comentarii

jobul


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Si acum, am sa scriu si eu ce - de Ivy la: 16/09/2004 19:07:28
(la: De ce ai decis sa nu emigrezi?)
Si acum, am sa scriu si eu ceva legat de subiectul asta, desi intrebarea este pusa celor ramasi acasa.

Sintem cu totzii la fel, si anume roamni. Plecati din tara sau ramasi in tzara.
Nu trebuie sa spun aici de ce am plecat eu, dar bazindu-ma pe raspunsurile date de familia mea ramasa in tara (sora, frate..etc), de prieteni ramasi in tara am un fel de raspuns pentru intrebarea "de ce nu au plecat unii sau altii". Asta nu inseamna ca se aplica la toata lumea.
Motivele sunt multe si pentru uni si pentru altii.
Ce ma lasa mereu fara replica este rautatea care apare printre noi, faptul ca sintem de acord cu un lucru doar daca simtim ca ne face noua bine, faptul ca nu putem sa spunem:"da, acel lucru pare a fi bun, desi nu mi se intimpla mie ci altuia", sau faptul ca azi sustinem un lucru sus si tare si in decurs de ceva..timp ne simbam total ideea.
Tare mult nu as vrea sa ma lungesc scriind minuni pe aici, dar tocmai mi-a venit in cap o poveste pe care trebuie sa o spun.

Deci, familie din romania depune dosarul pentru a emigra cu 4 ani in urma. Din fericire pentru ei, au o multime de oameni apropiati in tzara in care doresc sa emigreze. Li se spun povestile fiecaruia fara ocolisuri fara ascunzisuri. Li se spune ca nu e usor, ca e greu..ba mai mult li se spune sa nu o faca, sa nu emigreze. De ce?? Pentru ca erau oameni obisnuiti cu: "unchiul in functie mare; tatal presedinte in...XX partid, mama sefa..ZZ" ; pentru ca ajunsesera sus, nu muncind ci prin cunostinte..(nimic de acuzat pentru ca in general cam asa se intimpla pe acasa..nu vreau sa supar pe cineva, dar asa se intimpla, stim cu totii)..deci, li se spun toate aceste lucruri. Oameni nu asculta, unul din membrii familiei are sansa sa calatoreasca in tzara respectiva sa vada cum este. Vine, vede..decide.
Anyway, emigreaza intr-un final. Aterizeaza, sunt primiti, asteptati, ajutati. Zile, saptamini ponegresc romania care e de kkt, nenorocire, mizerie, oameni de proasta calitate..etc, etc..
Cei din tzara in care au emigrat asculta, marea majoritate nu sunt de acord cu ponegririle aduse romaniei, pentru ca ce nu stiu cei ramasi in tzara este ca: cei ce au emigrat isi uibesc tzara de un milion de ori mai mult, sunt mindri ca vin de acolo din romania, sunt mindri ca sunt romani. Probabil ca dorul, departarea au adus aceste sentimente la un maxim..nu se stie, nu are nimeni nici o explicatie si nici nu icred ca cineva incearca a gasi o explicatie.
In acelasi timp cuvintele despre noua tzara sunt nemaipomenite..:e frumos, e superb, e perfect..." Li se spune din nou ca e greu...ca au de munca..
Deci..zilele, saptaminile trec. Noii veniti asteapta ajutor zi de zi..ajutorul vine din partea prietenilor in prima saptamina, in a doua, in a treia...hai mai fac toti inca o tura..:-) dar se plictisesc si ei, au altele pe cap...noii veniti trebuie sa porneasca pe drumul lor, trebuie sa se lupte, trebuie sa se adapteze..sa invete, sa gaseasca job, sa etc, etc..daaaar e greu, si unchiul nu e pe aproape, nici tatal din partid, nici matusa, nici sora..uffff e greu in alta tzara. In romania parca era altfel..:-), era un pic mai bine..si tzara asta a inceput sa fie cam oribila...banii se duc..
Prietenii le gasesc joburi, nu de soatat bude neaparat, ci de exemplu vinzator intr-un elegant magazin..."wow...raspunsul este..nu exista cuvinte:" jobul e injositor"..si este refuzat..
Prietenii se retrag, au altele si nu au nevoie de asa ceva..
banii in continuare se duc..se tot duc, si tara respectiva incepe sa puta, e urita, e mizerabila, oameni cunt cumpliti, strazile groaznica..Romania incepe sa fie roz, superba, minunata...Ok...e bine ca nu-si mai ponegresc tzara..e totusi un pas...dar ei trebuie sa ponegreasca ceva..deci de ce nu tzara de adoptie?!?

So anyway...dupa niste luni bune au fugit in romania...da..pur si simplu fugit. Fara a plati rent, lumina, gas..fara a isi achita credite, fara nimic...ba chiar facind magarii si chiar si acum in romania find isi trag bani pentru alocatia copilului..Da, bani care tzara de adoptie, guvernul tzarii respective ii varsa in contul lor..so..

Dar au ajuns in Romania, si a inceput nebunia, a inceput ponegrirea celor ramasi in tzara respectiva, au inceput sa se bata in piept ca multi care au scris aici pe site rautati despre cei ramasi in tzara..

