comentarii

iute la manie


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
surpriza..... - de cosmacpan la: 04/01/2008 12:09:37
(la: (Ma mai) primiti cu colinda?)
Si taurul, cu timpul, se pleaca domolit,
Grumazul sa si-l vare in jugul indoit,
Se domoleste calul cel naravit de tot,
Strunit in fraul aspri si cu zabala-n bot,
Devine bland, cu timpul. si leul din Atlas,
Din marea lui cruzime te-ntrebi ce-a mai ramas;
Dresorului, isi pleaca grumazul, an cu an,
Chiar pan' si elefantul salbatic indian,
Si tot cu timpul, mazga ascunsa-n radacini,
Ridica bogatie de struguri pe ciorchini,
Tot timpul indulceste si fructul. De sub glii,
Din bobi, arunca valuri de spice aurii,
Incet, el roade fierul ce brazde zvarle-n jur,
Silexu-l netezeste si diamantul dur.....
Uitam de morti. Se trece, manie si blestem.
El potoleste inimi ce sub durere gem,
Supune tot, Vechimea, venind usor, usor,
Doar inima mea geme geme si mai ingrozitor...


Dupa bal, sau intr-o pauza vine sfarainda si strofa a doua....asa ca... petrecuta asa doar prin parerea flacarilor iuti sau a jarului molcom....

las ca daca de cangur nu se poate, trecem la trompa de elefant sau la o "supa de oua de broasca tzestoasa....."
"am in mana doua site !" - de marona la: 06/01/2008 18:19:45
(la: Personal)
Descantec de fie ce-o fi

Ziua-mi intra in orbite
Ca prin stele gaurite
Prin care se vede-o zi
Si in ea un fel de-a fi.

Cand al meu si cand al umbrei
Cand al umbrei, cand al sumbrei
De figuri ce insumi is
Un arcus dat cu sacaz.

Am in mana doua site
Si in ochi doua cutite
Ma descanta cu un ciob
Miezul noptii, fir cu bob,

Cu naut, cu linte ,mei,
Mostenirea alor mei,
Junghiara si doi miei
Si belira cins'pe piei.

Asta e ca nu-i deochi,
Cin' mi-a dat cu lumea-n ochi?
Vad mori, lesuri, stele verzi,
Vezi ca nu te vezi, vezi, vezi?

Leacul de la rasarit,
Aia e ca n-ai murit.
Leacul de la miazazi,
Aia e: fie ce-o fi.

(http://www.poezie.ro/images/users/002127-m.jpg)
#271493 (raspuns la: #271440) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
nene! - de Intruder la: 13/02/2008 00:05:29
(la: A-ul si semnele satanice)
ti-am scris dom'le si nu mi-ai raspuns!
m-am uitat la spam-uri si nu erai acolo...am fost atent dar, cu ocazia asta mi-am facut stocuri de viagra.
de ce mi s-au oferit pastile viagra pe e-mail????...ghici unde am navigat ca sa-ti spun cine sunt!
corect...mama lui Stefan cel Mare!!...si sfant!

