jocul ielelor

Nunta in Cer, Jocul Ielelor al lui Camil Petrescu, Exuvii - Simona Popescu
sper ca nu ma repet

stiti cum sta treaba?
exista fericirea absoluta insa e mai greu de aplicat la lumea noastra...cei care credeti in Dumnezeu..ganditi-va ca va veni ziua fericirii depline...din pacate nu pentru toti.ar trebui deschis subiect separat despre fericire si perceptia de catre noi...
ati citit Jocul Ielelor de Camil Petrescu?sau Iona de Marin Sorescu
aici se pot vedea...multe despre fericire!
maxima zilei
Aparentele insala.
Vorbele zboara,ce e scris ramane.

Ai fost vreodată trist?
Atât de trist încât ai simţit că povara lui Atlas ar fi un fulg pentru tine? Atât de trist încât să vrei să-l înlocuieşti pe Sisif? Atât de trist încât să-ţi doreşti să fi văzut Jocul Ielelor?
Ai fost vreodată atât de nobil?

Poate o sa va surprinda ceea ce va voi spune acum dar mie inca imi place sa citesc Povesti nemuritoare. Si stiti de ce? Pentru ca asa am descoperit placerea de a citi.
O carte buna e pentru mine un prilej de inaltare, de incantare sublima si de cele mai multe ori e ca un balsam, ma calmeaza, ma linisteste. Sunt carti care ma emotioneaza pana la lacrimi, carti care ma fac sa tresar, carti care ma fac sa rad in hohote.
Carti de capatai ar fi multe si fiecare din ele mi-a marcat existenta mai mult sau mai putin. As enumera doar cativa autori: Mircea Eliade cu "Maitreyi" si "Nunta in cer" sau cu proza fantastica "La curtea lui Dionis", "Sarpele", "Intoarcerea din rai" si nuvela "La tiganci", Camil Petrescu cu-a sa drama "Jocul ielelor", Ionel Teodoreanu cu ciclul "La Medeleni", Mateiu Caragiale cu-al sau "Crai de curte veche",H.R. Patapievici cu al sau "Zbor in bataia sagetii", Gabriel Liceeanu cu "Jurnalul de la Paltinis", Surorile Bronte cu "La rascruce de vanturi", "Jean Eyre", John Fowles cu "Iubita locontenului francez", Paulo Coelho cu "Alchimistul", "Veronica se hotaraste sa moara" si multi altii...
Ca poeti imi plac Eminescu cu "Epigonii", "Luceafarul", "Floare Albastra", "Memmento mori" etc si etc..., Alecsandri cel "vesnic tanar si ferice" cu ale sale "Pasteluri", George Cosbuc, Octavian Goga cu poeziile din volumul "Ne cheama pamantul", Tudor Arghezi cu poezia "Testament", George Bacovia: "Plumb, "Lacustra" ...Vasile Voiculescu :"In gradina Ghetsemani", Ion Barbu: "Oul dogmatic", Labis cu "Moartea caprioarei", Nichita Stanescu cu "Leoaica tanara, iubirea"", "Elegia a opta, Hiperboreeana"...
Imi place Caragiale care e mereu actual si "la moda". Si da, mai imi plac unele proverbe si zicale romanesti.
Deja am spus prea multe si poate ar trebui sa las loc si pentru altii. :)

Seara vine-ncet pe Tranca,
Intuneric nu e inca,
Soarele atarna-n vest.
Are-un pic si vine-n est:)
Iute trece ziua buna,
Greu numai atunci cand tuna
Peste sufletu-ti nauc
De nauc singurel cuc.
Atarnat intr-un hamac,
Mancand cozonac cu mac,
Si band suc de pastarnac
S-ar putea sa gasesti ac
De cojocul relelor,
Sa faci jocul ielelor
Si s-aduni cei dragi in jur
Pentru-o clipa si-nc-un tur
De jucat prin cafenea,
Ca ni-i tare drag de ea:)

Lost without music in a world of noises

in jocul ielelor? in lumea larga? in tine (mine?)

apropos de scrisori publicate si onestitatea celui ce le publica: daca nu ma insel problema asta se trateaza in "jocul ielelor" de camil petrescu. gelul ruscanu, revolutionar si fostul amant al sotiei unui actual ministru, publica o scrisoare de amor a acesteia, in care madama in cauza avusese neinspiratia sa povesteasca despre o crima pe care sotul ei o comisese candva. acuma, ca sotul devenise ministru, scrisoarea insemna o dezvaluire bomba care ar fi dus la caderea guvernului si la arestarea ministrului (act de justitie sociala) dar si la distrugerea vietii femeii imprudente, care de fapt nu facuse daca sa iubeasca.

ce alegeti, sa se publice sau nu scrisoarea? :)

zaraza

venit in minte "jocul ielelor", citind...ceva, nu stiu. Va trebui sa recitesc

Eram dator cu nişte răspunsuri.

