comentarii

jar


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Miacori ne pune pe jar... cu propunerea lui - de calistrat.s la: 26/04/2004 13:58:59
(la: Sa vorbim deschis despre coruptie)

Miacori ne pune pe jar cu propunerea lui sa dam in vileag actele de coruptie pe care le sti. E usor de propus acest lucru pentru cei ce sunt in Roamnia si cred ca la astea se refera, caci coruptie este peste tot.
Acum depinde cat de cronica este aceasta maldie. Dar din cate am stiinta ca in Romania nu-i asa de acuta in alte parti
Si fiindca este vorba de coruptie am sa dau un exemplu:
Aflandu-ma la Tecuci la un proces si fiindca mai era mult pana sa inceapa sedinta stateam in fata Judecatoriei si fumam o tigara. La un moment dat in fata trage o masina boboasa coboara un individ si intreaba fara pic de jena "cine-i pentru d-na judecator Tichilus?" si a aparut mai multe persoane care au inceput sa puna in portbagajul masinii tot felul de pachete. Dupa putin timp apare si p d-na care asculta cu atentie raportul soferului, cheama la ea cateva persoane si discuta in soapta, dar dupa gestuir imi dadeam seama ca le asigura ca le rezolva problemele. Cand a inceput sedinta am avut surpriza sa constat ca in sala de sedinte intra numai persoanele care erau chemate la dosarul respectiv. La insistentele mele de a intra in sala, politaiul s-a opus categoric, el executand ordinele sefilor. Pai ce fel de sedinta publica poate fi aceasta cand sala este goala doar cu cle implicat
A uitasem sa spun ca "soferul " era sotul d-nei judecator Tichilus, iar ce-i de dadeau plocoanele si plicurile erau rudele celor ce erau judecati pentru diverse infractiuni penale.
Asa se explica fatul ca un infractor care a falsificat Carti de identitate, CEC-uri de banca si a tepuit pe diversi cu sume de 4 miliarde lei, intr-o singura zi, a primit o pedeapsa de 4 ani, iar un amarat care i-a dat un branci unui gardian public, la moment de suparare, a primit tot 4 ani. Tot acelasi judecator a judecat si soferul de autobuz lovit de tren, la o trecere cde cale ferata cu bariera, pentru ca a ignorat semnalul lampii rosii intermitente si strigatele pasagerilor, si au murit 11 oameni printre care si 4 profesori navetisti de pana in 30 de ani, in floarea vietii, asteptati de elevi. Ei bine acesta a luat doar 3 ani jumatate, dupa ce i-a plimbat timp de 2 ani pe bietii parinti, soti sau copiii decedatilor pe la tribunal, gasind mereu un motiv de amanare. De exemplu o data s-a invocat faptul ca nu a fost adus inculpatul de la penetenciar , cu toate ca el era in sala de alaturi la "vorbitor " cu familia. Degeaba tipa de durere o batranica dupa singura ei ficadecedata in autobuzul mortii si spunea ca nu are bani sa mai vina pe la tribunal si ca stie ca inculpatul este in sala de alaturi... nu va mai spun ce a fost... ca biata batrana a fost bruscat ba chiar amenintata ca va fi pedepsita pentru ...
etc.
Am scris toate aceste poate vede cineva... sper. Si mai am si altele.
Apropo, cel ce da spaga nu are constiinta. El incearca... Dar de ar sti ca nu i se va primii?.... Nu ar da...
toate bune si pe curand
#14555 (raspuns la: #14510) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Whiskey In Yhe Jar - de alex andra la: 16/02/2006 21:56:43
(la: Muzica)
"Lost without music in a world of noises"

Ascult "Whiskey In The Jar" in varianta Metallica, desi o prefer pe cea a lui Thin Lizzy, olecuta mai soft:)
#106533 (raspuns la: #104379) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
....moi non plus - de papadie67 la: 30/09/2003 02:56:44
(la: Poezia face timpul placut)
de undeva din visuri de copil veni sarutul rosh din buze rosii.. o flacara si-un jar neasteptat si prea-copt de-asteptat...o panza de paienjeni sfasiata
Si-o lance in agonizande-aproape moarte simturi personale.
Doar te-am visat, razand, plangand. Razand amar, amar am ras de o iluzie, si timpuriu si trist si pedepsit de-a mea nevolnica junime, de-a lor cenusa de-autoritate si de cenusiu. Si de a lor cenuse cenusie ramasa dintr-un buzunar trecut, de pe la spate, ce continea cenuse de trairi si foc de temeri peste de-mpotriviri cenuse.
sarutul rosh din buze rosii doritoare, sarutul rosu dintr-un veac viitor, neinventat/reinventat/uitat.
sarut pe cat de ilegitim, pe-atat de mult legitim, sarut visat de toti, sarut pe buze, rosu, neferecat, pagan, sarut adevarat
de sarutat, ne-am sarutat pagan si mult, iubito, si ei nu stiu si cui ii pasa
Cenusa-n noi ar vrea ei ca sa creasca...ei spun ca ne-a si cotropit, c-asa le-ar place
sa coboram sau sa urcam in maldar

ca suntem ilegali, iubito.

ei spun ca-i ilegal sarutul rosu...Ei spun...dar cui ii pasa.
Cui naibii-i pasa? De ce se otzarasc cenusa-n lume
de pe un varf de gat s-o svarle?
DEOARECE SARUTUL ROSU-I RAR, INSA CEL MAI PERICULOS SI TREBUIE RAPID STARPIT - N-ADUCE BANI, ci-aduce GANDUL spre ORIGINI, de bani si de conventional spalat, de ne-nteles daca n-a fost trait, de-aproape nimenea trait, de ne-nteles ca n-a murit deja, de ne-nteles de ce nu moare-atat cat oamenii traiesc
te-astept m-astepti te-astept m-astepti te-astept m-astepti m-astept te-astepti
Cenusi?
Nu ale noastre
Ale noastre!



Adaug cu mult drag,sper sa placa! - de Alexia la: 17/10/2003 07:16:53
(la: Cele mai frumoase poezii)
"FLACARI"
Virgil Carianopol

Sunt flacara, sunt jar, sunt para,
Merg printre oameni luminand.
Sunt ca o stea ce straluceste,
Dar nimeni nu ma vede-arzand.

Ard ca un codru ce nu piere
Sub flacarile ce-l incing,
Un codru care arde-ntr-una
Dar flacarile nu-l ating

Si ard, si ard, asa de-a randul,
Ca mii si mii de stele.
Ii luminez pe cei din preajma
Arzandu-mi visurile mele.

Stiu, se va stinge crud odata
Aceasta flacara, stindard
Da-mi pare rau ca se va stinge
Fiindca traiesc numai cat ard...


"TARE-AM FOST"...
Virgil Carianopol

Tarea-am fost, un om ca nimeni altul,
Un sucit mereu, un stramba-drum,
Mi-am dorit, cand eram jos, cu-naltul,
Iar de-acolo,unde sint acum.

