comentarii

justificat


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Yeah! - de Little Eagle la: 11/08/2004 08:12:26
(la: Vedete fara fitze)
Hey,Daniel,
Ai dreptate,cand obtii ceva(faima),si vine cam greu,dupa ani de saracie si a nu avea ce manca de multe ori si chiar a munci in job-uri ce n-au o legatura cu ceea la ce esti bun si ai talent...cand faima te loveste...de multe ori fitzele si aerele devin justificate.
E ceva ce faci fara sa vrei,vine natural din tine,e eul ce vrea recunostinta pt. ca deodata se trezeste important.Stiu f. bine astea...!

Daca as fi fost in Ro. inca...nu as fi fost cine sunt azi,si nu as fi avut niciodata viata ce am trait aici,cu ups and downs,e a mea si sunt totusi mandru de ea si ca am reusit sa ma realizez,sa am faima(nu mai vreau azi!)
sa gust din rau si bine,o experienta prea plina,dar asta e.

LOVE&PEACE,
Ozzy








#19553 (raspuns la: #5650) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
curs universitar de Fotografie - Lucian Tudose - de andrei p la: 11/08/2004 15:18:05
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Am citit cursul – cam incoerent, chiar demodat. In pagina 11 scrie: „vizoarele cele mai comune sunt cu oglinda” (TwLR ca la Rolleiflex). Nu suntem in 1960, ci in 2004. Si trist, Rollei Francke & Heidecke nu este departe sa isi depuna bilantul.
Pe mine nu ma deranjeaza sa fac aprecieri, intr-un domeniu pe care il cunosc bine. Nu pot spune ca acest curs nu are si calitati.
Mai intai ca exista si ca este accesibil.
Va las dvs. placerea sa descoperiti textul cursului, cu calitatile si defectele lui. Adresa apare - cateva mesaje mai jos.

Autorul are o pozitie net favorabila fotografiei, ramasa cam la nivelul anilor 1970. Nu il cunosc personal. Foarte posibil, dansul este bun fotograf. Nu ar fi fost recomandat ca fotograf al Presedintelui Romaniei daca nu era.
Mi-a facut placere ca recomanda eliminarea partilor nefavorabile din cadru. Si ca acorda o atentie marita iluminarii, „ca mijloc plastic corespunzand cu continutul imaginii”.
Dar in domeniul predarii fotografiei, calitatile dumnealui lasa mult de dorit.
In afara nenumaratelor greseli de dactilografie (asa sper eu) si a greselilor de exprimare, regasim pasiunea pentru denumiri noi, revolutionare, la fel ca stimatul domn Presedinte. Camera etansa (pag.7) in loc de obscura, cutia casetelor in loc de compartiment film, etc.
Etans, conform dictionarului enciclopedic = unde nu poate intra apa, DEX.

Dl. Tudose foloseste si expresii care te lasa perplex. La pagina 19, apare:

„O data ales subiectul si compusa imaginea din punct de vedere estetic, foto-reporterul trebuie sa mai aleaga punctul de statie, care asigura incadrarea dorita a subiectului.”
Tare tipul ! Intra adanc in sinergia faptelor.
Mai intai rezolva partea estetica, pe care o compune „profund”, apoi alearga in jurul subiectului. Cauta punctul de Statie care Asigura.
Poate n-am inteles bine. Punctul din care statie si pe cine asigura (Alianz-Tiriac).
Dupa toti ceilalti autori, compozitia este legata de punctul de statie.
Inainte de a decide pozitia din care faci declansarea, nici-o speranta sa rezolvi ceva si sa compui „estetic”.
Mai ar fi de mentionat, dintre alte expresii profunde:
„Cerul este un alt element important in fotografia de peisaj, care ocupa o mare portiune dintre cer si pamant” (pag.29)
„Lumina de Contrajure” la portret. (pag.31) Corect era lumina de Contur (sau de Ajur).
„Iluminarea trebuie sa fie realista si bine justificata.”

Pe gustul meu, in text sunt prea multe expresii gaunoase. Si prea putine pareri proprii despre fotografie.
Sunt reproduse pagini intregi (mai discutabile) din cartile regretatului Iarovici sau din alte carti compilate, depasite.

Oricum, felicitari domnului Tudose, pentru ca a facut public acest text.
Numai bine, Andrei
#19582 (raspuns la: #19501) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
gabi si cheful - de AlexM la: 11/08/2004 22:18:18
(la: Spune-ti of-ul si primeste zeci de sfaturi)
te-oi fi molipsit de la consoarta mea. De la o vreme nici ea nu mai are chef. Zice ca a sperat ca inaintand in varsta o sa ma mai domolesc si eu. Da gata, ajunge, nu mai are chef asa de des. Ma rog, a mea cel putin a justificat ca nu mai vrea asa de des. La tine e nula nula sau numai ca nu mai ai chef de loc? Sau te-ai plictisit de aceiasi cartofi prajiti si oi vrea cartofii altfel gatiti?

AlexM
#19597 (raspuns la: #19573) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
AlexM , te-am inteles . No problem . - de Muresh la: 14/08/2004 10:12:30
(la: Nasterea din fecioara, demonstrata stiintific ca posibila)
Domnul meu , te-am inteles . No problem .
Adevarul e ca , dupa ce am trimis postarea #19768 m-am gandit ca nu e logic ca dumneata sa fii uitat ca mai scrisesem pe subiectul deicidului . Am inteles ca "noutatea" pt. dumneata e faptul ca sunt evreu . Nu trebuia de fapt sa fie asta o noutate . In profilul meu scrisesem ca locuiesc in Israel si in discutia cu Paianjenul , declarasem ca sunt evreu .
Dar dumneata nu ai stiut , te cred .
Dealtfel disputa era conceptuala si faptul ca sunt sau nu evreu nu ar fi trebuit sa te influienteze .
Cand am spus ca "Asupra mea , ca evreu , planeaza vesnica invinovatire de deicid care a facut atatea victime si cred ca o sa mai faca ." , nu ma refeream numai la mine personal , dar inteleg ca aceasta a atras remarca dumitale ca as avea o problema personala .
Cat despre "beeee" - ul meu , acum dupa clarificarea dumitale , cred ca nu era justificat .
In decursul dialogului nostru am fost noi de acord cu cateva subiecte importante . De aceea eu cred ca am putea discuta in mod civilizat si in viitor .

Cu stima,

Muresh .
#19772 (raspuns la: #19771) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Suntem , oare , de acord in aceasta privinta ?."Muresh, - de DESTIN la: 20/08/2004 00:27:48
(la: Nasterea din fecioara, demonstrata stiintific ca posibila)
Tu afirmi:

"In cazul asta nu exista continuitate intre VT si NT in aceasta privinta."

Sunt oameni ce cred,ca in Vechiul Testament se gaseste numai legea, iar in Noul Testament se gaseste numai evanghelia.