Cei ce spun rautati la adresa celor plecati si invers, au deci motive care uneori nu sunt de mare bun simt..

cu respect pentru cei ramasi (ca sunt curajosi) si pentru cei plecati (ca sunt foarte curajosi)

Ivy


#22509 (raspuns la: #22475) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Eminescule..... - de mirelavus la: 17/09/2004 16:25:53
(la: inginer mecanic)
Ai deviat putin de la subiect omule...era vorba de meseria de inginer, nu de a reusi sa iei un job sau sa te duci la interviu, ca de faza am trecut deja...:-)) In plus e vorba de o cariera, nu de un job. In fine, multumesc pentru sfaturi, oricum. :-)
Tomorrow Never Dies!
#22633 (raspuns la: #22463) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Peisaje - de Dinu Lazar la: 18/09/2004 00:13:00
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Da, domnule Popescu, este un loc unde ar trebui sa mergem des sa invatam; alte linkuri utile de vazut sunt si la

http://www.greatwesternphoto.com/links/

Sa speram ca o sa ajungem sa vedem in viata asta si un sit www.aurelmihailopol.ro sau www.clasic_romanian_photography.com...

Pina atunci, pentru ca noua ni s-au lichefiat anumite sinapse, si nu comunicam nici ce facem la Oradea ca sa stie si lumea, raminem doar sa ne uitam la ce se mai intimpla la altii...:

Newswire

-People on the Move: In the ad world, new hires at Bartle Bogle Hegarty, Halo Group, Nelson Schmidt, Wolf Group, Group One and more. In the magazine world, staff changes at Money, Men's Journal, Spa Finder, Institutional Investor and more.
Newspaper news: Vin Alabiso's new job and new faces at The New York Times. Plus news from reps, photogs and the fine art auction house Christie's. ($ subscriber premium.)

-Highlights from Perpignan: Highlights from the exhibitions and the most talked about slide shows at Visa pour l'Image, including David Strick's off-kilter view of Hollywood and Christopher Morris's travels with President Bush.

-News photographer Chris Ramirez explains the unique contraption he uses to create interactive panoramic at news events. Be sure to check out his 360-degree immersive images from the Republican National Convention and related protest.

-Edit News- Fall Launches: Nylon's plans for a lads mag, Hachette's new lifestyle magazine, a Details spin off. Also, news on Disney, Hearst and some college-age publications. ($ subscriber premium)

-Ad news-- Who's Shooting What: Who's been shooting for Amtrak's image library, Amex's campaign for a new card, TBWA/Chiat/Day's ads for Aricept, that nutty chicken Web promotion for Burger King, the cool "Spy vs. Spy" ads for Mountain Dew and a lot more. ($ subscriber premium)

-Questions for Creatives: What the director of photography at NBC Universal wants from photographers. ($ subscriber
premium)

http://www.pdnonline.com


#22758 (raspuns la: #22574) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pentru cafegii de pe la Fairfax - de Dinu Lazar la: 19/09/2004 12:18:58
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Cei care sunteti pe la Farifax, va puteti arata portofoliile; cei care sunteti mai linga Dimbovitza, mai stati o generatie ori doua.


FAIRFAX, VA
SEPTEMBER 28TH, 2004 - 6:30P

The Estimate: The Final Hurdle…
Or why the lowest bid doesn't always win.
Tuesday, September 28th, 2004
7:30pm - Doors open at 6:30
at the studios of Tina Williams
2807 East Merrilee Drive, Fairfax, VA
$5 for APA Members
$15 for Non-Members

One-on-One Portfolio Consultations
with Suzanne Sease and Carolyn Potts
September 28th and 29th, 2004

You've spent big bucks on a killer book and at long last you're getting calls for estimates but you're not getting jobs. The reason may be as simple as how you put together your estimate. Join Suzanne Sease and Carolyn Potts and the new APA/DC associate chapter and learn how badly prepared estimates, and not the bottom line, can be the deciding factor in who gets the job.

This first program for APA/DC, which is affiliated with the New York chapter, is scheduled for September 28th at 7:30pm at the studios of Tina Williams, 2807 E Merrilee Drive, Fairfax, VA. Doors open at 6:30 so come early to help create the newest APA community, meet the New York APA leaders and untangle the mystery behind winning estimates.

Potts, a photographer's rep with 20 years experience, and Sease, former senior art buyer for the Martin Agency, will draw from real life examples as they explain the process that creates a winning estimate.
Listen as they approach estimating from both sides of the coin and learn why the lowest bid won't always win even when photographers are of equal ability.

And if you're not getting the calls for estimates, and think your book may be why, Sease and Potts will be available September 28 and 29th for one-on-one portfolio consultations.

For further information contact info@apadc.com
#22860 (raspuns la: #22758) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pentru Desdemona - de mya la: 20/09/2004 17:20:19
(la: Spune-ti of-ul si primeste zeci de sfaturi)
Am si eu o idee. Poate sa lucreze benevol cateva ore pe saptamana (dimineata, la pranz, seara...cand are chef) undeva unde i-ar placea mult. De exemplu: mie imi plac foarte mult cainii (sunt innebunita dupa ei!) asa ca m-as duce la un camin de caini sa dau o mana de ajutor. Poate lui i-ar placea sportul (poate sa ajute la un centru de sport)...nu stiu, zic si eu...sau sa ajute batranii (la un azil, sa-i scoata la plimbare in carut cate o ora pe zi).

Uite, poti sa faci o cautare pe Internet, exista precis in orasul vostru centre care au nevoie de munca benevol. Sotul tau ar lua contact cu lume noua (de regula multi care ajuta sunt oameni de omenie, bogati eventual dar nu numai), si-ar face mai multe contacte...ar putea din una in alta sa dea de vreun job pe bune. Nu se stie niciodata! Ia vedeti, faceti o incercare ca "Incercarea moarte nu are"!