Toata viata mi-o traii bolnava.
Am fost mare, atat cat eram mic.
Am suit cand am cazut din slava
Si-am cazut voind sa ma ridic.

N-am cerul la nimeni niciodata,
Chiar de-a fost sa rabd, in viata mea.
Am dat totul fara nici o plata,
Nevoind nimic sa mi se dea.

N-am lovit in nimeni.Mai-nainte
Am izbit in mine pentru-a sti
Cat ar fi durerea de fierbinte
Pentru-acel pe care l-as lovi

Am trecut prin toate totdeauna
Ne-nsemnat, mereu un suferind,
Un vulcan, afara stins intr-una,
Inauntru, insa, clocotind


#1537 (raspuns la: #1167) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Hmmm, ma regalez de pe acum, Sanjuro - de JCC la: 24/10/2003 03:35:50
(la: GRASIME? Da, dar grasime buna!)
Mi se pare teribil de gustos, sambata o sa incerc..

Nu vrei sa pui reteta asta si la retelele de la culinare, sa nu fie pierduta pe aici, ca n-o mai gasim pe urma,
sa poata profita toata lumea si mai tarziu..
à propos, Sanjuro, stii sa faci papiotele de peste à la française, tu care esti pescar, daca nu am sa-ti dau eu reteta..
se fac pe gratar sau pe jar in soba
pe un gratar electric poti sale faci la fel, si in apartament

nu pescuiesc in apa dulce, n-am rabdare, doar la mare, in larg, cand mai mergem cu barcuta cu prieteni, lasam cateva fire de nylon cu carlige si momeala, in apa, un clopotel pe punte, cand suna, inseamna ca s-a prins ceva :-)
si prindem... nu-i sportiv, dar...
am mai prins pesti si cu sageata, cand ma scufund, la mare, am noroc sa tintesc bine :-)

pestele este unul din cele mai bune alimente "tinerete" , ar trebui ca fiecare sa manance cel putin de 4 ori pe saptamana, la fel si scoici si alte dihanii din mare :-) sau de apa dulce :-)
am un cuplu de prieteni, pescari inveterati cu undita, de cate ori prind tipari, si prind o multime, nu-i manaca (spun ca seamana cu serpii), ei tin pestii iar tiparii mi-i dau mie; astia sunt un deliciu, mancare fina, de multe ori dupa ce i-am pus in saramura putin, i-am si afumat...sa vezi ce canapelute si gustari faci cu ei..
#2037 (raspuns la: #2020) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt. cei ce se simt... - de natan la: 15/11/2003 12:51:18
(la: Poezii !!)
Rondelul ajungerii la cer

In cer s-ajunge dintr-un salt,
S-au nu s-ajunge-n veci de veci...
Te-arunca-n el un cantec-nalt,
In care-al vietei plans ineci.

Spargand fluidicul sau smalt,
Ca o sageata de-aur treci.-
In cer s-ajunge dintr-un salt,
Sau nu s-ajunge-n veci de veci.

I se mai da-n sfarsit asalt
Sub jar de patimi cand te pleci,
In al tau suflet cand n-ai alt
Decat fiorii dulci si reci...-
In cer s-ajunge dintr-un salt.
Iar unii n-or s-ajunga-n veci.

Rondelul trecutului Iata - de natan la: 15/11/2003 12:57:35
(la: Poezii !!)
Rondelul trecutului

Iata Pamfletestii, iata Lunetanca,
Scurtul pod de barne este retrecut.
Re'nviaza mama, imi zambeste tata...
Vreme cata curs-a parca n-a trecut.

Jar si valvorare soarele urcat-a.
Arde grau-n flacari, pan'labrau crescut.
Iata Pamfletestii, iata Adancata,
Scurtul pod de barne este retrecut.

Iarba pe tot sesul de cosit e gata.
Apele-si desira graiul ne'ntrecut.
Pentru viata de-astazi mi-a sosit rasplata:
Copilandrul vesel din nou m-am facut...-
Iata Pomfletestii, iata Lunecata.

...de postul Craciunului! - de SB_one la: 30/11/2003 14:21:45
(la: Poezii !!)
SUNT PACATOS, PARINTE !
>
>La parintele Vintila
> Vine-Arvinte,cam sfios
> Si ii spune: - Fie-ti mila
> De un suflet pacatos
>
>Chiar in saptamina mare
> Cind tot omul e smerit-
> Si posteste cu'ndurare,
> Uite-am pacatuit !
>
>-Ai furat ? intreaba popa
> -Nu,pea sfinte !Fara vrere
> M-am dat diavolului, hopa
> C'o gradina de muiere !
>
>-Vai de mine, vai de mine...
> Greu pacat ai savirsit...
> Insa daca-mi spui cu cine,
> Poate fi-vei mintuit.
>
>-Nu pot, a raspuns Arvinte,-
> Sa-mi fac chinul si mai greu,-
> Nu pot s-o divulg, Parinte,
> Ca ma bate Dumnezeu !
>
>......Era'nalta si frumoasa,
> Parul blond si ochi de jar,
> Gura dulce,voluptoasa,
> Dintii de margaritar...
>
>-Nu cumva ai fost cu Tantzi
> Din Smirdan,de peste drum ?
> -Nu pot s-o divulg, ca Domnul
> Ma trazneste chiar acum !
>
>.....Si-avea flori la cingatoare,
> Trup de crin imbobocit,
> Mijlocel de fata mare,
> Numai buna de iubit..
>
>-Poate-ai fost cu Mitza Creatza
> Cea usoara ca un fulg ?
> Din Buzesti ? -Cere-mi si viata,
> Insa nu pot s-o divulg !
>
>......Durdulie, 'mbujorata,
> Numai cintec, numai joc,
> Cind te-a strins in brate-odata,
> Ai simtit in vine foc !
>
>-Mai, Arvinte-ai fost cu Leana
> Care sade pe Neptun ?
> -Sfinte, geaba-mi zgindari rana,
> Fiindca tot nu pot sa spun !
>
>.....O comoara tainuita,
> Fruct in dragoste scaldat,
> Toata plina de ispita,
> Toata plina de pacat ..
>
>- Bine,du-te ,mediteaza,
> Si vii miine,mai dispus,
>Domnul sa te aibe-n paza,
> -Sarut dreapta ! Si s-a dus .
>
>Ajungind in colt, ca vintu,
> S-a-ntilnit cu Calistrat
> Care l-a-ntrebat: - Prea Sfintul
> De pacat te-a dezlegat ?
>
>-Inca nu ! raspunse-Arvinte
> Foarte vesel si vioi,
> Dar aflai de la Parinte
#5543 (raspuns la: #5530) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Raspuns pentru domnii care s/au inflamat - de ema word la: 23/03/2004 23:53:18
(la: Florin Iaru: "In 1989 s-a terminat cu optzecismul")


Stimati Domni,

Va asigur de pretuirea mea integrala si matinala.