Suicidul nedeterminat de contextul imediat ar putea sa fie si o problema de nerabdare?
Da, atunci când nu este o hotărâre luată în urma unui caz de forţă majoră, şi eu consider că suicidul ar putea fi o problemă de nerăbdare, însă nu aş generaliza. Consider însă că este un aspect plauzibil.

Aducerea in plan aporetic a dilemei existentiale nu are legatura, din punctul meu de vedere, cu relatia antitetica prostie-inteligenta.
Insertul cu panseul lui Paler privind incompatibilitatea imbecilitate-suicid l-am pus mai mult ca amuzament. Totuşi, înclin să-i dau dreptate. Suicidul este la îndemâna oricui, inclusiv al imbecilului, însă acesta recurge la soluţie de regulă în urma nesatisfacerii unor necesităţi primare, nu teoretizează. Nu cred că un imbecil şi-ar pune capăt zilelor, spre exemplu, pentru că ar fi într-o situaţie antagonică privind acţiunea şi conştiinţa, gen Gelu Ruscanu din "Jocul ielelor". Nu cred că un imbecil şi-ar pune astfel de probleme încât să ajungă la gestul definitiv. Sau, vă închipuiţi un imbecil făcând gestul lui Socrates?

Ar putea sa fie acesta un altfel de conflict dihotomic, distinct de abordarea paulinica?
Mai întâi trebuie să vă mulţumesc, fiindcă m-aţi făcut să suflu praful de pe nişte cărţi... :)
Sincer să fiu, iniţial nu mi-am dat seama exact ce aţi dorit să aflaţi de la mine cu acea întrebare, sau în ce măsură aţi dorit să-mi testaţi cunoştinţele de filosofie (vă spune eu: nu prea le am)... am citit mai departe discuţia avută cu Zaraza şi m-am lămurit. Cred că poate fi o altă interpretare a gestului lui Narcis, dar nu am avut-o în minte. Însă mi-ar plăcea dacă aţi dezvolta-o dumneavoastră.

Oglinda ar putea sa reveleze continutul unui microcosmos inconjurat, dincolo de maluri, de macrocosmos? Si daca da, raporturile dintre micro si macro ar putea genera dilema modalitatii de subzitenta a onticului?
Din moment ce aţi fost de acord că cheia interpretării mele privind mitul lui Narcis este oglinda... răspunsul nu poate fi decât afirmativ. În fond, condiţia noastră umană este să ne depăşim limitele şi să aspirăm către perfecţiune, nu? Să ajungem cât mai aproape de Fiinţa Supremă şi Perfectă. Din câte-mi amintesc, asta era una dintre spaimele demiurgice.

Anahoret îmi este doar "numele de scenă" aşa cum şi pentru dumneavoastră bănuiesc că Homo Stultus vă este doar un mod de identificare în forum şi nu un renume. Totuşi, există o oarecare legătură între numele pe care mi l-am ales pentru forumuri şi felul meu de a fi. Asemenea pustnicului care stă departe de lume şi se roagă pentru ea, prefer să stau retras, să o privesc şi să încerc să o înţeleg. În rest, sunt secularizat până în măduva oaselor.

Sper că am trecut testul, măcar cu un 5, nota milogului! ;)

fara ca macar sa-ndruge
verzi uscate si altecele
io le-am compus cintecele
leul-l dau la ateneu
nici macar nu-mi pare rau
tigroaiaca n-am mai frate
ca sunt tare departe
am in schimb un papagal
care imita un canar
cai verzi pe pereti
gainuse in cotet
un ciine cu multa bruma
care latra si la luna
si la stelele verzui
carul mare alearga hai hui
iar pe cer i-o nebunie
iele m-aleg dintr-o mie
sa ma pui in jocul lor
cu ciuleandra din popor
ametite se retrag
cind dimineata-i in prag.