Nu mai zic de satisfactiile sufletului, il mai scoate din starea nasoala, e oricum o schimbare, ce zici?!
#22902 (raspuns la: #22597) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Myriam - de Ivy la: 21/09/2004 18:37:22
(la: Cat de taios e sentimentul ratarii!?)
culmea e ca am avut si eu acelasi sentiment in urma cu citiva ani. Eram mai tinerica cu citiva ani, deci se pare ca nu exact la 35 de ani apare chestiunea cu pricina. Sentimentul ciudat care nu ma mai lasa sa traiesc in pacea ce o avusesem pina atunci ma facea sa nu mai cred in mine si in ceea ce faceam. Doream altceva, mi se parea ca gresisem in ce alesesem sa fac..si daca stateam mult sa gindesc..(oare gindeam??) ajungeam la concluzia ca am si pe cine sa dau vina..pentru ca ajunsesem la momentul ala..hmmm asta asa ca sa ma faca sa ma simt si eu un pic bine..chestia cu vina
Timpul trecea, gindurile ma loveau, sa-mi schimb serviciul..yes..zis si facut..interviuri, lume noua excitement...dar am intrat in acelasi ritual..deci nu locul de munca era..
Dupa o lunga perioada am spus ca stiu exact ce mi se intimpla si am pornit deschiderea unei mici companii...ma si vedeam, mare femeie in afaceri, succes..asta era, asta era rezolvarea nebuniei in care ma aflam...Riscam mult...stiam, la noi erau lectiile de tennis ale copilului, si alte lectii la moda de la care nu as fi dorit sa retrag copilul cu toata starea mea "de nerealizare"
Afacerea a mers un timp, imi dadea si excitement, imi minca si timpii morti pe care ii aveam intr-un office si unde imi apareau gindurile de nemultumire, ce mai, imi minca timpul, nu numai "timpii morti"...Imi era bine, ma simteam in forma..daaa, asta era ce imi doream...Am rezistat in ritmul ala aproape 2 ani...dupa care am realizat ca de fapt nu era ce imi doream...Am vindut minunatul business, si m-am intors in office...Wow..ce schimbare in bine..ce m-am mai regasit, imi placea linistea, imi placea si jobul (desi era aceeasi functie, aceeasi munca compania diferita), simteam parca si un pic de provocare (nu chiar ca ceea ce avusesem timp de 2 ani cu businessul :-)), aveam timp pentru o multime de lucruri si eram happy cu mine...Brusc, asa am simtit..si inca simt asa..
Sa fi fost doar timpul?..Timpul sa fi rezolvat totul..
Sa fi fost ca in bancul ala.., nu il stiu eu prea exact, dar parca erau unii de se plingeau ca au casa mica, si nu pot trai 4 persoane in 2 camere, si atunci au inceput a cere ajutorul lui Dumnezeu...si li s-a spus sa bage si vaca in casa, mai apoi sa bage si porcul si etc...Plingerile de nemultumire se pare ca inca curgeau isi atunci Domnul le-a spus sa scoata vaca, si tot asa in fiecare zi unul din animale, pina cind au ramas ei 4 in cele 2 camere..si au spus ca sunt extrem de fericiti, ca au atita loc...Dehh, cam asa si eu...cred.

Banuiesc ca si la tine va fi acelasi lucru, timpul va rezova totul. Si da, cred ca acolo a aparut si un picutz de ..paranoia ..:-) nu te supara pe mine, dar trece..ai sa vezi..
daca asa-i pe la 35 ce faci la 44 ? - de Michaela la: 23/09/2004 18:23:03
(la: Cat de taios e sentimentul ratarii!?)
Ah ce as dori sa mai am 35... dar nu se mai poate, timpul din pacate nu-l putem intoarce, ceasul il putem da inapoi dar timpul nu ... asta este

Uite, eu pe la 30 de ani ( adivca in '90-'91) am vrut sa emigrez dar sotul meu nu a fost de acord asa ca am ramas in Romania...
De profesie sunt inginer... si pe deasupra chimist, cu o specializare pentru care in orasul meu cu greu gasesti un alt job ( poate numai daca as fi facut cu totul altceva)...In perioada anilor 90-95 ( adica inainte de a implini fatidicii "35") joburi nu se prea gaseau pe la noi ( oras de provinicie (de !!! nu ca in capitala ). Si in '95 ( inainte cu doua -trei luni de "35" ) o mare companie americana a organizat un mare concurs pentru ocuparea a cinci posturi de manageri si supervisori ... Ce sansa mi-am spus, "asta e rapidul vietii tale, vine o singura data" si am trimis CV in limba engleza (pentru o companie ce urma sa functioneze in oraselul nostru de provincie) pentru supervisor ( la manager nici nu indrazneam sa visez!!!)... Am fost selectata totusi pentru concursul de manager, am dat 4 teste in limba engleza, aduse cu avionul din Irlanda, si din patru sute de candidati am fost selecata intre cei 40, am fost la interviu si apoi pauza... Marea companie nici macar nu ne-a trimis un raspuns ( ceva de genul " Sunteti in baza de date, etc"

Au trecut anii, lucrez tot in acelasi job, sunt multumita caci imi place ce fac si in rest ... sentimentul ratarii?
Stiti care este ultimul banc despre ingineri care circula pe la noi ?