Am lucrat ieri toata dupa masa si seara la un capitol important al cartii ce va aparea in curind. Seara tirziu am iesit la un jogging. Multi ciini vagabonzi ar fi vrut sa ma prinda.

Am dormit excelent si, pe la trei noaptea, m/am trezit vrajita. Pentru prima oara in acest an a cintat privighetoarea. Privighetoarea, retineti, iara nu ciocirlia, care in poesia mea aduce moartea("in triunghiul ferestrei mele/ ciocirlia maninca spatiu/ iar la urma pe mine/ ca satiu").

Constat ca somnul mi/a priit. Sint foarte roza in arcadele sprincenelor. Semn bun. Ca si culoarea rosie a calciielor, care inseamna o senzualitate de padureanca.

In fata calculatorului, mi/am spus intii Rugaciunea lui Efrem Sirul. Pisica Tzunami a tisnit de sub o coala de hirtie, in acelasi timp cu Mazurca in A minor nr.4(Le petit hebreu) de Chopin de sub degetele lui Arthur Rubinstein.

Doamne, si v/am regasit pe toti, Domniile Voastre, cu tenul palid, inflamat, cu adrenalina de stres picurind din fistula lui Pavlov, cu craniile rase a virilitate scoasa la aerisit. Dragii mei, domnii mei, a iesit o conferinta pe cinste: nervi(exita), vitriol(din belsug), frisca si marihuana, boema si cafe concert, Brahms si Wagner.

Este foarte importanta pentru mine aceasta zi, recunosc. Sub aparenta unui discurs feminist, reusind sa va induc starea de bine a bataliei de care duce lipsa orice barbat plictisit, am incarcat atmosfera cu tot atita electricitate cit sa ne lumineze tuturor apocalipsa cuvintelor. Cred ca asa am trecut botezul de foc al cercului Domniilor Voastre din Cafeneaua, unul destul de exclusivist, usor parsiv misogin(cum se poarta pe paralela 45 in acest deceniu). Astept felicitarile si omagiile Dumneavoastra, caci, de fapt, sint o persoana foarte feminina, care va agreaza compania, care va cunoaste operele cum si mofturile, capriciile cum si stilurile. Primesc si urarile de bun venit in Cafeneaua.

Daca ar fi sa dau glas unei dorinte intempensiv revelate, v/as fi invitat sa luam cina in oras. Dar acum douazeci de ani, cind optzecismul se nastea cu o forta de vulcan(pe care eu inca il consider activ) alimentat de jarul trupurilor si mintilor noastre. Pentru ca, iata, am descoperit impreuna ca avem mult mai multe lucruri care ne leaga decit mantre de sfada.
Dar pina una alta, va invit la o cafea exceptionala si ultimul album al Dianei Krall. Dar numai pentru o jumatate de ora, caci astazi am program de galera.

Ah, dar oare unde am pus frisca ?


Cordial,

Ema Word


#12711 (raspuns la: #12637) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Medical analysis - de Horia D la: 18/05/2004 11:02:15
(la: Banc: doi mosi pe o banca...)

One day, in line at the cafeteria, Bob says to Stanley behind him, "My elbow hurts like hell. I guess I better see a doctor."

"Listen, you don't have to spend that kind of money," Stan replies "There's a diagnostic computer down at Wal-Mart. Just give it a urine sample and the computer'll tell you what's wrong and what to do about it. It takes ten seconds and costs ten dollars...a lot cheaper than a doctor."

So Bob deposits a urine sample in a small jar and takes it to Wal-Mart. He
deposits ten dollars, and the computer lights up and asks for the urine sample. He pours the sample into the slot and waits. Ten seconds later, the computer ejects a printout:

"You have tennis elbow. Soak your arm in warm water and avoid heavy activity. It will improve in two weeks."

That evening while thinking how amazing this new technology was, Jack began wondering if the computer could be fooled. He mixed some tap water, a stool sample from his dog, urine samples from his wife and daughter, and masturbated into the mixture for good measure.

Bob hurries back to Wal-Mart, eager to check the results. He deposits ten dollars, pours in his concoction, and waits.

The computer prints the following:
1. Your tap water is too hard. Get a water softener.
2. Your dog has ringworm. Bathe him with anti-fungal shampoo.
3. Your daughter has a cocaine habit. Get her into rehab...
4. Your wife is pregnant. Twins. They aren't yours. Get a lawyer.
5. If you don't stop playing with yourself, your elbow will never get better.

And, as always, thank you for shopping at Wal-Mart.
Intr-adevar, sunt unele carti - de (anonim) la: 30/06/2004 03:46:49
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
Intr-adevar, sunt unele carti care m-au impresionat. Printre ceel are imi vin in minte in orice moment sunt: Jar de Liviu Rebreanu, Accidentul de Mihail Sebastian, Parfumul de Patrick Suskind si Veronica se hotarateste sa moara de Coelho. Sunt carti ce le-as citi in orice moment fara sa ma plictisesc.
Aliceeeeeeee - de Belle la: 13/07/2004 15:31:52
(la: Pacatul)
tocmai primita de la var-mea:

SUNT PACATOS, PARINTE !
ANONIM

La parintele Vintila
Vine-Arvinte,cam sfios
Si ii spune: - Fie-ti mila
De un suflet pacatos

Chiar in saptamina mare
Cind tot omul e smerit-
Si posteste cu'ndurare,
Uite-am pacatuit !

-Ai furat ? intreaba popa
-Nu,pea sfinte !Fara vrere
M-am dat diavolului, hopa
C'o gradina de muiere !

-Vai de mine, vai de mine...
Greu pacat ai savirsit...
Insa daca-mi spui cu cine,
Poate fi-vei mintuit.

-Nu pot, a raspuns Arvinte,-
Sa-mi fac chinul si mai greu,-
Nu pot s-o divulg, Parinte,
Ca ma bate Dumnezeu !

......Era'nalta si frumoasa,
Parul blond si ochi de jar,
Gura dulce,voluptoasa,
Dintii de margaritar...

-Nu cumva ai fost cu Tantzi
Din Smirdan,de peste drum ?
-Nu pot s-o divulg, ca Domnul
Ma trazneste chiar acum !

.....Si-avea flori la cingatoare,
Trup de crin imbobocit,
Mijlocel de fata mare,
Numai buna de iubit..

-Poate-ai fost cu Mitza Creatza
Cea usoara ca un fulg ?
Din Buzesti ? -Cere-mi si viata,
Insa nu pot s-o divulg !

......Durdulie, 'mbujorata,
Numai cintec, numai joc,
Cind te-a strins in brate-odata,
Ai simtit in vine foc !

-Mai, Arvinte-ai fost cu Leana
Care sade pe Neptun ?
-Sfinte, geaba-mi zgindari rana,
Fiindca tot nu pot sa spun !

.....O comoara tainuita,
Fruct in dragoste scaldat,
Toata plina de ispita,
Toata plina de pacat ..

