jocul cuvinte

...ma duce cu gandul la sotron. Ai incercat sa scrii poezii pentru copii? Pari destul de abila in jocul cuvintelor.

de cand e sport sa iei in bataie de joc cuvintele cuiva? ma abtin de la orice alt comentariu pentru ca ar iesi urat..si mi-as strica ziua definitiv si irevocabil..la cat este deja

Esti un om de mare bun gust! (Si o femeie frumoasa, e clar!) Stiu asta. De aia ma intreb ce ai gasit bine facut in poezea? Versificatia? Jocul cuvintelor? Ce anume ti-a placut la parodia aia?

(In treacat fie spus, nu e o parodie. E o pastisa, o imitatie. Nimeni din site-ul asta nu il poate parodia pe Toparceanu, cu atat mai putin domnul in cauza. Apoll insa a reusit ca dintr-o pastisa sa faca o parodie de pastisa...:)

Pai jocul de cuvinte exact asta spune: ca sorcier (vrajitor), soarta, a trage la sorti si, de ce nu, sortie (iesire) au pe undeva o origine comuna, pe care am incercat sa o subliniez; mda, acum ca ma gandesc mai bine, suna ca naiba.
O sa caut o formulare mai potrivita.

____________________________
"It is bad luck to be superstitious"

moartea mortii si invierea vietii pare un joc de cuvinte care se merita (poate) putin disecat.
Pentru Rugaciunea unui Dac, de ce sa nu amintim si alta poezie in care se arata ca respectul pentru zei are o limita. Iar limita este pusa de spatiul necesar omului pentru a trai, spatiul in care nici zeii nu sint admisi sa se amestece cu ganduri "viclene".

"Ei sunt romani! Si ce mai sunt?
Nu ei, ci de-ar veni Cel-sfânt,
Zamolxe, c-un intreg popor
De zei, i-am intreba: ce vor?
Si nu le-am da nici lor pamânt,
Caci ei au cerul lor! "


Dar cred as dori sa redau aici toata poezia pentru ca ea exprima intr-un fel ceea ce-i fascina pe nemti cand vorbeau despre români si "un curios disprets" pe care acestia il aveau fata de moarte, disprets constatat in perioada cat am fost aliati. Este un lucru care si azi il avem, atunci cand ni se pune pata si am luat o decizie. Mie unul , aceasta poezie imi exteriorizeaza sentimentele asa cum sint ele cand e vorba de bucata aceea de Pamant care se numeste România......

Sa amintim de Cosbuc si al sau "Decebal catre popor":

Viata asta-i bun pierdut
Când n-o traiesti cum ai fi vrut!
Si-acum ar vrea un neam calau
S-arunce jug în gitul tau:
E rau destul ca ne-am nascut,
Mai vrem si-al doilea rau?

Din zei de-am fi scoboritori,
C-o moarte tot suntem datori!
Totuna e dac-ai murit
Flacau ori mos ingirbovit;
Dar nu-i totuna leu sa mori
Ori cine-nlantuit.

Cei ce se lupta murmurind,
De s-ar lupta si-n primul rând,
Ei tot atât de buni ne par
Ca orisicare las fugar!
Murmurul, azi si orsicind,
E plinset în zadar!

Iar a tacea si lasii stiu!
Toti mortii tac! Dar cine-i viu
Sa rida! Bunii rid si cad!
Sa râdem, dar, viteaz rasad,
Sa fie-un hohotit si-un chiu
Din ceruri pâna-n iad!

De-ar curge singele piriu,
Nebiruit e bratul tau
Când mortii-n fata nu tresari!
Si insuti tie-un zeu iti par
Când rizi de ce se tem mai rau
Dusmanii tai cei tari.

Ei sunt romani! Si ce mai sunt?
Nu ei, ci de-ar veni Cel-sfânt,
Zamolxe, c-un intreg popor
De zei, i-am intreba: ce vor?
Si nu le-am da nici lor pamânt,
Caci ei au cerul lor!

Si-acum, barbati, un fier si-un scut!
E rau destul ca ne-am nascut:
Dar cui i-e frica de razboi
E liber de-a pleca-napoi,
Iar cine-i vinzator vindut
Sa iasa dintre noi!