Adevarat ca Vechiul Testament trateaza mai mult legea lui Dumnezeu, cautand sa-l faca pe om sa-si recunoasca pacatosenia si nevoia lui de salvare.

Dar Vechiul Testament este si locul in care este anuntata venirea evangheliei lui Hristos.

Pe de alta parte, in Evanghelia Noului Testament sunt citate o sumedenie de pasaje din Vechiul Testament care sunt folosite ca temelie peste care este cladita mantuirea.

Calea de mantuire recomandata in Vechiul Testament era mai mult sau mai putin aceeasi ca si astazi, si anume : Justificarea prin credinta. (Rom.4:1-25)

Noul Testament are si el in continut legea. Ba mai mult, astazi, legea morala este si mai pretentioasa decat in vremurile vechi. (Mat.5:17- 48)

Totusi, in ansamblul lui, Noul Testamenet se ocupa mai mult cu prezentarea Evangheliei mantuitoare a lui Hristos.

Am putea spune deci ca Vechiul Testament contine pe langa lege si mantuirea prin credinta.

Iar Noul Testament contine pe langa mantuirea prin credinta si prezenta legii.

Diferenta mare este ca Noul Testament se concentreaza asupra prezentarii intruparii si patimilor Domnului Isus Hristos.

Ar mai exista si o alta impartire fragmentara a continutului celor doua testamente:

impartirea dispensationalista. Aceasta se bazeaza pe observatia ca istoria omenirii, asa cum este ea redata in Biblie, se poate imparti in sapte dispensatii diferite in care revelatia si pretentiile lui Dumnezeu au fost diferite.

Bibliography:

(The Scofield Reference Bible New York: Oxford University Press, 1909, 1945); Lewis Sperry Chafer, Systematic Theology (Dallas, Tex.: Dallas Seminary Press, 1947, 1948), I-VIII.)



Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

#19993 (raspuns la: #19962) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Maresalul Antonescu vs Regele Mihai - de carapiscum la: 28/08/2004 13:52:37
(la: O CATASTROFA NATIONALA: 23 AUGUST 1944)
Nu stiu de ce dar mie imi seamana acele evenimente cu "puciul" de la Bucuresti din primele zile ale revolutiei romane. Oricat as vrea de mult sa fac diferenta intre aceste doua evenimente fundamentale ale istoriei Romaniei, parca nu fac altceva decat sa le ingemanez, sa le pun pe seama acelorasi mascarade politice la care s-au facut partasi o seama de politicieni corupti si fara constiinta viitorului unei natiuni.

Sigur ca vor veni aici destui sa ne spuna despre evenimentul 23 August- ca a fost un act justificat sau nu. Vor fi istorici sau iubitori de istorie care se vor stradui sa dea ce-i mai bun din ei ca sa demonstreze "pe viu" in ce conditii s-a operat si s-a amputat la acea perioada un madular al tarii, un lider care probabil fara voia lui a devenit unul din cele mai controversate personaje ale Romaniei postbelice. Speram sa aflam mai multe de la ei si in acelasi timp sa nu fim partinitori.

Din ce am citit pana acum (si mult s-a mai scris) n-am putut intelege, sa-mi fie cu iertare, filmul evenimentelor si semnificatia lor fiindca, vedeti domniile voastre, filmul acesta trebuie sa se debaraseze intai de surplusuri si retusuri subtile si nu doar sa placa publicului, ci trebuie sa confirme realitatile existente atunci. Eu personal, sincer va spun, vad acest scurt-metraj ca pe unul ce "trebuie" sa aduca audienta si implicit foloase unora, nu putini la numar. Istoria nu este literatura, domnii mei, este matematica timpului. Ea face operatii complicate folosindu-se de adunari, scaderi, inmultiri, impartiri, iar rezultatele ei nu au voie sa fie egale cu zero.

Subiectul acesta m-a fascinat intotdeauna si am cautat in decursul timpului sa vorbesc cu tot felul de oameni care au trait, in direct sau indirect, "fenomenul Maresalul Antonescu". Am auzit tot felul de explicatii, acuzatii, critici, apoi unele pareri subiective si/sau obiective in functie de persoanele care faceau comentariile. Cert este ca nu putem scoate din context pasajul care il cuprinde pe maresal. E ca si cum am da o interpretare unui citat biblic scotandu-l din context si dandu-i o cu totul alta insemnatate. Ori asta n-ar trebui s-o faca bunii nostri istorici.

S-au omis cu buna stiinta unele aspecte extrem de importante din firul evenimentelor ce au precedat executia lui Antonescu. Din acest pdv cred ca procesul sau ar trebui revizuit si complet refacut dupa rusinoasa lui, zic eu, asasinare. A fost un act politic nejustificat si nedrept, oricum am da-o noi: ca a fost antisemit, antinational, antidemocrat s.a.m.d. Daca vreti putem sa justificam la nesfarsit actele lui, asa dupa cum le putem si califica. Ce ma sperie pe mine este gandul ca dam verdicte fara a cunoaste in fond adevarul celor intamplate. Acest adevar a fost ascuns destul de bine si firavele incercari de restabilire a lui au dus inevitabil la suprimarea "oficiala" a persoanelor ce s-au ocupat de subiect fiindca, nu-i asa, n-a convenit "autoritatilor" si evreilor implicati in "afacerea" aceasta. Orice afacere isi are castigul ei, cel putin teoretic. Dar uneori trebuie platit si un pret pt. asta.

Revenind la o idee anterioara, pt. mine, omul simplu pasionat de istorie si de nevointele neamului romanesc purtat de ici colo in lesa de unii "carturari" travestiti, asadar pt. mine ca si pt. multi altii aflarea necunoscutelor din ecuatie pare relativ simpla la prima vedere. Cum asa? Pai daca punem in balanta relele lui Antonescu si bunele savarsite de el si le agatam de axa contextului istoric de atunci, mi se pare ca e extrem de usor sa aflam cine a fost tradator si cine a fost erou. Caci, sa nu fie cu suparare, regele Mihai nu pare a fi fost erou nici macar in ochii propriilor suporteri, nemaipunand la socoteala pe oamenii simpli care si acum il reneaga. Atunci cine este eroul si cine e tradatorul? Daca Antonescu a fost tradator si criminal de razboi, inseamna ca regele si clica lui au fost pe nedrept alungati si ei poarta cinstea de eroi. Daca nici ei nu sunt eroi, atunci poate sunt fratii nostri pravoslavnici?! Sau tatuca Stalin?!

Antonescu a fost intotdeauna judecat prin prisma raspunderii ce a avut-o fata de evreii deportati. Nu la fel s-a intamplat cu liderii altor tari care au fost sub ocupatie germana si nu s-au opus exterminarii evreilor. De ce? Nu suntem toti egali in fata legilor? Nu toti dispunem de acelasi cod etic, moral? S-a gandit cineva vreodata la MOTIVELE pe care le-a avut maresalul cand a acceptat conditiile impuse de al treilea reich? De ce anume s-a ferit si a incercat sa scape pe poporul sau? Si unde au fost toate acele cotofane din parlament si din partidele politice cand s-au luat acele decizii? Isi pregateau pumnalul, poate, ca sa junghie pe la spate?

