comentarii

jules verne


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Jules Verne - de monte_oro la: 11/05/2007 12:49:08
(la: Cine ar merita Nobelul?)
Fir-ar!....am uitat sa-l trec pe Jules Verne...Neaparat! "Aripi de zapada" si "Castelul fetei in alb"(parca asa ii spunea) erau preferatele din cele 5 volume de Ciresarii. Iar la "Drum bun, Ciresari!"..la final...am plans, normal si-am fost tare nefericit o vreme...
Jules Verne, joyce - de Yuki la: 04/10/2005 09:27:28
(la: carti care v-au refuzat)
Sunt mule carti care " m-au refuzat", sunt multi autori care nu ma plac sde loc, dar cred ca depinde si de dispozitie.
Eu cred ca orice carte poate fi citita, si poate sa-ti si placa , totul e sa ai dispozitia necesara citirii ei.De aia anumite carti le citim cu placere mei tarziu, iar prima data cand punem mana pe ele , nu intra si pace. Totusi Lules verne n-am citit si nu cred ca o sa citesc vreodata.
s-a deviat putin de la subiect... - de sanjuro la: 22/10/2003 01:55:27
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
Am lipsit cateva zile, si nu pot sa nu remarc deviarea de la subiect. Nu stiu de ce, dar subiectul a fost clar.
Si mie mi-au placut in copilarie Tom Sawyer, Comoara din Insula, Robinson Crusoe, Basmele lui Ispirescu, Legendele Olimpului, cartile lui Dumas, Karl May, Fenimore Cooper, Jules Verne, Jack London...Pif-urile, ba chiar si Cutezatorii. Am avut ocazia sa citesc o groaza de carti publicate in perioada interbelica in colectiile: "romane captivante", "15 lei", "Aventura", "celor 4 asi", "dox"...Mi-au placut. Cum mi-au placut si cele scrise de Paul Feval, Sven Hassel...Am citit si Rebreanu, (a citit cineva "Gorila"?) de fapt mai pe toti clasicii romani, in special interbelici. La fel si scriitori rusi. Dar NU mi-au marcat existenta.
Cele care mi-au marcat existenta, si mi-au slefuit caracterul, (zic eu) au fost acelea pe care le-am enumerat in primul mesaj.

Multumesc,


sanjuro
carti - de mama la: 25/11/2003 00:19:06
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
care mi-au placut:
Doamna Bovary",
Pendulul lui Foucault, Numele trandafirului,
Cel mai iubit dintre pamanteni
Ciclul Fundatiei
Magicianul
Picasso
Regii Blestemati
La rascruce de vanturi

din ceea ce am citit:
tot ce a scris Jules Verne
tot ce a scris Karl May
tot ce a scris DUMA
tot ce a scris Rebreanu
tot ce a scris Barbu Stefanescu Delavrancea
tot ce a scris Sadoveanu
tot ce a scris Ion Creanga

tot ce a scris James Clavel

tot ceea ce am citit mi-a placut mai mult sau mai putin
dar din TOT am invatat ceva:
important este sa intelegi MESAJUL.
Un interviu cu Lucian Boia - de Filip Antonio la: 27/02/2004 03:22:56
(la: Lucian Boia un demitizator, nemesisul naţionaliştilor de mucava)
Interviu cu istoricul Lucian Boia