Eu nu mai am nimic de spus!
Voi bratele jurind le-ati pus
Pe scut! Puterea este-n voi
Si-n zei! Dar va ginditi, eroi,
Ca zeii sunt departe, sus,
Dusmanii lânga noi!

interesant jocul de cuvinte, ludic, cop[ilaresc, urmat de mimetismul hermetic de dupa. suna bine

Jocul va fi mereu infantil, cat va dura specia...cat despre "explicatiile" tale "Cico" nu cred ca erau necesare...sunt perfect constienta de semnificatia cuvintelor, doar ca uneori incerc sa le mai si iau peste picior, nu vad de ce trebuie sa tratez mereu totul cu seriozitate... in fond suntem int-ro cafenea virtuala, putem alege sa "dezbatem" si lucruri mai frivole in forma aparantei seriozitati, nu?!

Cat despre a folosi Poll-ul la altceva...in mod fortat: nu fortez pe nimeni sa completeze polul, fiecare e liber sa faca ce doreste, sa ia lucrurile in serios sau in radere...putina flexibilitate nu strica!

Iar despre toate variantele posibile - nu sunt interesata, fiecare ar putea 100 de variante posibile, nu vad necesitatea de a le include pe toate!

Salutari, cico!

Din traducerea ta aproximativa din Pierre Nicole(de care , sincer vorbind , eu n-am auzit), nu rezulta nimic , decat un joc de cuvinte, fara absolut niciun sens. O carte o apreciezi nu dupa numarul de file, sau numarul de platitudini insirate in ea(apropos, sunt unii , asa-zisi filozofi, care se amuza pur si simplu "intelectual",creand jocuri de cuvinte de efect, dar fara sens , fara semnificatie...Nu trebuie sa admiram sau sa citam pe oricine...).
Crede-ma: IUBIRE inseamna DUMNEZEU si invers. Este , dupa parerea mea si dupa experienta unei vieti , singurul mare Adevar pe care-l vei afla , dac-o vei trai cu-adevarat...
SAM.

Din traducerea ta aproximativa din Pierre Nicole(de care , sincer vorbind , eu n-am auzit), nu rezulta nimic , decat un joc de cuvinte, fara absolut niciun sens. O carte o apreciezi nu dupa numarul de file, sau numarul de platitudini insirate in ea(apropos, sunt unii , asa-zisi filozofi, care se amuza pur si simplu "intelectual",creand jocuri de cuvinte de efect, dar fara sens , fara semnificatie...Nu trebuie sa admiram sau sa citam pe oricine...).
Crede-ma: IUBIRE inseamna DUMNEZEU si invers. Este , dupa parerea mea si dupa experienta unei vieti , singurul mare Adevar pe care-l vei afla , dac-o vei trai cu-adevarat...
Iar din cateva experiente dezamagitoare din discutii purtate cu persoane asa-zis religioase, nu trebuie sa te grabesti sa tragi concluzii gresite...
SAM.

Jocul polaritatilor

cu cuvintele – (cacofonic)

culese necoapte
ni le aruncăm
unul altuia
şi râdem
mâzgăliţi
de mustul lor
dulce-acrişor + (vad mustu’ deci imaginea-i reusita)

sărutul ţinea loc
tuturor cuvintelor – (cliseu)

îmbrăcăm cuvintele
în staniol roşu
aşa să semene cu Crăciunul + (iar o imagine reusita, fasneata, vesela si trista totodata – oare-i Craciun sau doar staniol ?)

de la tine la mine
de la mine la tine
cuvintele ne izbesc
aproape mortal – (dramatizare fortata)

„încă te iubesc”
„încă te doresc” (trist/desertaciune)

dar cuvântul acela
adevărat îl ascundem
în fiecare zi
jumătate la mine
jumătate la tine

„adio” + (ibidem)

un joc in care nu folosesti membrele , doar gura innodata .

ce este o sinapsa ?