Am vorbit de conjunctura istorica. E bine de stiut intai ca partidele politice traditionale de la noi nu i-au prea dat suportul necesar si s-au asmutit unele asupra altora intr-o perioada asa tulbure cand ar fi trebuit sa faca front comun si sa lupte pt. tara, nu pt. ele insele si capital politic. N-au inteles atunci contextul, asa dupa cum nici in ziua de azi nu pot sa faca reforme viabile datorita frictiunilor si mancarimilor de tot felul. Conteaza imaginea, nu stomacul sau inima romanului. Apoi noi am fost, din pacate, in chiar centrul tuturor intereselor marilor puteri. Agresiunea lor fata de Romania, in locul suportului de care aveam nevoie, a dus in final la ceea ce se cheama o pata pe obrazul tarii, o pata pe care ne-o reamintesc cu sadism de ori de cate ori le vine la indemana: sunteti tigani, va vindeti pe nimic si nu ramaneti niciodata fideli propriilor principii enuntate mai inainte. DA, asta e adevarul, am stat cu fundul in doua luntrii si ne-am udat poponetul iar acum inca avem pelincile mucegaite, si nu ne prea convine. Mai mult decat atat suntem facuti antisemiti pe fata si ni se reproseaza lucruri oribile la care am fi luat parte, insa se omite sa se vorbeasca in prealabil despre relele pricinuite de altii inainte- si uite-asa aplecam capul in piept, ne caciulim si ne mosmondim in semn de iertare la judecata nedreapta ce ni se face.

A fost Antonescu un tradator? La aceasta intrebare pe care am pus-o de nenumarate ori, toti au raspuns ca nu, ca dimpotriva, a fost un aparator al tarii si un lider cinstit ce a dorit sa-si protejeze tara. Dealtfel cum ar fi putut Romania, o tara mica si fara resursele necesare, sa poarte un razboi direct cu Germania, cand alte tari mai titrate si mai puternice i se inchinasera deja? Pana si rusii au fost la un pas de a pierde razboiul. Nu-l mai aveam pe Stefan cel Mare sa se opuna invaziei imperiului, nu-i asa? Insa chiar daca ne-am fi opus, cred ca asta ar fi insemnat o moarte subita si definitiva a Romaniei care ar fi fost distrusa inevitabil. Ori maresalul tocmai asta a prevazut si a facut ce facuse mai inainte cu cateva sute de ani ilustrul lider moldovean: a platit tributul cerut de "poarta" (nemti) numai sa nu cadem in mana "fratilor" pravoslavnici care dovedisera ca au tendinte si expansionite si anticrestinesti deopotriva. Prevazuse in felul lui prin ce avea sa treaca Rusia bolsevica si a vrut sa ne apere de ceea ce dealtfel s-a si intamplat mai tarziu. Daca nici aceasta n-o mai intelegem, atunci nu vad ce rost mai au alte comentarii.

Eu cred ca Antonescu a dus o lupta pe doua fronturi, lupta ce aproape fusese castigata cand s-a pus la cale executia lui. Numai ca miza a fost prea mare, chiar si pt. el. Totusi, un gand nu-mi da pace: ce-am fi pierdut daca am fi mers pana la capat cu nemtii? Dar asa ce-am castigat in afara de oprobiul lumii intregi? Asta ca sa nu mai pomenesc de datoria covarsitoare ce a trebuit platita lipitorilor comuniste de dincolo si de aici. ...si de tezaurul furat cu atata usurinta, pe mana noastra.

In alta ordine de idei, e destul de simplu sa vezi care a fost scopul tuturor evenimentelor ce au adus tara noastra in pragul deznadejdii si al unei morti economice fara precedent. Nimeni n-avea nevoie de o tara puternica in regiune, o tara care dealtfel dovedise intr-un timp relativ scurt ca poate sa fie fruntasa Europei, o tara care a avut moneda nationala atat de puternica incat concura cu alte monezi de schimb international. Cine a castigat acum? Clica oligarhica cocotata la putere si care slujeste interese straine de ale neamului nostru romanesc, clica ce ne-a bagat la datorii pe gat incat nu vor mai putea fi platite decat, poate, cu pretul vreunui alt Ceausescu ce va pune tara sa munceasca doar pt. straini- aluzie la faptul ca la revolutie Romania nu mai avea nici un leu datorie externa.

A fost Maresalul Antonescu un erou? Gura lumii zice ca da. Si stim noi vorba romaneasca: "gura lumii numai pamantul o astupa"! Asta se si preconizeaza, sa se astupe toate gurile "rele" cu praful timpului. Dar si arheologia a mai evoluat, nu putem sa nu vedem vestigiile trecute. Aceste vestigii pomenesc despre acte de caritate savarsite de regimul Antonescu, despre dreptate si adevar pretuite, despre comunicate precum "Va ordon sa treceti Prutul!", despre dragoste de neam si tara, despre lupta impotriva boierilor moderni, despre tradare si despre comunismul impus cu forta. Cine desconsidera toate acestea si face pe istoricul este vinovat de tradare atat fata de istoria in sine cat si fata de propria natie.

In incheiere mai zic ca Antonescu a fost un om manat de curaj si de ambitia de a castiga un meci la care n-au fost invitati nici occidentalii si nici rusii. Pretul pe care l-a platit a fost in mod sigur razbunarea unora care se simtisera lezati in perioada cat el a condus tara. Stiu ei bine cine sunt, ca doar ei s-au intronat primii si au facut cele mai grozave vanzari in spatele liniei frontului. Daca nici asta nu mai e adevarat, cand aceeasi istorie am auzit-o din zeci de guri de oameni ce au trait pe viu acele evenimente de dupa intoarcerea armelor la 23 august, atunci Dumnezeu si voi sa ma iertati. Insa nu pot sa cred ca grozaviile ce au avut loc (acte de barbarism si cruzime nejustificate, violuri cu sutele sau cu miile, deposedari de averi, impuscari fara judecata, injosirea si batjocorirea militarilor romani prin ruperea epoletilor si apoi obligarea de a-i inghiti, subterfugiile prin care posturile cheie ale noii guvernari erau obtinute...), dupa spusele acestora, sunt niste inventii.

P.S. Despre rege... S-a cam judecat singur. E de ajuns sa spunem ca nu s-a remarcat prin nimic bun in timpul cat a condus EL tara. Sa fie bucuros ca nu l-au sfasiat oamenii pana acum si ca poate savura o zi insorita pe meleagurile ce l-au adoptat.