Sorin Lavric: Domnule Lucian Boia, sînteţi un personaj atipic în rîndul istoricilor români. Citindu-vă cărţile am aflat ceea ce ceilalţi istorici nu-mi spuseseră: că istoria nu este o ştiinţă propriu-zisă, că obiectivitatea istoricului este o fantasmă şi că imaginea pe care un popor o are despre propriul trecut se modifică după cum dictează imperativele clipei prezente. Iată suficiente motive ca să fiţi considerat un istoric atipic. Cum sînteţi perceput înlăuntrul breslei istoricilor? Şi invers, ce părere aveţi depsre breasla colegilor dumneavoastră?
Lucian Boia: Mai întîi de toate, să nu vă închipuiţi că aş fi un „marginal“. Sînt profesor la Facultatea de Istorie a Universităţii Bucureşti şi (din păcate!) chiar unul dintre cei mai vechi (aici mi-am început cariera încă din 1967; a fost singurul meu loc de muncă). Am motive să cred că sînt apreciat de majoritatea colegilor mei, îndeosebi de cei mai tineri. Mă întrebaţi însă cum sînt perceput înlăuntrul breslei istoricilor în genereal. Primul meu răspuns este că eu nu cred în bresle. Cred în libertatea individului. Şi, în orice caz, în dreptul meu de a fi liber. Istoricii care se consideră în „breaslă“ riscă să devină prizonierii unor reguli depăşite, captivii unor tradiţii conservatoare. Cu siguranţă că o bună parte dintre ei nu sînt de acord cu mine. Este treaba lor, nu este treaba mea. Treaba mea este să spun cinstit ceea ce cred, să-mi fiu, pentru a-l cita pe Shakespeare, „mie însumi credincios“. Sînt convins că m-am achitat de această obligaţie. Cînd spun că istoria este mereu alta, spun o banalitate; nimic mai uşor de constatat decît această diversitate. Istoricilor nu le place. Au şi ei dreptatea lor. Se tot străduiesc, generaţie după generaţie, să facă din istorie o adevărată ştiinţă, o ştiinţă cît mai exactă, cu soluţii precise şi incontestabile. În fapt, istoria, prin esenţa ei, este ştiinţa cea mai nesigură şi cu gradul cel mai înalt de variabilitate. În faţa acestei sfidări, istoricii supralicitează. Fizicienii (pentru a menţiona o ştiinţă „dură“) par mai dispuşi decît istoricii să accepte partea de imaginar cuprinsă în demersul lor. Poate că pe unii îi deranjează ideile mele. Pe mine însă nu mă deranjează ideile diferite de ale mele (exceptînd atacurile lipsite de bună-credinţă). Nu are cum să mă deranjeze diversitatea; este tocmai ceea ce susţin în materie de istorie.
SL: Dacă ceea ce numim îndeobşte istorie nu este decît o naraţiune simplificată şi dramatizată despre trecut, aşa cum afirmaţi în Jocul cu trecutul, nu cumva disciplina istoriei îşi găseşte în dumneavoastră un adversar de temut? Nu cumva această disciplină este subminată dinlăuntru de unul din cei mai străluciţi reprezentanţi ai ei de astăzi?
LB: Mă amuză afirmaţia că aş putea fi un adversar al istoriei. Eu n-am avut altă dragoste intelectuală decît istoria, şi asta încă din copilărie. În tot cazul, de pe la 12 ani ştiam că voi urma istoria. Am o relaţie foarte strînsă cu trecutul; probabil că trăiesc mai mult în trecut decît în prezent. Nu de mine riscă istoria să fie aruncată în aer, ci de conservatorii care scriu o istorie cu totul neadaptată momentului actual. Eu am încercat să desluşesc regulile „jocului istoric“, şi asta tocmai fiindcă sînt ataşat de istorie. Respingerea din partea unora, ca şi entuziasmul altora, se datorează faptului că sîntem o societate conservatoare, care gîndeşte încă în bună măsură în termeni de secol al XIX-lea („obiectivitatea ştiinţei“, „naţiunea mai presus de toate“, şi aşa mai departe), şi de aici uimirea în faţa unor interpretări care la anul 2000 sînt absolut fireşti.
SL: În primăvara acestui an, cititorii români vor avea în faţă o nouă carte semnată de dumneavoastră: România, ţară de frontieră a Europei. Ce aduce ea nou faţă de Istorie şi mit în conştiinţa românească sau faţă de Mitologia ştiinţifică a comunismului? Sau altfel spus, care este „istoria“ acestei istorii a României?
LB: Istorie şi mit în conştiinţa românească s-a vrut o decriptare a discursului istoric românesc. Cu alte cuvinte este o carte care nu priveşte în mod direct România, ci interpretările privitoare la România. Nu o istorie, ci o critică a istoriei (sau, mai clar spus, a istoriografiei). După ce i-am criticat pe alţii, era oarecum firesc şi corect să prezint şi propria-mi versiune a istoriei româneşti. Aceasta este România. Nu este o istorie obiectivă, fiindcă nu există istorie obiectivă. Este o încercare de a explica România aşa cum o înţeleg eu. Este răspunsul meu la întrebarea: Ce este România?
SL: Deşi nu îndrăgiţi publicitatea, sînteţi un intelectual celebru în România. Nu vă daţi în vînt după apariţii la televiziune, nu acceptaţi decît după o îndelungată chibzuinţă interviurile şi invitaţiile la mese rotunde sau conferinţe, şi totuşi toate cărţile dumneavostră au un tiraj care depăşeşte sensibil media. Succesul dumneavostră e un fel de „izbîndă pe seama discreţiei“. Dar credeţi că o carte, oricît de bună, poate răzbi singură? Sau e nevoie de sprijinul viu al autorului?
LB: Cred că de regulă o carte nu poate răzbi singură. În ziua de azi, fără publicitate greu se mai mişcă ceva. Din fericire, regulile au şi excepţii. Istorie şi mit în conştiinţa romănească a fost o asemenea excepţie. S-a descurcat aproape fără nici un fel de sprijin. Iar 13 000 de exemplare astăzi în România nu e puţin lucru. Îi urez şi ultimei cărţi (România) să se descurce la fel. Mi-e teamă că nu are încotro. Nu-mi place publicitatea, nu-mi place să ies în public, nu-mi place să apar la televiziune. Şi mă bate gîndul că am dreptul să-mi trăiesc viaţa cum îmi place (am şi de recuperat; pînă în 1989 am făcut destule lucruri care nu mi-au plăcut!). Idealul meu este desprinderea completă a cărţii de viaţa autorului; nu este uşor, dar promit să perseverez.
SL: Ştiu că aţi studiat istoria din pasiune. Dar atunci, în adolescenţă, cînd a fost să vă alegeţi facultatea, aţi optat de la bun început pentru istorie? Nu aţi oscilat? Nu a mai fost nici o altă îndeletnicire intelectuală, umanistă sau ştiinţifică, la care să vă gîndiţi ca la o posibilă cale a vieţii?
LB: Am răspuns puţin mai înainte la această întrebare: am optat pentru istorie de cînd mă ştiu. Dar ca adolescent, după istorie, m-au interesat geografia şi (într-o manieră selectivă) literatura. Cam acelaşi lucruri care mă interesează şi astăzi. Sînt foarte constant.
SL: Care au fost intelectualii români care v-au fascinat în adolescenţă, exercitînd o influenţă modelatoare şi stimulatoare asupra dumneavoastră?
LB: Aproape că îmi pare rău că trebuie să o spun, dar nici un intelectual român (sau neromân) nu cred să fi exercitat vreo influenţă hotărîtoare asupra mea. Cînd, de copil, m-am îndreptat spre istorie, influenţa formatoare a fost a mediului familial (biblioteca şi lucrurile vechi din casă, faptul că mama mea, specializată în literatură română veche, a lucrat într-un domeniu apropiat) şi, cu siguranţă, casa de la Cîmpulung-Muscel, unde îmi petreceam verile şi în mansarda căreia erau îngrămădite, ca într-un depozit de muzeu, cărţi, reviste şi tot felul de obiecte de pe la 1900. Asta te marchează. Eu şi acum trăiesc în bună măsură la 1900, acolo mă simt mai în largul meu!
Ca adolescent, îi citeam cu plăcere pe Maiorescu şi Hasdeu; mă atrăgeau, şi mă atrag şi astăzi, ironia rece a celui dintîi şi fantezia riguroasă a celui de-al doilea. Însă modele nu mi-au fost; ei s-au întîlnit, se vede, cu ceva similar în propria mea structură intelectuală.
Oricît ar părea de ciudat obsedaţilor naţionalişti, am avut şi mai am încă o relaţie specială cu Eminescu. Mi-au plăcut cîndva — estetic vorbind— şi textele lui politice, la care însă nu subscriu. Poezia lui Eminescu însă o ştiam aproape în întregime pe dinafară, şi cu un mic efort aş recita şi astăzi, fără să greşesc prea mult, cele aproape o sută de strofe ale „Luceafărului“.
Am citit şi citesc încă multă literatură, poate chiar mai multă literatură decît istorie. Ca adolescent, Cei trei muşchetari şi romanele lui Jules Verne erau în prima linie. Pe Jules Verne nu l-am uitat; în viitorul nu prea îndepărtat voi scrie o carte despre el. Să-l menţionez şi pe Victor Hugo: cîţiva ani am fost absedat de Mizerabilii. Am încercat recent să recitesc cîteva pagini: imposibil, nu-i mai suport stilul grandilocvent!
Să nu uit enciclopediile. Am copilărit alături de un Larousse în două volume, editat prin 1920. Îl mai consult şi astăzi. Am avut o adevărată manie a dicţionarilor, care s-a mai alterat între timp, dar, oricum, aproape nu e zi în care să nu caut de cîteva ori în Larousse, sau într-un remarcabil Brockhaus în 17 volume, apărut la 1900, sau în dicţionarul de istorie şi geografie al lui Bouillet (de pe la 1860). Acesta din urmă mi l-a cumpărat mama mea de la anticariat cînd aveam 14 ani, şi a fost multă vreme lectura mea istorică favorită.
La facultate, n-am avut nici un profesor care să-mi fie model. Am mers pe drumul meu; cred că se şi vede!
SL: Citiţi zilnic şi întotdeauna cu plăcere? Nu vi se întîmplă să luaţi o carte în mînă şi să simţiţi că nu vă regăsiţi în rîndurile ei, şi asta nu din vina cărţii, ci din neputinţa de a vă rupe de agitaţia lumii? Cum vă adunaţi din risipa zilei?
LB: Nu citesc zilnic, fiindcă trebuie să mai şi gîndesc. Plăcerea mea supremă este să gîndesc; lectura vine în al doilea rînd. Din pură plăcere citesc literatură, fără nici o legătură cu preocupările profesionale. În ultimii ani însă, scriind atît de mult, am citit mai ales cărţi necesare anchetelor pe care le-am întreprins. Am ajuns astfel să citesc — şi cu mare interes — cărţi care altminteri m-ar fi plictisit cumplit. De pildă, mie nu-mi place science fiction-ul (exceptînd cei doi autori clasici: Jules Verne şi H. G. Wells), dar nu-mi place chiar deloc! Am parcurs însă o bibliotecă întreagă de science fiction în pregătirea cîtorva cărţi (Explorarea imaginară a spaţiului, Sfîrşitul lumii, o istorie fără sfîrşit).
SL: Ce loc ocupă televizorul în viaţa dumneavoastră?
LB: Televizorul în viaţa mea ocupă un loc foarte precis şi foarte limitat. Mă uit aproape exclusiv la programele de ştiri, în fiecare seară şi pe mai multe canale. Mă interesează atît informaţia în sine, cît şi manipularea prin informaţie. Evident, o „deformare“ profesională.
SL: Şi o ultimă întrebare: Cu ce se ocupă istoricul Lucian Boia atunci cînd încetează să mai fie istoric, devenind omul Lucian Boia?
LB: Dacă am răspuns la opt întrebări, îmi pot permite să nu răspund la a noua. Autorul Lucian Boia scrie cărţi pe care oricine le poate citi. Omul Lucian Boia îşi propune însă să rămînă discret. Este drept că discreţia nu se mai poartă astăzi. Mă întorc la 1900!