voiam sa-ti spun ca am gasit semne: pe usa de la intrare, pe tavanul din dormitor, pe bancnotele de 100 de lei, pe gulerul camasii (asta l-a gasit nevasta-mea), pe gatul meu (asta mi l-a facut nevasta-mea, ca nu tin cu Steaua), pe sticla de cocartz, pe unghia de la degetul mic de la mana dreapta (e unghia pentru "enter"), pe sticla de Coca-Cola, pe geamul de la bucatarie (sanchi, muste moarte...), pe bricheta (cica "red passion" si-un ardei iute desenat)
mai vreau sa stiu mestere ca n-am bani sa merg la mormoni!
uauuuuuuu!!! esti mason, manca-tz-ash???
mare-minune!
despre manii si pitici la creier (cine n-are creier, n-are nici pitici) - de Intruder la: 13/02/2008 09:26:31
(la: Reluări)
http://www.cafeneaua.com/nodes/show/3519/avetii-manii/1
#285168 (raspuns la: #285164) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cu mana!!! - de Intruder la: 14/02/2008 21:31:24
(la: Fenomenul tăcerilor scrise)
ce-i in mana nu-i minciuna dar nici nume fain nu are! :))))
#285524 (raspuns la: #285521) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
MAN - de proletaru la: 19/03/2008 22:24:57
(la: LA CAFENEAUA COM. - BAL MASCAT)
da, am vazut ultimele modele de MAN la reprezentanta...
o masina aproape feminina exceptand puterea.
#294781 (raspuns la: #294768) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Mana de lucru ieftina - de ampop la: 11/04/2008 13:07:53 Modificat la: 11/04/2008 13:08:14
(la: Greva de la Dacia)
Legea capitalismului primitiv presupune profit maxim la investitie minima. Asa se face ca Nokia a venit in Romania si a oferit locuri de munca unor peizani nefericiti de la Jucu, care pentru 200 euro si o masa calda pupa mana stapanului, Dacia este produsa de muncitori platiti cu 150 euro pe luna si o masa iar noi romanii ne revoltam de imaginea pe care o avem.
Este firesc dar in nici un caz moral, ca aceste concerne transnationale sa caute o piata a fortei de munca ieftina. Din fericire fluxul de muncitori romani legali sau ilegali in Europa capsunilor si constructiilor a mai "deschis ochiii" plebei. Asa se face ca nu mananca "painea cat de rea" din tara, data de patronul frantzuz si isi cere drepturi salariale decente. Marlania patronatului de orice fel, autohton si strain apare atunci cand considera ca cineva poate trai cu 150 euro pe luna, in timp ce el are salarii imense. sa vedem daca nu vor duce fabricile in Bangladesh sau la Darfur, unde o sa poata plati muncitorii cu un pumn de orez sau cu un blid de terci de cereale pe zi.
Floricica, pui de dor... - de cosmacpan la: 14/04/2008 22:14:26
(la: Scrisoare pentru Spania )
Pupateash la subtzior, sa te tzin pa un chishor...unte duci fetitza mea? mancatiar neica fructa..aaa...guritza ta...cve catzi in Italia? Vrai si tu in cafenea?
Apai io fata zac sati bagi mintzili la capu ala ce sta sa se duca la orice adiere (stai fa fata ca n-am zis ca esti proasta fara glagorie la teasta, incercam sa fac si io asa ca o matafura daia dale poiatzilor) tu sti ca io numa pa tuine te iubesc si ma juruiesc cu mana pa ce vrei tu (spune numa unso pun) ca nu team fermecat si nici mata soacra no facuto, pa parol. ia pune de fa tu niste puisori daia parpaliti si tavaliti pa pat de mujdei si fro trei darabale de plashinte dalea poale sumecate si ada si un poloboc di jin dala bun de la mata si cheama popa sa ceteasca si sa faca o slujba daia cu di tati sai dea pa toti cornorati aia din casa si dragostea noastra ca auzisi ceo patzit maicutzale alea de vineau sara de la targ cu mashena si so lichit un bambir dala pa geamu da la mashena. si maicutza Serafica striga la maicutza Sofronia sa dea cu shomoiogu ala pa geam ca poate sa duce. sho facut maicutza sho dat cu shomoigu da nu so luat. shatunci Serafica io zas sa dea cu apa sfintzita co pus la bidion. si da maicutza cu apa aghezmuita da geaba ca boala ceea de bambir nu sa da dus. si atunci maicutza Serafica striga sancerce si cu crucea, iara maicutza Sofronia lasa voleanu ashea mai domol, scoate capu pa fireastra si striga de hauleste noaptia: duti ma bambirule tutzi crucea matii...asa o hi si cu casa si dragaleala noastra so bagat frun drac si sio tras tati neamurili co gasit casa noua, curata de muiere framantata, si daca e cheama si dascalu ala mai mosnegit sa toarne catiun chiculutz di apa dalui pa la toate cotloanele si sa nu teb uitzi la mata soacra ca ia ashai iuti di gura da daca ma iube pa mini tea iubi si pa tini...te pupalesc cu toata dragostea mea de capsunar shaf...hai ca iuo strang bani daia dei pui tu la privata siti fac chemare sa te vada si martzafoii astia cat imi ieshti tu da iute shi da apriga, ca dai taurii cu coarnilin pamant numa cand te uiti asa la ei.
hai pa Floricico, si huminica sa iesi fa la hora ca doar ii ziua ta sho satzi tremet neshte ioroi sa tentzolesti in ciuda aleia tu fa...
Costello
#302800 (raspuns la: #302750) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