So far, so good.
origini comune - de AlexM la: 31/08/2004 18:42:33
(la: Rolul lui Traian in formarea natiei romanesti .)
originea comuna este originea IndoEuropeana si nemergand mai in adancul timpului, dar venind catre timurile istoriei, originea comuna apare a fi intradevar originea tracica. O comparare a toponimiei vechii Europe din Dacia pana in Iberia surprinde prin nume asemanatoare si pana chiar si denumirile tribale sint surprinzator de apropiate in Spatiul Carpato-Iberic.
Exista un fond comun in limbile Romanice , un fond mult mai vechi decat fondul Latin, exista un fond Latin si exista superstraturile aferente fiecarei limbi romanice in parte, superstraturi care s-au adaugat in ultimii 2000 de ani.
Problema cum ca limba traca ar fi fost o limba absolut diferita de Latina ( justificata mai ales prin cuvinte comune româno-albaneze, dar neprezente in latina) este o falsa problema. Argumentul cum ca limba traca ar fi fost o limba satem, apropiata de Indo-Iraniana si nu de limbile Italice (triburile Italice emigrand in peninsula Vitelia (denumirea Italiei pe atunci) din spatiul Carpatic-Panonic) a fost argumentata numai pe marturia cum ca neamul "scit" al Agatârshilor s-a stabilit in Dacia si "s-a dacizat". Lasand la o parte faptul ca Agatarshii au fost asimilati in timp de masa de locuitori cu care locuiau, devenind daci dar avand denumirea de "agatarsi" asa cum si Bulgarii se numesc inca bulgari desi vorbesc o limba slava si nu una turceasca precum cea a vechilor bulgari, ei bine, lasand la o parte acest aspect, nici in ziua de astazi nu poate spune nimeni ce fel de limba era limba scita. Si asta pentru ca "scit" era o denumire geografica care spunea totul si nimic. Chiar daca exista diverse teorii si diverse curente, idei, concret nimeni nu poate spune daca limba scita era de natura indo-avestana ( aparent nu, cel putin Iranienii erau continuu in razboi cu scitii) sau de alta natura. Ma rog, undeva a trebuit sa se fixeze un punct zero pentru formarea unei limbi. Iar pentru romanisti, totul a fost cel mai simplu punand punctul 0 la Imperiul Roman ca punct de plecare pentru originea limbilor neolatine.

cu stima,

AlexM
#20717 (raspuns la: #20681) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cum sa ajungi la Biserica?... - de homeless la: 01/09/2004 16:04:05
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
Sarut mana, parinte!

Pentru ca m-am intors relativ de curind la Biserica si experienta mea poate fi folositoare si altora, doresc sa le adresez membrilor cafenelei citeva cuvinte, pe care poate aveti bunavointa sa le comentati si dumneavoastra. Va multumesc!


Am suferit si stiu ca sunt multi altii asemenea mie. M-am îndoit si stiu ca sunt multi altii educati în acelasi sens. M-am lacomit si stiu ca sunt multi altii robiti poftelor.

Daca nu ai avut norocul unor bunici care sa-ti calauzeasca primii pasi catre Biserica, daca parintilor tai le-a fost teama sa discute cu tine despre Dumnezeu, daca profesorii te-au îndrumat catre stiintele exacte, daca esti nascut între 1950 si 1970 si te declari ateu sau agnostic, înseamna ca aveam multe lucruri în comun.

Nu participi la liturghie, nu tii post, nu te spovedesti si nu te împartasesti. Apelezi la Biserica doar când o cere traditia, la botez, la nunta, la înmormântare, iar problema cheltuielilor este mai importanta decât semnificatia ritualului la care iei parte.

Crede-ma ca se poate si altfel!

Ca este mai bine altfel, trebuie sa descoperi singur, pas cu pas. Nu sunt preot, sunt doar un crestin ortodox, iar textul de fata nu este o predica, nici o calauza duhovniceasca, încerc doar sa le ofer celor din generatia mea, cu preocuparile mele, o simpla marturie spre a-i convinge sa încerce.

Si încerc sa o fac putin altfel pentru ca stiu cât am întârziat sa pornesc pe acest drum pentru ca nimeni nu-mi vorbea "pe limba mea". Unele carti publicate se adreseaza credinciosilor practicanti sau oamenilor simpli, care nu cauta nod în papura. O sa ai si tu acces la ele, dar textul lor, în aparenta arhaic si rudimentar, transmite un mesaj, extrem de valoros, doar dupa ce crezi cu adevarat. Alte carti se adreseaza elitei care are acces la semnificatiile dezbaterii teologice si nu sunt la fel de spumoase precum lucrarile de filozofie destructivista, aflate acum la moda. Noi, cei care putem tine piept unei dezbateri stiintifice, culturale, dar care ne simtim ridicoli sau stânjeniti în biserica, am fost uitati. Ori texte încifrate, ori texte plicticos de simple, pentru cei cu patru clase.

Dar, din proprie experienta, stiu ca nu încifrarea sau plictisitoarea simplitate au fost adevarata piedica, ci spaima ca nu stiu cum sa ma adresez preotului ca sa-i pun întrebarile care ma framânta si nici masura în care el este dispus sa-mi raspunda, ca si stânjeneala ca nici macar nu stiu când sa-mi fac cruce în timpul slujbei, deruta în fata rugaciunii pe care nu stiam sa o folosesc.

Iar atunci când mi-am luat inima în dinti - hotarât sa aflu adevarul, nu transformat peste noapte în credincios practicant - si i-am întrebat pe colegii si prietenii care facusera pasul, fie îndrumati înca din copilarie, fie sub îndrumarea unui duhovnic rabdator, m-am lovit de un soi de bigotism, am fost privit cu superioritate si am fost uluit sa descopar cum discuta la o bere despre canoanele pe care le-au primit de la duhovnicul la moda la care au apelat.

Totul era împotriva mea! Bunul simt îmi spunea ca toti erau fatarnici, prea era mare diferenta între ce auzisem despre credinta si ce vedeam la altii, cartile, pe care le folosisem de atâtea ori pentru a-mi dezvolta cunostintele si abilitatile într-un domeniu sau altul, nu ma conduceau spre adevar, la slujba îmi era rusine sa particip...

Acum pot sa-ti spun ca este simplu, mult mai simplu decât pare, ca este extraordinar, ca nu trebuie "sa rupi podelele bisericii" pentru a deveni peste noapte un bun credincios...



Poate ca nu este semnificativa, dar este o marturie sincera povestea mea, asa ca încep cu ea.

O operatie nefericita m-a tinut câteva luni în pat. Am recitit mai multe carti, dar am primit si un Acatistier, spunându-mi-se ca Acatistul Sfântului Pantelimon ma va ajuta... Neîncrezator si curios am deschis cartea, dar am descoperit ca nu stiu ce sa fac. Eram trimis la "obisnuitul început", dar nu era nici un capitol cu acest titlu. L-am întrebat pe cel de la care primisem Acatistierul si, dupa ce a facut ochii mari, "cum de nu stii macar atâta lucru?!", mi-a explicat unde era ascuns "obisnuitul început".