Sunt de acord, insa chiar daca Diana face erori asta nu inseamna ca nu poate fi o "pasionata"! Poate nu erudita, dar de ce nu pasionata?
In ce priveste radacinile comune ale unor cuvinte in diferite limbi, exista asemanari , si nu numai in cazul neologismelor. Dar e un subiect foarte vast.
Va trimit un zambet sperand sa fiti mai ingaduitor(oare).

Te-am intristat, si rau imi pare!
Mestere, erau doar jocuri de cuvinte, din parte mea, la subiect.
Ia fii atent: "ganduri cu ochi" = cei ce n-accepta lumina = liliecii mei = oamenii intunericului (obscurii!). Adica: batalioanelor de ganduri cu ochi n-ar trebui sa le dai atentie daca stii ca gandul si drumul tau sunt alea drepte.Si nici nu incerca sa-i lamuresti (adica sa vii cu felinarul). Te vor pedepsi (la mine = liliecii in par).
Cam asa + alte doua, trei semnificatii care mi-au scapat aici.
"Regele" e tot un joc, o vorba hazlie pe care-o am eu cu un prieten comun. Iertare daca si asta te-a deranjat.Recitind, pare mitocanie, dar n-a fost cu intentie, te-asigur!

Cineva a citat: 'A ierta nu inseamna a uita caci a uita este de neiertat.." Desi este un frumos joc de cuvinte nu cred ca de dragul lui sa aderam la acest principiu. In Biblie scrie ca Dumnezeu atunci cind iarta uita de pacatele omului si nu isi mai aduce aminte de ele.
Decaceea a ierta si a tine minte in acelasi timp sint 2 actiuni contradictorii. Apostolul Petru L-a intrebat odata pe Isus de cite ori sa iert de 7 ori cite sapte probabil ca Petru a pus aceasta intrebare deoarece el nu cunostea prtea bine tabla inmultirii sau a considerat ca cifra 7 trebuie sa fie o cifra sfinta si a si ridicato la patrat crezind ca sfintenia rezultatului este proportionala cu valaoarea lui.
Dar Isus ii raspunde: Eu nu zic de 7 ori cite sapte ci de 70 de ori cite sapte daca regreta.

Mesajul tau e pentru mine prajiturica lui Proust.Aveam candva un prieten de suflet care-mi trimitea periodic mesaje din cuvinte inventate, al caror sens nu-l stiam nici eu, nici el! Textul parea insa atat de profund si serios incat toti banuiau o idila nemarturisita lumii. Cuvintele astea nu supravietuiesc decat prin mister, nu-i asa?
De altfel, ce-i suparealismul, al carui debut e marcat de-o fraza conceputa intr-un joc: "Le cadavre exquis boira du vin nouveau"? Fara sens, zic unii: jocul si fraza.

Daca "I love golf" e un abtibild pe un Volkswagen, iata un superb joc de cuvinte!

"Imi place cum discuta astia aici" - mi-am zis, si-am dechis usa cu curaj!
"Astia" erau insa alte nume: Daniel Racovitan, Tolanici, Ninel, Dan Logan, Dogmatic, Monik b., Papadie67, Manole chiar...Subiectele erau altele. Se certau intre ei cu barbatie si eleganta, mai sareau calul uneori in metafore. Niciodata frivoli. Mereu sclipitori. Argumente puternice, frazare viguroasa, poezie. Un joc al mintii care m-a fascinat. Oameni care stiu sa continue ganduri, care vad dincolo de cuvinte, adevaratul mesaj. Oameni onesti care stiu sa-si cinsteasca adversarii, fara a-i confunda cu inamicii, fara a-i transorma in dusmani. Oameni care stiu sa se scuze cand gresesc si care nu ataca decat ideea, nu pe cel ce-a transmis-o...
Oameni care au ce spune si-o spun frumos.
Oameni care...dar ma voi opri aici, de teama unor declaratii exaltate, desi intreb nitzel pe ganduri dusa: "unde sunteti?"(intrebare retorica totusi, fiidca singura de-acuma mi-am raspuns!)