http://www.humanitas.ro/servlet/humanitas.articole.AfiseazaArticolul?id=28
la judecat se pricep multi... - de (anonim) la: 11/04/2004 07:40:34
(la: Viata gay...romaneasca!)
la judecat se pricep multi...la a intelege mai putini insa. cum poti sa spui ca nu-ti place marul cand nici macar nu ai gustat din el?? ce stiti voi despre viata gay din romania? pai..nimic! dar despre viata gay in general? probabil ca tot nimic! va place insa sa loviti cu Biblia-n stanga si-n dreapta ca niste masochisti si se pare ca asimilati si acceptati numai ceea ce va este pe plac. pasajul cu "IUBESTE-TI APROAPELE CA PE TINE INSUTI" pe semne ca l-ati sarit...mai mult sau mai putin intentionat?? nu va fie teama...lumea nu se va duce de rapa din cauza celor 10% sau 20% de 'anormali', ci din ura voastra.
se vorbeste aici despre anormalitate, dezgust, boala cand vine vorba de doi barbati. insa doua femei in pat arata bine, un barbat care viseaza la doua femei este o provocare...se pare ca acea compatimre despre care s-a vorbit mai inainte se va indrepta spre voi...si nicidecum asupra homosexualilor, care in foarte multe cazuri sunt de o decenta, inteligenta si bun simt iesite din comun. va las acum sa-i judecati pe alti homosexuali : Socrate (filosof grec), Adrian ( Publius Aelius Hadrian - imparat roman), Lord Byron (poet britanic), Walt Whitman (poet american), Oscar Wilde (scriitor irlandez), Marcel Proust (scriitor francez), Leonard Bernstein (compozitor american), Jean Cocteau (scriitor francez), Michelangelo si Leonardo da Vinci (artisti italieni), Desiderius Erasmus (calugar si filosof olandez), Tchaikovsky (compozitor rus), Iuliu Cezar (imparat roman), Petre cel mare (tar rus), Papa Ioan al XII-lea, J. Edgar Hoover (director FBI), Suleiman Magnificul (conducator otoman), Aristotel (filosof grec), James Dean (actor american), Alexandru cel Mare (general si conducator macedonian), Charles Baudelaire (poet francez), Ludwig van Beethoven (compozitor german), Boticelli (artist italian), Marlon Brando (actor american), Caravaggio (artist italian), Pablo Picasso ( pictor si sculptor spaniol), Papa Pius al XII-lea (teolog), Rafael (artist italian), Stravinsky (compozitor rus), Jules Verne (scriitor francez), William Shakespeare (poet si actor britanic), Christian Dior (creator de moda francez), Ferdinand I (conducator bulgar), Michel Focault (filosof francez), George Gershwin (compozitor american), Schubert (compozitor german), Goethe (scriitor si om de stiinta german), Grieg (compozitor norvegian), Handel (compozitor german), Horatiu (Quintus Horatius Flaccus - poet roman), Schopenhauer (filosof german), Isaac Newton (om de stiinta britanic), Ovidius (poet roman), , Wagner (compozitor german),
si voi incheia cu preferatul meu Giuseppe Verdi (compozitor italian)....si cati altii, poate chiar vecinul tau sau chiar prietenul tau cel mai bun!!

