne iubim dar nu putem fi impreuna. Incerc sa i respect decizia dar nu de fiecare data imi iese. Incerc sa gasesc raspunsul la intrebarea "de ce 2 oameni care se iubesc nu pot fi impreuna?"E peste puterea mea de a intelege acest lucru!!Ideea e ca ne-am despartzit...dar tinem legatura la tel si pe net pt ca nu putem unul fara altul.
iubire ? - de Mircea-Mihai la: 10/12/2005 19:24:08
(la: iubire? acum serios vorbind...)
iubirea incepe cu a te iubi pe tine insuti. Numai dacä tu te poti iubi poti da iubire mai departe respectiv esti capabil de a primi iubirea altcuiva. Iubesti cu adevärat cind prin ceea ce faci produci bucurie/fericire partenerului si bucuria/fericirea lui te bucurä si te face fericit pe tine. Cred cä exemplul cel mai bun de iubire e dragostea de mamä pentru copilul ei. Cind doua persoane se pot iubi reciproc cu aceasta intensitate, profunzime, neconditionare... atunci se poate vorbi de iubire. Iubirea nu inseamnä posesiune, conditionare, comparare. E o istorioarä veche, cred cä a lui Platon sau Plinius, care povesteste despre inceputurile vietii cind nu exitau bärbati si femei ci numai o fiintä ce incorpora ambele sexe pinä cind zeii au despicato cu o spadä in doua creeind in asa fel barbatul si femeia, yin si yang care de atunci au inceput cautarea reciprocä pentru a se reuni si a forma intregul, armonia. Viata e deci cäutarea jumätätii, nu e de loc usor, citeodatä obosim sau pierdem räbdarea sau ne läsäm inselati de jocul hormonal sau de intelect si ne legäm de perechea gresitä, important e sä fim sinceri cu noi insäsi si sä avem curajul de a recunoaste greseala si de continua cäutarea...in viata asta sau in cealaltä sau in cealaltä...vom intilni a noasträ jumätate si cind o vom intilni vom stii din prima clipä cä ea este: färä vorbe, färä dorinta de posesiune, färä pretentii sau conditii...
"totul e permis cand vine din iubire" - de Horia D la: 13/02/2006 20:16:32
(la: Granitele sexului normal.)
un pedofil a venit cu acelasi argument cand a fost judecat acum vreo 5 ani... faptul ca a violat un copil de 5 ani a fost prezentat ca un act de dragoste...pfftttt... asa poate fi argumentata orice bestialitate. daca f#ti o gaina, si o faci din iubire, este normal! :))
oare asa sa fie? pe gaina cine o intreaba? :)) cot-codac, tu ce parere ai?
#105625 (raspuns la: #105623) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
iubire - cine e si ce vrea de la viata - de mircea49 la: 23/03/2006 19:34:45
(la: IUBIRE IMPOSIBILA SAU PERSOANA IMPOSIBILA???)
Pina sa raspund la intrebare, o definitie a iubirii este necesara. Nu de alta, dar sa nu umblam dupa cai verzi pe pereti...
Cautind iubirea, din start trebuie sa stim ca., inconstient (dar cine isi recunoaste ce are inconstient? altfel nu mai erea inconstient...) urmarim o stare in care sa scapam de toate belelile lumii asteia. Deci din start este o chestie ce trebuie privita cu grija...
Intram de asemenea in viata cu lecturi in cap. Vai, Romeo si Julieta... Sau privim cu invidie pe cei inamorati unul de altul...
Ne aflam inca departe de realitate.
In fine, ajungem si noi indragostiti. Povesti sint multe (iar exceptiile doar confirma regula), dar indeobste amorul trece. Din foarte simplul motiv ca iubirea este betia prin care ne apropiem bezmetic de cineva, ne imperechem si astfel asiguram eprpetuarea speciei. Apoi trece, intrucit apar alte prioritati in planurile aceleiasi specii, pentru noi, de pilda intretinerea copilului rezultat.
PUTINA LUME RECUNOASTE CA DRAGOSTEA ESTE O CHESTIE TRECATOARE. E ca in povestea cu hainele imparatului... Mai toti stiu, dar nu o spun... Da, o poti aplica altei persoane, dar aceasta caracteristica se perpetueaza, dupa un timp mai lung sau mai scurt.

Nu sint un cinic.
Doar caut sa descopar realitatea, pentru ca abia apoi sa aleg mijloacele de a ma adapta ei. Inclusiv de a ma apropia de acest lucru minunat ce ramine, totusi, iubirea. Faptul ca, apoi, sa fiu constient de fragilitatea ei nu ma impiedica sa ma bucur de ea, cita e, cit e.
Mai dureroasa mi-ar fi cursa dupa lucruri care nu exista.

Totodata, daca vrei sa dureze o iubire, trebuie ceva munca, ceva efort. Poate si putere de a privi lucrurile in fatza.