mi-a trollat gratarul - de cosmacpan la: 30/06/2008 00:19:05
(la: faruri)
trei fleici si cinci mici
si de bucurie berea e aici
(mana iute zboara, burdihanul prinde
berea cu pricina incearc-a cuprinde)
#321416 (raspuns la: #321409) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
De la parintele Cleopa - de Areal la: 01/07/2008 09:34:38
(la: POVESTIRI CU TALC( II))
De la Parintele Cleopa ne-au ramas mostenire foarte multe istorioare cu talc, adevarate si pline de intelepciune. Una dintre acestea se refera la un batran calugar care a intalnit intr-o toamna, demult, pe drumul lui, un copilas neastamparat, cam la vreo cinci anisori. Tasti-bastiul tocmai chinuia un catel, tragandu-l de coada. Acesta scheuna, sarmanul, ca de moarte, asteptand parca sa-l ajute cineva. Calugarul n-a stat pe ganduri. S-a oprit si l-a certat parinteste pe baietelul care era soios, descult, plin de bube, cu hainele facute ferfenita. Numai ochii erau de el, mari, albastri, uimiti si curati ca ai unui inger coborat in clipa aceea din cer. Atunci preacuviosul l-a intrebat bland, punandu-i mana alba pe crestet:
- Dragutule, de unde vii tu?
Piticul, cu o mutrita rautacioasa, plin de el, ii raspunse raspicat, privindu-l adanc si scotand limba de-un cot:
- Iaca din Iad vin, mosule!
Vazand asa, tare s-a mai mirat batranul calugar. Ducandu-si mana la barba, acesta zise:
- Si cum se numeste taticul tau?
Baietelul a zambit rau:
- Daca vrei sa stii, Satana il cheama pe tata!
Din ce in ce mai nedumerit, parintele continua sa-l interogheze pe copilul obraznic:
- Dar pe mama ta, cum o cheama?
Dand un sut unei gaini golase, care se nimerise tocmai atunci pe ulita prafuita, piticania zise, tuguind din buze:
- Mama mea e aripa satanei, na!
- Dar ai tu oare frati sau surori? il descusu preotul, din ce in ce mai exasperat.
Copilul ii raspunse ca da, mai are frati vreo trei si patru surori, si toti sunt diavoli adevarati.
- Aoleu, piei satana! s-a speriat batranul, facandu-si semnul crucii. Apoi, luandu-si inima-n dinti, spuse:
- Si unde locuiesti tu, micutule, caci vreau sa vin cu tine, sa-i cunosc pe ai tai!
- Lasa ca te duc eu, mosule, la casa mea! Vino cu mine! ii raspunse copilul, luandu-l pe preot de haina si tragandu-l iute dupa el.
Au mers ei ce-au mers, pana au dat de un sat amarat, cu cocioabe care stateau sa se darame. Peste tot mirosea a fan ars, a lemn de brad, a saracie-lucie si a strugure zdrobit. La marginea localitatii, spre campul pustiu, se ridica o cosmelie din pamant si lemne, cam cat o cutiuta de chibrituri. De acolo se auzea mare scandal. Doua voci, una de barbat, alta de femeie, se certau rau. Calugarul il lua pe baietas de manuta si intra curios. Erau parintii copilului, care se sfadeau cumplit. Tatal o injura pe mama, zicandu-i:
- Sa nu te mai vad in ochii mei, nemernico! Tu esti aripa satanei!
La care femeia raspunse imediat, tafnoasa:
- Eu sunt aripa satanei, dar tu esti satana in carne si oase, ma, barbate prost!!!
In timpul asta, fratii baietelului fugeau din casa in curte, unul dupa altul, batand cu linguri de fier in niste strachini si facand o galagie de nesuportat. Impiedicandu-se de cel mai mic, tatal scandalagiu urla:
- Aoleu, piei drace d-aici, ca te calc!
Piticaniile, vreo opt la numar, intoarse din nou in casa dupa ce au dat un ocol ograzii, se suira pe singurul pat, sareau spre tavan si clampaneau din tingiri, chiraind infricosator. Mama lor, uitand de cearta cu barbatul, zise sfarsita:
- Vai de mine, casa asta e un Iad!!! O sa-mi iau campii si-o sa ma duc la vagauni!
Abia atunci, preotul, care asistase din ascuns la toate acestea, isi dadu seama de ce sarmanul baietel spuse ca vine din iad, ca mama lui e aripa satanei, iar tatal lui, chiar satana. Luandu-l pe genunchi, il povatui de bine, ii povesti despre Mantuitorul nostru Iisus Hristos si il invata sa zica "Tatal nostru". La plecare, il binecuvanta pe micut, si, cu lacrimi in ochi, o lua pe drumul lui, cu speranta in suflet ca a mai schimbat un destin.
_________________
:) - de alex andra la: 09/08/2008 20:19:57
(la: Loc de dat buna seara)
Stii ce-am baut pentru prima data in viata mea ? Giger ale:))) Si inca de doua feluri: una cu gust de suc oarecare si una iute, de te zgarie pe gat. La cea de a doua era sa scap paharul din mana:)))
#333092 (raspuns la: #333088) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
stop-cadre - de zaraza la: 11/08/2008 22:19:15 Modificat la: 11/08/2008 22:24:56
(la: Autobiografia unui cafegiu de-o schioapa)
eu, pe la vreo 4 ani, intr-o zi de toamna, in parcul de la gara din c-ta, pe fundal se vede fantana arteziana in cascada. am pantaloni verzi evazati si basca rosie cu paratraznet iar ai mei erau amandoi tineri, tineri si frumosi, mai tineri decat sunt eu acum, mama eleganta si pe tocuri, tata intr-un trench care-i statea extraordinar.

