comentarii

iubitului meu


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Sau de ce nu...Solomon?! - de Madalina la: 19/11/2003 20:23:29
(la: Poezii !!)
Ce frumosi iti sint obrajii in mijlocul lantisoarelor de la git,si ce frumos iti este gitul in mijlocul sirurilor de margaritare!

Iti vom face deci lantisoare de aur, cu stropituri de argint. -
Cit sta imparatul la masa lui, nardul meu isi raspindeste mirosul.
Prea iubitul meu imi este ca un manunchi de mir, care se odihneste intre titele mele.
Prea iubitul meu este pentru mine un strugure de malinita, din viile din En-Ghedi.
Ce frumoasa esti, iubito, uite ce frumoasa esti, cu ochii tai de porumbita!

Ce frumos esti, prea iubitule, ce placut esti! Verdeata este patul nostru!
Cedrii sint grinzile caselor noastre, si chiparosii sint pardoselele noastre.
#4761 (raspuns la: #4748) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
de ce nu emigrez - de (anonim) la: 14/03/2004 08:52:31
(la: De ce ai decis sa nu emigrezi?)
as putea s-0 fac oricand, fratele meu este cetatean canadian, cetatean care se bucura de drepturi depline si o viata implinita in plan personal si profesional. eu nu am ales aceasta cale, pentru a avea o alta viata, lupt din interior sa se schimbe ceva, sa nu-mi mai dea fratele replay : e dureros,nu l-am aprobat cand a plecat hoteste, am aflat ca pleaca cand il coonduceam la aeroport, crezand ca face o excursie. sunt legata de soapta marii, de mirosul rasinoaselor, de gigantul Ceahlau, ...de multe...de tot ce misca in tara asta, vorba lui eminescu, care, si el m-a legat,cu-a lui lupt impotriva nedreptatii pana-n panzele albe, impotriva carcotasilor, promovez cultura noastra afara si ma laud ca sunt pui de dac. de aceea nu plec, sa ajut la edificarea unei alte lumi,necorupta, si atunci,voi dormi linistita ,ca unicul si iubitul meu fiu, nu va pleca in exil, iar inteligenta lui si calitatile de om adevarat, le va pune in slujba romaniei, ca nu se va vinde pentru 10000usd.trebuie sa am insa ce alternatva sa-i oer, petu a putea alege, asta depinde de min, de voi toti.nu uitati codrii mari de brazi ...!
#12011 (raspuns la: #9748) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
casatoria moderna si partenerul ideal - de (anonim) la: 22/07/2004 21:46:21
(la: Cum vedeti o casatorie moderna?)
e prea tarziu in seara asta ca eu sa mai fiu la munca,si totusi sunt...cautand de plictiseala in pauza dintre doua rapoarte ,ce gasesc?acest minunat subiect,atat de controversat care ma bantuie si pe mine in ultimul timp deoarece iubitul meu vrea sa se insoare.....cum e cu relatiile aste moderne bazate pe incredere?sa fie doar un mit sau chiar exista.si daca ele exista,inseamna ca se apropie cel mai tare de perfectiune,de utopie,sau oamenii aia doar fac pe fericitii.???idea asta cu statul in alte orase si fiecare la casa lui e o idee foarte buna atata timp cat nu apar copii,dar daca apar,ce faci?un compromis??Sau daca el din alt oras te inseala?Sau daca mai grav,il inseli tu pe el?Oare nu tocami stresul si cotidianul unei relatii traditionale,a unei casnicii bazate pe certuri si compromisuri e mai plina de farmec.Eu nu-mi doaresc decat un barbat care sa ma astepte acum cand voi ajunge pe la 11 acasa si care sa-mi zica o vorba buna si sa-mi pregateasca o baie fierbinte,pentru ca toti avem nevoie de compatimire uneori....asa ca sa lasam vrajeala cu relatia moderna,cu locuitul separat si pastrarea numelui de fata si sa fim oameni ......in casnicii monotone......si dulci,caci ce e mai dulce decat obisnuinta si ideea ca poti avea incredere deplina in ce;l de langa tine....
anka
carmen, - de Alice la: 06/08/2004 12:37:47
(la: De ce simt femeile nevoia sa fie sexy?)
io cred ca-nveti mai mult din joaca decat din razboi, asa mi-s!
nu toti oamenii care glumesc sunt superficiali.

cat despre 'atmosfera' speciala, am cu totul alte opinii.

masa cu lumanarele, tacamurile lustruite, hrana buna si sampania din cupe inalte, cu muzica aferenta si lumina difuza n-au nik romantic.

cred ca magia, daca nu exista, n-o poti crea.

mainile iubitului meu cuprinzandu-ma atunci cand oftez de prea-plin ii romantic.
romantic i-atunci cand ne vorbim de facturi si de-odata mi se uita adanc in ochi de-mi tremura carnea pe mine si-ncetez sa-mi mai fiu, de-odata deplin a lui.
romantic i-atunci cand iubirea ne zapaceste pe-amandoi si ne pierde unu-n inima celuilalt.

cand mi-i foame, ma duc sa mananc.
cand mi-i pofta, ma 'prostituez' cu ciocolata, cu cirese, cu capsuni, cu trei tiramissou ... ma injosesc pana-mi crapa burta.

daca mi-i sa ma delectez, ieu ceva putin si ...exquis:)

i-adevarat ca magia ma poate prinde oriunde.
romantic cu-adevarat e cand o astept, si ca ma surprinde oricand, fiindca nu stiu niciodata cand vine.
asta nu face din mine o 'femeie speciala'?
mi-am asumat deja riscul.:)