- Bine,du-te ,mediteaza,
Si vii miine,mai dispus,
Domnul sa te aibe-n paza,
-Sarut dreapta ! Si s-a dus

Ajungind in colt, ca vintu,
S-a-ntilnit cu Calistrat
Care l-a-ntrebat: - Prea Sfintul
De pacat te-a dezlegat ?

-Inca nu ! raspunse-Arvinte
Foarte vesel si vioi,
Dar aflai de la Parinte
Inca trei adrese noi !

~~~
I don't suffer from insanity, I enjoy every minute of it!
#17760 (raspuns la: #17758) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
sunt aici Belle... - de Jimmy_Cecilia la: 13/07/2004 22:54:09
(la: Iti da o dieta......dependenta?)
am fost mult timp plecata pe coclauri africane.. :) dar m-am reîntors la civilizatie.. dar trebuie sa ma ocup un pic si de barbatu-miu, ca deh luna de miere vesnica fara prezenta, cam greu... iar coclaurile mi le bat singura, in timp ce el opereaza italience... (vorbeam de chirurgie, sa nu intelegi altceva..)

sa va zic eu dieta in madagascar, la Nosy Be, iesi pe plage, alegi langusta cea mai mare, dai 2 euro, ti-o face gratar in fata ta, cu un saladier mare, pe urma, de salata de fructe : mango, ananas, etc si toate cu presarate cu vanilie si scortisoara zdrobita..

cumperi un miel, iti aduni prietenii, platesti 5 euro pt seara, vfine baiatul , face groapa in nisip pe plaja, face focul, umple mielul cu orez si struguri uscati, il ingroapa peste jar, si apoi sfâsii cu mâinile din mielul intreg si mananci, in intrare scoici la gratar si ardei iute, ca-ti taie piuitul...

si dupa asta innoti pana consumi caloriile...dupa ce mai intâi tzopai descult pe nisip..

dieta in egypt : porumbei umpluti, kefta, cabab, cu tehina (salata din ulei de sezam) si melohia apoi fatha...
cel mai bun restaurant popular este la "ahmed" in suleiman, in lateral stânga la han-al -halili...

pe urma te duci sa faci magazinele, in plin soare lungesti gasr-el nil si thaleb-al harb (deja vreo 4 Km) si daca n-ai pierdut destule calorii te mai duci seara si la un cabaret, unde care mai de care se bâtzaie sa imite dansul din buric...

si daca n-ai pierdut destule calorii te pui la regim legume la vapori, carne la gratar (seaca de preferinta) si fructe... intre mese : iaurt facut acasa..din lapte de ferma..
si daca nu-i destul, un pic de alergatura si supa de varza.. :))

#17822 (raspuns la: #17775) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ce se intampla in tsara - de AlexM la: 15/07/2004 19:19:28
(la: Integrarea europeana ...la romani)
Caremen intreba:
----------------------------------------------------------------------
Deci profit de subiectul deschis de ea sa va intreb daca stiti mai bine decit mine ce se intimpla in tara ....
----------------------------------------------------------------------

Din cele ce am cetit pe aici nu pot decat sa redacu cuvintele bunicii mele care , D-zeu sa o ierte, cam asa spunea: "multa lume proasta mai copile, proasta rau de tot".

Opinia mea ar fi alta. Unul dintre apsectele negative ale urbanitatii este ca te face un anonim. Daca in România mai treaca mearga fenomenul nu a atins cotele din vest, totusi si in România homos urbanus este mai mult un anonim comparativ cu homo rusticus care inca pe la sate isi duce veacul. Problema aici este de natura sociala si este interesant de analizat. Omul de la tara cunoste vecinii, cunoaste mai tot satul. Cred ca nu exagerez, intr-o comuna ca a mea cu 2000 de locuitori, acum 12 ani, pana sa plec stiam pe oricine si oricine ma stia. Intalnindu-te prin ce stie ce orase, pe trenuri, etc se forma automat un grup solidar pentru ca eram "noi" cei din XXXXX care nu mai eram niste anonimi deoarece eram un grup. Noa bun. In internat fiind, "baietii de cartier" au avut zile grele nu pentru ca "au venit tsaranii la liceu" ci pentru ca "ai dracu erau multi din acelasi sat". Ori aici era buba. Nu se mai putea veni cu shmecherii "sari in sus, da si tu un leu, ce adidasi misto ai, ce stilou chinezesc " toate aceste lucruri fiind luate de acesti "baieti de cartier": Fiind o uniune, un grup de oameni care se cunosteau, formau automat un corp comun impotriva agresorului, facand acestuia imposibila aplicarea intentiei de deposedare, inselaciune, etc, etc. Chiar daca si in interiorul acestui grup existau diferente care ajungeau cateodata si la batai si stalceli, totusi vechiul exemplu al lui Scorillo cu cainii si lupul functiona si , ce este mai important, INCA FUNCTIONEAZA.

Mafia, are sanse la orase pentru ca oamenii nu sint solidari ca cei de la sate. Mafia nu se duce la sate pentru ca nu are "campul de desfasurare necesar". Solutia este simpla si necesita numai un foarte putin curaj , dar venit de la multi. Cand sare tot omul daca striga "sariti lume" atunci nu mai e loc de nici o mafie si de nici un "smecher".

Cat despre functionarii statului ( ca fuse si vorba de vama pe aici ). ... functionarul român inca nu percepe de unde-si ia salariul si el trateaza obligatiile sale de munca in genul "fac cand vreau cat vreau si daca vreau". Adica pentru el nu sint obligatii ci chestie unde el este liberul arbitru. Si aici cetateanul este cel care ar pune jar pe foc daca ar spune "nu-ti dau, ce faci acu? Nu-mi rezolvi problema? Nu-i nimic, ma duc acolo unde-mi trebe si spun ca tu nu vrei sa-ti faci meseria". Necazul este ca omul nu vrea sa astepte, are urgente, are drumuri de facut, sta la rude, e venit din provincie, nu stie ce are de facut, "da un ban si scapa" ca asa e vorba. Si scapa, intrand asa cum se intra si in timpul lui Ceausescu si in timpul lui Voda Carage. Ca taurul. Deschizand usa cu capul ca mainile tin pungile cu cele "deschizatoare de drumuri".

PS:

-credeti ca povestea lui Vlad Tsepesh si cana de aur este numai asa, o poveste? :-))


Alex
#17904 (raspuns la: #17897) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
românul din noi - de AlexM la: 05/08/2004 00:44:22
(la: A fi roman si emigrat - dualitate sau stare de fapt!?)