eu, la tara, pe un camp de lucerna, (cu gasca mai mare, care fura lucerna pentru gaini), culegeam floricele. in zare apare un calaret care se apropie iute. gasca se dezintegreaza urland care-incotro: fugiti, paznicul!, eu raman fascinata de statuia asta "egvestra" in miscare. intr-un final imi dau seama de pericol, statuia are si un bici, o iau la goana spre drum, ma impiedic, cad, nu merge cu papuci, iau papucii in mana si continui, fug ca sa supravietuiesc. cred ca niciodata n-am mai avut senzatia aia de completa disperare :))).

pe la 5 ani, in rata spre constanta, impreuna cu bunica. am voie sa stau langa sofer si vad cum se desfasoara drumul in fata mea. mergem "acasa", pentru ca "mama a nascut" si am un fratior. mergem sa-i vizitam.

sunt la camin, la pranz nu-mi place sa dorm si ma prefac ca dorm, dar nu dorm. o urmaresc pe tovarasa cum se plimba printre paturi si verifica cu ochi de vultur daca vreun copil indrazneste cumva sa nu doarma. o fentez.

tot la camin, stam la coada sa facem pipi. fetitele la o coada la un wc, baietii la alta coada la wc-ul alaturat. fiecare urmareste sa-i vada cat mai bine putzulica celui care face pipi. (aici nu-s sigura ca e reala amintirea, poate am visat?)