Ala cu "Lasati-l saracu ca n-are de unde. Are parinti ingineri"

Acu' va las ca mai am de facut si ceva de mancare ( cartofii aia la cuptor de la meniuri culinare).
Sa auzim numai de bine.
Michaela
Despre sentimentul ratarii! - de quietguy la: 24/09/2004 16:00:24
(la: Cat de taios e sentimentul ratarii!?)
Myriam
Ce poti sa-ti spun (pardon, scriu), sint urmatoarele:

1. Paranoica (poate) nu esti, doar ca cei din jurul tau nu sint timpiti si simt cind cineva este pe cale de a claca, asa ca pregateste-te pentru o eventuala debarcadare din jobul super bun. Nu-ti urez asta, dar asa se intimpla de cele mai multe ori.

2. Este normal sa cazi, dar si mai normal este sa te ridici, si sa-ti continui drumul in viata.

3. Daca stii ce vrei de la tine, atunci stii ce vrei de la viata, poate trebuie sa iei totul de la inceput, asa ca...mult curaj si rabdare, mai ales rabdare.

4. Gaseste in tine insuti ceea ce iti place cu adevarat, este cel mai important, sa faci ce-ti place cu adevarat. Fii atent(a), un job super acum sa poate transforma intr-o mare minciuna daca nu-ti place ce faci.

5. Planifica-ti ceea ce vrei in etape in care esti sigur(a) ca la vei reusi sa le duci la indeplinire.

Cel mai important lucru este:
Cel mai mult inveti din infringeri, abia atunci incepi sa te cunosti pe tine insuti, nu cind ai succese si esti invidiat de toata lumea.

Din pacate, iti scriu asta din propria mea experienta
O criza sufleteasca de genul in care te simti ratat, am avut acum 2 ani, cind m-am trezit dintr-o data fara job, casa si familie si plin de datorii.

Deci, pe scurt somer, divortat si dat afara din casa in doi timpi si trei miscari. Ce zici de aceasta miscare, sa tot ai sentimentul ratarii din plin. De la un salariu de 50,000 $ la nimic, de la o famile, divortat, de la casa, dormit la inceput pe la prieteni, pina am putut inchiria un minuscul apartament, si toate astea intr-o tara straina, nu-i asa, sa tot ai crize de ratare si disperare.

Am crezut ca am pierdut totul pentru ca mi-am pierdut un job (super bun, nu-i asa) si ca m-am trezit divortat. Nu este adevarat, nu am pierdut nimic, am avut doar de cistigat, am scapat de un patron despotic si de o sotie ahtiata de bani.

Asa ca, acum fac cursuri pentru a deveni instructor de fitness, ceea ce imi place foarte mult, de fapt asta imi placea dintotdeauna sa antrenez.

Sa stii ca cel mai mult inveti din infringeri, abia atunci incepi sa te cunosti pe tine insuti, nu cind ai succese si esti invidiat de toata lumea.
Exista o singura posibilitate - de mya la: 29/09/2004 21:11:02
(la: viza de lucru pt USA)
Exista o singura posibilitate sa lucrezi acolo legal. Trebuie sa gasesti o firma americana, care sa fie dispusa sa te angajeze si sa-ti sponsorizeze intregul proces de obtinere a vizei de lucru, numita H1-B. Mai exista un alt tip de viza de lucru, mai putin raspandita care e de tipul L…parca, da´nu sunt sigura.

Firma americana trebuie sa dovedeasca ca nu a gasit pe nimeni pe piata de munca americana care sa corespunda job-ului respectiv. De-abia dupa aia…firma poate sa aduca pe cineva din alta tara. E un proces destul de lung si mai ales costisitor (pentru firma), numarul de vize H1-B care se acorda pe an este limitat.

Nu e deloc usor dar nici imposibil, depinde mult de pregatirea pe care o ai.

A propos de Loteria Vizelor…poti sa incerci totusi. Daca nu incerci deloc – chiar ca nu ai cum sa ai noroc.

Probabil ca ai sa gasesti mai multe informatii pe site-ul State Department USA. Multa bafta!