Pt. anonim #13695 la Sun, 11/04/2004 - 16:40 - de Paianjenul la: 12/04/2004 23:41:55
(la: Viata gay...romaneasca!)
"Socrate (filosof grec), Adrian ( Publius Aelius Hadrian - imparat roman), Lord Byron (poet britanic), Walt Whitman (poet american), Oscar Wilde (scriitor irlandez), Marcel Proust (scriitor francez), Leonard Bernstein (compozitor american), Jean Cocteau (scriitor francez), Michelangelo si Leonardo da Vinci (artisti italieni), Desiderius Erasmus (calugar si filosof olandez), Tchaikovsky (compozitor rus), Iuliu Cezar (imparat roman), Petre cel mare (tar rus), Papa Ioan al XII-lea, J. Edgar Hoover (director FBI), Suleiman Magnificul (conducator otoman), Aristotel (filosof grec), James Dean (actor american), Alexandru cel Mare (general si conducator macedonian), Charles Baudelaire (poet francez), Ludwig van Beethoven (compozitor german), Boticelli (artist italian), Marlon Brando (actor american), Caravaggio (artist italian), Pablo Picasso ( pictor si sculptor spaniol), Papa Pius al XII-lea (teolog), Rafael (artist italian), Stravinsky (compozitor rus), Jules Verne (scriitor francez), William Shakespeare (poet si actor britanic), Christian Dior (creator de moda francez), Ferdinand I (conducator bulgar), Michel Focault (filosof francez), George Gershwin (compozitor american), Schubert (compozitor german), Goethe (scriitor si om de stiinta german), Grieg (compozitor norvegian), Handel (compozitor german), Horatiu (Quintus Horatius Flaccus - poet roman), Schopenhauer (filosof german), Isaac Newton (om de stiinta britanic), Ovidius (poet roman), , Wagner (compozitor german),
si voi incheia cu preferatul meu Giuseppe Verdi (compozitor italian)..."




- Ai avea amabilitatea sa ne indici si noua titlul enciclopediei(?!) din care ai compilat aceasta impresionanta lista de nume celebre de homosexuali?

- Esti SIGUR ca in FIECARE din cazurile mentionate mai sus se poate DOVEDI cu rapoarte biografice AUTENTICE orientarea lor homosexuala, sau... despre unii... se crede DOAR ca AR fi fost homosexuali?!...

E UNA sa fii homosexual... si e ALTA sa fii doar SUSPECTAT de homosexualitate!...
Copilarie imi amintesc... - de DESTIN la: 27/07/2004 06:25:18
(la: Amintiri din Copilarie)


...mirosul de otel incins, ulei si aburi fierbinti al locomotivei cu roti
uriase in Gara de Nord.
Pufaitul dublu al pompei de aer a locomotivei
Mecanicul cu fata manjita rezemat in brat in ferastra locomotivei
Fasii de fum trecand
Nu va plecati in afara
Campiile rotindu-se ca spitele unei roti uriase in fereastra rapidului.
Gogosile cu dulceata, imense, pudrate cu zahar din gara
Sarmele de telegraf alunecand in sus si-n jos, in sus si-n jos.
Mirosul fumului de locomotiva.
Cantonierii saluta trenul ce trece
Sunetul cand trece trenul pe un pod
Copiii goi unsi cu noroi pe malul raului
Sunetul gaurii din toaleta vagonului. Nepas, -se penker, -ende, -
HORRRSSS!
Mirosul sapunului lichid.
Clinchetul ciocanului cu maner lung pe roti dedesubtul vagoanelor
Branza Lica
Teiul aprins de trasnet la marginea drumului
Padurea de pe dealuri...
Bunica, cumparand stergare inflorate de la coperativa.
Taranii cantand in carciuma
Virtuosii la dramba si tambal vioara si ea prezenta...
Latrina din fundul ograzii
Gramada de balega din dosul grajdului, langa usita
Seara in carciuma, sub lampa de gaz din tavan, povesti ,fum si rachiu...
Indopatul gastelor seara in bucatarie
Berzele de pe stalpul de telegraf, care mananca tot timpul fin'ca se caca
tot timpul.
Strabunica de 96 de ani, ce trebuie sa bea ceai de dude, ca e constipata.
Are odaita
ei in ograda, langa cuhnia de vara.
Fragi cu smantana
Pui la frigare (prins din ograda, hranit pe ulita, cu rame, baligi,
samd)
Ploaie de vara, fulgere, tunete, trasnete.
Mirosul aerului dupa ploaie.
Hrighi parfumati culesi in padure dupa ploaie
Hrighi prajiti pe plita cu burta in sus, cu mujdei in ea, ca in
Calistrat Hogas
Ladita cu cas framantat, iute la gust, de mancat cu ma'liga si scrob
Cotcodacitul gainilor, cantecul cocosilor, cardul de gaste de pe linia
satului
Pui, pui, pui! Bunica, chemand seara gainile de pe ulita.
Pisicile miorlaind dimineata sa le dea paine cu lapte
Cei doi caini jegarati ce numai ploaia ii spala...
Soarecii duruind nucile in pod
Hai sa ne jucam pe toloaca
Du-te si vezi pe unde s-au ouat gainile sub cerdac! Ce loc plin de
gainatzi!
Culege niste porumbi. Incearca-i cu unghia, sa aiba lapte!
Du-te si spune-i lui Mos Ilie sa puie zitzul la caruta, mergem la
moara...
Dimineata la mos Ilie, ciorba de fasule pestrita cu ma'liga rece
Scroafa cu purcei tavalindu-se in glod
Trecem cu caruta si oprim la balci...
Radioul cu baterii multe. O cutie intreaga. Baterii late
Vocea Moscovei in idis: Fiecare picatura de sange evreesc va fi
razbunata...
Cei 12 pruni dela gard si cazanul de facut rachiu...
Tare mai e spinarea calului, cum sa-l pot calari?
Crupa lata a calului lepadand baligi in mers
Norul gros de praf ridicat de o masina intrecandu-ne
Kaisersemmel (chifle crestate) proaspete la Itcani
Se lasa bariera, trece trenul
Taranusii in pielea goala calarind in apele limpezi ...
Zornaitul prundisului in apa raului
Jules Verne citit dupa amiaza pe cerdac...
Batranul si maretul pom cu ciresi negre, mici si amare dela potcovarie
Sina fierbinte potrivita pe roata de potcovarul negricios
Potcoava fierbinte pe copita ce fumega si sfaraie
Fetita potcovarului, tinuta strans intr'un cotlon, ferindu-ne de o
ploaie de vara
Sunetul indepartat al trenului trecand noaptea pe vale...
Te-ai tras cu trenul? Te-ai tras cu tramvaiul?
Nucul mosului de peste drum
Manualele de fizica din grinda ale baiatului dascalitei
Fantana cu lant din fata curtii dascalitei
Sunetul caldarii lovind fata apei, sunetul lantului
Mustata pe oala a lui badea Stefan morarul cel posac
Mirosul de malai proaspat, de moara si tacanitul pietrelor de moara
Batoza cu cureaua lunga de transmisie si oamenii indopand-o cu spice la
treierat
Mirosul de curatenie in odaia mare si sunetul pendulei
Trenul departe in vale la Burdujeni vazut dela fereastra
Zgomotul asurzitor al ciocanelor lovind tinicheaua
Izul usturator si lacrimogen de amoniac in pisoarul public de sub
tinichigerie
Mirosul de masinarie noua, mirosul cauciucurilor
Muzeul militar, toate sunt de culoarea prafului. Dece?
Duminica a.m. la Cismigiu. Sirop cu sifon. Chefir la Buturuga. Cu barca.
Pestisorii rosii
Scranciobul. Tata, m-a batut ala! Descurca-te singur, pocneste-l si tu.
Duminica p.m. Miting aviatic la Baneasa. Papana, Bazu Cantacuzino
Luna Bucurestilor. Belinograful transmite poze prin telefon.
S'a deschis Muzeul Satului. Circul Medrano



Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

Pt. OmuletulGoma - de Paianjenul la: 10/08/2004 08:08:00
(la: Nasterea din fecioara, demonstrata stiintific ca posibila)
"Intre timp, parerea mea este ca un adevarat om de stiinta nu se inchina stiintei asa cum un crestin se inchina Bibliei."

- Corect. Din pacate n-a fost intotdeauna asa.


"Stiinta si cercetarea sunt un proces in continua dezvoltare. Idei, teorii si postulate sunt in permanenta daramate de descoperiri noi. Fizica ultimului secol a cam pus in dubiu aproape tot ce am considerat scris in piatra pana pe la 1900."

- Tocmai asta vrea sa spuna si http://www.answersingenesis.org (printre altele...)...


"Un credincios fanatic spune "Eu stiu ca...". Un adevarat om de stiinta spune 'Eu cred ca ...'. Unii detin 'cautarea', ceilalti 'Adevarul'.

- Eu am intilnit si credinciosi ne-fanatici care spun: "Eu cred ca..." si adauga si motivele pentru care "el crede ca..."...
(...Pina una-alta, ce zici, Jules Verne in ce categorie ar trebui incadrat?...)...

#19484 (raspuns la: #19418) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
carti ce ne-au marcat existenta - de (anonim) la: 07/10/2004 14:56:28
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
Nu stiu daca chiar as putea spune ca mi-au marcat existenta, dar in mod cert mi-au schimbat optica asupra a tot ce ma inconjoara, mi-au aratat adevaratele valori si m-au ajutat "sa inteleg mersul lumii" (citatul este din Arta Conversatiei a Ilenei Vulpescu ). In liceu am citit Balzac pe nerasuflate, am trecut la Dickens, Zola, Steinbeck, Remarque, Blasco Ibanez. Intalnirea cu Garcia Marquez si Umberto Eco mi-a schimbat total ideea de literatura. Si totusi, cand simt ca nu mai pot asimila nimic, ma intorc cu mare placere la Jules Verne si la aventurile sale. Bineinteles ca am citit si carti politiste, si SF ( "Fundatia" lui Asimov mi se pare de neegalat ) si raman deschisa la tot ce are o semnificatie. Nu-mi plac cartile ce se citesc pe diagonala (nu dau nume d eautori, sa nu-mi ridic lumea in cap! ), iar sentimentul pe care l-am avut citindu-l pe Umberto Eco a fost ca mi-am dat seama cat de putine stiu.
Dintre autorii romani mi se par de exceptie Marin Preda si Radu Tudoran. Recomand tuturor sa citeasca " Cronica sfarsitului de mileniu " a acestuia si astept cu mare interes dezbatere asupra impresiilo lasate de aceste volume (sunt 7).
Oricum, parerea mea este ca viata ar fi cumplit de saraca si de lipsita de culoare fara carti!
Am sa-ti dau un raspuns desi nu prea meriti dupa felul in care ai catadicsit sa te manifesti.

1. "in scolile si liceele unde catolicii sunt minoritari (doar 1-2 elevi in clasa), ei sunt OBLIGATI sa participe la orele de religie ortodoxa, IN CIUDA ADEVERINTELOR PRIMITE DE LA PREOTUL CATOLIC..." Total fals, nimeni nu obliga pe nimeni. Ce-ai vrea, sa le dea drumul acelor elevi afara si sa se duca nesupravegheati pe cine stie unde? Cei care stau la orele de religie ortodoxa o fac din doua motive principale: fie nu pot avea respectivele ore cu profesorul lor, fie vor sa faca o comparatie intre ceea ce spune un ortodox si ceea ce stie de la scoala lui catehetica. Si stiu din experienta mea ca acesti copii fac de multe ori orele mai incitante si mai interesante prin faptul ca pun unele probleme pe care niste ortodocsi nu le pun.

2. "Ati avut curiozitatea sa cercetati programa de religie ortodoxa pentru scoala generala ? Ati fi fost uimiti sa vedeti ce Sfinti Parinti se presupune sa iasa din niste copii de 8-14 ani..." Si care e problema cu asta? Daca ar fi dupa unii ca tine, copiii n-ar sti despre religie nimic in afara de faptul ca a existat undeva, cumva, candva in timp. Si sunt convins ca nu te-ar deranja deloc nici daca nu s-ar mai pomeni de crestinism. De ce oare?... Mai, eu cred ca tie ti-e ciuda ca ei pot sa devina sfinti si tu nu. Faci exact ca vulpea ce se uita la struguri. Ah, ce acri si verzi mai sunt, nu-i asa?!

3. "Nu asta e rau in sine, ci faptul ca multe dintre persoanele chemate (cam prea multe, dupa cat de putine au o adevarata chemare) sa predea religia in scoli nu se ridica, in ciuda varstei tinere, peste nivelul (informational, pedagogic, spiritual) al unor babe bigote de la Tupilatii de Mijloc". Sigur ca asta nu-i rau in sine, raul vine din faptul ca sistemul nostru de invatamant a ramas acelasi de cateva zeci de ani, poate chiar sute. Asta in timp ce lumea s-a schimbat si si-a insusit noi mentalitati. Pui la indoiala pregatirea unor profesori de religie? Nu pot nega asta, trebuie cu adevarat sa ai o anumita "chemare" pt. asa o lucrare. Si totusi ai fi de-a dreptul consternat sa auzi ca dintre toti profesorii de stiinte exacte, mai mult de jumatate, cred, mai bine s-ar lasa de meserie si s-ar apuca de altceva, cel mult de pescuit- ca asa le mai brodesc pe la ore de te lasa cu zambetul pe buze cand le pui cate o intrebare mai dificila.