Sau mai corect spus, cacialmaua.
Intr-o zi geroasa de Ianuarie, in '90, cascam gura prin Piata Victoriei, impreuna cu alte vreo cateva sute de insi, curiosi sa vedem de ce striga niste grupuri "jos Guvernul, jos FSN-ul, jos comunistii!". Atmosfera s-a-ncins (a fost incinsa premeditat?) asa ca la un moment dat, Premierul de-atunci, ulterior "demisionat" de mineri, a iesit in multime, s-a cocotat pe un TAB si ne-a asigurat pe toti ca FSN-ul are ca rol NUMAI organizarea alegerilor din Mai, la care NU va participa in nici un chip, deoarece nu se va constitui niciodata in partid politic. Lumea s-a calmat si-a plecat acasa, iar rezultatul l-am vazut in Mai.
Tot in acel Ianuarie, FSN-ul s-a scuturat de putinii indivizi de buna-credinta si corecti care se-ntamplase sa i se alature in Decembrie.
"Jocul" a pornit asadar practic din start (pleonastic vorbind) cu "activisti de mana a 2-a sau a 4-a, lichele si profitori, mincinosi si "dalmatieni" in imensa lor majoritate.
Iar de-atunci nu mi se pare ca s-a schimbat niciodata ceva fundamental, inclusiv in perioada '96-2000.

Daca viata se reduce la doar un mare test de credinta din partea lui Dumnezeu, inseamna ca Dumnezeu nu face altceva decit sa joace un fel de joc dur "al sortii si al mortii" dupa spunea un scriitor.
Dar ma intreb, pt. ce acest test, cind majoritatea dintre noi il picam? Nu chiar El spune: "ingusta e cale si putini vor patrunde"?
Citi dintre noi cer un asemenea test? Citi dintre noi ar mai cere inca o viata in asemenea conditii?
Oare chiar asa, viata sa se reduca doar la suferinte determinate de "testele" divinitatii? Joaca Dumnezeu un fel de sah cu noi, numai dupa cum ii place?
Caci, daca ar fii asa (Doamne fereste!)inseamna ca va conta doar ce vrea El si nimic din ce aspir eu! Si atunci unde e libera vointa, daca totul e limitare, frustrare, obedienta?
Pai noi oricum suntem slabi... Dumnezeu tocmai aici se reveleaza in neputinta noastra...Steinhardt spunea "ajuta Doamne neputintei mele"...
Si mai e ceva sunt foarte multi oameni carora putin le pasa de Dumnezeu, de dumnezeire si de credinta, si crede-ma sunt f. bine si fericiti! Asa dupa cum sunt si foarte multi oameni care au facut din cautarea lui Dumnezeu sensul propriei vieti, insa au o viata mizera si nenororita rau!
Avem injur mozaicul complet de situatii!
Eu totusi cred ca viata e mai mult decit un test divin, ca eu insemn ceva, cit de mic,mititel in ochii lui Dumnezeu, ca El ma aude cind strig catre El si pot prin rugaciune, credinta si purtare sa schimb macar un pic din starea mea de "pion" in jocul divin...!!

Pai jocul de cuvinte exact asta spune: ca sorcier (vrajitor), soarta, a trage la sorti si, de ce nu, sortie (iesire) au pe undeva o origine comuna, pe care am incercat sa o subliniez; mda, acum ca ma gandesc mai bine, suna ca naiba.
O sa caut o formulare mai potrivita.

____________________________
"It is bad luck to be superstitious"

moartea mortii si invierea vietii pare un joc de cuvinte care se merita (poate) putin disecat.
Pentru Rugaciunea unui Dac, de ce sa nu amintim si alta poezie in care se arata ca respectul pentru zei are o limita. Iar limita este pusa de spatiul necesar omului pentru a trai, spatiul in care nici zeii nu sint admisi sa se amestece cu ganduri "viclene".

"Ei sunt romani! Si ce mai sunt?
Nu ei, ci de-ar veni Cel-sfânt,
Zamolxe, c-un intreg popor
De zei, i-am intreba: ce vor?
Si nu le-am da nici lor pamânt,
Caci ei au cerul lor! "


Dar cred as dori sa redau aici toata poezia pentru ca ea exprima intr-un fel ceea ce-i fascina pe nemti cand vorbeau despre români si "un curios disprets" pe care acestia il aveau fata de moarte, disprets constatat in perioada cat am fost aliati. Este un lucru care si azi il avem, atunci cand ni se pune pata si am luat o decizie. Mie unul , aceasta poezie imi exteriorizeaza sentimentele asa cum sint ele cand e vorba de bucata aceea de Pamant care se numeste România......

Sa amintim de Cosbuc si al sau "Decebal catre popor":

Viata asta-i bun pierdut
Când n-o traiesti cum ai fi vrut!
Si-acum ar vrea un neam calau
S-arunce jug în gitul tau:
E rau destul ca ne-am nascut,
Mai vrem si-al doilea rau?

Din zei de-am fi scoboritori,
C-o moarte tot suntem datori!
Totuna e dac-ai murit
Flacau ori mos ingirbovit;
Dar nu-i totuna leu sa mori
Ori cine-nlantuit.

Cei ce se lupta murmurind,
De s-ar lupta si-n primul rând,
Ei tot atât de buni ne par
Ca orisicare las fugar!
Murmurul, azi si orsicind,
E plinset în zadar!