Butoiul cu melancolie - de ampop la: 30/09/2004 12:01:06
(la: Cat de taios e sentimentul ratarii!?)
Citindu-ti randurile sis Myriam am cazut in butoiul cu melancolie, regasindu-ma in panseurile tale. Am 44 de ani, unii ar zice ca sunt realizat, slava lui G-d ca am o sotie extraordinara, un job ce ma pasioneaza intr-adevar, copiii si ei multi,cu bune cu rele...:), plutesc la nivelul middle class-ului din tara...am vrut sa plec dar...parintii batrani si bolnavi ai ambilor ne-au pus pe asteptat... si..."Ce dracu ratare sa le explici cand ei te invidiaza pentru job-ul tau plin de fitze si de avantaje?". Nu cred ca e momentul sa-mi plang de mila, nici sa ma gandesc la pensie ca toti cei din Romania, la ingrijitul nepoteilor etc...Curaj sis, poate maine va fi o zi mai buna si cine stie, poate plecam din Romania spre alte meleaguri, circulam, ne intoarcem...ratacim prin lumea asta...
Shalom sis,
Mario
flavia&dan - de (anonim) la: 02/10/2004 10:13:15
(la: arhitect si medic)
va scriu pentru ca sunt arhitect cu sotie medic, emigrati, dar nu in canada sau australia ci in new zealand ( care fie vorba-ntre noi e o copie a austaliei ). in primul rand trebuie sa aveti in vedere ca absolut totul este nou ! hai sa vorbim de arhitectura pe care o practic: poti sa uiti aproape tot ce ai invatat ca sistem de lucru sau ca organizare pentru ca vei avea un soc ! nimic din ce se foloseste in romania nu se foloseste aici ( ma refer la materiale de constructie ). apoi nu cunosti standardele, ceea ce iti va lua cel putin un an sa te familiarizezi cu ele. apoi sa nu speri ( cred ca asta este ideea in general a tuturor emigrantilor ) ca vei primi, ca arhitect, un job de conceptie ; asta tin ei cel mai strans in mana si mai mult decat orice altceva sa nu speri la nu stiu ce salar ca la inceput vei primi chiar cat sa supravietuiesti. nu conteaza ce membru esti ( si eu sunt membru in oar ) si nici ce realizari ai avut , ideea este ca vei incepe de pe pozitia emigrantului si cu asta trebuie sa va acomodati. daca se va dovedi in timp, ca poti sa faci fata singur unei lucrari o vei primi, dar asta dupa ce vei fi analizat cat se poate de serios. pe de alta parte eu n-am mai intalnit niciodata oameni ata de prietenosi si de saritori ca aici, asa ca din punctul de vedere al suportului este mai bine decat oriunde. oricum adresa mea este fsalcudean@yahoo.com asta daca vreti informatii in plus. ca incheiere sotia mea, nu-si profeseaza meseria de medic, asta nu ca o descurajare ( desi situatia de start nu e aceasi ea ne avand continuitate dupa rezidentiat ) bafta!
T.A.B-ul - de AlexM la: 02/10/2004 18:58:44
(la: Spune-ti of-ul si primeste zeci de sfaturi)
tab-ul este o prescurtare pentru Transportor Auto Blindat. "tabú" ie o interdictie:-)

detabuiza= a retrage unui obiect sau unei notiuni calitatea de tabu. In DEX o sa dai numai de "a tabuiza"; presupun ca "destabuiza" suna la fel de bine sau le fel de prost ca si "detabuiza".
In alta ordine de idei, nu cunosc un alt prefix in lb. româna in afara de "de-" care ar putea face jobul mai bine dupa modelul "face si desface"


AlexM
#24013 (raspuns la: #24002) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
DESTIN, - de DRACULA-i la: 03/10/2004 00:46:42
(la: OMUL ce stim despre noi?)
Bun subiect aici ma "bag"si eu...gasesc un job...

Pentru inceput astept sa vad ce reactie ai... nu sunt eu atat de negru...

Felicitari imi place cum gandesti...

eu sunt cu:

TRASUL IN TEAPA
Lasii
Ironici
Negativistii
Gelosii
Avarii
Impostorii
"tonait ma duc in sam plaisis,"aedot, - de Denysa la: 04/10/2004 02:11:23
(la: O noua limba de circulatie internationala)
Este impropriu sa numim,sa generalizam,unele "combinatii"in exprimare a emigrantului roman din America.

Limba engleza,este insusita de catre emigrantii romani,care sunt cotati si recunoscuti profesional in USA.

Cu acele exemple aratate...nu poti lucra ca informatician,doctor,inginer,ca de altfel in orice job.

Este o imagine falsa,rautacioasa la care nu ader.

Bye!
rogleza ! - de sidavouq la: 04/10/2004 13:40:09
(la: O noua limba de circulatie internationala)
sidavouq
Probabil ca pentru romanii care traiesc inafara granitelor (nu prea este important locul anume) este o problema serioasa insusirea limbajului necesar pentru a putea comunica in mediul in care se afla. De aceea eu cred ca aceasta "rogleza" nu reprezinta nimic important, poate doar o forma specifica pentru cei mai putin cultivati, care se manifesta in perioada de tranzitie, adica pana isi insuseste limbajul (limba) necesar comunicarii. In USA, daca vrei sa ai un job, sai ai clienti, sau pur si simplu sa traiesti, nu-ti foloseste la nimic "rogleza", aceasta ramane o limba de interior, nu ofera posibilitati de comunicare cu mediul exterior comunitatii.
Daca insa va pasioneaza aceasta problema de ce nu priviti si reversul ?
Urmarind reclamele din Romania veti putea constata ca multe, mult prea multe folosesc mesaje in limba engleza, fara sa fie traduse. Credeti ca tot romanul utilizator de detergent,de televizor, de rimel sau mai stiu eu ce, vorbeste fluent limba engleza ? sau poate ca in Romania au ramas doar cei care stiu limba engleza restul fiind in diaspora ?
Sa mai adaug si eu - de LMC la: 05/10/2004 01:46:31
(la: O noua limba de circulatie internationala)
Observatia este destul de buna dar cred ca 'aedot' a omis un lucru care este foarte important. Lucrul acesta este obisnuinta de a auzi si folosi unele cuvinte in Engleza asa de mult incit nu-ti mai amintesti cum se zice in Romaneste, sau pur si simplu nici nu stii daca se poate spune in Romaneste. De aceea cei care locuim in America sau stiu eu unde se vorbeste Engleza, ne intelegem perfect atunci cind zicem "job-ul", "sprinkle-re", "store-ul", "drive-uieste", etc etc. Cel putin mie mi se intimpla de sute de ori sa stau minute in sir sa ma gindesc cum se spune la cutare sau la cutare in Romaneste. Este stresant, dar noroc ca daca vorbesc cu cineva care stie Engleza, nu trebuie sa stea sa se uite la mine ca la teatru ci continuam in coversatie mai departe.
ca arhitect si medic, ati ave - de nasi la: 06/10/2004 02:29:53
(la: arhitect si medic)
ca arhitect si medic, ati avea mari sanse in australia si noua zeelanda. in partea asta de lume in primul rind se construieste intr-o veselie. din cauza asta este un mare shortage in constructii - ca arhitect ar fi destul de usor sa gasesti job, si inca bine platit. un alt mare shortage este la capitolul medic. as spune chiar ca e imposibil sa nu gasesti de lucru. cu 2 conditii insa:

1) musai trebuie sa vorbesti limba engleza bine. nu ma refer la accent sau la greseli de gramatica - sunt multi emigranti in partea asta de lume si nu se mai uita nimeni crucis la tine daca ai accent sau daca nu te-ai exprimat corect. important e sa te faci pe deplin inteles si sa intelegi exact ce ti se spune - termeni de specialitate, chestii din astea.
2) musai sa va echivalati diplomele. pt asta puteti intra pe site de immigration si gasiti acolo care sunt institutiile guvernamentale la care va puteti trimite diplomele ca sa vi le echivaleze, ce taxe trebuiesc platite pt asta si eventual daca mai trebuie sa dati niste examene suplimentare (valabil si pt medic si pt arhitect). este posibil sa trebuiasca sa dati un test de limba engleza (IELTS) si sa trebuiasca sa indepliniti un anume punctaj, in functie de profesie.
PT CA NICI NU SE COMPARA !!! - de nasi la: 06/10/2004 04:57:23
(la: De ce nu vrem inapoi, desi ne e dor?)
nu vreau inapoi pt ca:

1. aici cistig incomparabil mai bine, iar din salariu - dupa ce am scazut chiria, lumina, apa, telefonul, mincarea, benzina si citeva articole de imbracaminte rezonabile/ sau de-ale casei - imi ramin destui bani sa ies in oras la distractie, sa plec in weekend sa ma relaxez, nu trebuie sa string cureaua ca sa maninc din cind in cind la restaurant sau sa merg la un concert si pot sa pun deoparte pt o vacanta in insule o data pe an.

2. societatea romana nu imi place. este dominata de rautate gratuita, rea-vointa, invidie, megalomanie nejustificata, se calca pe cadavre, se injunghe pe la spate, nu exista respect pt cei din jur etc, etc, etc... si mi se face sila cind aud de mitul romanilor primitori. ROMANII NU SINT PRIMITORI, sunt doar fatarnici (in marea majoritate, trebuie sa clarific asta ca sa nu fiu inteleasa gresit) majoritatea te primesc cu bratele deschise atita timp cit cred ca pot beneficia cu ceva de pe urma ta. imi place societatea in care traiesc pentru ca este opusa celei din romania. exista si aici citeva din relele pe care le-am enumerat mai sus, dar intr-o proportie extrem de mica (in comparatie cu romania). intr-adevar padure fara uscaturi nu exista, dar facind aceasta comparatie societatea din romania este o padure uscata aproape total. noroc de citiva lastari tineri - din nefericire majoritatea se ofilesc, fiind sufocati de predominantele uscaturi.

3. in romania lumea e cu susu-n jos. e o scara de valori total rasturnata. exemplu: omul de rind se ploconeste in fata politicianului pe care nici in $%# (cot) nu-l doare de opinia publica. aici politicienii depind de oamenii care i-au ales si lucrul asta se reflecta in economie si sistemul de justitie. in romania cind vorbesti cu vreo secretara a nu stiu cui, se poarta ca si cum l-ar fi prins pe Dumnezeu de un picior si trebuie sa te prezinti la ea cu buchetul de flori si mica atentie. daca "atentia" nu e de proportii corespunzatoare ti se spune "nu se poate" sau "nu stiu". aici este invers. nu te lovesti de secretare ca de un zid, sint amabile si helpful, iar daca vii ca prostul cu flori sau atentii se uita mirate la tine si se intreaba oare pe ce planeta traiesti.

in romania cind intri in magazin, daca ai noroc esti ignorat, in cel mai bun caz. daca esti obraznic si vrei sa cumperi ceva (le deranjezi pe vinzatoare) se uita strimb la tine. iar daca esti chiar asa de nesimtit incit sa mai ai si intrebari despre produsul pe care vrei sa-l cumperi, sau tocmai inainte de a iesi pe usa observi ca atirna vreo ata din mineca, tocul are o zgirietura, sau conserva e expirata si vrei sa-l schimbi - sa te tii atunci! ti se trinteste ostentativ obiectul cumparat pe tejghea sau ti se scrisneste printre dinti ca n-ai decit sa cumperi din alta parte daca nu-ti convine, ce-i aia refund???? ai innebunit? de zici mersi ca macar nu te-au luat cu matura de goana. aici daca intri in orice magazin ti se zimbeste, vinzatorii sunt prietenosi, iar daca ceva nu e in regula, stiu sa-si ceara scuze ca nu au observat din timp ca item-ul e sub standard ca sa-l trimita inapoi la producator si sa ceara sa fie inlocuit, bineinteles ca ti se da altul in schimb, iar daca intimplarea face sa nu mai fie unul exact la fel in stoc, sau pur si simplu te-ai razgindit in ultimul moment atunci iti dau banii inapoi, numai sa nu pleci suparat din magazinul lor si sa le faci reclama proasta. si mai ales toate serviciile sint de calitate.