Cat priveste sentimentul ce-l incerci, stiu un cuvant frantuzesc, pe care nu-l pot traduce complet in romaneste fara sa-i reduc din sensuri - "dépayser". Nu stiu alegerea ce ai facut de voluntara-a fost. Aici (Doamne, n-o spune toata lumea?) e la fel. Nu te primesc romanii, zici? Dar te-ai gandit, tu ii primesti? Fiindca o data cu manastirile lui Stefan, vine toata mizeria unor meleaguri de neputinciosi ce-asteapta inca sa li se dea. Te-asteapta! Sa le dai tot. Ei nu-ti vor da decat acelasi bulz de mamaliga cu branza de care-atat ti-e dor.Intreaba-te atunci de ce-ai plecat la inceput de-aici. Gandesc c-asa vei raspune singura la intrebarile ce cu durere pui.

de George Cosbuc

Las' ochii, mamă, las' sã plânga!
Tu-n leagăn tot cu mâna stângă
Mi-ai dat sã sug, de-acea sunt
Nătângă!
Dar n-am pus doară jurământ,
Sã merg neplânsă în mormânt!

Nu plâng ca mi-e de Leana teamă,
De ciuda plâng eu numai, mamă.
Cuvintele ei nu le ieu
In samă,
Dar mi-e ruşine şi mi-e greu,
Că scoală satu-n capul meu.

Ea duce sfat din casă-n casă,
Ca n-am broboadă de mătasă,
N-am sort cu flori - şi dacă n-am
Ce-i pasă?
N-am mers sã-i cer, aveam-n-aveam,
Si n-o sã-mi meargã neam de neam.

Stă-n drum de vorba cu vecine
Si bate-n pumni: - "Sã mor îmi vine,
Auzi tu! Sã se prindă ea
Cu mine!
Sti ieri la moară ce spunea?
Că-s proastă foc şi gură-rea!

Si-auzi! Ii umblă-n cap, tu soră,
S-ajunga ea Lucsandrei noră!
O, meargã-i numele! N-o vezi
La horă?
Ce sort! Nu-ti vine nici sã crezi,
Fă cruce, fã, sã nu-l visezi.

Nu l-aş purta nici de poruncă!
Ce poarta ea, alt om aruncă
C-un rând de haine-o văd mergând
La muncă,
La joc şi hori acelaşi rând,
Il poarta-ntr-una, şi de când!

Lucsandra-i doară preuteasă,
Ea-şi cată nora mai aleasă,
S-o ducă-n bunuri şi-n duium
Acasă.
Ea n-a ajuns, oricum si cum,
Sã-si stringă nora de pe drum.

Sã-şi ieie nora pe-o Satană?
Ca e saracă şi golană,
De ce nu vine ca sã-i dau
Pomană?
Nu-i casa lor în care stau
Si-n casă nici cenusa n-au!"

Auzi tu. mamă, câte-mi spune?
Si-aleargă-n sat sã mai adune
Si câte porecliri pe-ascuns
Imi pune.
De-aş sta sã-i dau şi eu răspuns,
La câte legi am fi ajuns!

Ea-mi sare-n drum, ca doară-doară
M-apuc sã-i spun o vorbă-n poară,
Si daca tac, îi vin călduri
Sã moară.
Sã vezi tu, mamă, -njurături!
Ca ea cu mã-sa-s zece guri.

Cu gura mãsa bate-o gloată,
Si-i de otravă Leana toată -
Mi-ar pune capul sub picior,
Sã poată.
Dar lor pe plac eu n-am sã mor,
Ca n-am ajuns la mila lor.

De foame nu dau popii ortul!
Eu iarna singură-mi ţes tortul
Si umblu şi eu cum socot
Că-i portul.
De n-am mătăsuri, am ce pot,
Nici bun prea-prea, nici rãu de tot.

Mã prind cu ea? Cel-sfânt s-o bată
Dar cum mã prind? Ea e bogată,
Ce haine mi-am fãcut ca ea
Vr’o dată?
La joc mã poţi oricând vedea
Cu fetele de sama mea!

Ori am vorbit cu dânsa glume?
O fac de râs şi-i scot eu nume?
Ori ies, gătita-n ciuda ei,
In lume?
Ii ştiu eu focul - ochii mei!
Lisandru e, ca alta ce-i?