Pe masura ce ma însanatoseam, am trecut de la o lectura pe zi la una pe saptamâna si mi-am promis, cumva recunoscator, desi nu puteam cântari ajutorul primit, sa citesc Acatistul în ziua în care era pomenit Sfântul în calendar. Marturisesc ca am uitat, doar nu mai eram bolnav!

Reluând obiceiul parintilor de a petrece o parte din concediu calatorind în circuit pe la mânastirile din nordul Moldovei, am reprodus exact traseul si gesturile lor. Am facut sute de fotografii, am scris primul pomelnic sub îndrumarea unei maicute, am deranjat probabil multe slujbe si multi credinciosi intrând în biserici, am baut în fiecare seara asa, ca-n vacanta, oricum, nu pot sa spun ca a fost un pelerinaj, ci o simpla excursie. Ba chiar am trait si momente neplacute, am fost mustrat de o batrâna ca stau cu mâinile la spate în biserica, am fost sfatuit de un calugar sa-mi vad de drum când i-a fost evident ca nu vreau sa intru în biserica, sa ma rog, ci doar sa fac câteva poze.

Cu putin timp înainte sa moara, dupa o lunga suferinta, tatal meu, ateu si el, a acceptat sa se spovedeasca. Din pacate, nu am apucat sa vorbesc cu el despre experienta traita, iar sfiala cu care preotul a acceptat sa ne însoteasca la cimitir, în alta parohie, nu mi-a placut. O nunta într-o celebra zona rezidentiala în care am vazut cum preotul cel tânar se opreste, le face un semn smecheresc mirilor si raspunde la telefonul mobil, a fost înca un argument pentru mine ca nu sunt facut pentru credinta, desi stiam si eu povestea cu "sa faci ce spune preotul, nu ce face el".

Acumularea unor pacate, de care eram numai în parte constient, m-a transformat, am devenit rau, impulsiv. Am cautat placerea dincolo de morala si bunul simt. Cu cât îmi satisfaceam mai din plin trupul, cu atât sufletul îmi era mai greu. Ajunsesem sa ma rup de mine însumi. Realizam ca individul care se bucura de toate placerile vietii nu sunt eu, nu mai sunt eu. Pentru ca traiam fara nici o spaima, îmi spuneam ca pot sa mor în orice clipa, nu-mi mai pasa. Ardeam ca si cum viata mea nu mai însemna nimic.

Pentru ca nu-mi mai pasa nici de minciuna, minteam cu placere, pe mine si pe ceilalti. O astfel de minciuna mi-a produs, chiar si în nebunia în care traiam, o spaima care m-a nedumerit. Eram pregatit sa ma sinucid când, dintr-o întâmplare, am ajuns la un schit pierdut în munti.

Un singur frate avea grija de toate. Staretul era plecat, calugarii lipseau si ei, omul, aflat si el la început de drum, era singur. L-am salutat si l-am privit. Am realizat ca este un om fericit. Cu hainele lui ponosite, cu frigul din jur, fara curent electric, fara apa calda, facând lucruri atât de simple în aparenta, era fericit. Iar ochii îi erau inteligenti, stralucitori, nu era un amarât aciuiat la mânastire.

Am vrut sa stiu de ce. Am luat câteva carti ale parintelui Cleopa. Îl vazusem la Sihastria, ma impresionase ca persoana si era singurul autor despre care stiam ceva. Rasfoindu-i cartile, m-am emotionat. Mi-am adus aminte de ora petrecuta în fata chiliei, ascuns printre zecile de credinciosi, de placerea cu care-i ascultasem cuvintele care alcatuiau un discurs firesc, pornit din suflet.

Apoi am cazut iar.

De unde eram sigur ca nimic nu exista dincolo de imediata realitate materiala, câteva experiente traite în preajma celor cu "puteri paranormale" m-au convins ca exista dimensiuni la care nu am acces. Dar m-au trimis pe un drum gresit. Am citit tot felul de evanghelii apocrife si istorii "secrete" ale Bisericii, manuale pentru "sporirea puterilor paranormale", am acceptat prezenta si "tratamentul" unui maestru Reiki, încercând mereu sa gasesc o explicatie materialista pentru ceea ce simteam, o justificare mai aproape de science-fiction decât de credinta adevarata.

Dar, în ciuda cautarilor, mi se spunea ca sunt tot mai "negru".

Am renuntat la toate experientele si lecturile de acest fel si m-am întors la parintele Cleopa. Eram disperat. Am îngenuncheat în fata unei icoane, mi-am facut cu o neasteptata sinceritate semnul crucii si, cu ochii în lacrimi am rostit în gând: "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul!"

Si trei lucruri s-au întâmplat în aceeasi saptamâna. Am ajuns, ca din întâmplare, la moastele Sfântului Antonie cel Nou de la Iezer. Singur în biserica, m-am apropiat si am îngenuncheat lânga racla si o caldura cum nu mai simtisem m-a cuprins. Am fost uluit ca, fara sa-mi fi spus cineva, înainte de iesirea din biserica, m-am dus sa ma închin si sa sarut icoanele, lucru pe care-l vazusem la altii, dar pe care nu-l mai facusem niciodata. Apoi, la o alta mânastire, am ajuns, pentru prima data, la începutul liturghiei si, pentru ca eram înconjurat de credinciosi pe care nu doream sa-i stânjenesc, am îngenuncheat alaturi de ei, am ascultat pentru prima data slujba de la un capat la altul. Dupa slujba, marturisesc ca m-am grabit sa pornesc spre parcare ca sa fumez o tigara, dar glasul unui diacon ne-a adunat pe toti când a anuntat ca parintele va tine si o slujba de dezlegari. Nu stiam despre ce este vorba, dar am avut curajul sa intru iar, sa îngenunchez si sa-mi rostesc si eu numele atunci când a sosit momentul. Ajuns acasa, mi-am luat inima-n dinti si am acceptat sa-l însotesc pe un prieten la duhovnicul lui. Parintele, care a înteles imediat ce-i cu mine, nu m-a lasat sa-i sarut mâna, asa cum vazusem ca se face, gândindu-se, cu siguranta, ca o fac doar din politete, si mi-a strâns mâna barbateste, apoi m-a luat deoparte, mi-a spus ca nu-i totul pierdut, m-a pus sa ma gândesc la motivul pentru care traiam ceea ce traiam si m-a trimis sa ma spovedesc la parohul bisericii de care apartin.