4. sistemul de invatamint. in romania de regula trebuie sa ai ochelari de cal si sa te conformezi cu "programa" - de multe ori stupida si nefolositoare. sa luam de exemplu studiul libilor straine. nu intereseaza pe nimeni de ce vrei sa inveti la facultate asa ceva? ca sa fii traducator de specialitate? ca sa fii translator? ca sa fii profesor? sau medicina: vrei sa fii pediatru? sau chirurg? sau geriatru? genetician? sau la constructii - vrei sa construiesti poduri, sau drumuri, sau case, sau cladiri de birouri?in toata facultatea nu ti se ofera cursuri special menite sa faca din tine un bun profesionist. o gramada de cursuri de umplutura. la liceu? HA! la virsta asta tinerii deja au o idee spre ce se orienteaza, si cele de baza din alte domenii le-au acumulat deja, ce le mai trebuie atita umplutura? sa-mi spuna si mie cineva cu ce beneficiaza un tinar de liceu care vrea sa devina avocat si se pregateste pt asta, daca pina in clasa a 12-a i se baga pe git matematici avansate si alte minuni pe care NU LE VA FOLOSI NICIODATA! ridicol. dar sa fereasca cel de sus ca un student sa fie mai bun la materia respectiva decit profesorul: este bullied, este amenintat cu picarea examenelor (mai mult sau mai putin explicit), nu am auzit niciodata in romania de un profesor care sa nu se simta amenintat de studentii exceptionali. ASTA E REALITATEA. am avut sansa sa cunosc si invatamintul de aici. studentii sint tratati cu respect si profesorii la fel. se acorda importanta cuvenita materiei care trebuie predata, dar se pune accentul pe "approach" si asta de multe ori inseamna thinking outside the box. cind voi avea copii sub nici o forma nu doresc sa fie educati in sistemul de invatamint romanesc.

5. felul cum esti tratat la locul de munca. in romania trebuie "sa ai spate". neamuri si prieteni influenti care sa te sustina ca sa nu stai cu frica pierderii locului de munca. daca nu ai spate, atunci trebuie sa muncesti cit 10, sa faci treaba colegilor si eventual si a sefilor. astfel le devii necesar, ca doar n-or fi fraieri sa te dea afara si dupa aia sa trebuiasca sa mai munceasca si ei. aici, dimpotriva, fiecare angajat are un job description, nu asteapta nimeni de la tine sa faci mai mult decit ti se cere, iar daca o faci totusi, atunci esti apreciat: ti se spune in fata, si de fata cu alti colegi "well done, good job!", se vede in marirea de salariu si cu timpul in avansarea in posturi de conducere. pe merit si fara sa fii slugarnic! rudele si cunostintele nu conteaza decit intr-o singura situatie: si anume nu toti angajatorii publica la ziar sau pe net cind apare un job vacant in compania lor, ci intreaba angajatii daca nu cunosc pe cineva care e capabil pt jobul respectiv. asta e SINGURA situatie in care cunostintele conteaza.

6. sistemul medical. aici muncesc, am un salariu, imi platesc impozitele la stat si beneficiez de servicii medicale gratuite (nu ca in romania, gratuite doar cu numele). daca am nevoie de medicamente, pe acestea le platesc, dar doctorii nu m-au tinut niciodata la usa si nu au asteptat niciodata "darul". asta la clinicile si spitatele de stat. cele particulare iti cer o taxa de consultatie (aici este intre 15-30$) si la ele paelezi daca sint mai aproape de casa sau de serviciu. dar peste tot iti faci programare si asta se respecta cu sfintenie! pe un om bolnav nu il face nimeni sa astepte in fata usii. in romania, daca ai nevoie sa te vada un doctor specialist, in primul rind trebuie sa ai cunostinte care sa te ajute sa ajungi la el, sau sa dai obolul asistentei sau altui doctor ca sa iti faca trimitere. si odata ajuns la maria-sa trebuie sa ii platesti si lui cotizatia. la policlinicile cu plata, iti iau banii, se uita putin la tine, dar asta nu ca sa vada ce nu e in regula ci in primul rind sa gaseasca un motiv sa te stoarca de ceva mai multi bani.

7. si ar mai fi si 8 si 9 si 10, 11, 12, multe... dar nu mai intru in detalii ca deja m-am saturat sa imi mai amintesc. dar nu-i nimic, fiecaruia ii face bine sa isi aminteasca motivele pt care a luat deciziea.

sunt romanca, nu imi e rusine de asta, dar nici nu consider ca e un motiv de asa mare mindrie, ca sa stam acuma cu coditza tzantzos ridicata ca suntem mai grozavi ca altii doar pt ca sintem romani. este pur si simplu un dat. nici de uitat de unde am plecat n-o sa uit, dar n-o sa uit nici DE CE. lucrurile se vor schimba odata si-o data, numai ca problema se pune in felul urmator: eu am plecat pt ca nu era bine, asta a insemnat un efort urias de adaptare, financiar, emotional... acum am o viata implinita, am o cariera, prieteni, sunt multumita si fericita, deci in afara de parinti toata viata mea e aici. nu ma intorc in romania pt ca aici e mult mai bine. cind (si daca) in romania va fi la fel de bine ca aici eu voi fi mai batrina, voi avea mai putina energie si ar trebui sa repet efortul. intrebarea mea ar fi DE CE as face-o? sa cheltui atita energie doar ca sa dau un bine pe acelasi bine? (asta luind in calcul posibilitatea ca romania sa ajunga la un nivel EGAL economic si de civilizatie).
La noi sunt codri verzi de brad... - de Dinu Lazar la: 07/10/2004 05:26:33
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
...dar ii taiem si pe aia.
Fotografi care sa faca asa un seminar, nu sunt.
Poate in viitor...cind ne-om integra, care este.