varianta care se lipeste din ce in ce mai mult de mine este: go back to the roots. Adicatelea ma intorc acasa. Când? Cand o sa poata sa-mi zboare puiul pe aripile sale. Inca 10-12 ani de stat pe aici si dupa acea gata. Anul trecut a murit tata. Cand am plecat de acasa si m-am intors aici, in momentul in care am pus lacatul pe poarta parca am simtit ca mor si eu. Daca nu as fi avut baiatul atat de mic nu mai m-ash fi intors. E pamantul care striga dupa noi, acel pamant unde ne sint ingropate carpele, acel pamant caruia ii apartinem. Multi dintre noi nu-l mai aud, multi dintr noi nu-i mai percep frecventa strigatului, multi dintre noi, chiar daca-l aud, pun mainile la urechi si fug cat pot sa nu se mai intoarca la el uitand ca in el o sa se intoarca sau neavand importanta unde in el or sa se intoarca.
De ce ma intorc? Pentru ca in adancul inimii mele am ramas un tsaran. Da, vreau sa modernizeze casa facuta de bunica, da vreau sa am conditiile care le am aici. Nu e prea dificil, sint lucruri care o sa le pot face. Daca o sa ma inteleg cu oamenii de acolo? O sa o fac. M-am intseles cu ei 20 de ani , o sa ma inteleg mai departe cu ei. Mi-e dor de taiatul la vie, mi-e dor de a trece grâul prin palme, mi-e dor de a merge cu corpul gol prin lanul de porum, simtindu-i atingerea taioasa a frunzelor. Mi-e dor sa-mi bat porumbul toamna, sa-mi fac glugile de coceni, sa-mi mulg vaca si sa-mi tsesal calul. Mi-e dor sa imi iau porumbeii pe mâna si sa le gânguresc cat sint de frumosi, mi-e dor sa vad paparudele, sa vad fetele cand lasa caloianul pe apa, mi-e dor sa aud seara zgomotele satului cand totul se pregateste de somn, cand mugetele animalelor devin din ce in ce mai rare lasand loc tsaraitul greierilor si oracaitului broastelor.
Mi-e dor sa ma scol dimineata si sa scot vârsha din apa , si sa incing jarul in cuptorul de caramida de afara, sa ma uit la rosiile si vinetele mele, sa bag varza la murat, sa fac zarzavatul si bulionul pentru iarna, sa curats pomii, sa repar plugul si sa-mi bat coasa in gura ....
De aia stiu sigur ca daca nu o sa mor in astia 10-12 ani, o sa ma intorc acasa. A C A S A, unde imi sint mortii.

AlexM
AlexM - de Florin si atat la: 18/09/2004 21:52:33
(la: Prima alimentara de lux din Romania)
Ai incercat pine cu unt, brinza si gem?

Mi-a aratat cineva in facultate in Bucuresti. Mi-a placut si de atunci maninc. Dar nu oricel fel de brinza sau gem...:)

Chiar oameni buni, ati gustat, de curiozitate, felul de ciudatenii de care scrieti mai sus? melci, serpi, scoici, sepie (caracatita), sushi (peste crud).

Acum vreo trei saptamini am vazut un program la TV despre supravietuire in UK si o referire la civilizatie primitiva de acum citeva zeci de mii de ani...si au aratat cum culegi scoici si melci de pe malul marii si le gatesti la jar.
Pai nu va spun ca de atunci am fost pe tarmul marii si am cules scoici si melci (limpits) si am facut exact ce au aratat la TV.
Nebunie...:)
#22821 (raspuns la: #22817) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
iertare......... - de cosmacpan la: 27/09/2004 22:04:07
(la: Jena de a fi roman? - Andrei Vartic)
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii/ si nu ucid
……….
caci eu iubesc/ si flori si ochi si buze si morminte.

Cu toate scuzele de rigoare pentru schilodirea testamentului blagian am pastrat doar inceputul si sfarsitul poeziei caci pentru acest material doar doua idei se zbat in mine : « si nu ucid – caci eu iubesc » atat si nimic mai mult. In continuare dau glas printr-un citat domnului Vartic ce pretuieste toate eforturile celor ce se alatura « in lupta noastra » zice dansul. A cui?

« Draga Domnule Cojocaru!
Cu riscul de a intra in polemica cu dl Plesu si articolul lui MANDRIA DE A FI ROMAN am publicat azi in Jurnal de Chisinau articolul JENA DE A FI ROMAN? pe care vi-l trimit. Pretuim imens toate eforturile pe care le faceti pentru a fi alaturi de lupta noastra. Multa sanatate!
Av Andrei Vartic »

In lupta cui ? Domnul in cauza vorbeste in numele domniei sale ? al unei elite ? sau al tuturor moldovenilor ?
Cu toata stima ce o am pentru mine, recunosc ca m-am nascut, am crescut, traiesc si poate ca o sa si mor in Romania. Nu sunt mandru ca sunt roman dar nici nu imi este rusine de acest lucru. A avea o nationalitate este un lucru normal. Am vrut sa spun a fi cetatean, dar mi-am adus aminte ca ar fi cea mai sfruntata minciuna, caci nu sunt cetatean, nu apartin cetatii pentru ca nu ma implic in viata cetatii ci doar locuiesc in cetate. Poate pentru acest lucru am cautat si o sa mai caut. Ce ? acel ceva care sa ne adune in jurul « jarului din inima » in jurul unei doine. Am fost tentat (si mai sunt inca) sa intreb (retoric) : unde sunt actele de mandrie ale « conducerii de partid si de stat » de dupa ’89 ? Caci :
- in decembrie 89 am cazut in genunchi si am plans (copil fiind…..)
- in ianuarie 90 am cazut de pe “tanc “ si iar am plans (ce esti copil?)
- in martie 90 am “alunecat” la Targu-Mutes si am mai plans un pic (ei, hai! Nu fi copil!)
- in iunie (pe la inceput) mi-am aruncat privirile spre inaltul cerului si am plans (oh, ce copil esti)
- pentru ca in acelasi iunie (13-15) sa-mi arunc inima in strada si sa vreau sa plang (de ce nu mai esti copil ?) dar fara a mai putea….caci secase izvorul lacrimilor ca parjolit de aparitia unei “gauri negre”.
E posibil sa-ti bati joc cu spaime (morti si destramari) de proprii tai copii ? E posibil sa-ti urasti proprii intelectuali (atatia cati ii mai ai) ? E posibil sa-ti arati (cu mandria de a avea) tot puroiul unei minti diabolice (copii subnitriti, distrofici, infectati HIV) in speranta ca vei smulge lacrimi (si bani sau vedetisme) de la vecini ? Unde oare a fost atunci mandria de a fi roman ? Cine a venit sa-si ceara scuze pentru eticheta ce ne-a fost pusa ? Caci EU, cetatean roman, eram catalogat (indiferent de ce facusem sau nu facusem) cu acel nume generic « bestialitate » fara a se tine cont de prezumtia de nevinovatie ? Sa fie oare unul dintre motivele pentru care nu am emigrat (rusinea ?) NU. Caci stiam ca si aici poate fi bine. Si trebuie sa fac ceva pentru acest bine.