4. "Prin urmare, copiii sunt invatati (prin bunavointa extra-curriculara a unor asa-zisi "profesori de religie ortodoxa", produse de serie ale struto-camilei academice Teologie-Litere) ca romano-catolicii, greco-catolicii, protestantii si neo-protestantii de toate denominatiunile sunt, de-a valma, "sectanti"." Lasand la o parte stilul de interpretare a rolului pe care-l joci cu atata pasiune si trecand peste faptul ca improsti cu KK (dar aici s-ar potrivi mai bine 3 de K- stii tu organizatia aia cu masti albe...), falsifici iar o stare de lucruri facand afirmatii nefondate si rautacioase. Am dreptate sau nu? Ia da mataluta cateva exemple concludente pe care le stii si mai explica-mi ce inseamna secta/sectant. Dupa aia mai vorbim.

5. "gesturile rituale trebuie reproduse si nu explicate (orice intrebare pe aceasta tema este considerata dusmanoasa, iar explicatia "asa se face" trebuie acceptata, sub amenintarea Iadului - rezervat, desigur, "sectantilor", ateilor si rockerilor)". Da ia mai spune mataluta de unde stii ca lingura se tine cu mana si nu cu piciorul? Nu-mi zi ca te-ai nascut cu obiceiul asta. Te mira ce spun? Cred si eu, tu inca nu faci distinctia clara intre ceea ce savarsesti cand esti matur si ceea ce savarsesti cand esti copil. Adicatelea tu vrei sa-mi zici mie acuma ca un parinte nu-si obliga de multe ori copiii la anumite lucruri pe considerentul ca "asa e bine"??? Ce sa-i explici unui copil despre fiinta divina cand el nu intelege nici macar lucrurile elementare? Asa ca de aia e necesar sa invete despre credinta, ca mai tarziu sa poata hotara ce vrea sa faca in privinta starii lui spirituale- daca ajunge la constientizarea ei. Apropo, iadul este destinat diavolului si slugilor lui. Daca gasesti altceva scris in Biblie atunci poti sa-mi tai o mana. Dar acuma, sigur, se pune intrebarea fireasca cine sunt slugile diavolului? Ehehe, doar n-oi vrea sa-ti dau si raspunsul asta. Mai sapa si singur, si nu numai unde ti-au aratat credulii tai initiatori sofisti.

6. "programa de religie ortodoxa ii pregateste pe elevi (adolescenti de 15-19 ani, traitori in orase, printre oameni, masini si bani) pentru o preacurata viata de rugaciune si infranare in pustie, inarmandu-i cu documentele sinoadelor ecumenice, ca sa combata eficient ereziile de acum mai bine de 15 secole..." Nu esti nici pe departe...aproape, ca sa folosesc un joc de cuvinte. "Inarmarea" cu documentele Sinoadelor Ecumenice este necesara pt. intelegerea tocmai a unor evenimente istorice petrecute in vremea raposatului imperiu roman si pt. explicarea credintei in ansamblul ei. Daca ai fi citit macar una din hotararile acestor sinoade, nu te-ai mai fi hazardat sa faci remarci stupide. Si iar te legi de viata bisericii si de traditiile ei... Imi dau seama prea bine ca tu esti adeptul libertatii cu sens de libertinaj, altfel nu te-ai pronunta impotriva unor lucruri care sunt pe deaspura demonstrate ca fiind bune inclusiv de stiinta moderna (sic!). Stii, am intalnit un om odata care mi-a zis ceva cam asa: cand o sa creasca fetita lui mai mare, o s-o indemne sa-si inceapa viata sexuala cat mai repede, ca sa stie totul despre asta si ca sa faca alegerea potrivita a barbatului ei. Auzi tu ce cumplita gandire, ce infamie poate sa doreasca propriul tata unei fetite care actualmente are abia cativa anisori: sa faca sex ca asa-i modern. Dar nu m-a mirat prea tare asa ceva fiindca acest parinte denaturat a facut la fel in propria lui viata, la fel si mama ei, de aia s-a gandit ca la fel de bine ar fi si pt. fetita lui. Nu-i judec eu, are cine sa-i judece. Dar asta nu mai este mutilare sufleteasca? Asta nu mai este calcare a libertatii?

7. "In schimb, "educatia moral-religioasa" se margineste la a infiera "satanismul muzicii rock", "imoralitatea tineretului" si "pierderea traditiilor noastre ortodoxe de 2000 de ani". Tu ai predat vreodata religia in scoala sau ce, de unde vorbesti tu cu atata convingere? Pai sa-ti spun eu cum sta treaba in multe cazuri. Pt. ca programa este intr-adevar f. incarcata si destul de greoaie, multi dintre profesorii de religie prefera sa predea succint temele propuse si apoi sa vorbeasca liber la ore cu elevii lor indrumandu-i spre o viata duhovniceasca si nu spre una lumeasca. Le explica despre problemele mai ciudate ce tin de credinta si, in general, ii invata sa se roage, sa-si iubeasca parintii si patria, sa nu fie altceva decat niste madulare vii ale bisericii.

8. "Bibliografia recomandata ii cuprinde pe Parintii Pustiei, ai Sihastriei Neamtului, ai Iezerului Valcii si ai Sf. Sinod al B.O.R." No si ce-ai fi vrut, sa se inspire din Sandra Brown? Sau din Jules Verne?

9. Prin urmare, acestea fiind zise, iti recomand sa-ti linistesti pornirile infame si sa te rezumi la a face comentarii fara a cauta sa jignesti persoane. Nu esti tu in masura, slava Domnului, de a dispune ce si cum sa se rezolve programa scolii romanesti. Si mai mult decat atat nu esti de specialitate si de formare (poate doar de deformare) psiholog sau mai stiu eu ce, esti numai un ins care striga de-l doare gatul si mai tarziu se intreaba de ce.