la scoala, in clasa intai, primele zile. nu reusesc sa ma orientez prin scoala si sa gasesc clasa. intr-un final, gasesc o scara frumoasa, cu covor rosu si ghivece cu flori pe ea. super, duce aproape de clasa noastra. tin minte drumul si-l frecventez pana cand o tovarasa imi trage una dupa ceafa: asta e scara profesorilor, fetito!

in pauza mare, in cimitirul de langa scoala, unde trecusem prin gard cu emi, colegul de banca. mancam oua fierte din pachete de pomana primite de la niste femei. emi are galbenus intre dinti si clefaie oul. mi se face greata si nu mai pot manca din oul meu. il las langa un mormant.

va urma

zaraza










"Am ajuns acasa de la cumparaturi... "dezastru - de cosmacpan la: 27/08/2008 12:55:09
(la: SENZATII)
dezastru: portofelul isi tipa tacerea asemeni cardului siluit de cititorul cel rau si hulpav care inghite pana si ultimul strop...
ah, unde sunt parintii si cardul pensiei lor cel de toate lunile? plecati...im i pot proba linistit temerile si nelinistile...daca vine ea? ce ma fac? mai sunt in stare de ceva dupa ce am tras cosul burdusit cu nimicuri? cu siguranta ca o sa ma-ntrebe daca i-am gasit chilotei rosii sau daca nu macar negri...of...
imbraca-te, dezbraca-te...iesim la club nu mai iesim...zipeaza-dezipeaza...aluneca precum mana in buzunarul gol
ce senzatie ciudata, sa-ti mangai lipsurile si goliciunea (cardului) prin buzunar...buzunarele de la camasa...apoi cele de la pantoni (jeansi)...buzunarele din fata, apoi cele din spate...mai sunt si lateralele, apoi cele mici pentru bricheta si maruntis....Doamne...si ea se uitra la mine lingandu-si buzele innebunitor de...Pamuk (ma numesc Rosu, sau negru...sau Dumnezeu mai stie ce culoare are becul de deasupra usii cand developez realitatea ei...)
Sunt singur...
nici urma de ea....doar vise, maini tremurande si chilotei atarnand neputinciosi in coltul mustatilor ravasite a furtuna....

In partea de sud a tarii ploua cu averse...cod portocaliu....potop....iute la dush...
ce placut susura stropul pisicos peste incinsura pielii ravasite de taifunul sau tzunamiul pacifist...

of, bine ca am terminat inainte sa ajunga cineva acasa...


nu-i manea - de Calusarul la: 14/09/2008 11:17:58
(la: Ce se ascunde intr-o manea .)
in interpretarea lui adrian minune o fi manea, nu stiu,
dar cantecul asta nu e manea, E UN CANTEC POPULAR DIN ZONA BANATULUI... se canta la nunti si in Oltenia, si in mai multe zone.