Iar a tacea si lasii stiu!
Toti mortii tac! Dar cine-i viu
Sa rida! Bunii rid si cad!
Sa râdem, dar, viteaz rasad,
Sa fie-un hohotit si-un chiu
Din ceruri pâna-n iad!

De-ar curge singele piriu,
Nebiruit e bratul tau
Când mortii-n fata nu tresari!
Si insuti tie-un zeu iti par
Când rizi de ce se tem mai rau
Dusmanii tai cei tari.

Ei sunt romani! Si ce mai sunt?
Nu ei, ci de-ar veni Cel-sfânt,
Zamolxe, c-un intreg popor
De zei, i-am intreba: ce vor?
Si nu le-am da nici lor pamânt,
Caci ei au cerul lor!

Si-acum, barbati, un fier si-un scut!
E rau destul ca ne-am nascut:
Dar cui i-e frica de razboi
E liber de-a pleca-napoi,
Iar cine-i vinzator vindut
Sa iasa dintre noi!

Eu nu mai am nimic de spus!
Voi bratele jurind le-ati pus
Pe scut! Puterea este-n voi
Si-n zei! Dar va ginditi, eroi,
Ca zeii sunt departe, sus,
Dusmanii lânga noi!

interesant jocul de cuvinte, ludic, cop[ilaresc, urmat de mimetismul hermetic de dupa. suna bine

chiar nu realizati ca toata economia era de fapt un joc al piramidei la scara nationala? se mai trimetea cate ceva de sus in jos ca sa tina poporul in stare de dulce adormire iluzorie si ca nu cumva sa se trezeasca prea multi deodata sa strice jocul. cine a inteles s-a carat de mult (daca putea).
restructurarea unei economii, chiar daca se alege o cale rationala si cu sanse de succes isi arata mugurii dupa vreo 4-5 ani si da roade dupa 10-15 ani!!! new deal-ul lui roosvelt din 1933 care a marcat iesirea din criza a dat roade abia dupa sfarsitul razboiului. in 1939 (deci dupa 6 ani de la lansarea programului) productia de bunuri din USA inca se afla la 70-80% din volumul din 1928.
economia romaneasca dupa 89 a pornit-o din pacate cu stangul, prea putine reforme si prea tarziu ajungand in stadiul ca si putinul ala de mostenire care avea vreo valoare s-a distrus. sa speram ca intrarea in UE va pune economia romaneasca pe calea cea buna.

textul este doar simpla versificatie, joc erotic ritmat.
sufera pe ici pe colo la masura.. ai silabe in plus.
Ca exercitiu bun . ca poem trebuie revizuit.Si ca sa sune mai bine cred ca ar trebui sa folosesti doar pers. 3 -a singular.ex:
'De cate ori apoi….
te pacaleste iar…..
te ia la vals. te -nvarte ametitor…..
Apoi te- arunca in cuptor…..'

Folosesti rima facila si multe locuri comune. Recomand lucru pe text!!Si renuntarea la punctele de suspensie... prea multe.!!!

Jocul va fi mereu infantil, cat va dura specia...cat despre "explicatiile" tale "Cico" nu cred ca erau necesare...sunt perfect constienta de semnificatia cuvintelor, doar ca uneori incerc sa le mai si iau peste picior, nu vad de ce trebuie sa tratez mereu totul cu seriozitate... in fond suntem int-ro cafenea virtuala, putem alege sa "dezbatem" si lucruri mai frivole in forma aparantei seriozitati, nu?!

Cat despre a folosi Poll-ul la altceva...in mod fortat: nu fortez pe nimeni sa completeze polul, fiecare e liber sa faca ce doreste, sa ia lucrurile in serios sau in radere...putina flexibilitate nu strica!

Iar despre toate variantele posibile - nu sunt interesata, fiecare ar putea 100 de variante posibile, nu vad necesitatea de a le include pe toate!

Salutari, cico!

Vezi Johan Huizinga " Homo Ludens', potrivit lui, orice activitate omeneasca are la baza jocul.

herman hesse - "jocul cu margele de sticla"
joseph conrad - "nostromo"

Honey, despre "romanul unei adolescentze sau romanul lui werner holt" pot spune ca bate toate cartile scrise de sven hassel, laolalta.
l-am citit si rascitit de mai multe ori, dar pacat de finalul abrupt cu iz comunist.
interesant ca la sfarsitul cartii scria: "sfarsitul volumului intai". nu am cunostinta de vreo continuare. stii ceva despre asta? eu am citit volumul ce a aparut prin anii '60, care avea pe coperta niste casti germane, negre si gri.


Happiness is like TV
ON or OFF it's up to me