Mircea
Da, poate exista iubire i - de Spindy la: 22/07/2006 18:58:53
(la: Exista iubire intre un el de 24 de ani si o ea de 35?)
Da, poate exista iubire in situatia data, dar nu cred ca poate tine prea mult timp. Exista o diferenta nu doar de varsta ca atare, ci o diferenta de maturizare, inclusiv din punct de vedere afectiv. Pentru o femeie de 35 de ani dupa ce se consuma lunile de miere o astfel de relatie nu mai este satisfacatoare. Are pe deasupra de crescut doi copii, fetita de 9 ani si pe EL. De obicei femeile care cresc singure copii au nevoie de protectie ele insele, de cineva care sa intregeasca cercul familiei. Da, cred ca o astfel de relatie e unica si savuroasa in felul ei, dar e ca un foc de paie, se aprinde outernic si dintr-o data dispare. Din pacate viata nu e toata o romanta, iar o femeie care creste singura un copil stie cel mai bine acest lucru.
Iubirea si libertatea - de Radina la: 06/09/2006 19:43:48
(la: Telefonul nu mai suna...)
De ce, draga ondine, iubirea trebuie sa/ti ofere mai multa libertate? Eu cred ca in iubire nu e mai e vorba de libertate. O iubire in desfasurare iti lasa foarte putina libertate. Nu mai esti liber cand iubesti. Oriunde mergi, cu oricine te intalnesti esti mereu o prezenta dublata de persoana care te locuieste pentru ca te iubeste si o iubesti. Timpul petrecut in afara cuplului e cuantificat in dor, in lipsa si in unica bucurie posibila revederea."Iubirea nu ne lasa decat libertatea de a muri". Asta e o afirmatie pe care nu/mi amintesc unde am intalnit/o dar am simtit ca e f. adevarata. Cred ca intr/adevar o iubire adevarata iti ia din libertate.
Cred ca nu e rau sa doresti sa impartasesti cu celalalt orice experienta, pentru ca intr/o iubire te redefinesti continuu impartasind cu celalalt orice gen de experienta. E ca si cum ai avea un filtru dublu. De regula descoperi ceva si tot ceea ce doresti sa faci e sa impartasesti cu perechea ta. Asta iti reduce din libertatea pe care o aveai inainte de a decide sa te darui si sa te lasi locuit. Cand insa darui si nu mai esti primit in cuplu cu experienta ta, te intristezi si incepi sa nu mai darui ca sa nu suferi din pricina ca nu ti/e primita dorinta de impartasire.Si iti pierzi din spontaneitate si e tot un soi de maturizare cand incepi sa te indepartezi ca sa nu mai suferi. O maturizare fortata. Caci in cuplu fie unul fie altul, lasandu/se condus de necesitatile celuilalt devine oarecum copil. Se creaza inevitabil un soi de dependenta, pt ca celalalt iti umple niste goluri.In fond cam de acolo porneste totul, nu? Vb. aceea " astia doi se completeaza foarte bine".

Poate fata de la club a inteles gresit intentia. Multi barbati cer numarul de telefon in speranta ca asta o impresioneaza pe fata si ii cedeaza in acea seara. Poate fi un tertip pur si simplu. Daca vede ca nu e rost de un one night stand nici dupa ce a lasat impresia ca e interesat de inca o iesire sau mai multe, pur si simplu nu mai suna.
De obicei intr/un club se danseaza, se bea, se flirteaza si e locul de unde poti sa pleci pt o noapte cu fata acasa. Sau pt mai multe cine stie?

#143588 (raspuns la: #142990) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Copil frumos si bun, Adole - de zeroita la: 01/12/2006 20:23:48
(la: Ce a reprezentat pentru dumneavostra viata de liceu?)
Copil frumos si bun,

Adolescenta ta e ca o rochie verde imprimata cu flori rosii, mari si carnoase, albe si mici, sau, daca nu vrei, alege tu culoarea si imprimeul, alege tu jeansii si tricoul pe care sa le porti acum, bucura-te de fiecare clipa si nu te intreba ce va sa vina.
Sau, daca te intrebi, da-ti raspunsurile care iti convin.
Nu lasa pe nimeni sa stea in calea idealurilor tale, sa-ti spuna ca vei uita prima iubire sau, ca, dupa ce tu si prietenii tai veti pleca , coridoarele liceului nu vor ramine pustii.Sinteti cei mai frumosi acum, asa cum noi am fost cei mai frumosi CINDVA.
Danseaza printeso in rochia ta vesela, iubeste si plingi,iubeste si rizi!
Si mai ales, nu intra prea des pe aici, uneori te-ai putea intrista.
Te imbratisez, Cristina
"fara iubire, viata este doar un ticait de ceas."clerik22, - de DESTIN la: 24/10/2007 01:37:21 Modificat la: 24/10/2007 01:40:22
(la: Sensul vietii...)
Cand a fost intrebat odata Isus Cristos, cum trebuie sa fii ca sa intri in rai,Isus Cristos a raspuns:"ca trebuie sa fii precum un copil".

Multumesc pentru comentariu,adevarat iubirea este cea care ascunde o seama din tainele vietii.

Cu bine,
#247619 (raspuns la: #247596) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
iubim femeile? vrem doar sa le cucerim...pentru ca, o data cucerite de tine, vor mai fi cucerite si de altii.
iubirea se opreste aici...apar, apoi, obisnuinta, platitudinea, nemultumirile, tradarile.
sa le iubim? nu merita...caci tradarea lor e incredibil mai monstruoasa decat a barbatilor. te privesc in ochi si te mint spunandu-ti cat de mult te iubesc in timp ce poarta in pintec copilul altuia...
nu le iubiti...nu le idolatrizati...nu le puneti pe piedestal. femeile sunt doar motiv de suferinta.



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...