#19168 (raspuns la: #19148) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pescarus - de (anonim) la: 06/08/2004 15:00:00
(la: Viata gay...romaneasca!)
Ai dreptate, eu sunt gay de cand am constientizat asta, sa stii un lucru, eu niciodata nu mi-am facut complexe in privinta a ceea ce sunt, cum vorbesc, am o voce feminina, nu s-a schimbat prea mult, ma comport absolut normal, recunosc ca in timpul copilariei ma mai prosteam, imitand femeile si dorindu-mi sa fiu fata, dar spre adolescenta am desoperit ca e mai bine cum sunt si am cunodcut oameni minunati care mi-au inseninat viata, sunt de 2 ani cu iubitul meu, ne intelegem foarte bine si suntem fericiti.
Cred ca e minunat sa ai incredere in tine si in partenerul tau si sa nu pui la suflet ceea ce zic unii, si mie mi s-a mai intamplat, dar stii ce mi-am zis, eu iubesc mult folclorul si traditia populara, are atat de multa intelepciune si niciodata nu am auzit de hulirea altor oameni, am asa un fel de crez inspirat din folclor, suna asa ,,Si-am gandit asa de bine/ Ca imbatranesc ca maine/ Si nu-i rau daca iubesc/ Chiar daca ma prapadesc" . De fapt e un text, cred ca spune totul,
Foaie verde pelinita
Pe cand eram copilita
Pe maicuta o iubeam
Alte griji nu mai aveam,
Dar de cand m-am facut mare
Mi-a iesit dragostea-n cale.
Si nu stiu ce sa mai fac
De ea cum sa fug, sa scap
De toate m-ai invatat
De dragoste ai uitat,
Care boala e mai grea
Pentru inimioara mea.
Mi-a raspuns a mea maicuta
Dragostea-i grea suferinta,
Si-am gandit asa de bine
Ca imbatranesc ca maine,
Si nu-i rau daca iubesc,
Chiar daca ma prapadesc.(Aneta Stan)
Concluzia se regaseste spre final, oamenii sunt cum sunt dar cel atotputernic ne iubeste, eu nu cred in Apocalipsa, poate daca omenirea se autodistruge, dar Dumnezeu nu cred ca isi doreste sa murim, sa ne separe, atata timp cat Dragostea uneste doua inimi, ceilalti nu au nici o putere, si nici nu au dreptul sa judece.Asta e important, celelalte sunt frunze in vant. Iar bisericosii, care ne spun ce e bine sau nu, aceste legi sigur au fost facute de oamenii vremurilor, biblia e o istorie scrisa de oameni, Dumnezeu a dat legile acelea lui Moise si cuprindeau o esenta din ceea ce avrut sa comunice omenirii, restul s-a scris si adaugat, dragostea e un legamant care ne cuprinde pe toti, suntem la fel, doar anumite conceptii ne-au distantat, nu pot sa uit cat rau a facut biserica de-a lungul miilor de ani, oameni nevinovati torturati, vanatoare de vrajitoare...Stii de multe ori cand vad o fata bisericeasca si mai are si o ura in ea, te face sa-l asociezi cu necuratul, ori Dumnezeu nu a lasat
asa, e o doctrina, mai ales la unele religii, sau secte, iar la noi in general preotii sunt doar niste functionari, facuti la norma, cata simplitate avea Isus in port, acum la noi cu podoabe si cruci de aur, o fatarnicie, atat de rai, rar mai gasesti la o manastire preoti batrani intelepti care te asculta si au o vorba duioasa.
La noi oameniimai au de invatat, atata timp cat nu suntem unii dintre noi in stare sa ne spalam si sa igienizam locul un de stam si cel de langa noi, mai avem multe de invatat, primordiala la noi, o spun in mari orase dar si in unele comune este mizeria, si psihica dar si fizica, ar trebui sa incepem cu ambele, nu generalizez dar cand vezi doctrina asta comunista in ce hal ne-a adus, unii chiar nu accepta schimbarea, desigur valorile sunt la locul lor, raman marturii peste vremuri ca sunt si vor mai fi genii, oameni care intr-adevar lasa o urma pe pamant.vorbesc de majoritate, de cei multi, de educatia sexuala in scoli si de gradul de civilizatie ce ar trebui impus.sunt multe de spus, ramane sa mai treaca vreme, dar puterea si cei din ministere sa colaboreze cu oameni adevarati, sa elaboreze programe educationale, sa impuna reguli, se se miste mai repede, cand vezi la cate o institutie cum stau niste ,,vaci" ce dorm pe ele, cum sa mai misti, sau comunisti ce nu vor sa se mai deranjeze, stand frumusel pe scaun si dupa pensie, iti vine sa fugi, sau mergi la vreun minister si vezi cum arata cestile de cafea la toarta, un jeg, in plin Bucurestiul, nu peste tot dar sunt atatea. Am trecut la altele, dar vezi cum sunt unele sisteme, mai ales cei tineri, au atata nevoie sa fie sprijiniti, sunt infometati de dorinta de a explora, de acunoaste, putin se face, sa nu mai zic de sexualitate, parintii se feresc sa aduca discutia de sex, sau cum se fac copii, imediat i se spune ,,e rusine" si a terminat, sau separarea copiilor in grupuri de fete si baieti, nu e voie sa te joci...
poate am exagerat cu unele lucruri dar doream sa spun cuiva.
Apreciez tot ceea ce ai scris, pe langa toate astea, viata isi are farmecul ei, sa stii cum s-o faci mai placuta si sa te bucuri de fiece zi, care e un dar de la natura care ne-a creat. Viata e un noroc, un dar ceresc, unic in felul lui, uneori ma intreb :,,De ce oare oamenii au ajuns aici si mai ales in zilele noastre, cu atatea descoperiri, cu tehnologii avansate, ne pierdem vremea cu unele maruntisuri de a condamna, de a fi rai, cand am putea sa creem paradisul aici pe pamnt, fara bariere , e trist ca exista oameni saraci si chiar muritori de foame, oare cei ce au sau fiecare stat sa loce fonduri si sa rebiliteze aceste state, nu mai spun de someri si lipsa de locuinte, sunt probleme mondiale dar e trist sa vezi asta, eu cred ca se pot gasi solutii in toate dar exista alte interese care inlatura oamenii de a face efectiv ceva.
Iti doresc numai bine si multe realizari.
#19175 (raspuns la: #14052) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Isaia vorbeste despre "robul" lui Dumnezeu . Iisus..."Muresh, - de DESTIN la: 21/08/2004 10:31:37
(la: Nasterea din fecioara, demonstrata stiintific ca posibila)
Muresh,