Va rog sa nu fiti snobi!
Multumesc
#342128 (raspuns la: #98774) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de maan la: 27/09/2008 19:30:24
(la: Ultimul Interviu)
Din când în când, Ştefan Iordache zâmbea ca un prinţ sau făcea un giumbuşluc. Ca un bufon. Şi tensiunile se scurgeau, ca prin minune, prin lemnul crăpat al scenei. Emil Boroghină era ca un arc, atent la toţi şi la toate, era ca un cocoş ţanţoş şi îmi spunea "va fi un spectacol mare!”. Ilie Gheorghe avea ochii dilataţi ca să absoarbă, sănătos, şansa lui de a fi acolo, atunci. Mirela Cioabă şi Valer Dellakeza îmi păreau că plutesc. Tudor Gheorghe îşi răsucea, mucalit, mustăţile. Le-am rămas în preajmă. Şi mă uluiam de dezlănţuirea lui Ştefan Iordache pe scenă. Era posedat de arta lui, de acest personaj, de teatru, de ce îi spunea Purcărete, în şoaptă. Trecea de la o stare la alta într-o secundă, îşi schimba măştile atât de iute, că nu îi făceam faţă. Mergea cu paşi mari şi îi aducea pe toţi actorii la o stare de demenţă. Parcă nimeni nu era om, fiinţă. Îmi amintesc cum îmi spuneau că au continuu o stare de rău fizic, de descompunere, dureri, stare de vomă. Ilie Gheorghe freca grâu încolţit cu miere şi îi dădea, cu un gest sacru, să mănânce hrana pământului darnic. Într-o seară, l-am auzit murmurând "să-mi cânţi cobzar bătrân ceva, să-mi cânţi ce-oi ştii mai bine, că bani ţi-oi da, şi vin ţi-oi da, şi haina de pe mine...”. Fumul ţigării îl învăluia. Melancoliile îl duceau departe. Cuvintele erau mângâiate, accentele mutate, oftatatul, la locul lui. Parcă era o rugăciune. O confesiune. Vocea interioară a unui actor uriaş, nărăvaş, nesupus şi înspăimântător de timid. Mă întreb şi acum, de unde atâta forţă ca să-l joace, aşa cum l-a jucat, pe Titus Andronicus? Era peste tot pe scenă, vocea lui tuna, şoapta ţi se urca în gât, în creier şi fugea în suflet, ochii creşteau nefiresc în faţa ochilor mei, gura se deforma ca însuşi personajul şi părea că înghite fărădelegea, păcatul, iubirea, crima, vinovăţiile toate, pământul. Cât de tare l-au preţuit actorii. Şi nu doar cei de acolo...rarisim... Am fost prin 97 la Stockholm cu "Titus”. I-am urmărit şirul de superstiţii, ritualul de dinainte de spectacol. Seara, la teatru, a venit Radu Penciulescu. Am privit acea reprezentaţie prin starea lui Penciu. Nu mişca, nu respira, se cutremura, se bucura, lăsa lacrimile să curgă. Spre sfârşit, când cruzimea şi durerea deveneau insuportabile, ne-am luat de mână. Mâinile lui la fel de frumoase ca cele ale lui Ştefan Iordache. La urmă, mi-a spus, la ureche, atât: "incredibil...”.

Incredibil cum se juca în pielea Generalului Cearnota din "Fuga” Cătălinei Buzoianu de la Teatrul de Comedie... Spiritul ludic îl conducea pe acest personaj pişicher care cânta, dansa, ciupea femeile, care pierdea tot şi puţin îi păsa, care învârtea viaţa în cei mai aiuriţi paşi de dans, fără menajamente, care se lăsa ispitit de toate poftele, ignorând deşertăciunile. Cum s-a jucat în "Barrymore”, asumându-şi tot, tot, tot.


Mă gândesc acum la Silviu Purcărete. La Lia Manţoc care i-a făcut costumul îndrăzneţ din "Să îmbrăcăm pe cei goi”, cu memorabilul fular azvârlit neglijent, la felul în care se uluia ea de desenul unui corp care vorbea, zvâcnea, se mula după o intenţie sau alta, ţâşnea ca să-şi urmărească vocea. La Lucian Pintilie şi la afurisitul Mitică de mahala din "De ce trag clopotele, Mitică?”. La Helmut Sturmer care povesteşte la infinit despre Hamlet-ul făcut cu Dinu Cernescu. La George Banu, cel care i-a făcut cunoştinţă cu Mihaela Toniţa, femeia lui frumoasă, care l-a însoţit o viaţă. Şi la bine, şi la greu. La Sanda Manu. La Toca. La Horia Lovinescu care s-a îngrijit de începutul drumului. La Matei Călinescu, care i-a fost naş de cununie. La cei cu care a lucrat. Sau nu. La locurile pe unde a jucat. La felul seducţiei lui. La ţăranii de la Gruiu. La prietenii lui. La chefuri. La pasiunea cu care a făcut tot. La poveştile din el, la poveştile personajelor lui, la lacrima pe care am văzut-o în ochii lui la unul dintre dialogurile noastre. La necuprinsul şoaptelor. Mâinile lui mângâiau lumea şi îmblânzeau revoltele. Vocea lui scula morţii din morminte. Un artist uriaş care nu a stat în lanţurile nici unui şablon. Un artist uriaş care şi-a savurat libertatea interioară şi poezia fiecărui rol. Şi care a luat-o, mereu, de la capăt. Şi care s-a minunat de miracolul vieţii pe acest pământ. Un om care a ştiut ce este smerenia. Şi sfinţenia meseriei. Şi simplitatea, şi credinţa. Un artist uriaş care vorbea şi atunci când tăcea, care simţea vraja cuvântului şi vulnerabilitatea liniştii. Un artist care s-a frământat pentru ca miracolul să se întâmple. Un artist pe care teatrul se sprijină întru istorie.