Imi asum raspunderea pentru faptul de a nu fi citit articolul domnului Plesu. Dar a fi roman nu inseamna altceva decat faptul ca m-am nascut, simt si traiesc in Romania. Si Romania este asa cum o vede camera obiectiva a unui aparat foto. Cu istoria ei, cu gunoaiele ei (gunoaie de tot felul, incepand cu cele umane), cu Delta ei, cu muntii ei, cu saracia ei, cu Baraganul ei, cu satele ei, cu tiganii ei, cu orbirea ei, cu logofetii ei, cu ciocoii vechi si noi, cu pensionarii ce-si petrec timpul privind la vitrine ca la tv, cu copii superdotati care n-au vazut Disneyland-ul sau Euroland-ul. Cu sportivi de aur, cu masini de lux pe sosele desfundate, cu batrani ce vorbesc fluent franceza, engleza si germana, cu tineri carora viata nu le-a aratat decat ce se petrece dupa bloc ((B.U.G. Mafia – este doar un strigat disperat (?) in urechile nespalate ale indiferentei)).
Am citit aici atatea date (istorice) legate de acest pamant incat rusinea ma patrunde, dar intreb ca prostul satului si eu :
- i-a fost de vreun ajutor lui Paulescu sau doamnei Ana Aslan faptul ca au fost romani ?
- s-au simtit mai impliniti Eugen Ionesco ? Cioran ? Eliade ? Enescu ? ca « au fost alungati »
- Regelui Mihai i s-a implinit oare ultimul vis avand o Duda in familia regala ?
- Fetele mele sunt mai fericite pentru ca Domnul Plesu a fost ministrul Culturii iar acum tot ce s-a chinuit sa ridice se surpa ? Mai avem cutura ? Mai avem sport si sportivi ? Mai avem muntii ?
« Caci mai sarac ca anul acest, ca anul trecut si ca de cand ma stiu, parca nu am fost niciodata » si nu o spun eu, nu o mai spune Creanga ci o spune marea masa a deznadajduitilor. Nu sunt adeptul socialismului victorios, dar in America a functionat pentru cateva zeci, sute de ani, legea pistolului (si a fortei chiar daca nu-s adeptul luptei si al violentei) ca masura pentru un start. In toate lumea singurele lucruri valabile si de nezdruncinat au fost proprietatea, familia si Dumnezeu (ordinea este strict alandala). Ce ne-a mai ramas din astea : proprietarea ( ai apartament la bloc, taci din gura, esti in joc)
« o minciuna de dansii inventata » , familia (daca nu ne-au intrat inca sub plapuma cum se intampla inainte de 89, nu va speriati, nu-i timpul trecut) « a fost pe cand nu vedeam, azi o vedem » dar unde-i ? Dumnezeu ? redus ontologic la un sistem filozofic ne priveste cu seninatate si ne cearta cu iertarea sa parinteasca.
Deci trebuie sa mandru sau sa-mi fie jena ?
Nu. Trebuie si vreau sa ma acomodez, sa ma obisnuiesc cu starea de normalitate. Dar credeti-ma nu a fost moment in care sa nu vorbesc cu duiosie de muntii nostri (aur poarta, noi cersim dim poarta-n poarta ), sa nu spun celor ce au fost curiosi sa stie ca « da, in Romania sunt tigani si sate tiganesti unde gasesti bmw, opel, mercedes si … » dar si ca in familiile noatre cea mai calda sarbatoare este Craciunul cu nelipsitul brad si cu colindele lui nemaicantate de altii la fel. Ca Romania inseamna si saracie si bogatie, ca Romania este un tinut cu oameni primitori (atunci cand au ce pune pe masa), le-am povestit despre Sapanta, Voronet, Curtea de arges, Ceahlau, Rarau, Apuseni, Valea Cernei, despre Sighisoara care este printre putinele cetati medievale locuite si despre festivalurile noastre, am deschis gura si le-am aratat ca n-am nici macar toti dinti nicidecum dinti de vampir. Le-am povestit despre copii nostri care se bucura cand canta cu virtuozitate, cand se joaca serios de-a pictura, baletul, dansul, ca si ei joaca teatru in limbi straine, si castiga Olimpiade internationale.
Voi spune ca sunt mandru ca sunt ROMAN atunci cand in Romania OMUL va fi stimat si respectat pentru calitatile sale si nu pentru apartenenta la un partid, organizatie, klan, etnie (tre’ sa fi in borcan).
Dar pana atunci nu fac altceva decat sa ma patrund de lectiile si pilda celui mai mare Invatator. Caci El a iubit lumea chiar daca lumea nu L-a iubit. El a avut puterea sa spuna « pacatele ei, care sunt multe, sunt iertate ; caci a iubit mult. Dar cui i se iarta putin, iubeste putin ». Caci cea mai mare porunca este « Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau, cu toata inima ta, cu tot sufletul tau si cu tot cugetul tau » iar a doua, asemenea ei este « Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti ». Incerc sa iubesc Romania si toti romanii, oriunde s-ar afla ei. Iar vorbele Lui « Cine dintre voi este fara pacat sa arunce cel dintai cu piatra in ea » le vad ca pe un indemn la cautare.
In final revin cu intrebarea adresata domnului av. Andrei Vartic: chiar sunt mandri ca-s romani, moldovenii? Eu nu stiu dar citind insemnarile unui tanar basarabean parca incerc sa zic cu toata durerea si deznadejdea, « caci n-am promis nimic, ci doar ti-am deschis usa » “Tata, iarta-i caci nu stiu ce fac“. (vezi inceputul si sfarsitul acelui articol – ciopartit se va zice si pe buna dreptate).

Conferinta: : Educatie / Ce a fost si ce au ajuns (s-au trezit totusi!)
Publicat de mironbur la 31/10/2003 - 07:09

"Romania
#7002, de ARLEKYN la Sat, 20/12/2003 - 09:21

Soare, nisip, coca-cola, plictiseala dulceaga, asta era imaginea mea despre Romania cand in sfarsit visul meu se implinea: Romania! Plecam prin transfer la facultate in Romania! Ah, ce imagini de vis aveam atunci despre Romania! Tara a visurilor mele. Fusesem numai o data in Eforie, la mare, cand terminam 11 clase, si imaginea Romaniei se infrumuseta din ce in ce mai tare: literatura, libertate, fericire, dom doctor, nu va mint, asa vedeam eu Romania atunci. Mai auzisem si de tigani care iti intorc buzunarele daca nu in tren, atunci sigur pe peron, de procentul destul de mare al celor infectati de sida, despre atatea altele care mi se pareau total aberante.