> A Panel Discussion Sponsored by:
> The American Society of Media Photographers (ASMP) and Editorial
> Photographers (EP)
>
>  Supported by Adobe
>
> Friday, October 22, 2004
>  Javits Center/PhotoPlus Expo
>  3:00 PM to 5:00 PM
>  Seminar Rms. 1E04 & 05
>  Free
>
> Join an extraordinary panel of photojournalists in a discussion of the
> impact of digital technology on the editorial market: Barbara Alper,
> Alan Chin, Shawn G. Henry, and Brad Trent moderated by Peter Howe. The
> focus of the discussion will center on how to successfully integrate
> digital capture into a creative and profitable editorial photography
> business. Topics to be discussed include:
>
> • The Transition from Film to Digital
> • Pricing Digital Production VS Film
> • Managing the Workflow
> • Delivering the Job
> • Satisfying Clients While Maintaining Your Bottom Line
>
> Biographies:
>
> Barbara Alper is a New York City based photographer and  regular
> contributor to The New York Times, Barron's, Wall Street Journal; she
> works with a number of corporate clients and has acted as a consultant
> to Olympus.  Her works are included in the collections of Bibliothèque
> Nationale, Paris,The Brooklyn Museum, New York, FNAC Galeries, Paris,
> Harry Ransom Humanities Research Center, University of Texas at
> Austin, International Center of Photography, New York, L'imagerie,
> Lannion, France, Lehigh University, Pennsylvania, Maison Européenne de
> la Photographie, Paris, The New York Public Library, The Polaroid
> International Collection, Victoria & Albert Museum, London and The
> Wagstaff Collection.  She has exhibited widely throughout the United
> States and Europe. Barbara Alper is represented by Mega Press Agency
> (Japan) and Stock-Boston (USA).
>
>
> Alan Chin has spent recent years covering conflicts in Iraq,
> Afganistan, the Middle-East, the former Yugoslavia & Balkans for
> outlets such as The New York Times, Newsweek, and Gamma. His current
> images appear regularly in The New York Times, The Christian Science
> Monitor, The New York Daily News, The New York Post, The Boston Globe,
> The International Herald Tribune, New York Newsday, The Guardian (UK)
> as well as Time, Newsweek, U.S. News & World Report, Vanity Fair, New
> York Magazine, Brill's Content, Marie-Claire, MacLean's, Maxim,
> Seventeen, VERY Style Guides.  His photography is part of the
> permanent collection of the Museum of Modern Art and Alan has been
> nominated twice of the Pulitzer Prize for photography by the New York
> Times, 1999 & 2000, for coverage of the Kosovo conflict.
>
>
> Shawn G. Henry has over 16 years experience as an editorial and
> corporate photographer; for almost three years, he's shot digitally
> exclusively. He's photographed for clients ranging from FleetBoston &
> Fidelity Investments to National Geographic & Newsweek, and his work
> appears regularly in Business Week and Forbes. He is the vice
> president of EP.
>
> Brand Trent over the last 22 years has worked for such editorial
> clients as Time, Life, Sports Illustrated, The New York Times, GQ,
> Premiere, Business Week, Newsweek, Men's Health and Texas Monthly. For
> some reason General Motors, IBM, The NFL, Dow Plastics, Pepsi, Pacific
> Bell, NBC and AT&T have all seen fit to let him shoot their
> advertising! And until about a year ago he could be heard declaring
> that digital had ZERO chance of getting a toe-hold in the mainstream
> professional market! In that year's time he has gone from shooting
> 100% film to about 95% digital; and aside from the completely sick
> cost of his digital backs, doesn't really miss the old way of doing
> business!
>
> Peter Howe with over thirty years experience in the photography
> industry has worked as a photographer, editor, agent, writer and
> curator. Presently he is occupied as an author and commentator on the
> subject, and is a regular contributor to many of the publications that
> deal with photojournalism, including the Digital Journalist, American
> Photo, Columbia Journalism Review, and also to USA Today. He recently
> curated the critically acclaimed exhibition "War in Iraq: The
> Coordinates of Conflict" at the International Center of Photography in
> New York. He also consults with and advises independent photo agencies
> and individual photographers on strategies for the digital
> organization, storage and licensing of their work.
>
>  Howe was the Picture Editor of the New York Times Magazine and
> Director of Photography for LIFE magazine. On three occasions he was
> awarded first place for magazine picture editing in the National Press
> Photographers Association/University of Missouri's Picture of the Year
> contest, and won four National Magazine Awards from the American
> Society of Magazine Editors. From 1997 to 2000, he was Vice President
> of Photography and Creative Services for Corbis, where he was
> responsible for the company's acquisitions worldwide, photographer
> relations and copyright and contract concerns as they relate to the
> digital environment.
#24374 (raspuns la: #24341) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Tocmaipentru ca au ajuns acol - de (anonim) la: 10/10/2004 01:24:00
(la: Emigrarea la romani)
Tocmaipentru ca au ajuns acolo in urma unei loterii explica totul, nu au depus nici un efort si nu au stiut ce vor cu adevarat; au crezut ca-i asteapta un comitet de primire sa le dea job/casa/masina. Cand au vazut ca trebuie pus osu din greu sa-ti faci un rost , au cedat usor , caci n-au investit prea mult efort pentru a ajunge acolo. Loteria asta-i unfel de pica para malaiatza in gura lu natafleatza.



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...