Impreuna am comentat citate din Biblie,in care Isaia ne vorbeste...
tu mentionezi:

"Isaia vorbeste despre "robul" lui Dumnezeu . Iisus ar fi fost "fiul" lui Dumnezeu. Nu-i acelas lucru .Infatisarea Lui se deosebea de a fiilor oamenilor Isaia (52:14)"

eu mentionez si cele ce urmeaza:

Isaia : 42:1-4. Aici Domnul Isus ne este prezentat ca fiind:

"Robul Meu pe care-L sprijinesc , Alesul Meu, in care isi gaseste placere sufletul Meu ".

Este de remarcat traducerea lui Matei al acestui isaic verset :

"Iata Robul Meu, pe care L-am ales, Prea iubitul Meu, in care sufletul Meu isi gaseste placerea".

Este cea mai intima prezentare pe care Sfinta Scriptura o face de-a lungul paginilor sale.

Tu cum comentezi?

Cu bine,

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

#20058 (raspuns la: #20054) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Povestioara - de LMC la: 24/09/2004 00:30:50
(la: Casuta Postala A Lui LMC)
Stiu, stiu, stiu ca n-am mai scris de mult, dar mi-au atipit muzele si n-am vrut sa le deranjez. Dar hai sa va spun intimplarea de astazi.

Ma suna iubitul meu si-mi spune:

- Te-am sunat sa-ti spun ca te iubesc, Ce faci?

- Te ador puiucu meu, ce sa fac, lucrez. Tu ce faci?

- Proiectez, si ma gindeam la briza muntelui din Austria. Piinea aia, salamul, mirosul de cafea dimineata. Uoaleu ce misto!

- Vrei sa o ushchim repede pina in Austria? Ce fain ar fi!

- Eh, ma gindeam si eu asa. Mama, ce faina piine scotea femeia aia din cuptor!

- Termina ca-mi faci pofta, hai sa o ushchim in Octombrie. Acuma sint toti copacii colorati si inca nu-i asa frig.......

Terminam conversatia dar inca nu ne-am decis ce-o sa facem, dar ne-am decis ce sa mincam diseara. Peste prajit cu mujdei si mamaliguta. Acuma nu stiu de ce-mi saliveaza gura, de piinea si salamul din Austria, sau de pestele care-l mincam diseara?
Poate iluzia unei vieti marete.. - de camyb1981 la: 11/10/2004 16:24:56
(la: ABSOLUT NEPOETIC SI NECREATIV:O zi din viata mea…)
N-am visat nici sa schimb istoria, nici sa ma marit cu un print, nici macar sa cistig la loterie... dar am visat ca va fi cu totul altfel, intimplari care sa-mi umple viata, sa ma bucure din cind in cind, nu atit de rar si atit de putin... Poate am asteptat prea mult si de la mine si de la ceilalti si astept in continuare; e adevarat ca nu am facut chiar tot ce mi-a stat in putinta, intotdeauna poti sa faci mai mult, dar de fiecare data am ramas cu un oarecare gust amar...
In ultimii citiva ani am tot avut asa, momente in care trecut pe linga ceva foarte important pentru mine, dar stii cum, nu la milimetru, mai putin de-atit... si nu din nepasare, neglijenta, indiferenta, a fost chestie de...(urasc sa recunosc) noroc. Daca am 5% sanse sa mi se intimple ceva nasol, cu siguranta mi se intimpla...

Am avut recent o saptamina "nemaipomenita": o despartire, e drept, civilizata, de iubitul meu, un accident cu taxi-ul, un furt din poseta in unul din minunatele cluburi bucurestene, o pierdere de bani, riscul unui accident cu metroul, iti spun a fost groaznic. Nu stiam ce sa cred, daca sa ma sperii sau sa ma bucur, ca desi am fost in pericol, am scapat cu bine. Pina la urma am preferat sa caut partea buna a lucrurilor, faptul ca sint sanatoasa si am forta sa merg mai departe, si ca, doamne fereste, exista lucruri foarte grave care mi s-ar putea intimpla.

Cu toate astea, nu pot sa nu ma compar cu alternativa fericita a copilului de miliardari care s-a saturat sa-i sufle maica-sa in... chiar si la 30 de ani, ce greu o fi, bietul de el.

Eu nu prea am problema lasitatii, nici macar fata de sefi, dimpotriva; acea principialitate de care-ti vorbeam nu ma lasa sa fac chestii de-astea, desi uneori mi-as dori... nu sa pup in fund pe cineva, nu ma intelege gresit, dar sa am forta necesara sa trec cu vederea anumite lucruri si, de exemplu, sa pun mina pe acel miliardar de 30 de ani care-ar putea sa-mi fac viata mai usoara, sau cel putin mai confortabila; pot sa sugerez asta cuiva, insa in ce ma priveste lucrurile stau cu totul altfel, mie mi se pare ca vind o bucatica din mine si atunci cind accept o cafea sau o cina din partea unui barbat, cu atit mai mult daca m-as marita cu el.

Consider ca merit mai mult, nu si ca mi se cuvine totul, dar nu asa, trebuie sa fie meritul meu in totalitate, sau oricum, in foarte mare masura.