Cum sa ma spovedesc, cum se face asa ceva? Mi-am luat o carticica, un îndrumator pentru spovedanie, am trecut peste toate orgoliile care-mi spuneau ca textul este scris pentru un om simplu, de la tara, si am aflat. Nu mai tinusem post dar, cum tocmai începea Postul Pastelui, am tinut post pentru prima data în viata mea. Si am descoperit pe raft o carte a Cuviosului Paisie Aghioritul, nu stiu nici azi de unde cumparata, pe care am citit-o în Post. Si am fost în fiecare duminica la liturghie. Iar predicile parca erau spuse pentru mine, pentru suferintele si îndoielile mele.

În ultima saptamâna am hotarât ca este momentul. Am intrat în biserica, dar eram singur si am fugit când l-am vazut pe parinte iesind din altar. A doua zi, dupa ce am citit rugaciunile din îndrumarul pentru spovedanie, am luat iar hârtia pe care-mi scrisesem cu atâta emotie pacatele, multe, si am intrat în biserica.

M-am spovedit pentru prima data în viata! Am plecat ametit, constient ca am facut cel mai important pas din viata mea.
pt AlexM - de desdemona la: 02/09/2004 13:59:23
(la: Cum se manipuleaza istoria in scoli: Herodot despre traci)
Eu nu l-am cunoscut personal pe C Daicoviciu (a murit inainte sa ma nasc eu) dar si C si H Daicoviciu au fost prieteni buni cu parintii mei. Nu stiu din experienta personala ce fel de oameni erau ei, dar din judecata parintilor mei (despre care nu am motive sa cred ca era distorsionata) am cel mai mare respect pentru persoana si munca lor. Pe de alta parte ai si tu dreptate, munca arheologilor e destructiva chiar si astazi pentru vestigiile investigate. Cu atat mai mult era in anii 70 si inainte. Prin experienta familiei cunosc multi arheologi, si foarte putini sapa cu atentia necesara pentru a inregistra toate detaliile. Desigur, daca spui drept, distrugerea acelui zid (si a altor parti din monumente) nu e justificata de nimic si apare ca o barbarie, insa in trecut cercetarea se facea mai la 'hei-rup'. Sa nu uitam ca din secolul 19 incoace arheologia s-a practicat in multe locuri din lume (fiind initial o moda si o cautare de comori) si 'pionierii' arheologiei au avut metode care acum se pot numi barbare.
Daca nu te superi, poti sa imi spui care sunt sursele celor relatate in comentariul anterior despre Sarmisegetuza ? Ai participat la expeditii, ai vizitat sit-ul ? Se gasesc astfel de materiale publicate pe internet, intr-o biblioteca ce ti-e accesibila, sau in colectia ta personala ? Eu am vizitat Sarmisegetuza doar o data, si ii cunosc personal pe unii cei ce au sapat acolo in ultimii 20 de ani. Unele parti din monumente au fost deranjate de 'braconieri arheologici' - exista mult mai multi din astia decat s-ar crede - altele probabil au fost victima unor decizii gresite luate de cercetatori. Lipsesc si banii pentru cercetare si conservare adecvata, si mijloacele, si uneori rabdarea si competenta. De exemplu, exista echipe romanesti care fac prospectari de electromagnetism si rezistivitate a solului in paralel cu sapaturile, si exista si cei care codifica tot materialul ceramic, litic si osteologic in baze de date si cunostinte, facand apoi analiza cu metode statistice si de Inteligenta Artificiala pe datele obtinute, dar sunt putini, aceste colective necesitand specialisti din diferite domenii si studii interdisciplinare. In facultate (la UBB Cluj), lucrarea de mea diploma avea ca tema tocmai astfel de metode.
Scuze ca m-am lungit, dar am intrat intr-un subiect cu care am avut contacte solide timp de 12 ani. In fundul inimii sunt inca un 'scormonitor de pamant'.

Desdemonovici
#20851 (raspuns la: #20734) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
apropo de plangareti - de desdemona la: 02/09/2004 15:27:13
(la: Plangaretii)
Care e culmea lamentarii ? Simularea sinuciderii! Odata ce decizi ca esti atat de nenorocit incat 'asa nu se mai poate', nimic de facut decat sa incerci o sinucidere (cu cat mai multi martori, si care nu are nici o sansa sa aibe succes)!

Azi dimineata veneam la servici cu tramvaiul, cand vad ca acesta se opreste intre doua statii, unde nu era nici macar semafor. Ce sa fie ? Culmea: o femeie tânara, asezata in iarba intre sinele de la tramvai, cu scopul declarat de a se sinucide. Era imposibil sa nu fie vazuta, era in plin soare si nici macar o tufa n-o ascundea privirii. Tramvaiul in care eram si eu s-a oprit la cativa metri de ea (oricum, merge incet in zona aceea), dar ea nu se dadea dusa de-acolo. Trecatorii incercau s-o convinga sa se traga la o parte, de vreme ce isi 'ratase' sinuciderea, dar ea nu si nu, urla din toata puterea 'lasati-ma in pace'. In cele din urma au ridicat-o un gardian de la primarie (ca era pe-aproape) si doi trecatori mai vanjosi, dar ea tot furioasa ca de ce n-au lasat-o sa moara.

Ma intrebam - oare ce-o fi in capul ei ? Daca chiar voia sa moara, se putea aseza pe linie intr-unul din locurile pe unde metroul-tramvai merge pe sub pamant, prin tunele. Acolo e intuneric, sunt curbe cu vizibilitate redusa, si viteza e mai mare. Nu mi se pare ca asa ar proceda un sinucigas cu simt practic. Mai degraba cred ca voia sa isi planga de mila in deplina justificare, argumentand ca 'am incercat chiar sa ma sinucid' = sunt intr-adevar nenorocita!. Si cu cat mai multa lume imi plange de mila, cu atat mai bine ! Dar instinctul ei de conservare a indemnat-o sa se puna intr-un loc unde aproape sigur va fi vazuta, si 'sinuciderea' va esua. Mi s-a parut mai degraba o comedie decat o tragedie.

De fapt cunosc si eu cateva persoane care se lamenteaza - cu sau fara justificare pentru altii. Problema cu acestia e ca - in momentul in care chiar sufera, nimeni nu-i mai crede. Cand nu-i mai suporti pe acestia, le-o zici clar, ca te-au obosit cu lamentarile lor. Eventual iti iei o 'vacanta' de la prezentza lor. Trebuie sa stie si ei ca rabdarea si toleranta au o limita, si uneori ajungi pana la ea daca le folosesti prea intens.

Daca descoperi tu insuti ca esti un 'plangaret' si iti displace asta (unora nu le displace sa se stie asa) trebuie sa iti schimbi un pic stilul de viata. Iesi in natura cand e soare, danseaza, cânta, gaseste-ti ceva sa te ocupe (de exemplu fa menajul sau calca), fa sport, mananca un ardei iute, uita-te la comedii si gandeste-te la lucruri care iti creeaza senzatii pozitive. Fa un foc si aseaza-te langa el, privindu-l, gandeste-te la alti oameni care au trecut prin incercari mai mari si au invins. Cel mai sigur insa e râsul, gaseste pe cineva care te face sa râzi.