…………..
! Am invatat sa beau bere in Pub si sa-mi caut si eu ceva de facut, ca la facultate sa-l citesc a opta oara pe Sadoveanu, sa geografia, istoria, cata istorie, domnilor, sa invat ca sa ma lasati odata in pace? Borasc!
Asta a fost inceputul fericit. Asta era inceputul spulberarii visului cu Romania, o baba ramolita care cica vrea sa se dea la Europa si la NATO. Romania din visele mele! Nu am asteptat sa ma primeasca cu bratele deschise, dar nici nu imi inchipuiam ca ceva, cineva vrea atat de mult sa fie violata, fututa, nu ma asteptam, zau."

Sã-ti fie dat sã trãiesti în timpuri interesante!
LCM, - de Jimmy_Cecilia la: 06/10/2004 11:36:42
(la: Palavre de week-end...)
o feerie de culoari.. padure de castane, padure de alune, paduri de stejar verde si stejar comun, sumac si pini si brazi... frunzele de sumac devin rosii toamna...am vizitat si un sat medieval, Thierry, situat la 1300 metrii altitudine, agatat pe flanc de munte, de-asupra prapastiei.
(aveam un prieten italian care nu cunostea regiunea...)

apoi ne-am intors la Sarzi (1200 m altitudine), la 2 Km am parcat cele 2 masini la casa ciobanului, i-am cumparat si brânza proaspata si amplecat cu rucsacurile in spinare, vreo 5 Km pana la chalet-ul (cabana dar in piatra, casa de munte) a unor prieteni francezi: Eliane si Raymond...

Am mancat ce am adus cu noi, rece : ratishi cu carne si cascaval (facute de mama si congelate), pateuri, pâine, rosii, ardei, castraveti si friptura rece, apa de izvor (alaturi) si cate un paharel de vin rosu local..

dupa masa ne-am dus sa cautam ciuperci, dar este sec, sec...am gasit doar cativa lactari si cateva trompete ale mortii (ca si galbiorii, dar negre si mult mai delicioase) si astea doar jos unde curge izvorul, si este umid...
castanele, abia acum incep sa cada primele, am reusit totusi sa adunam vreo 3 Kg, seara le-am prajit pe jar...intr-o tigaie cu gauri..
am gasit cateva mure, cum e mai rece, acum sunt doar coapte...

seara si duminica la pranz am facut foc in barbecu si am facut gratare, carne de miel...miel taiat de cioban...
seara am jucat carti, am povestit, eram 7 in total, cativa au dormit si pe jos in sac de dormit...

ne-am intors duminica seara..Eliane cu sotul s-au dus acasa, locuiesc in acelas sat cu mine, iar restul au ramas pt noapte la mine acasa, cu exceptia lui Coralie, care s-a dus sa doarma la mama si sora mea la Nice, c-avea sa ia de acolo prajituri pe care mama i le-a pregatit.. :))

am parcurs Km catarandu-ne sau coborand in vai, am adunat frunze de toate culorile, conuri de brazi de toate marimile, am facut poze, multe, multe poze...

Este o liniste in munti, calm.. uiti de toate...
Casuta are totusi un butagaz si lumina (tot cu butelie de gaz) si apa curenta (adusa de la izvorul de alaturi), chiar si un dus (apa incalzita cu butelia de gaz -deci economie mare, ca altfel cari butelia pe spate.. :))) si wc (cu o fosa septica)

am sa pun cateva poze..dar fara persoane, sa vezi cum este frumoasa natura pe la noi...
#24309 (raspuns la: #24244) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
momente minunate - de desdemona la: 07/10/2004 11:23:38
(la: Trancaneala Aristocrata)
Cateodata ne dam seama ca momentele cele mai frumoase le traim gratie unor lucruri foarte simple, o seara de vara, un grup de prieteni vechi, stele, liniste, oboseala ca dupa exercitii fizice, nici o grija, nimic sa te tulbure. Libertate sa mergi in ce directie vrei, fie spre râul dormind lenes sub luna, fie langa jarul focului 'haiducesc', fie la duzii de pe marginea drumului, fie la prunele de peste râu. Ne trezim dupa ani de zile ca visam la momente ca acelea, chiar daca atunci cand s-au petrecut habar n-aveam ce mult va insemna pentru noi acea amintire. Ciudata e memoria asta! Decide singura ce va ramane si ce va trece. Si dupa 13 ani stau si visez la nopti de vara pe malul Timisului.

Desdemonovici
#24384 (raspuns la: #24339) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Poezii traduse - de (anonim) la: 25/11/2004 00:45:59
(la: Cele mai frumoase poezii)
Sunt Adela Vasiloi
Am vazut pe acest site si poezii traduse, sau poezii ale poetilor englezi, francezi etc. Va propun o corana de sonete, scrisa de poetul rus Vladimir Solouhin, in traducerea mea:

1

Cunună de sonete - nobil vis!
Să gust ale canoanelor mistere,
Ce modelează forma cu-al lor scris -
Pierzându-şi forma, frumuseţea piere.

Suport cu greu un chin de nedescris
Al tonului amorf, fără putere,
Până la scrâşnet, până la durere...
Mai bine-atunci tăcerea - am decis!

Petrarca nu-i, venit-au timpuri noi,
Ci-al poeziei sale ritm vioi
Cadenţă dă şi undelor marine...

O, dacă eşti maestru, tu, poete,
Suna-ţi-va cântecul şi-n clasice sonete -
Cea culme-a formei pure, cristaline

2

Cea culme-a formei, pură, cristalină,
E floarea vie - crin, lalea, bujor,
Trifoi, garoafa, astră ori gherghină,
Ori trandafirul - floare de amor.

Orice boboc de floare ia-l in mână -
Vei fi cuprins de-un negrăit fior,
Căci n-a admis măiestrul creator
Nici un cusur - perfectă e si fină,

O mostră e de artă preacurată...
Iar noi o mai privim câte odată,
Ci drum prin suflet florii n-am deschis.

Desi e frumuseţea trecătoare,
Spre ea mă plec, când inima mă doare,
Când existenţa-mi pare un abis.

3

Când existenţa-mi pare un abis,
Durerea-n inimă nu-şi află loc
Şi-n colţul gurii taie-al său abris -
Atunci deschid un volumaş de Blok.

Cum sună versul aprig şi precis
Acestui trist şi mândru prooroc -
Călit e bronzul verbului la foc
Al sufletului liber şi deschis.

O, Blok! Eşti zeul meu - mă scapă!
Fă să renasc din lut, din aer, apă,
Din foc, din a viorilor suspine...

Curat e-al poeziei tale rod,
Invaţă-mă sa tac - să strig mai pot...
Fiinţa-mi se avântă către tine!

4

Fiinţa-mi se avântă către tine,
O, Patrie, să fie-un vis fugar?
Depun buchetul cu arome fine
Pe-acest mormânt sub pin, ca pe altar,

Şi sub mesteacăn. La Tarhan, în fine,