Dar ce? Il ţiu legat de mine?
Il trag de mânecă? Ba bine!
El vine-aşa, de dragul lui,
Când vine.
Eu nu pot uşa sã i-o-ncui,
De sta prea mult, eu cum sã-i spui?

Sunt eu la urmă vinovată,
Că Leana umblă ca turbată
Sã-l vadă-n casa lor intrând
Odată?
Si dacă lui nu-i dă prin gând,
Ea blestemă de nu-şi dă rând!

Dar poate da ea bobi cu sita!
O fierbe ciuda pe urâta,
Că-s mai frumoasă decât ea,
Si-atâta!
Sã aiba Leana-n frunte stea,
Nu-i partea ei ce-i partea mea.

Că boii-s buni, bine-i bogată,
Dar dacă pui flăcăii odată
S-aleaga dinşii cum socot
O fată:
Bogata-s pupă boii-n bot,
Imbătrânind cu boi cu tot!

Sau mai corect spus, cacialmaua.
Intr-o zi geroasa de Ianuarie, in '90, cascam gura prin Piata Victoriei, impreuna cu alte vreo cateva sute de insi, curiosi sa vedem de ce striga niste grupuri "jos Guvernul, jos FSN-ul, jos comunistii!". Atmosfera s-a-ncins (a fost incinsa premeditat?) asa ca la un moment dat, Premierul de-atunci, ulterior "demisionat" de mineri, a iesit in multime, s-a cocotat pe un TAB si ne-a asigurat pe toti ca FSN-ul are ca rol NUMAI organizarea alegerilor din Mai, la care NU va participa in nici un chip, deoarece nu se va constitui niciodata in partid politic. Lumea s-a calmat si-a plecat acasa, iar rezultatul l-am vazut in Mai.
Tot in acel Ianuarie, FSN-ul s-a scuturat de putinii indivizi de buna-credinta si corecti care se-ntamplase sa i se alature in Decembrie.
"Jocul" a pornit asadar practic din start (pleonastic vorbind) cu "activisti de mana a 2-a sau a 4-a, lichele si profitori, mincinosi si "dalmatieni" in imensa lor majoritate.
Iar de-atunci nu mi se pare ca s-a schimbat niciodata ceva fundamental, inclusiv in perioada '96-2000.

Daca viata se reduce la doar un mare test de credinta din partea lui Dumnezeu, inseamna ca Dumnezeu nu face altceva decit sa joace un fel de joc dur "al sortii si al mortii" dupa spunea un scriitor.
Dar ma intreb, pt. ce acest test, cind majoritatea dintre noi il picam? Nu chiar El spune: "ingusta e cale si putini vor patrunde"?
Citi dintre noi cer un asemenea test? Citi dintre noi ar mai cere inca o viata in asemenea conditii?
Oare chiar asa, viata sa se reduca doar la suferinte determinate de "testele" divinitatii? Joaca Dumnezeu un fel de sah cu noi, numai dupa cum ii place?
Caci, daca ar fii asa (Doamne fereste!)inseamna ca va conta doar ce vrea El si nimic din ce aspir eu! Si atunci unde e libera vointa, daca totul e limitare, frustrare, obedienta?
Pai noi oricum suntem slabi... Dumnezeu tocmai aici se reveleaza in neputinta noastra...Steinhardt spunea "ajuta Doamne neputintei mele"...
Si mai e ceva sunt foarte multi oameni carora putin le pasa de Dumnezeu, de dumnezeire si de credinta, si crede-ma sunt f. bine si fericiti! Asa dupa cum sunt si foarte multi oameni care au facut din cautarea lui Dumnezeu sensul propriei vieti, insa au o viata mizera si nenororita rau!
Avem injur mozaicul complet de situatii!
Eu totusi cred ca viata e mai mult decit un test divin, ca eu insemn ceva, cit de mic,mititel in ochii lui Dumnezeu, ca El ma aude cind strig catre El si pot prin rugaciune, credinta si purtare sa schimb macar un pic din starea mea de "pion" in jocul divin...!!