Desdemonovici
Nici nu stiti ce placere imi - de mya la: 07/09/2004 21:16:11
(la: Osetia de Nord - Ostatici in prima zi de scoala)
Nici nu stiti ce placere imi face sa-i las intre ei pe cei care considera ca uciderea pruncilor e o crima...hm... justificabila (?!?!). E trist sa-i vezi pe cate unii cat de orbiti sunt de propriile convingeri. Bineinteles ca asta se poate spune si despre mine, mie imi este insa imposibil sa justific nejustificabilul (pentru cei care nu au inteles - crimele impotriva copiilor).



mya (fara draga) - de Belle la: 07/09/2004 22:09:10
(la: Osetia de Nord - Ostatici in prima zi de scoala)
n-am citit articolul dar m-ai facut sa recitesc ce-au scris SB, Paianjenul si Florin si tot nu vad unde macar unul din ei "considera uciderea pruncilor o crima...hm... justificabila"

spui mai devreme ca: "Nu va mai obositi sa-mi scrieti ca tot nebuni ramaneti. Cineva care desconsidera moartea a 150 de copii nevinovati prin scuze de genul "las' ca merita rusii asta" este un tip asocial care trebuie tratat psihic." ... am impresia ca ai inceput sa bati campii, niciunul din cei trei nu a afirmat asa ceva.

oricum..... sincer, nu stiu cum iti permiti sa numesti pe cineva total necunoscut "nebun". nici daca i-ai cunoaste personal nu cred ca ai avea acest drept, si in nici un caz in public.

de altfel nu e prima data cand constat ca esti foarte obraznica si deci nu ma mir, dar zau ca nu-ti sta bine....
#21260 (raspuns la: #21252) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt. mya & Pasagerul - de Paianjenul la: 08/09/2004 07:39:30
(la: Osetia de Nord - Ostatici in prima zi de scoala)
"n-am citit articolul dar m-ai facut sa recitesc ce-au scris SB, Paianjenul si Florin si tot nu vad unde macar unul din ei 'considera uciderea pruncilor o crima...hm... justificabila'."

- Saved by a... Belle!....

Thanks Belle!...
#21311 (raspuns la: #21260) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
O explicatie a terorismului s - de mya la: 09/09/2004 21:21:37
(la: Osetia de Nord - Ostatici in prima zi de scoala)
O explicatie a terorismului sau a proceselor de gandire ale unui terorist nu cred ca poate fi vreodata completa.

Pentru sociologi, o explicatie a terorismului ar putea fi data de degradarea societatilor islamice din cauza lipsei de progres material. Un istoric ar putea argumenta ca mostenirea coloniala este vinovata iar un psiholog ar putea gasi vinovata societatea represiva si eminamente patriarhala din unele tari islamice. Cercetarile medicale in domeniul creierului afirma ca la cei asociali, criminali se constata pur si simplu modificari, sau mai bine zis, lipsuri anatomice in compozitia creierului. Fara indoiala ca toate astea sunt corecte, dar nu as putea spune ca raspunde tuturor intrebarilor mele la adresa absurditatii actului terorist.

Terorismul este un act imoral, criminal si abject, indiferent de justificarea pe care teroristul o da actului sau. Nu cred ca exista o explicatie logica a unui act complet impotriva logicii, sau mai bine zis, nu cred ca stiinta, psihoanaliza, sociologia pot oferi deocamdata un raspuns multumitor.

Nu pot decat sa ma repet - terorismul este un act inuman, criminal care trebuie condamnat de orice persoana care tine la demnitatea sa si la standardele sociale si morale ale societatii.
"- Oare?" Sigur. Daca esti - de Daniel Racovitan la: 11/09/2004 13:50:38
(la: Osetia de Nord - Ostatici in prima zi de scoala)
"- Oare?"

Sigur. Daca esti cu copilul in parc ai dreptul sa te aperi si sa neutralizezi agresorul, dar nu ai dreptul sa te distrezi taindu-i urechile individului ranit si nici sa ii scoti ochii cand are mainele legate la spate, in timp ce ii spui copilului sa aprecieze scena.

Nu domnule, atrocitatile nu vor fi niciodata justificate. Atrocitatile sunt semn de inapoiere barbara, semn de abrutizare la limita animalismului.

PS: cred ca notiunea de "atrocitate" nu va este perfect clara.


___________________________________________________
"nobody is perfect; I'm nobody"
#21781 (raspuns la: #21778) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Daca statul A este atacat, de catre statul B,..."Paianjenul, - de DESTIN la: 11/09/2004 20:01:30
(la: Osetia de Nord - Ostatici in prima zi de scoala)

"- Oare?

Daca statul A este atacat, de catre statul B, care este de citeva ori mai puternic din punct de vedere militar, iar statul A stie ca nu are nici o sansa sa se apere - conformindu-se acelor reguli numite "conventii internationale (in vigoare)" - ce va face: va renunta la suveranitatea sa... sau va recurge la orice mijloace - in "vigoare" sau nu - pentru a-l pune la punct pe agresor?"

Cum "explici" tu...folosind doar "logica"pe "hartie"...si aceasta schiopatand...ar trebuii sa ne intoarcem la "Comuna Primitiva"...

Terorismul ca forma de manifestare,nu poate avea nici o justificare in nici o situatie...

Sa nu uiti ...terorismul international este un mare pericol pentru insasi existenta noastra ca semeni pe aceasta planeta,atac direct la valori ale umanitatii.

"Daca eu ma aflu cu sotia si copilul intr-un parc, si sintem atacati de o gasca de golani, carora stiu din capul locului ca n-am sa le pot veni de hac doar cu pumnii, dar am un pistol incarcat la mine... ce am sa fac: voi sta pe ginduri cumpanind daca e legal sau ilegal sa fac uz de el? No way! Il insfac si fara ezitare ii curat pe toti trei. Daca doua zile mai tirziu, rudeniile si prietenii lor bocesc in jurul cosciugelor lor, bad luck... a fost alegerea lor! Mai bine ei in cosciuge decit sotia mea violata iar eu stilcit in bataie!..."

Acest al doilea exemplu al tau nu are nimic comun cu actele teroriste...intr-un stat de drept apar si asemenea situatii insa sunt ca de alt fel si alte si alte situatii,exceptii...(in parc unde?nu ai specificat zona...)

Rationamentul tau este particular gandesc...