Şi jos, lângă cavoul mortuar.
Poeţii dorm, răpusi sau de pahar,
De greaţa lumii sau de mâini haine.

Iar noi ne zbuciumăm, trăim - o gloată.
Suntem perfizi - si sinceri câte-odată,
Acela n-are cruce, acesta n-are vis...

Sunt lucruri importante-n astă viaţă,
Şi tu încă-mi răsai mereu în faţă -
Paloarea foii pure de narcis.

5

Paloarea foii pure de narcis -
Nici pată nu-i, nici urmă de cerneală,
Şi nici un gând - tăcere de abis,
Hârtie oarbă, rece, neutrală...

Ce greu e, primul pas pân- l-ai comis,
Cat ea-i nemărginită, pură, goală -
Să fii naiv sau plin de îndrăzneală,
Nu tai cu barda, ce-i cu pana scris!

Teribilei porniri nu te supune,
Nu pângări cea candidă minune
Cu-n gest grăbit sau cu idei meschine -

Aceasta-i calea şi destinul tău,
E roaba ta şi Doamna ta, mereu
Izvor de doruri sumbre si suspine.

6

Izvor de doruri sumbre şi suspine
Ni-e veacul tot, care ne-a fost sortit,
Ci cât n-am bea licorile divine
Am soarbe-amarul lor la infinit.

Acest coctail nu-i mestecat prea bine -
Când acru, când cu miere îndulcit,
Dar bem din zori si pân-la asfinţit,
Cât timp un ban mărunt ne mai rămâne.

Bem pentru ploaie! Soare! Primăvară,
Azurul cerului, parfum de lăcrămioară,
Şi pentru tril de ciocârlii, în fine!

Trăiască floarea! arborele! spinul!
Trăiască cea, ce ne-a-ncălzit destinul -
Femeia dulce cu priviri senine!

7

Femeie dulce cu priviri senine...
Ai planuri mari, şi treburi, şi idei,
Dar totul piere la surâsul ei,
Făcând un rob - si un erou din tine.

Eşti mare, important şi plin de sine -
Poet, ministru, jude - ce mai vrei?
Dar pleacă ea - nebun de dorul ei
Vei delira cu-n glonte... Ce-ti rămâne?

Puţin ai vrea - să fii cu ea un tot,
Dar dacă nu - te-aşteaptă peste tot
In nopţi pustii mirajele din vis...

O rază de speranţă te mai ţine
Şi dintre nori sclipind peste ruine
O stea - al nopţii clar surâs.

8

O, stea, al nopţii clar surâs!
Cu tine şi cu drumul stau în faţă,
Să-mi spui acum, unde mă chemi în viaţă,
Ce depărtări, ce taine mi-ai deschis?

Trec ani, evenimente... M-am deprins
Cu-al lor şirag multicolor pe aţă,
Şi feţe, feţe... Sumbră, zâmbăreaţă...
Acestea toate-n suflet le-am cuprins.

Veni-va Judecata pentru toţi -
Ce-ai fost mai ieri, ce-ai devenit, ce poţi,
Tu - victima - răspunzi de tot ce faci,

Căci tu vei fi si propriul călău
Pe eşafod... Rămâi ce-ai fost mereu,
Nu te grăbi altora să le placi.

9

Nu te grăbi altora să le placi -
O fi vre-unul mai deştept ca tine,
Dar vei găsi răspuns cu mult mai bine
Tu singur la problemele ce-ţi faci.

Degeaba plângi şi-n şapte te desfaci
Să scapi de întrebările străine;
De ale tale - cu atât mai bine,
Deci fă ceva cu viaţa să te-mpaci.

Nu fiecare înţelege-ndată,
Că viaţa nu-i poveste fermecată -
Nu ai răgaz, popasuri... Mii de draci!

Povara anilor ţi-e tot mai grea,
Ci dacă-nfrunţi epoca - vei putea
Tu inima-n făclie s-o prefaci!

10

Tu inima-n făclie s-o prefaci!
Rezistă lesne gerului de fier
Un alb mesteacăn, bradul conifer,
Pustiului arid - un caragaci.

Primejdia-nsă veşnic s-o ataci
Al traiului sătul. Ce-i efemer -
Minciuna, proza, lenea - să n-o placi,
Salvează cântecul prin sete de-Adevăr!

Din slove e ţesut frumosul tort
Şi-ţi pare uneori că-i viu - ci-i mort;
Dar dacă ai simţit vre-un grăunte

În miezul lui, mocnind încă de jar,
Prin pâcla deasă sus ridică-l iar -
De vântul vremii sufletul n-ascunde

11

De vântul vremii sufletul n-ascunde,
Apărătoarea coifului n-o pune,
Cu steagul Adevărului în frunte
Când zbori la luptă-n iureşul furtunii.

Nici mucegai, nici forţă nu pătrunde
În inimă... Nici moartea n-o supune.
Osanna soartei! Steaua nu-ţi apune,
Eşti viu si teafăr - asta-nseamnă multe:

Cu tine-s arbori, cerul azuriu,
Şi torţa inimii mai arde viu
De chinu-acestui vaiet omenesc.

Acest miracol vezi de-l ţine minte,
Drept vrajă contra răului-nainte
Păstrează-n piept curajul bărbătesc!

12

Păstrează-n piept curajul bărbătesc,
Ca praful cel de puşcă-n alte dăţi,
Ba şi merindea-n albele cetăţi
De mucegai cu grijă o feresc.

Plecat-a iarna cu ai săi nămeţi,
A fiert în arbori mustul tineresc,
Ne-a ars şi vara cu-astrul ei ceresc -
Iar toamna rupe norii în bucăţi.

Ca-n miez de iarnă, beznă e afară,
Dar vinul vechi de casă, din cămară
Aprinde-n noi un sânge vitejesc.

Veniţi, amici! Pun sfeşnicul pe masă,
Să fie zi în inimi şi în casă -
Luminile din beznă mai sclipesc!

13

Luminile din beznă mai sclipesc -
E imposibil să se stingă toate:
Ferestre, ruguri, stele-ndepărtate,
Cuvântul bun şi ochiul femeiesc.

Minciuni şi calomnii neruşinate,
Că e-n putere haosul drăcesc
Să-oprească-n cale soarele ceresc,
Lungind măcar cu-o oră neagra noapte.

Dar umbra creşte, vine tot mai mare -
Atomi şi suflete-n dezagregare;
Metalul ca un cancer ne pătrunde.

Dar prin această-oribilă stihie
Ard focuri vii de sfântă poezie -
În întuneric pas să se cufunde

14

În întuneric pas să se cufunde
Timida luminiţă ce o port
Ba viguros, ba de-oboseală mort
Că ce iţi este scris, ţi-e pus pe frunte.

Adesea singur am rămas pe punte,
Busola inimii m-a dus din port în port...
Greşeli - un car, dar totuşi sunt pe bord
Şi soarta crunt mă clatină pe unde.

Nu pot să iau nimic de la-nceput.
Nimic să sterg, să rup... Cum am putut
De bine, de frumos am scris ce-am scris.

În zori - la drum, ci până mâine iată
Că - Slava Domnului! - e-aproape terminată
Cununa de sonete - nobil vis!

15

Cunună de sonete - nobil vis,
Cea culme-a formei dure, cristaline...
Când existenţa-mi pare un abis
Fiinţa-mi se avântă către tine,

Paloarea foii pure de narcis -
Izvor de doruri sumbre şi suspine,
Femeie dulce cu priviri senine
Şi stea - al nopţii clar surâs.

Nu te grăbi altora să le placi,
Ci inima-n făclie s-o prefaci...
De vântul soartei sufletul n-ascunde,

Păstrează-n piept curajul bărbătesc -
Luminile din beznă mai sclipesc,
În întuneric pas să se cufunde!

Sper ca v-au placut?










Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...