10. "A, poate ca sa gadili niste orgolii, cum fuse cu deja celebrul curs optional de Istorie a Holocaustului..." Da, vorbesti despre tine acuma, nu-i asa? Ca doar asta ai facut intreg mesajul tau, sa-ti gadili propriul orgoliu care nu te mai suporta asa cum esti.

P.S. Preafericitule cunoscator de ce e bine si ce e rau pt. altii, sa stii ca cele de mai sus le poti lua ca pe niste zece porunci pe care sa ti le afisezi in camera ta obscura ca sa-ti mai arunci din cand in cand ochii peste ele. Candva s-ar putea sa intelegi cate ceva din toate astea. Pana atunci: "sa cresti mare"!
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#25142 (raspuns la: #24916) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
au avut - de donquijote la: 11/04/2005 15:29:43
(la: Extraterestrii !)
mai mult timp ca noi. dezvoltarea tenologica cere timp si resurse. o descoperire/inovatie in domeniul tehnologic e legata de multe altele facute inainte. jules verne a prevazut mai toate marile progrese tehnologice ale secolului 20, inclusiv zborul spre luna. fiind inginer a facut si o evaluare nu rea sistemului (viteza initiala, locul de lansare, echipaj, timp de zbor). asta nu inseamna ca s-a facut intr-o zi...
hop si eu - de muma padurii la: 02/05/2005 00:54:33
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
cartile sunt superbe, dar unii sunteti asa de seriosi...ca si cum cartile ar fi numai pentru unii..
...sacru si profan...
nici nu stiu ce caut aici.. sau poate stiu.. de citeva luni citesc "conversatiile" voastre, dar se pare ca asta e tema care m/a facut sa va scriu... nu ca ar interesa pe cineva....ma regasesc si nu prea... carti pe care le mai iubesc si altii , carti si autori despre care nu am auzit niciodata....
Oricum, cartile imi dau un sentiment de acasa... m/a pus dracul sa ma mut din Bucuresti de vreo 9 ani si acum, aici, departe de lumea dezlantuita, dupa trei ani de cind n/am citit o carte(adica dupa ce am nascut primul copil.. acum e doi! )- cu exceptia celor tehnice- mi/am dat un refresh si mi/am amintit ca in copilarie aveam un caiet in care imi notam cartea si autorul... culmea am gasit si caietul (ca sa vedeti ce face omul duminica de pasti!- am culcat pustii, barbatul meu lucreaza iar netul ramine singura mea evadare).
Carti care mi/au marcat existenta? pai normal, prima e Ciresarii(tata imi povestea Harap Alb- dar asta nu se pune, nu?- intotdeauna adormea pe la mijlocul povestii si era singura pe care o stia), La Medeleni, Golful francezului, Va place Brahms(mie imi place Chopin, desi n/am reusit niciodata sa/l cint cum trebuie.. ar trebui macar 6 degete la o mina), prima revista porno( asta era prin `80 si eu eram intr/a sasea)- asta nu e trecuta in caiet!, Forsyte Saga, Dumas, Jules Verne, Bel ami, Postasul suna intotdeauna de 2 ori, Climate , Patul lui Procust si apoi in liceu: Inima vrajita, Eliade, Creanga de aur, Blaga, Umberto Eco....toate presarate printre sf/uri(iubirea vietii mele): absoluta Dune, Arthur Clark(asa am descoperit eu fractalii acum vreo 10 ani), Asimov, van Voght, Infanteria stelara, Mina stinga a intunericului si magnificul Serge Brussolo...
poate ca am scris eliptic.. pentru unii are sens pentru altii nu.. de fapt cred ca am scris pentru mine...
nu doar - de bogdan25 la: 21/05/2005 18:51:36
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
adolescenta
si la varsta de 25 ma atrage dune si fundatia, putin jules verne, karl may...
orienteaza gandirea lecturile
cit despre mine, eu si casa m - de jo la: 29/05/2005 03:31:19
(la: Este posibil al 3-lea razboi mondial?)
cit despre mine, eu si casa mea vom sluji Domnului

cico,

fantezia de azi, ca si toate cele, a ajuns la extrem. si mie mi-a placut jules verne dar nu pot sa ma uit la fanteziile de azi cu monstri si oameni incuscriti cu animale etc

la noi la scoala am vazut carti date elevilor cu oameni jumatate tigru jumatate om, si alte mixari, dezgustator, mai ales ca eu stiu de ce apar

obisnuiesc copii cu monstri care or sa apara in curind si pe strada

>Fantezia si imaginatia sint instrumente de lucru ale creatiei

cind nu devin bolnave
#52111 (raspuns la: #52100) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
rsi - de cico la: 09/07/2005 03:42:52
(la: Penelopa)
ce faza! :))) deci ...nici eu matusalem, nici tu cu scutecele, ca se pare c-am trait la aceeasi epoca (de aur? ;))) Om fi chiar gemeni, dar n-o stim ;)

Ca la mine a doua (in aceeasi vacanta) a fost ...cei trei muschetari, urmat de "Dupa 20 de ani", "Vicontele de Bragelonne" si "Dama cu camelii" (pe toate le-am gasit la unchi-meu). Iliada lui Homer (in versuri) iti marturisesc ca m-a adormit dupa citeva zeci de pagini, dar am citit-o mai tirziu.

Amintiri, amintiri... Mai tii minte cind au aparut apoi, la scurta vreme, carticelele din "Biblioteca pentru toti" parca, cu Old Surehand, apoi Mizerabilii lui Hugo, Rob Roy?... Plus colectia lui Jules Verne (le cumparasem si le citisem pe toate).
#58798 (raspuns la: #58780) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Bineinteles, este vorba nu de - de Cassandra la: 21/09/2005 13:25:10
(la: Amintiri din Iepoca de Aur)
Bineinteles, este vorba nu de nostalgia dupa ororile comuniste ci pentru anii aceia care au reprezentat o parte importanta din viata multora. Si care poate fara sa ne dam seama ne-au marcat. De fapt cum sa nu ne dam seama mai ales cei care au trebuit sa paraseasca meleagurile natale pentru a incepe o cu totul alta viata...

Interesant este ca putem avea aceleasi amintiri cu trairi diferite. Eu ma gindeam de curind la un episod din epoca de penurie, intr-o iarna rece si umeda ma plimbam seara prin Bucuresti si deodata vad o coada formata in deplina liniste, oamenii asteptau sa cumpere...banane. Nu mincasem de mult banane asa ca in pofida cozii kilometrice m-am asezat si eu. Bananele erau mari, frumoase unele mai coapte altele mai verzi tocmai bune sa le tii citeva zile pe alea mai verzi si sa le infuleci imediat pe alea galbene. Dupa mult timp mai era o persoana si imi venea rindul, doar ca respectivul cumparase tot ce mai ramasese...si asa mi-am vazut visul spulberat si pofta pusa in cui. M-am apropiat de individul care isi baga fericit ultimele banane in sacosa si i-am oferit sa-i platesc costul unui kil intreg pentru o banana (aveam o pofta si o frustrare incredibila, dar cu o banana cred ca s-ar fi rezolvat problema). El m-a refuzat...i-am oferit pretul pentru doua kile, la naiba i-am zis "iti ofer cit vrei", dar el nu si nu. Mi-a spus doar ca avea familie numeroasa si nu putea oricit ii ofeream. Si a sters-o. Iar acum ma uit la cantitatea de fructe si citeodata sint banane pe care trebuie sa le arunc. :(

Mai am multe amintiri de tipul asta care imi spun ca in mod paradoxal lumea in loc sa se fi unit in fata "inamicului" comun era foarte invrajbita, dar este doar un paradox si are bineinteles explicatia sa. Acum poate daca cel care m-a refuzat ar scrie si el in cafenea nici nu ar mai tine minte episodul sau poate si-ar aminti de norocul pe care l-a avut el odata cind a cumparat ultimele banane la o coada undeva de mult in Bucuresti. Si de o nebuna care ii oferea oricit pentru o banana :)

Zaraza, gazeta matematica...o uitasem. Sint si eu curioasa daca mai exista. Dar de Aschiutza si Danieluta va mai amintiti, sau de Iurie Darie... Programau seriale de aventuri duminica dimineata dupa carti de Jules Verne si altele. Nu mai stiu daca inainte sau dupa "Viata satului" :) Dar tare imi placeau

#73641 (raspuns la: #73626) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
singuratatea ... ceva ce nu ar trebuii sa existe ... - de Bela la: 18/10/2005 01:32:18
(la: singuratate)
Sunt un om singur. Sunt un om caruia cineva i-a cerut sa promita ca nu o va parasii caci fara el nu poate traii. Am promis. Si nu am parasit. Dar am fost parasit. Sunt un om caruia cineva i-a spus ca il iubeste, ca e cel mai frumos lucru din viata lui . Si am fost parasit !
Daca e sa vb despre linistea care ne este necesara cateodata ca sa putem sa ne regasim echilibru, atunci nu trebuie sa numim aceasta SINGURATATE... poate meditatie... poate timp petrecut cu noi insine... dar in nici un caz singuratate...
Nu dorm decat un ceas sau 2 pe zi de vreo 8 ani... acum am 34 imediat 35...
De cand ma stiu traiesc incercand sa fiu un om cat mai bun ... m-am format ca si personalitate citind Jules Verne si basme cu printi si zane si rau si bine... Am fost gonit batut si ignorat doar pentru ca eram sarac... nu m-au daramat toate acestea...
Lipsa iubirii m-a distrus :(
Apoi am ajuns sa nu mai vad cand sunt iubit sa nu mai simt atunci cand cineva chiar ma iubeste :(
cred ca asta se numeste SINGURATATE ... e pedeapsa de a nu mai simtii ca cineva te iubeste cu adevarat ... puterea de a alege mereu doar minciuna unei iubiri false ... puterea de a ranii pe cel care defapt te iubeste neconditionat si cu tot sufletu ... aste este defapt SINGURATATEA ... nu are nimic fizic in ea ... sper ca am fost coerent nu am dormit foarte mult in ultimi ani :)
Dac credem in Bunul Dumnezeu nu avem voie sa credem in SINGURATATE ca nici un fel de cunoastere ca nici un fel de terapie proprie sau impusa ... SINGURATATEA este negarea LUI este defapt lipsa iubirii din sufletul nostru ...
SINGURATATEA :)
... Orice iluzie care nu convinge este o minciuna pe fata ... pe noi insine nu ne putem mintii ... Jack London !
#79514 (raspuns la: #5445) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
As putea zice ca viata mi-e j - de Dora C la: 20/12/2005 11:25:03
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
As putea zice ca viata mi-e jalonata de carti. Prima care m-a marcat si mi-a dat gustul lecturii a fost « Povesti » de Fratii Grimm. Inca nu mergeam la scoala când am pus mâna pe ea si de dragul ei am invatat toate literele alfabetului. A urmat apoi, « Balada unui greier mic», a lui Topârceanu, care m-a facu sa indragesc poezia, apoi au urmat « Din marile legende ale lumii » care m-au facut sa indragesc istoria. A urmat Jules Verne cu a lui « Capitan la 15 ani» care mi-a stimulat imaginatia si mi-a dat dorinta nebuna de a calatori. Dupa ce am citit « Colt Alb » a lui J. London, am prins drag si respect fata de câini si lupi si animale in general. Apoi am fost cucerita umanismul lui Dikens, ce l-am gasit in Oliver Twist sau David Copperfield . Am prins gustul umorului citind schitele lui Mark Twain si Aventurile soldatului Sveik de Jaroslav Hasek . Am invatat ce-i aia onoare, curaj, fideliate , prietenie citind Cei trei muschetari a lui Alexandru Dumas, si despre dragoste am aflat in La rascruce de vânturi de Emily Bronte si in Mândrie si prejudecata de Jane Austen. Si când in sfârsit am ajuns la Dostoiewski am invatat ce-I aia literature geniala. Cartile astea si multe alte m-au format ca om. Ele mi-au dat reperele in viata
Un Anonim - de AndreiB la: 03/01/2006 13:15:00
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
"Ce sa va spun dupa ce v-am citit preferintele in ale cartilor am ajuns la concluzia ca acest forum este plin de "telectuali":)"

Hehe, intr-o oaresce masura si eu am avut acelasi sentiment, nu ca ar fi o senzatie neplacuta, deja fac o lista cu cartile mentionate prin diferite posturi, carti pe care am vrut mereu sa le citesc, dar nu m-am incumetat. Acum, ca vin cu recomandari de la altii, le mai dau o sansa!

As mai aduga la cartile mentionate de tine si pe cele ale lui Jules Verne, mai ales Copii Capitanului Grand.
#98253 (raspuns la: #1573) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...