Si intr-adevar, nici eu nu sint de acord cu adaptarea in sensul fatarniciei si minciunii fata de tine insuti si fata de ceilalti, adaptarea da nastere unei multumiri care te face sa nu mai doresti si sa nu te mai revolti; cind nu mai ai lucrurile astea, nu mai ai nimic, stagnezi si mai apoi regresezi, redevenind un simplu animal de povara...

Solutia nu o am, stii bine ca eu insami am cerut-o de la voi, pot doar sa te asigur ca n-are cum sa fie asa la infinit, trebuie doar sa invatam sa cautam altfel...
#24702 (raspuns la: #24677) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Toamna in Dumbrava - de LMC la: 11/10/2004 21:18:43
(la: Casuta Postala A Lui LMC)
Asa cum stiti Toamna este anotimpul meu favorit, iar weekend-ul care a trecut a fost poate unul dintre cele mai frumoase weekend-uri petrecute impreuna cu sotul meu. Simbata dimineata m-am trezit cu nasul gidilat de aroma cafelei care iubitul meu s-a ingrijit sa o pregateasca exact asa cum imi place mie, mai robusta si mai tare. Afara era un aer racoros si improspatat de o ploaie scurta care eu nu am prins-o. Gamaliuta abea a asteptat sa ne scoatem nasul pe-afara pentru ca dupa ce a dat ocolul gradinii a venit sa se invirteasca printre picioarele noastre ca sa-l mingiiem. Ma distreaza cum se aseaza cuminte linga scaunul meu de parca ar vrea si el sa intre in vorba cu noi sau cel putin sa asiste la conversatiile oamenilor mari. Eu ii zic: “Pispirelule, ai venit si tu la grupa mare?” El isi ciuleste urechile alea a lui roz si-si baga nasucul ori in glezna ori in mina mea, daca-i pe-aproape, doara doara il miingii si pe el un pic. Numa ca acuma-i tare nasol de el, ca-i pica parul de numa numa, si orice atingere genereaza o ninsoare de par pufos ce pluteste in aer si-apoi se agata de hainele noastre. Asa ca mai putin cu mingiierea pe vremea asta.

Dupa ce ne-am luat cafeluta si-am stat la taifas, m-am apucat si-am curatat prin gradina toate uscaciunile, am taiat din trandafiri, am sapat, in fine am gradinarit. M-ai tirziu am zis hai sa ne plimbam un pic pe strazile vecinatatii. Aerul ala proaspat era pacat sa nu-l consumi si sa nu-ti imbeti un pic plaminii cu el. Asa ca zis si facut. Cred ca ne-am plimbat vre-o 45 de minute daca nu mai mult, caci pe cind am ajuns acasa am facut febra musculara. Eu cind ma plimb fac exact la fel de mult efort ca si cind alerg. Probabil ca seaman pe bunicu, din partea lui mamica, ca numa el era ca un titirez cind mergea. Ce sa fac, imi este in singe, iar un alt lucru este ca sotul fiind foarte inalt cind el face un pas eu tre’ sa fac unul jumate ca sa pot tine pasul cu el. Noroc ca nici eu nu-s prea mica, ca altfel ar trebui sa fac doi sau trei pasi, sau poate chiar sa alerg. Hehe, ma distrez de una singura acuma gindindu-ma la imaginile astea.

Dupa ce am ajuns acasa am continuat mai departe gradinaritul, iar apoi am luat micul dejun sa avem energia necesara de a face cumparaturile pentru saptamina. Toata dimineata afara a fost noros, dar dupa masa a iesit soarele iar norii i-a luat vintul si i-a dus la munte. Ne-am gindit ca nu ne-ar strica si noua o excursie la munte, sau cel putin pina in Dumbrava Cavalerilor, un satuc mic la vre-o 40 de minute distanta de casa. Este un loc foarte frumos, unde deseori mergem sa ne balacim in apa cristalina a riului sau sa ne cataram pe stincile imense ce-s presarate de-a lungul riului. De ani si ani de zile merg in Dumbrava Cavalerilor ca sa-mi relaxez mintea si sa iau o vacanta de o zi de la viata oraseana.

Deci planul l-am facut, asa ca a doua zi Duminica dupa ce am plecat de la biserica am mers acasa sa ne schimbam echipamentul si masina, si-am pornit inspre Dumbrava. Ne-am oprit sa punem benzina si sa ne luam ceva de-ale gurii, ca ne-am propus sa mincam prinzul stil picnic, iar pe cind am ajuns la destinatie am fost numa buni de prinzit. Ne-am dus pina intr-unul din locurile noastre preferate, un loc mai ascuns si mai linistit, unde apa riului este ca oglinda. Ne-am asezat si am mincat timp in care niste fluturasi ne-au aratat miscarile lor acrobatice si frumusetea aripioarelor lor colorate. Citeva pasarele ne ciripeau de-asupra capurilor, iar adierea vintului fluiera usor printre crengile copacilor colorati de toamna. Toate culorile stincilor, toate nuantele de verde, galben si caramiziu erau reflectate in apa riului care numai vintul ii mai incretea fata. La un moment dat vre-o sapte vulturi imensi au inceput sa se invirta sus sus de tot pe deasupra dealurilor care ne inconjurau. Cite-odata auzeam glasul lor, un tipat melodios si trist dar in acelasi timp taios. Am vazut si niste libelule care-si dadeau aere pe deasupra apelor, unele erau albastre altele erau verzi. Cind razele de soare au inceput sa ne infierbinteze ne-am mutat mai sus pe niste stinci la umbra altei stinci mai mari. De acolo am putut vedea si mai bine reflectiile din apa in combinatie cu ce se afla pe fundul apei. Mi-a parut rau ca nu mi-am adus cu mine uneltele de pictat ca aveam ce picta, plus de asta eram si inspirata. Dar poate ca mergem si weekendul viitor si-atunci precis ca-mi iau echipamentul de artist cu mine.

Am plecat cu chiu si vai, ca nu ne-am mai fi dus acasa de-acolo, iar pe cind am ajuns acasa eu cel putin eram istovita. N-am mai fost in stare sa fac nimic, asa ca m-am intins la televizor, la care m-am uitat numai cu un ochi ca celalalt dormea. Eram obosita, dar era o oboseala din aia care-ti convine. Stii cum e cind tot trupul iti este relaxat si greoi, cind tot ce vrei sa faci este sa dormi, si poti dormi pentru ca nu mai ai nimic de facut ca toate-s la locul lor si treaba-i complectata.

Dimineata m-am trezit tot asa de improspatata ca si aerul de-afara. Cind mi-am scos nasul la iveala primul lucru care m-a intrebat sotul a fost: “Ce-ai visat?” L-am intrebat de ce ma intreaba iar el mi-a raspuns: “Pai cind m-am trezit tu vorbeai in somn si spune-ai “In primul rind, cine esti tu?”” Am inceput sa rid in hohote dar nu mi-am putut da seama sau aminti ce am visat. Deci “in primul rind” azi dimineata am fost odihnita, si tot “in primul rind” foarte bine dispusa. Ma bucur pentru ca desi Luni este cea mai urita zi din saptamina, a inceput cu bine. “In primul rind” asta e tot ce conteaza.
marea iubire - de camyb1981 la: 20/10/2004 12:54:26
(la: Marea Iubire / Marele Esec?)
Eu m-am intilnit cu iubitul meu, ma rog, fostul, timp de aproape doi ani, dar distanta era de vreo 1.200km...

Si eu am avut incredere in inima mea care mi-a spus ca pe el il cautam, nu mi se mai intimplase niciodata sa-mi doresc sa ma trezesc linga el, sa ies in oras sau sa merg la cumparaturi cu el, sa fie tatal copiilor mei, si toate astea cu o singura persoana:)

Nu-l invinuiesc pe el, nu cred ca e vorba de vina, pur si simplu n-a fost sigur sau n-a fost destul de puternic, nu stiu ce sa cred.
#25663 (raspuns la: #24718) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pot sa mai zic ceva? - de LMC la: 27/10/2004 22:54:40
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
Acuma nu vreau sa devin inamicul numarul unul pentru nici unul/una din voi. Dar hai sa va spun eu cum stau lucrurile.

Barbatii sint foarte usor de multumiti si de cele mai multe ori femeile pot face ce vor din ei. Atita timp cit le arati respect, dragoste si supunere (da, ati auzit bine, supunere), atita timp cit esti o femeie la locul tau si-ti cunosti limitele, atita timp cit iti mentii casa si familia intr-o stare acceptabila, nu exista nici un barbat ca sa nu aprecieze toate acestea. Secretul dragostei il tine femeia, ea este responsabila pentru cit de mare este dragostea in familie. Cind tu ca sotie iti suporti barbatul, il iubesti, il tratezi ca pe cel mai important om de pe pamint, el intotdeauna va fi barbatul ideal. Nu cred ca este om cu capul pe umeri si cu ori cit de putin bun simt in el sa nu te ajute la treburile casei daca vede ca este apreciat pentru ceea ce face. Dar daca tu ii faci observatii, daca iti sustii punctul tau de vedere si-l cicalesti intr-una atunci nici nu-i de mirare ca nu face nimic in casa.

Personal, nu exista sa-i spun sotului meu sa faca ceva fara sa-i spun "te rog" si "multumesc". Daca-i spun sa ma ajute sa aspir in casa in timp ce eu fac curat prin bai, ma duc la el, il pup dulce si-i spun "multumesc iubitul meu pentru ca m-ai ajutat." Dar ce-ar fi daca m-as duce la el nervoasa si i-as spune "da bine ba omule, tu nu poti pune mina pe aspirator sa dai prin casa, lasi totul pe mine!" Cum cita placere se apuca el sa faca ceva?

Stiti cum ii? Barbatul il ai asa cum ti-l cresti. Asa precum o floare sau un pom fructifer care trebuie ingrijit si amenajat si “bibilit” exact asa si cu barbatii. Fa-i toate placerile, si vei vedea cum iti vei culege roadele muncii tale. Solutia nu este sa-ti cauti barbat in Noua Zeelanda pentru ca acolo si-a gasit Daniela, nici daca esti in America sa-ti cauti unul prin Romania pentru ca acolo-l gasesti pe fat frumos din lacrima. Solutia este ca oricine ar fi barbatul acela care l-ai indragit si te-ai decis sa-l iei de sot, sa-l tratezi ca pe cea mai pretioasa comoara. Cind vei avea copii sau daca deja ii ai, nu-ti neglija sotul pentru ca el ramine, copii se iau si se duc cind cresc mari, dar sotul este omul cu care vei continua sa traiesti pina la adinci batrineti. Asa cum fanii isi lauda echipelele lor de fotbal, sau stiu eu ce alt sport preferi, asa si tu sa-ti lauzi barbatul si-n fata lui dar si in spatele lui. (Fac paranteza, eu nu mi-l laud pe nedrept) Toti barbatii, asa precum si toate femeile au cusurile lor, dar daca ne uitam numai la ele, atunci nu le mai vedem pe alea bune.

Intelegeti voi ce va spune fetitza?
Floarea de.... - de camyb1981 la: 03/11/2004 14:56:54
(la: floarea de colt)
N-as putea sa ma pronunt in mod particular asupra florii de colt, dar a existat un moment cind m-am simtit foarte stinjenita si in acelasi timp incintata... Eram cu iubitul meu, ma rog, fostul, care era student la cinegetica si ma dusese la o cabana situata intr-un adevarat colt de rai. Am descoperit pe pajiste o floare micuta de tot, dara care arata senzational, ai fi vrut s-o tii in suflet toata viata (cum de altfel si fac:) si am vrut, ca orice om care nu se gindeste decit la sine, sa o rup. El m-a oprit si mi-a zis s-o rup doar daca eu consider ca va fi mai frumoasa dupa aceea; cum ar fi fost imposibil, am renuntat, desigur, destul de stinjenita, dar mindra ca macar aveam linga mine pe cineva care sa ma opreasca sa comit o crima:)
O veste Colosala - de LMC la: 05/11/2004 23:52:40
(la: Trancaneala Aristocrata)
Fefei si bebei am o veste colosala, in sfirsit mi s-a implinit visul de atitia ani de zile. Numa ce m-a sunat iubitul meu si mi-a spus ca in sfirsit putem pleca in vacanta. De citiva ani ne-am tot planuit noi sa mergem in Marile Sudului, adica Tahiti, New Zealand, Australia, Fiji si Indonesia. Mi-a facut surpriza nemaipomenita si plecam pentru 11 saptamini jumate incepind de Duminica. Deci fefei si bebei imi i-au ramas bun de la voi si sa ne "vedem" cu bine. Va doresc sarbatori fericite un an nou cu bine si toate visele si dorintele voastre sa vi se implineasca. Eu ma duc sa ma bronzez vorba aia, si sa pictez precum Gauguin. Sper ca pe cind ma intorc inapoi sa pot face o expozitie de arta sa le pice plombele la toti. Yipyyy, sint in al noulea cer. Mai ramin un pic pe cafenea pina plec acasa si dupa aia nu va mai vad 11 saptamini jumate.
Noutati - de fefe la: 23/11/2004 02:19:45
(la: Trancaneala Aristocrata)
Am primit un email de la prietena mea LMC in care a scris un text special pentru cei de la trancaneala aristocrata. Deci ce urmeaza este ceea ce mi-a zis ea sa "copy&paste"

Dragi fefei si bebei,

Iata-ma ca nu v-am uitat si va scriu acuma citeva cuvinte care sper ca prietena mea „Fefe“ sa vi le transmita cit de curind. Cum stiti sint plecata din data de 8 Noiembrie si desi am avut o multime de lucruri si locuri noi de vazut din cind in cind ma mai gindeam si la voi. Prima noastra escala a fost in Tahiti, unde am stat pina acuma Vineri. Primele zile am mers pe insula principala a lui Tahiti, in orasul Papeete, unde am colindat strazile cu tot felul de shopuri si marketuri in aer liber. Acolo am stat doar 2 zile pentru ca am vrut sa ne petrecem cit mai mult timp pe insulele celalalte, Bora Bora, Tahaa, Moorea, si Raiatea. Am vrut sa mergem si pe insula Tikehau dar am optat sa stam mai mult pe Bora Bora, insula paradisului. Cu adevarat este paradisul pe pamint. Dintre tot ce am vazut si am facut ceea ce m-a impresionat cel mai mult a fost credinta oamenilor bastinasi. Sint niste oameni de o frumusete interioara deosebita. Am intilnit si patru artisti care aveau lucrarile expuse intr-o galerie in Papeete, cu care sper sa corespondez in continuarie. Am sa duc dorul plajelor pe care am petrecut ore in sir facind absolut nimic, am sa visez la apele cristaline de o culoare care nu se poate descrie, si-am sa salivez de fiecare data cind imi voi aduce aminte de mincarea care am mincat-o la restaurantul Bloody Mary (poate intr-o zi o sa va povestesc mai in detaliu despre restaurantul asta, foarte foarte interesant.)

Acuma ne aflam in Fiji, regiunea Coral Coast. Am ajuns obositi morti, asa ca nu am reusit sa vedem prea multe inca. Diseara mergem sa ne luam niste mincare de la shopurile care le-am vazut in drum de la aeroport, daca gasim ceva sandwich shop ne oprim sa ne luam ceva repede de acolo ca vrem sa mincam pe plaja uitindu-ne la apus. Va scriu dintr-un internet cafe din aproprierea locului unde stam. In I.C.-ul asta nu sintem decit noi si inca un cuplu care au ajuns cu doua zile inaintea noastra din England. Dragii de ei, sint in honeymoon, daca i-ati vedea cum arata, cred ca v-ati prapadi de ris. El e mic de statura cu chelie si un pic durduliu, iar ea este cu vreo doua palme mai inalta decit el. Amindoi ca doi porumbei. Sint destul de draguti, dar prea prietenosi (daca ma intelegeti ce va zic). Sper sa ne gasim repede ceva de facut ca n-am chef sa stam la taifas cu ei prea mult. De fapt ne-am facut program sa ne punem in masina dis de dimineata si sa o luam asa agale pe drumul principal care am auzit ca trece prin tot felul de paduri tropicale si prin satucuri de bastinasi Fijieni. Abea astept, dar mai intii tre’ sa ne odihnim bine si-n seara asta ca ne-am rupt de oboseala cu atita tura bura dintr-un avion in altul. Cind am ajuns la cabana care am inchiriat-o ne-am aruncat direct in baie si de-acolo direct in pat. Nici nu am observat cosul de fructe si sampania care ne astepta pe masa din colt, decit a doua zi dimineata cind m-au trezit razele de soare care penetrau prin jaluzelele de bambus de la geamuri. Iubitul meu se trezise cam cu o jumate de ora inaintea mea si pregatise o cafea asa ca am inceput cu bine statul in Fiji. Sint inca epuizata de atita excursionare, asa ca pe-aici o sa o luam mai incetisor, vreau sa absorb si sa savurez mai mult tot ceea ce-mi iese in cale.

Nu stiu cind am sa va mai scriu ca mi-am propus sa ma apuc de inca un tablou, asa ca, daca nu avem nici o activitate, eu imi iau uneltele si ma infig pe undeva sa pictez. Aveti grija de Clubul Fefelinelor sa nu-i faceti nume rau. Mi-a spus “Fefe” ca nu’s cine s-a bagat in seama, chipurile ca eram eu. Eu daca vreau sa scriu ceva ii spun doar lui “Fefe” sa Copy&Paste textul care i-l trimit eu prin email. Asa ca cel care se da ca sint eu, LMC, nu e decit un impostor. Belle, Ivy si Fefe fac parte din “Board of Directors” asa ca ele sint “in charge” cu ordinea si disciplina. Numai cine vor ele sa vina la Trancaneala poate veni, restul sa stea la usa si sa asculte. Va salut pe toti de pe Coasta de Coral si va urez la toti cei care veti selebra Thanksgiving-ul un “Happy Thanksgiving” iar celor din Romania un Fericit Mos Nicolae (daca bine imi aduc eu aminte acuma e pe 6 Decembrie.) Acuma ma duc ca ma trage de mineca al meu sa mergem odata pina nu se inchid shopurile. N-avem chef sa mergem la restaurant ca ne-am c-am saturat de restaurante in Tahiti. Facem si noi o pauza ca nu ne strica nici la buzunar. Pa, si ne vedem dupa anul nou prin Februarie.

LMC
R. Tagore - de alura la: 17/12/2004 14:13:09
(la: Cele mai frumoase poezii)
"Mi-esti drag, iubitul meu. Iarta-mi iubirea.
Tu m-ai prins ca pe o pasare ratacita.
Inima mi se zbate asa de tare , incat valul sau a cazut.
Acoper-o cu duiosie, iubitul meu, si iarta-mi iubirea.

Daca nu ma poti iubi, dragul meu, iarta-mi durerea.
Nu ma privi de departe cu dispret.
Ma voi ghemui in coltisorul meu si acolo voi sta noaptea intreaga.
Intoarce-ti ochii de la mine, iubitul meu, si iarta-mi durerea.

Daca ma iubesti, dragul meu, iarta-mi bucuria.
Cand inima mea este furata de vartejul bucuriei,
Sa nu razi de primejdioasa mea daruire.
Cand, asezata pe tronul meu,
Te stapanesc cu tirania iubirii mele
Cand, asemenea unei zeite, iti daruiesc frumusetile mele,
Indura-mi mandria, iubitul meu, si iarta-mi bucuria
Pomul de Craciun - nu-mi pot - de alura la: 20/12/2004 11:03:21
(la: Ce va inspira Craciunul?)
Pomul de Craciun - nu-mi pot imagina Craciunul fara bradul verde, natural, parfumat pe care-l impodobesc cu drag in fiecare an impreuna cu cei dragi sau pentru ei. De la primul pas pe care-l fac iesind din casa, atunci cind pornesc spre alegerea bradului simt infrigurarea. Imi plac bradutii mici si bogati, plini cu crengute de un verde inchis. In fiecare an mai adaug cateva globulete noi si imi amintesc de prima instalatie care avea stele mari si colorate ( acum mi s-ar parea kitsch, dar in copilarie era minunata; ca si bomboanele invelite in staniol pe care le mancam in primele 2 zile si lasam doar ambalajul). Acum am alte preferinte, imi aleg doar doua culori ca sa-l impodobesc si mi se pare mai frumos asa, desi nu mai e la fel de vesel... poate anul acesta voi face o excetie!

Apoi cadourile, ce bucurie! Imi place la nebunie sa fac cadouri de Craciun; daca as putea le-as darui tuturor oamenilor pe care-i cunosc cite un mic cadou... dar nu pot, asa ca le pun doar prietenilor si alor mei cadouri sub brad si imi face mare placere sa-i privesc atunci cand le deschid.

Acum vreo 6 ani eram acasa la iubitul meu de atunci si am cantat colinde langa brad. A fost singura data, dar mi-a placut, nu era ceva fals, cum mi se pare acum. Nu stiu daca acum a mai putea, oare de ce?!

Inainte ma gandeam la bradul care moare pentru ca l-am luat eu sa ma bucur cateva zile de frumusetea si mirosul lui, dar intr-o zi un prieten drag mi-a spus ca poate asta-i menirea lui, sa ma fericeasca un pic, poate ca el pentru asta a trait, sa fie pomul meu de Craciun...
Eu m-am acomodat foarte bine. - de (anonim) la: 23/01/2005 14:44:23
(la: Viata romanilor din Germania)
Eu m-am acomodat foarte bine. Si acum, ca astept un bebe, chiar daca voi singura pentru ca iubitul meu a plecat neputad sa se acomodeze, am putere si astept cu drag venirea lui sau ei pe lume :)
Pai pe vremea cand eram mai t - de mya la: 25/01/2005 06:57:54
(la: Sunt curios! As vrea sa stiu...)
Pai pe vremea cand eram mai tanara ca acu' am iesit in strada la revolutie si am urlat ca disperata pana sa ma linistesc brusc cand am dat nas in nas cu sirul de securisti care bateau ca la fasole. Am vazut moartea cu ochii, am calcat peste oameni in panica de nedescris de la Scala si m-am carat acasa cu hainele sfasiate si murdare. Peste cateva zile m-am dus cu haleala la iubitul meu care era in armata (soldat) si unitatea lui fusese transferata in Bucuresti. Tot mureau diversi prin jurul lui, impuscati in creier. Sa tot aperi patria, nu?!

Pe urma am iesit iar in strada in Piata Universitatii si am strigat si cantat pasnic pentru punctul 8 de la Timisoara. Dupa aia au venit minerii si s-a rupt filmul. Eu m-am carat din tara ca asa a fost sa fie, deh.

Cum adica ce sunt dispusi sa fac tinerii pentru Romania? Care tineri, tinerii in grupuri de cate 3-4 sau mai multi? Sa ne unim cu tara! Poate faci tu niste brigazi ale tinerilor, va incolonati si duceti patria pe culmile cele mai inalte ale culturii si civilizatiei pe acest pamant strabun, stramosesc, atat de incercat...unde buciumul suna cu jale...etc.