Cu bine,

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

#21794 (raspuns la: #21778) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
potopul Mureshe:-) - de AlexM la: 12/09/2004 01:23:21
(la: Preoti homosexuali?)
nu stiu cine este acest Zecharia, dar voi cu chestiunile voastra m-ati facut sa-mi bag capul iar in vechiul testament. Frankly, sangeros rau frate. Unde mi se creeaza senzatia ca acel Dumnezeu de acolo nu era decat un fel de OberGuru care avea de fapt un plan de a conduce un anumit popor. Nu pe toate , ci numa unu pentru ca multe alte popoare sint considerate ca fiind "dushmani". Ce apare interesant este aspectul de "homeless", de oameni pribegi fara de pamant, mereu in cautare de loc unde sa se asheze mereu considerandu-se "straini" chiar si atunci cand s-au ashezat undeva.Imi aduce aminte de marea migratie ariana si de cultura kurganelor, de sciti si sarmatii de mai tarziu, de migratia germana , de migratia slava, de cea turko-ugrica, aparent o multime de migratii .Aparent printre aceste migratii de popoare si aici avem de a face cu o migratie desi nu este numita asa poate pentru ca oamenii pe vremea aceea nici nu considerau ca migreaza, dar deplasarea din loc in loc cu cirezile era considerat modul normal de viata. Cert este ca avem de a face cu un popor nomad si nu cu un popor stabilit undeva.Ma rog.. sii acest Dumnezeu actioneaza de fapt mai mereu pentru a netezi acestui popor ( hai sa-i zicem familie ) oarecum drumul spre pamantul fagaduit. Ce e interesant pentru mine ca studios al vremurilor de demult, este modul in care rasplateste Dumnezeu. Modul sau de a vorbi este acela vechi, tare vechi, unde el intradevar vorbeste pentru valorile de acu hãt, hãt..mii de ani. "sa-ti tin neamul, sa- nu tsi se stinga stirpea, sa itsi inmultsesc familia cata frunza si iarba, sa te fac bogat, sa ai de toate, s a m d, s a m d.
Aparent , chestiunea rasiala si familiala nu e chiar asa de negru vazuta. Abraham (fostul Avram) avea de nevasta pe soara lui Vitrega Sarai fosta Sara) cu care era frate de tata, Fetel lui Lot au facut cate un copil cu el ( io nu pot sa am orgasm in somn si matol, dar la Lot a fost posibil, vina cazand pe fete si pe .. vin). Copii Moabid (parca) (De_
La_Tatãl) si celelat care insemna parca "Apropiat, ruda" si din ei se va naste un alt popor. Ce e ciudat.. prima data la Egipteni fiind, aceasta familie nu a stat in scalvie, dar a dus-o bine pentru ca Avram a zis ca nevasta-sa e de fapt sor-sa. Faraonul care i-a pus-o lu Sara, s-a comportat cu restul familiei frumos. Nu e prea clar de ce s-a suparat Dumnezeu dar ma rog, a trimes alea 7 necazuri peste el si asa a aflat faraonul ca de fapt se incurcase cu o femeie "maritata" si uite justificarea celor 7 necazuri... hmmm.. cred ca o sa fac o pauza. A inceput sa ma fascineze povestea si se merita citita in liniste. Promite sa sune tare interesant mai ales ca , daca ne gandim la Turnul Babel, fraza lui Dumnezeu tradeaza ingrijorarea ce l-a cuprins cand zice "Opa, iote-te la oamenii astia. Acum ca sint uniti, cand vor sa faca ceva or sa o poata face. Ia sa le incurc io limbile ca sa nu se mai intseleaga unu cu altul..." Curios, curios, curios. Asa, tam nesam.
Cert este ca VT aduce foarte mult prin povestile sale cu povestile intalnite in manuscrisile apocrife si de exemplu in acele documente de la Marea Moarta unde crestinii nu apar deloc ca nishte "miei" blanzi si care se lasa jupuiti ci oameni care puneau mana pe sabie pentru asi sustine interesele. Ceea ce s-a si intamplat de fapt pana aproape de zilele noastre.

Mersi tuturor pentru trezirea interesului cu acest subiect. Trec la cetit:-))

AlexM
#21842 (raspuns la: #21763) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
poate va avea destui clienti - de Simeon Dascalul la: 15/09/2004 11:26:04
(la: Prima alimentara de lux din Romania)

Daca nu va avea clienti nu va fi din cauza preturilor. N-am intalnit vreun bogat care sa incerce sa-si mascheze cat de cat situatia baneasca, pe orice cai va fi ajuns la ea. Li se rupe lor de aia ce abia termina luna. La urma urmei singura justificare a existentei amaratilor alora e ca muncesc pentru oamenii inteligenti care stiu sa se descurce sa faca destui bani de foie gras.

Dar e destul de probabil ca o parte serioasa din cei ce formeaza elita noastra financiara sa nu aiba habar nici cum se pronunta "terrine", dar'mite sa stie ce-i aia si sa fie tentati sa cumpere.

Cred ca va avea destui cumparatori chiar din cauza preturilor. Daca se va impune ideea ca-i de bon-ton sa-ti faci cumparaturile acolo va avea o afluenta serioasa, chiar daca ar inlocui caprioarele din pateuri cu maidanezi. Dar ca sa atraga genul asta de clientela at trebui sa aiba un interior mai impresionant.
pai da, cred ca e lux - de Simeon Dascalul la: 16/09/2004 10:13:09
(la: Prima alimentara de lux din Romania)

Nu prea vad diferenta intre lux si delicatese.

Si niciodata cei care isi tarasc existenta de la un salariu la altul n-o sa considere justificate averile celor ce cumpara somon si fois gras, desi acestia din urma le cred foarte meritate dupa sfintele legi ale economiei de piata.

La urma urmei, cu mult timp inaintea alimentarei asteia, cu mult timp inainte de comunisti, cu mult timp inainte sa existam ca popor, Platon scria ca in orice oras, oricat de mic ar fi, exista doua orase dusmane: cel al bogatilor si cel al saracilor care se urasc reciproc.

Nu cred ca ar trebui incriminata biata alimentara, mai ales ca in capitala abunda exemple mult mai insultatoare de exhibare a banilor: magazine de lux, cartiere exclusiviste, masini scumpe, etc.

Dar tot nu cred ca o repartizare asa de disproportionata a veniturilor: cei mai multi sunt la limita subzistentei si altii, merituosii de ei, se rasfata cu somon si trufe va duce la stabilitate sociala pe termen lung.

Invidia, bat-o vina.
#22469 (raspuns la: #22435) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Intrebari ce isi cauta un raspuns...pentru Ingrid, - de DESTIN la: 19/09/2004 20:06:00
(la: Retorice)

Tarziu am vazut acest comentariu,insa mai bine mai tarziu cum zice proverbul...decat niciodata.

La sfarsitul comentariului tau aduci intrebari de o deosebita "sensibilitate" si actualitate (din pacate) sunt acte teroriste ce nu isi gasesc justificarea sub nici o forma.

Acte teroriste de o cruzime de nedescris,pentru ei (teroristii)nu exista sentimente ,logica,realism si cu atat mai mult le lipseste dragostea de semeni inlocuita cu un fanatism descreierat.

Cu bine,



Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.




Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...