Mă bântuie tristeţea. Şi nu pot să plâng. Împietriţi, urmărim cum, de data asta, Maestrul zboară deasupra oraşului. Ceva din irepetabilul frumuseţii pleacă împreună cu el. In-cre-di-bil...

Marina Constantinescu

Articol preluat din România literară
#345641 (raspuns la: #345640) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"am intrat odata pe mana unei oltence " - de cosmacpan la: 07/10/2008 14:45:10
(la: Miss Cafenea 2008 - Prolog )
deh Intrusule, mana ti-o trebuit, mana ai gasit...
ca daca ii intrai pe sub fuste ...da deh parca poti sa stii de ce mai dadeai?
(-Bine c-ai aparut babo, sa m-ascund sub fustele tale, zise Pintea urmarit de potera
-Apoi vezi ca mi-s Baba Novac si lasa vraja)
#348529 (raspuns la: #348492) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
MANIE - de Areal la: 08/10/2008 14:37:00
(la: DICTIONAR DE CUGETARI)
Mania este un acid care deterioreaza mult mai mult vasul in care este tinut
decat substantele peste care este turnat.

Cu cat un om stie mai putin, cu atat este mai usor de convins ca stie totul.

Cel care nu se manie pe rau, n-are nici un fel de entuziasm pentru bine.

Oricine a reusit sa te enerveze, a reusit sa te biruiasca.

Mania, ca si focul, pana la urma se stinge; dar ce facem cu cenusa? ...

Cu fiecare minut in care te enervezi pierzi 60 de secunde de fericire.

Mania este o piatra aruncata intr-un cuib de viespi.

Cei mai nervosi oameni pe care i-am intalnit au fost aceia care stiau ca nu au dreptate.

Mania este un vant care stinge flacara ratiunii.

In definitia apostolului Iacov: "Mania este o revarsare de rautate" (Iac. 1:19-21). Problema nu este de comportament, ci de continut. Ce ai in tine se revarsa in afara .

Data viitoare cand simti ca te enervezi, intreaba-te: "Merita acest lucru sa-mi obosesc nervii din cauza lui si sa-mi stric sanatatea? Merita sa-i jignesc pe ceilalti si sa ma port acum ca un caraghios? S-ar putea sa pierd un prieten sau sa ranesc pe cineva pe care-l iubesc?" Tine mereu in minte ce zicea Seneca: "Cea mai buna cura pentru vindecarea starilor de nervi este amanarea."

Mania este o anomalie in care limba lucreaza mai repede decat mintea.

Mania este o nebunie de moment. (Horatiu)
epoee cu racnete - de lafemme la: 21/10/2008 13:32:01
(la: Concurs de poezii pe o tema data)
In gradina la Ionica
Toata lumea-i nacajita
Isi pun mana la ureche
Parca-s apucati de streche
Cu toti dau din colt in colt
Ca la 42 de volti

- Mai Ileana… ce e mama???!!!
o intreaba din prun Veta
strangand intre sani posheta.