Fa-ti mai omule viata ta ca lumea si o sa o faci si pe a celor din jur ca lumea. Daca ar face toti asa, ce bine ar fi!!! Fapte, nu vorbe! Nu vezi ca te ia lumea la misto, mai lasa textele astea cu noi tinerii gliei stramosesti ca sunt rasuflate rau de tot.

Sper sa nu vina unii cu comentarii de genul "Tu asta care te dai mare revolutionara..." ca recunosc cu mana pe inima ca nu am fost revolutionara, am fugit fiindca mi-a fost frica. Daca muream eram da' am scapat cu viata.
Desigur mya, - de samadhi la: 14/02/2005 20:20:06
(la: V-ar placea sa cititi gandurile celor din jur? De ce?)
Desigur ca am.Dar nu inteleg de ce o data imi doresti FERICIREA apoi, a doua zi nu mai vrei....??? O am oricum.Te rog nu intra in twilight zone, ori e alba ori neagra, GRI iubitul meu nu accepta !!! :):):):):).........
#36313 (raspuns la: #36286) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Scuzele mele sunt nemarginite.15 ani,am eu obiceiul sa consider ca perioada 15,fie ore,zile,luni,ani,nu era o referire la tine.regret,dar nu-ti cunosc "antecedentele",deci nu bat apropouri la relatiile tele sau la trecutul tau.m-ai perceput total eronat,si imi pare foarte rau,pt ca am citit comentariile tele de vreo 2-3 luni,unele macar,si iti port un mare respect!asa ca inca o data,iti prezint umile scuze si nemarginite daca ai crezut ca te-am atacat.pt a-ti raspunde la intrebare,nu,nu am fost si nu sunt casatorita,eu nu cred in casatorie si nu cred ca voi fi casatorita,cel putin nu prea curand oricum.iubirea adevarata am cunoscut-o si eu,cea care iti da aripi in fiecare zi si iti da motive sa mai traiesti 1000 de vieti chiar nefericite,atat de multa implinire mi-a oferit.insa am ales sa ii dau libertatea iubitului meu pt ca eu imi doream cu totul altceva decat el,in sensul ca el dorea enorm de mult copilasi,iar eu nu pot avea.a adopta nu era o optiune,asa ca l-am indepartat de mine,pt a-i oferi macar prin lipsa mea ceea ce-si dorea.unii m-au condamnat pt asta,au spus ca am gresit si ca nu am tinut cont de parerea lui,insa eu asa sunt,tin cont in principal de opiniile mele si prea rar de ale altora contrare..defect major,stiu,dar iremediabil.si acum il iubesc enorm si fiecare zi fara el mi-a fost iadul,de fiecare data ziua ce a urmat a durut si mai mult decat precedenta,am descoperit o sfera a durerii si chinului cu totul noua pt mine.asa ca ma judeci total grsit..dupa cate poti vedea,am ales despartirea pt a incerca sa-i ofer fericirea,chiar si prin lipsa mea,deci nu sunt adepta constantei.chiar o spuneam serios,doar prostii sunt constanti.si nici macar asa,desi am o viata pe care eu o calific nenorocita,nu regret nimic;intr-un film,am gasit ceva ce mi-a sunat perfect cunoscut:in fiecare dimineata trebuie sa imi amintesc sa ma trezesc,si in fiecare zi trebuie sa imi amintesc sa respir,si nu sper decat sa vina momentul in care nu va mai trebui sa imi amintesc..poate suna melodramatic,dar vreau sa intelegi,am cunoscut iubirea de care tu acum ai parte,zic eu.si a fost sublima..si cu amintirea ei voi trai toata viata,si pana acum nu am reusit sa trec peste moment,de 3 ani s-a terminat;acum el are un copilas;m-a sunat in ziua in care s-a nascut copilasul,vb macar lunar,desi eu incerc sa evit convorbirile pt ca ma dor,dar mai ales pt ca nu vreau sa il "deviez"de la familia actuala,oricat de mult l-as iubi.vezi tu,nimeni nu a inteles,din cunoscuti,optiunea asta a mea,sau ceva din povestea asta,de fapt..si nu ma deranjeaza,pt ca pt a o intelege ar trebui sa fi trait ceva similar,si nu doresc asta nimanui.
te inseli cand consideri ca sunt reticenta la schimbare,cand eu sunt un ex viu al ei,in rau,e adevarat,dar radical.in mod obisnuit,dupa povestea mea m-am schimbat de la o zi de primavara insorita,cu arome dulci in aer si floricele colorate,la o iarna moarta si tacuta.apoi,dupa un timp,am trecut la o vara obositoare si intimidanta,unde am ramas pana in prezent.experientele tele,nu pretind sa le fi trait,nici nu stiu daca as vrea si nu o spun cu o conotatie negativa.
cat despre puscarie,iar te inseli.eu sunt adepta sanselor,am dezamagitorul obicei sa le ofer tuturor,inafara de mine..:)..
despre sacrificiul tau,cateodata am impresia ca a fost irosit pt o cauza pierduta.am inlocuit PARTIAL comunistii,caci majoritatea sunt repictati in tot felul de culori(albastru,de ex..) si au ramas tot aceeiasi oameni acolo,sus,excluzandu-i pe cei ce au trecut in alta viata.acum ar parea ca au venit,in sfrasit,altii,dar cat e de bine e prea devreme sa ma pronunt..sau inutil...
am incercat sa ma "rasfoiesc" pt tine,sper ca ai inteles acum ca nu era un atac la persoana ta si poate ti-ai schimbat opinia despre mine..sper..
toate cele bune si respectele mele
#36470 (raspuns la: #36363) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...