- Iaca tanti nu mai pot
Ma doare pana in cot
Si-n urechi simt o-nghiontura
Parca-s impunsa cu ura
De un drac impielitat
Care umbla cracanat.

- mama tu oi fi bolnava…
pleaca la spital degraba…

- nu-s bolnava tzatza veto
am motive-ntemeiate
de tot satu-acum aflate

veta face ochiu’ mare
si pe prispa sare-agale.

- ia zii Leana cum si ce e
ca fusei-n-oras plecata
s-am ramas neinformata!

- ieri pe seara-mi zise gicu
cum ca astazi a mea soacra
se-nfinteza drept in poarta
ca are de gand sa steie
pana-oi face-n cot tuleie…

acuma ce sa mai fac
stiu ca soacra-mea-i un drac
m-am point iute la treaba
ciorbe, turte, mici degraba
chiar si lantul lui grivei
fu frecat cu un temei.
m-am intins in pat la cinci
incaltata cu opinci

pe la 6 veni soacra…
si vanzand inchisa poarta
incepu sa zbiere tare
ca-s o lenesa-o putoare
iute am fost in picioare
gata pentru infruntare
dar pan’ sa mai zic ceva
deja din ciorba gusta
si cu-n desht praful stergea
de pe tocul de la usa
de pe dupa caldarusha

si apoi tzatzica veto
s-a pornit pe-o racnitura
m-a scos pana-n batatura
si-a racnit si-a tot racnit
de tot satu-a auzit
pasarile au plecat
pe-un taram mai luninat
vaca s-a urcat pe gard
motanu-a facut infarct
iara eu… biata de mine
plang de-atuncea in nestire
#354121 (raspuns la: #354113) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ce-si face omul cu mana luuui - de thebrightside la: 24/10/2008 16:58:04 Modificat la: 24/10/2008 18:10:30
(la: Miss Cafeneaua 2008 (Probele))
nu se numeste o mana de ajutor.

erata 1: seherezada nu "o" ridica, ci "le" ridica, pe ele, osanalele. :))

insa judecand dupa circumstante, barbatii au dezlegare sa citeasca/'nteleaga cum vor.. :))

erata 2: HIV nu iese "la fiert", nu " din la fiert"
da, lusko, sunt mortal de neatenta :)))
#355161 (raspuns la: #355159) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de maan la: 19/11/2008 22:21:09
(la: Confa pentru gurmanzi)
rasol de vita cu multa carne...in oala sub presiune!
scoti carnea, o tai cubulete, pui morcovu, lasi sa deie-ntr-un clocot, adaugi ardeiul ros si galben si porma cartofii si ceapa (poti sa pui si radacina de telina).

(io am un soi de zarzavat pe care mi-l fac toamna cu suc de rosii si legume umpic prajite)

dupa ce s-au fiert cartofii, torni suc de rosii sau pui bulion pentru culoare, sarezi umpic.


bati un ou intr-un castron, adaugi faina si faci un aluat de intins cu facaletul pe planseta...suuubtire...o pudrezi cu faina si o rulezi ca pe o clatita. tai fasii subtiri, taietei.
(nu pune d-aia din comert ca strici jmekeria!)

intre timp, zeama mai da intr-un clocot si e caz sa pui borsu (de tarate!) dupa gust.
astepti urmatorul clocot si pui taieteii, cate unu, cate doi, pe rand.

in timp ce fierb aia, mai iei un ou il bati cu doua trei linguri de apa si-l torni amestecand iute ... asa se 'drege' la noi borsu'.

un clocot mic si stingi focu'.
tai o mana de patrunjel si pui capacu'.

smantana pune fiecare in farfuri, dupa gust.
poti sa oferi si un castronel cu patrunjel proaspat sa mai presare cine mai doreste.
#364640 (raspuns la: #364634) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: