comentarii

kierkegaard


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Don, inca nu m-am decis - de TeodoraPA la: 18/05/2005 11:17:13
(la: cand veti fi mari cine ati vrea sa fiti?)
Ma tot gandesc la cine, cine as fi vrut sa fiu. Cred ca am o problema de memeorie!
Na, in fine... Am fost toata viata mea fascinata de scriitori. Citesc cu mare placere biografiile, jurnalele, romanele autobiografice, chiar eseurile, ca si alea vorbesc despre om si personalitatea lui. Mi-am dorit candva sa fiu scriitoare si eu. Alte ori mi-am dorit sa fiu sotia, iubita lui Goethe, a lui Dostoievski sau a lui Kierkegaard. Candva imi doream sa fiu Scarlet O'hara (la varsta frageda), apoi Virginia Woolf, ma rog. Fiecare carte pe care am citit-o m-a fascinat si mi-am dorit ceva din viata scriitorului, a eroului sau eroinei. Cartile sunt taramul viselor mele...
Cand am mai crescut si eu si am inceput sa-i citesc pe sud-americani, pe Camus, Kafka si altii, nu mi-am mai dorit nimic legat de domeniul acesta. Doar sa citesc si atat. Visele s-au mutat in realitate, adica sa visez la lucruri realizabile, palpabile, de viata normala de om, si nu sa imi schimb viata.
La unmoment dat era un serial la TV cu o tipa asisten social, femeie in varsta, care lucra cu copii abandonati si abuzati. Atunci imi doream sa ajung ca si ea la o anumita varsta. Sa schimb bussiness-ul cu asa ceva.
________________________________________
Take heed when you think you stand, lest you fall.
#49657 (raspuns la: #49525) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Nu prea - de TeodoraPA la: 20/06/2005 17:33:26
(la: Ce/Cine si Cum este Dumnezeu?)
potrivit probabil raspunsul meu, mai ales ca sunt tare obosita si nu ma explic prea bine, dar iata-l..

Nu-l vad nici batranel, nici tinerel, dar il vad ca pe o fiinta fara chip. Il vad bun, bland, iubitor, cu o grija parentala fata de noi, uneori mai aspru, alteori mai cald... Cred ca am intalnit persoane care emanau putin a Dumnezeu, si am simtit un dram din dragostea lui ca sa pot sa-mi imaginez ca el e mult mult mai mare decat ce am simtit si am cunoscut eu.
Nu stiu sigur ca exista, adica ba stiu, dar n-am dovezi... Aleg sa cred asta pt ca altfel mi-as putea trage un glont in cap, ca n-as avea nici un rost pe lumea asta si mi-ar fi ingrozitor de frica. Dovada ce o am pt mine e ceea ce am simtit... Cred ca am simtit o bucatica din el candva, sau mai bine zis simt cateodata. Apoi mai sunt oamenii falnici gen Dostoievski, Kierkegaard, Steinhardt, Galileo Galilei, Pitagora, etc., care au crezut si au vorbit despre el si eu ma gandeam - n-or fi fost ei oameni prosti, sigur e ceva acolo...
Si cu suferinta in lume e alta mancare de peste. E mana omului acolo, caruia Dumnezeu cred ca i-a dat libertate si liber arbitru si altceva nu mai stiu... Exista multe intrebari fara raspunsuri pe lumea asta.
Eu fara sa fiu dogmatica sau religioasa, nici macar ortodoxa practicanta, cred si incerc sa ma raportez la Dumnezeu, si incerc din cand in cand sa caut raspunsuri in Biblie.
_________________________________________
Take heed when you think you stand, lest you fall.
francmasoneria si realitatea - de condor la: 23/08/2005 05:30:25
(la: Gregorian Bivolaru - MISA, guru şi servicii secrete)
VIII. UNUL CARE CREDE CA PAPA IOAN PAUL II E
VINOVAT


Vatican II a dat o lovitura mortala catolicismului, si Papa Ioan Paul II a parut ca oscileaza între slujirea puterilor oculte pe linia Vatican II si încercari de revenire la crestinismul traditional. Abatele Daniel Le Roux analizeaza aceasta aparenta în cartea sa Pierre M'Aimes-Tu? (Fideliter, Vernet, 1988; traducere engleza Instauratio Press, Yarra Junction, Australia, 1989, 1990).

De când si-a început studiile teologice, Karol Wojtyla, cel care urma sa devina Papa Ioan Paul II în 1978, a fost influentat de filozofia lui Husserl, Kierkegaard, Hans Urs von Balthasar, Scheler, Rudolf Steiner, si de personalitatea papei Paul VI. Monsignorul Wojtyla era cunoscut ca un cardinal "progresist", "mai progresist decât compatriotul sau, Cardinalul Wyszynski", chiar "înfrânat de presenta Cardinalului Wyszynski", scrie ziarul Le Matin la 17 Octombrie 1978 cu uimitoare veracitate; si tot cu uimitoare candoare, ziarul The Times scrie în aceeasi zi ca "au facut cardinalii poate o alegere buna, dar pe de alta parte si-au asumat riscul de a da frâu liber fortelor umanismului în politica si'n religie, pe care nu le vor mai putea controla." Ziarul Le Monde remarca faptul ca noul papa "este mai degraba existentialist decât tomist", ca "se opune celor care vor sa condamne cu severitate ateismul", si ca, desi în public se arata în dezacord cu comunismul si totdeauna a aparat drepturile omului, "nu este anti-comunist în adâncul fiintei lui" (Le Roux, pp. 4-5).

"Trebuie sa studiem ateismul cu ajutorul sociologiei si psihologiei, nu ca o negare a lui Dumnezeu, ci mai degraba ca o stare a constiintei persoanei umane," scria viitorul Papa Ioan Paul II în 1965. De acum încolo nu credinta în Isus Hristos este preocuparea bisericii fondate de El ci unanimitatea diverselor populatii ale globului: "Scopul Papei Ioan XXIII a fost în primul rând unitatea crestinilor; ... ce-i uneste pe crestini e mai puternic decât ce-i desparte. Dorul de unitate a crestinilor merge mâna'n mâna cu dorinta de unitate a întregii rase omenesti. ... Aceasta premisa arata atitudinea bisericii fata de celelalte religii, care este baza recunoasterii valorilor care sunt spirituale, umane si crestine în acelasi timp, extinse la astfel de religii ca islamul, budismul, hinduismul ... Biserica doreste sa initieze un dialog cu reprezentantii acestor religii. Aici iudaismul ocupa un loc special. Conceptul declaratiei viitoare va vorbi raspicat despre unitatea spirituala dintre crestini si evrei.. Biserica se ocupa de dialogul cu necredinciosi care sunt de importanta capitala în zilele noastre, când pentru prima data în istorie, necredinta si ateismul apar ca fenomene de masa. ... Biserica întelege ca tendinta spre eliberarea omului si iesirea lui de sub orice alienare, manifestata sub forma ateismului, este poate un fel de a-l cauta pe Dumnezeu. ... E necesar sa scoatem crestinismul din forma sa europeana. Popoare cu culturi antice întâmpina piedici în fata crestinismului care se explica prin psihologia lor: li se prezinta formule europene! Vedem ca sunt necesare africanizarea, indianizarea, japonizarea si asa mai departe" (consemnat de Parintele Malinski în cartea Mon Ami, Karol Wojtyla, apud Le Roux, pp. 6-7).

Papa Ioan Paul II se declara fidel conceptelor care au guvernat Cel de-al Doilea Consiliu de la Vatican, numit pe scurt Vatican II: libertatea religioasa, colegialitatea, si ecumenismul. Cu mult înainte de a ocupa Sfântul Scaun, Papa nostru planuia sa renunte la crestinism si sa accepte ateismul, voodoo-ul african, cultul spiritelor celor morti, de dragul ecumenismului. De dragul libertatii religioase, Vaticanul a fost cel care a cerut statului italian sa revizuiasca Concordat-ul si sa transforme Italia dintr'o tara catolica într'una atee; la 19 Februarie 1984, papa a salutat acest eveniment din balconul catedralei Sf. Petru din Roma. Noua formula de conducere a bisericii este colegialitatea, adica descentralizarea si participarea laicilor la hotarârile doctrinale. Adica laicizarea. Formula aceasta tripartita, libertatea religioasa, colegialismul si ecumenismul, seamana cu trilogia masonica a libertatii, egalitatii si fraternitatii care a dominat revolutia franceza (Le Roux, pp. 9-11).

Dintre predecesori, Papa Ioan Paul II îi admira doar pe Ioan XXIII si Paul VI, caci doar acestia, explica el, s'au înhamat la opera de "reformare" a bisericii catolice. "Paul VI a fost papa umanismului, papa drepturilor omului", spune Ioan Paul II. Inainte de a fi ales papa, Ioan XXIII fusese observator permanent la UNESCO, si la 11 Aprilie 1963 lauda Organizatia Natiunilor Unite si declaratia drepturilor omului - al carei scop nu este sa asigure individului drepturi în Noua Ordine Mondiala ci sa-i dea iluzia ca le are si sa-l înrobeasca în socialismul universal, "eliberându-l" de nationalism, de crestinism, si de individualism. Papa Paul VI cânta laudele omului si bunatatii lui originare: "Avem încredere în om; credem în aceasta adânca bunatate din fiecare inima..." , negând doctrina pacatului originar si a salvarii prin Isus Hristos. La mai putin de un an dupa ce a devenit papa, Ioan Paul II ridica si el osanale Organizatiei Natiunilor Unite, de care, zice el, "Papii Ioan XXIII si Paul VI s'au apropiat cu încredere. ... Viziunea umanista pe care-ati proclamat-o în lume este si a noastra" (Le Roux, pp. 11-19).

Papa Leo XIII aratase sorgintea masonica a doctrinei ca "toate religiile sunt la fel de bune," si ca nu e nici o diferenta între crestinul care-l iubeste pe Dumnezeu si pe aproapele sau ca pe sine însusi, si satanistul care tortureaza si ucide copii si oameni nevinovati în cinstea demonilor carora li se închina. Rezultatul imediat al afilierii Bisericii Catolice la conceptul libertatii religioase au fost noile concordate prin care s'a realizat "separarea statului de biserica" si eliminarea "religiei de stat". Concordatele cu Columbia din 1972, cu cantonul Valais din Elvetia din 1974, cu Portugalia din 1975, cu Spania din 1976, cu Peru din 1986, si cu Italia din 1984 au fost realizate la cererea Vaticanului , nu a statelor respective; deci, Vaticanul a initiat pagânizarea lumii. Dupa semnarea noului concordat cu Italia, Papa a tinut un discurs prin transparenta caruia, dincolo de frazele frumoase si expresiile vagi si sentimentale, se zareste planul diabolic al Noii Ordini Mondiale. Libertatea religioasa este lozinca prin care masoneria a cautat sa distruga crestinismul dupa izbânda ei din 1789 în Franta, pe care Papa Ioan Paul II nu o deplânge ci o aproba, însirând: "Recunoasterea si garantia drepturilor inviolabile ale omului, ca individ si în grupuri sociale în care se poate dezvolta si-si poate extinde personalitatea; datorii ferme de solidaritate politica, economica si sociala; demnitatea si egalitatea tuturor cetatenilor fara discriminare în fata legii; respingerea razboiului ca instrument de atac al libertatii altor popoare; colaborare internationala." Cuvinte frumoase, la fel cu cele folosite de regimurile totalitare comuniste. Dupa câteva luni, la ratificarea concordatului cu Italia, papa a vorbit despre "ideea libera a pluralismului în relatii" si despre "profunda unitate de idei si sentimente." Celor care s'ar putea lasa sedusi de aceste cuvinte frumoase, le reamintim ca ele au fost alese cu grija în culise în cadrul unor colaborari ca de exemplu cea care a avut loc când Cardinalul Bea a vizitat loja masonica exclusiv iudaica B'nai B'rith; aceasta loja ceruse sa se promulge libertatea religioasa, promitând în schimb sa permita decurgerea consiliului Vatican II fara scandal (pp. 20-29).

Colegialitatea este un cuvânt care a aparut în vocabularul Vaticanului în 1959 cu un sens imprecis. In practica, colegialitatea îi ia papei autoritatea si o confera adunarii episcopilor, care cârmuiesc nava bisericii dupa model sovietic: adica hotarârile sunt luate dinainte de catre o retea organizatorica secreta care lucreaza din culise, unor participanti li se traseaza sarcina de a face propuneri, iar adunarea le voteaza dar rezultatul votului e cunoscut dinainte de votare. Ideea nu este noua; cu 140 de ani în urma, Bolgeni, un iezuit italian, facuse aceeasi propunere. "Totul s'a facut într'o maniera 'stranie' si misterioasa," scrie Parintele Schillebeekcx, teologul episcopilor olandezi (p. 32). Sunt deci doua surse de putere, una a papei, cealalta a episcopilor. Primele fructe ale colegialitatii sunt eliminarea celibatului preotilor, admiterea femeilor ca preoti, si admiterea celor divortati si recasatoriti. Apoi, publicarea de doctrine si catechisme la initiative locale, ca de exemplu catechismul Pierres Vivantes , care nu afirma creatiunea, considera ca înaltarea la cer a lui Hristos e doar o metafora, si zice ca doctrina despre Fecioara Maria nu e autentica. Când papa le-a cerut preotilor care fac pe ministrii în guvernul "revolutionar" al Nicaraguai sa nu participe în acel guvern, acestia au refuzat si au declarat ca este mai important pentru ei sa se întâlneasca cu conducatorii lumii a treia decât cu papa.

A remarcat Papa Ioan Paul II situatia precara în care s'a lasat sa cada? Inca înaintea lui, Papa Paul VI a deplâns roadele politicii pe care a sprijinit-o, iar Papa Ioan Paul II scria în 1981: "Trebuie sa admitem cu realism si cu mila ca multi crestini sunt pierduti, confuzi, perplecsi, si lipsiti de speranta; primesc idei contradictorii despre adevarul revelat si învatatura traditionala, se propaga erezii în domeniul moral si dogmatic, creându-se îndoieli, confuzii, revolte; pâna si liturghia a fost manipulata ... Crestinii sunt dusi în ispita de ateism, agnosticism, si de un iluminism vag moral ..." (Le Roux, pp. 30-39).
Din cauza ca textul e lung iata adresa:
http://miscarea.com/Catolica.htm
cine are rabdare va citi.



#67172 (raspuns la: #49955) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
carti ce ne-au marcat existenta - de cristian miron la: 11/02/2006 11:44:16
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
...nu aveam mai mult de 9 ani( eram printr-a treia ) cind tatal meu,instalator de meserie, a venit acasa cu citeva pachete de carti, nu noi, primite drept plata pentru reparatia unei instalatii termice la casa unui evreu( era perioada cind acestia plecau din tara,caz in care se afla si cel mentionat); eram pe-atunci o pramatie de 'copchil' care nu stia decit pozne, primeam 'corectii' destul de des atit acasa cit si la scoala,unde eram departe de a fi in gratiile invatatoarei.
Acele carti, primite la inceputul vacantei de vara, mi-au trezit imediat interesul si asa am inceput sa citesc primele carti din viata mea : despre Pinocchio, despre planete si univers, despre avioane sau rachete,despre inventii si despre stiinta. Intorceam paginile cu multa nerabdare,stiind ca voi descoperi cite ceva in fiecare...Imi aduc si-acum aminte acele carti,uzate,care m-au schimbat total,fiind,pina astazi, cel mai frumos cadou primit ,singurul care m-a schimbat...
Am devenit,de-atunci sint aproape 30 de ani, un cititor inveteratsi ajunsesem sa merg de cel putin doua ori pe saptamina la biblioteca judeteana,de unde ma intorceam cu cite un teanc de carti.Am devenit si un ambitios la scoala( in clasa a IV- a am terminat primul !, desi in primele trei fusesem printre ultimii din clasa)
Poate ca suna putin patetic, dar pentru mine acele carti primite, (altele nu mai aveam prin casa) au reprezentat un moment de cotitura...

Frumos titlu"carti ce ne-au marcat existenta" si am citit,de la acea intimplare, multe carti care m-au influentat sau care mi-au spus ceva( oscar wilde,cehov,kierkegaard,pappini,etc) dar nici una nu justifica titlul asa cum il justifica primele carti primite cadou
pentru ondine - de casandra_radu la: 07/08/2006 11:26:12
(la: Motive de despartire - Legea morala si dreptul de a iubi)
Stiu eu de ce nu m-am casatorit :)
Sunt cu persoana pe care o iubesc. Daca nu iubesc pe nimeni, sunt singura.
Nu se pune problema intre a alege casnicia sau iubirea vietii. Cand iubesti pe cineva si depinde de tine sa fii cu acea persoana, cu ea esti.
Daca nu, iti creezi o dilema, ca vai vezi Domane m-am indragostit, “dar cum sa dau cu piciorul casniciei, cum sa imi ranesc partenerul..” care de altfel o fi foarte “fericit” cand de fapt nu e iubit. Deseori in asemenea “indecizii” in numele iubirii, cel care e casatorit dar totusi indragostit alege calea cea mai jalnica, a unei relatii paralele. Asa, ca sa aiba si capra si varza...care iubire?!
Dimela nu exista cand iubesti. Esti cu persoana iubita. Ca e sotul/sotia sau ca este altcineva. Si esti doar cu acea persoana, nu mergi in paralel, nu minti si nu te minti.
Cand renunti, niciodata nu renunti la iubirea vietii. Nu se poate renunta la asa ceva decat daca nu a fost iubire. Mai exact in asemenea situatii, nu e vorba ca renunti, e vorba ca alegi altceva – alegi sa fii cu cel cu care te-ai casatorit. Si alegi asta din diverse motive – siguranta, confort, obisnuita, frica de schimbare, bani sau alte avantaje. Fiecare are motivele sale personale. Dar sa sustina ca au renuntat la iubirea vietii lor mi se pare chiar o prostie. Dar ce sa faci, e greu sa fii sincer si cu tine insuti, darmite cu altul.
Daca ramai cu sotul/sotia, iubind o alta persoana, ce bine ii faci? Se spune, cinic ca ceea ce un om nu stie nu ii poate face rau. Poate ca si acea fiinta are dreptul de a fi iubita, iar tu stai langa ea, o amagesti cu falsa ta iubire si mai rau, poate mai ai si o relatie extraconjugala. Ce viata ti-ai construit, ca inima ta bate pentru altcineva? Lucrurile sunt mereu schimbatoare. Poate la inceput ai iubit persoana cu care te-ai casatorit, dar iubirea a trecut, a ramas atasamentul. Da, exista un aorecare confort. Dar nu este multumire, nu este iubire. Si e firesc sa-ti doresti iubire, asa ca vei cauta in alta parte ceea ce nu ai...si intr-o buna zi te indragostesti de altcineva.

Sa vedem ipotezele propuse – daca ma indragostesc de un barbat casatorit., Nu reprim nimic, nu am de ce. Insa depinde de el ce va hotara, daca ma iubeste si alege iubirea sau ramane cu sotia, alegand cunoscutul, confortul, siguranta. Chiar daca altii ar suferi – in acest caz sotia – pana la urma adevarul este adevar si mai bine il infruntam decat sa traim in minciuna. In nici un caz nu accept sa ma iubesc clandestin. Aceasta nu face decat sa sporeasca sirul mincinilor si al prefacatoriei. Sa stiu ca el isi ia gentuta de antrenament si ii spune suav celei de acasa: draga mea, ma duc la antrenament, vin mai tarziu. Si apoi vine la mine si-mi declara iubire si...restul. Mai bine ne vedem fiecare de ale noastre. In acest caz baratul are o pasiune, isi doreste o aventura. Daca nu ma iubeste, asta e, imi ramane doar sa accept realitatea si sa imi vad de viata mea.
A doua ipoteza – in ce ma priveste, partenerul meu nu ar ajunge sa traiasca iubirea vietii lui, fiind in acelasi timp cu mine. Daca simt ca lucrurile nu merg, il provoc la o conservatie sincera in care sa ne spunem totul, oricat de dureros ar fi. Daca as afla asa ceva, trecand peste durerea pe care as simti-o, i-as spune ca daca o iubeste pe ea, cu ea trebuie sa fie, nu cu mine. Si chiar daca este indecis, eu mi-as face bagajele si as pleca. Ce rost are sa stau cu un om care nu ma iubeste? Poate ca am sansa sa intalnesc si eu iubirea vietii mele, dar asta sigur nu se va intampla daca stau cu un om care iubeste pe altcineva. Nu am cum sa nu tin, cel putin, la partenrul meu. Chiar daca nu mai suntem un cuplu, ramanem, in ce ma priveste amici. La mine va gasi un sprijin, o vorba buna, pentru ca am avut o viata impreuna, pentru ca tin la acel om si asta nu are legatura cu faptul ca nu mai suntem impreuna ca si cuplu ori ca iubeste pe altcineva.
Nimeni nu poate spune cand o iubire este adevarata. Cel mai adesea nu aflam niciodata cat de adevarata este iubirea celuilalt pentru noi. Insa putem sti cat de adevarata este iubirea noastra pentru acea persoana. Daca avem curajul de a lasa prostiile la o parte si a ne privi pe noi insine si a recunoaste ceea ce simtim cu adevarat.
Cat despre celula de baza a societatii...pai daca intr-o familie nu este iubire, atunci familia aia este degeaba si mai ales copii au de suferit. Ei sunt sensibili, ei simt atat de multe! Cum e mai bine? Ca un copil sa locuiasca doar cu un parinte sau cu doi parinti care nu se iubesc, se inseala, se cert..poate se si bat?!
Daca nu iubesti si nu-ti face placere sa fii cu celalat, atunci familia devine o sura de conflicte si de nevroze. Nu e de mirare ca societatea e bolnava, de vreme ce familia-celula sa de baza – este deseori o chestiune de convenienta, de confort, de inertie, cand oamenii nu mai simt mai nimic unul pentru celalalt.
Nu mi-as dori, in nici un caz, ca omul pe care-l iubesc sa fie cu mine, desi iubeste pe altcineva. E trist si pentru el si pentru mine. Daca imi spune: iubesc pe altcineva, chiar eu il ajuta sa-si faca bagajele. Ce rost are sa ma cramponez de el?
Casnicia este un act, o convenienta. Iertarea mea nu vine ca urmare a tentativei de a salva ceva artificial. Daca s-a ajuns pana acolo incat sa ma insele, cred ca lucrurile vorbesc de la sine si e cazul ca fiecare sa isi vada de viata lui. Il iert. Dar iertare nu presupune o continuare a relatiei. Nici nu-l cert, nici nu-l blestem, dar nici cu el nu mai stau.
Legile morale nu au nici un fel de valoare, nici in lipsa iubirii, nici in prezenta ei si nici in ceea ce o priveste. Sunt lucruri total diferite, situate in planuri diferite. Depinde de fiecare in ce plan alege sa traiasca.
Casatoria nu are nici un fel de legitimitate. Este o conventie sociala inventata de om. Doi oameni se iubesc fara a fi casatoriti, daca se casatoresc se pot iubi in continuare (desi de cele mai multe ori raturnari itneresante de situatie urmeaza acelui act, mai exact ideii ca te-ai legat printr-un act), iubirea nu are nimic de-a face cu casatoria. Casatoria nu presupune iubire, asa cum iubirea nu presupune casatorie. Planuri diferite...
Nu e vorba ca mariajul s-ar putea baza exclusiv pe o promisiune, pe o obligatie, pe constrangeri, pe mustrari de constiinta ori sentimentul de vinovatie. In realitate, deseori pe asemenea chestiuni se bazeaza, precum si pe alte considerente: bani, statut social, diverse avantaje, fuga de singuratate asociata cu obisnuinta, etc.
Da, iubeste si fa ce vrei, fiindca atunci cand iubesti nu faci rau. Da, faci rau, insa doar in ochii altor oameni. Nu in ochii lui Dumnezeu.
Misto citatul lui Kierkegaard.
In orice caz, citatele pot si comentate in ambele sensuri..depinde ce sens dorim sa le atribuim.
Nu cred in asa zicele “motive de despartire”, pana la urma totul ar trebui sa vina de la un simplu fapt: iubesc sau nu iubesc acea persoana. Sa faci asa cum simti. Multi vin si invoca diverse motive, diverse aspecte neplacute ale celuilat pe care le stia si cand s-au cunsocut, cand il iubea. Asa ca este vorba despre faptul ca iubirea nu mai este. Iar cand nu mai este, devine foarte trist sa o substituim cu aparenta de iubire, minciunile, fatarnicia si prefacatoria pe care le implica.
Pana la urma totul se reduce la o chestiune de optiune personala.
latu - de picky la: 01/11/2006 14:03:21
(la: Omul in raport cu existenta sa)
Adrian Fuchs :

Chiar elogiind expozeul tau nu pot decat sa observ ca, in ciuda efortului, nu poate sta decat in umbra eseului comentat. Caruia nici bunica si matusile autorului nu-i banuiau dimensiunile gigantice intru luminarea omenirii si profunzimile cugetionale. Totodata, rusinat marturisesc, ca am tratat cu superficialitate si cu nemeritat dispret usuratic aceasta capodopera. Un trimis special tocmai imi aduce vestea ca insusi Kierkegaard musteste de invidie.

Acum ca ai aprins becurile, intradevar e foarte limpede. Desigur ca nebanuitele valente filosofice si cutremuratoarele aspecte atinse de autor, vor produce o binemeritata zguduire asupra valorilor civilizatiei. Istoria va consemna ca in anno domini 2006, undeva intr-o cafenea, s-a facut prima data public CONCEPTUL. Din nou, un roman, fara baza tehnico-materiala si fara a avea la dispozitie sumele uriase din vest, da cu tifla acelor imbuibati. Aceasta epocala teoretizare va canaliza deacum
toate vezicile. In beneficiul cascadei in devenire. Aceasta stralucita lucrare va aseza pe noi baze gindirile viitoare. Sunt onorat sa-i fiu contemporan. Muscatele de la ferestrele vecinilor imi sunt martore.
#154747 (raspuns la: #154742) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
alex andra - de picky la: 24/11/2006 21:28:12
(la: DUPLICITATEA)
Adrian Fuchs :

Lui picky i-l lasam pe Leibnizu', ca vaz ca-i plac Tractatele:P
Nu pun eu botu' la Leibnitz.
Mie sa-mi fie repartizati urmatorii : Heiddeger, Husserl, Spengler, Sestov, Kierkegaard, Avasilichioaiei. Cu tot cu tractatele lor. CLAR ?
#159341 (raspuns la: #159208) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cactus - de hard-candy la: 12/08/2007 15:50:14
(la: La intamplare)
'terminand de fumat prima tigareta dupa 20 de ani de pauza'
De ce?De ce se petrece asta?
"Viata este curs, scurgere in viitor, si nu acumulare."
Despre asta vorbea si Kierkegaard dar nu stiu acum ce sens a dat Jung in contextul citit de tine.Omeneste,viata are sfarsitul prin moarte,crestineste inteleasa,moartea nu e sfarsitul a ceea ce este mai important si exista infinit mai multa speranta in moarte decat in viata,caci nu moartea e o 'boala mortala' !Viata nici nu trebuie sa fie o acumulare !Viata este un perpetuu regres la nivel biologic si mental!Acumularea se petrece CU PRECADERE in tinerete!Restul este o continuitate oscilanda a ei
Ba io nu cred....... - de cosmacpan la: 12/08/2007 16:51:32
(la: La intamplare)
"Viata nici nu trebuie sa fie o acumulare!"
ba tocmai pentru ca este noi suntem astazi unde suntem. daca nu ar fi acumularea si transformarea acumularii in esenta cum ar arata viata asta? stiu ca experienta este numele dat tuturor greselilor, dar viata insasi este un sumum de experiente.
"Viata este un perpetuu regres la nivel biologic si mental!"
sunt oameni care dupa perioada de regresie dau in mintea copiilor si incep sa creasca dinti noi, par nou, unghii noi, neuroni (cred, da nu e sigur). e drept ca la 80 de ani vezica nu mai acumuleaza la fel ca la 20 dar asta tine de mentenanta caci in timp orice material sufera transformari, dar sa spui ca neuronul (folosit si nu doar pastrat) sufera procese de regret (regres voiam sa spui) pare prea gogonata....pai la cati ani o scruis Jung sau Kierkegaard ce au scris? la 20 de ani? mira-m-as....
"Acumularea se petrece CU PRECADERE in tinerete!" ba io cred ca esa se petrece toata viata ca mereu mai vezi ceva noi sau mai inveti ceva nou de unde si vorba batranei Rose: "Nu incetam sa ne jucam pentru ca imbatranim. Imbatranim pentru ca incetam sa ne jucam." si a doua "Atunci cand ramai fara vise, mori. Suntem inconjurati de oameni morti si nici nu ne dam seama. E o mare diferenta intre a imbatrani si a evolua. "
#226496 (raspuns la: #226472) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
munteanu rodica - de hard-candy la: 12/08/2007 16:59:55
(la: La intamplare)
Eu am spus ca Soren Kierkegaard a 'vorbit' extraordinar de amplu despre viata,moarte,finit,infinit,disperare,maladie,pacat etc....si daca nu imi regaseam conceptiile in scrierile lui nu-l aduceam in discutie!Dar cum el a stiut inzecit mai bine sa gandeasca si sa scrie despre asta nu pot decat sa INCERC sa iti explic:eul =sinteza constienta dintre finit si infinit,care sinteza are sarcina de a devei ea insasi,fapt care nu se poate rezolva decat in raport cu Dumnezeu;eul [sau sufletul sau spiritul sau oricare alta denumire pe placul publicului] este in devenire dar corpul este cel care-i limiteaza devenirea!celula imbatraneste si moare,neuronii nu se inmultesc ba chiar se imputineaza si perioada de 'glorie'intelectuala a individului este cea din tinerete!Daca te-ai folosit de gandire[inductie,deductie,logica,speculatie,motivatie deci curiozitate]in timpul tineretii,la adevarata ei capacitate, spune el o sa-ti fie de ajutor pe parcurs.Viata nu trebuie sa fie o acumulare,nu viata omeneasca ca de-aia salvarea vine prin moarte si dupa....se spera;Iti recomand cartea pe care mi-as dori s-o recitesc azi, dupa multi ani!Acum as vrea sa citesc raspunsul tau legat de subiectul propus de cactus!
#226498 (raspuns la: #226483) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cosmacpan - de hard-candy la: 12/08/2007 17:05:39
(la: La intamplare)
baaa, ce sa fac acu'?sa-l impusc mort pe Kierkegaard sau sa ma impusc vie?Sa ma scuz ca am fost de acord cu el?Eh,da!nu o fac,frate!Cate capete atatea idei,either way everybody is damn right!Fiecare le stie pe-ale lui si daca nu,le invata care sunt!
#226502 (raspuns la: #226496) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
mama lor de fluturi la stomac....... - de cosmacpan la: 15/08/2007 07:46:11 Modificat la: 15/08/2007 07:48:18
(la: Am pierdut ceva foarte important...pe mine...)
ca numai la tacerea mieilor, se mai juca banditu ala cu fluturi, de-i baga pe gat la fete nevinovate.....Roze mama, stii cum se spune: "Daca iesi din rand risti sa ramai pe margini dar Doamne ce priveliste mareata" si mai era si vorba aia "Ridica-ti capul si perspectiva se va schimba". caci daca stai tot aplecata (cu gandul catre trecutul si greseala ta) apoi viata va trece pe deasupra ca norii pe cer. Fii barbata soro, ce Dumnezeu! Iubeste-l pe voinicul tau (dar asa fel cat sa nu te ia cu lesin pe strada numai gandindu-te la el) si in rest, vorba cantecului "Viata merge inainte" (sa nu ma intrebi ce cantec ca nu stiu daca e vreunul). Daca nu ar fi vorba despre sfanta desconsiderare mai treaca mearga, dar si tu esti tot fiinta cu doi maini si doi picioare (si cred ca esti si bine facuta, ca doar nu oi fi tu chiar muma padurii) cu doi ochi (chiar asa, ce culoare au ochii tai? uite asta ai uitat sa ne sp[ui, ca poate trecem la farmece de legat mintile si capul omului plecand de la culoarea ochilor pe timp de lacrimi......si mai departe.....cata si tu alta gazda, ca doar nu s-or fi terminat casele inm orasul cela, o mai fi pe undeva un locsor si pentru tine.... si lasa si trecutul cu dulcile lui amintiri. ce a fost s-a mdus, a zburat puiul cu atza, hai ca parca m-am mai usurat si io.....ce spui? incercam si altceva? nu nutella ca ingrasa.....da o plimbare asa de-a puia-gaia pe straga cu fruntea sus, pieptul bombat (sa se vada ce ai tu mai ....) suge burta (asa ca exercitz) trage fundu (numai atat cat sa se vada ceva ceva)si arde-o Naie, plimari la vreme de seara (ca se mai racoreste) si cata sa privesti viata drept in ochi.....zicand: "Te dai mare, ai? ei uite ca nu mi-e frica de tine VIATA! pot si vreau.....da asta e.....vreau si pot....si inca o vorba (mare):
"OBSERVATIA LUI KIERKEGAARD
Viata poate fi înteleasã numai privind înapoi, dar trebuie trãitã privind înainte."
#227187 (raspuns la: #227171) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ph vs rh - de proletaru la: 23/12/2007 19:05:01
(la: In cinstea Maici Domnului)
mozoleala de cuvinte si teme.
probabil ca ai vrut sa ne transmiti o oarecare emotie viscero-intelectiva dar a iesit altceva.
mai sus e invocat RH... sper sa nu apara!
in ceea ce te priveste, imi doresc sa aud si altceva, poate mai incitant si mai "curat"("curat" are valoare estetica - Kierkegaard) ca postarea de acum.
*** - de picky la: 24/12/2007 12:20:39
(la: timp.existernta.etern)
Să muoară Kierkegaard de ciudă, nu alta!

Poiezia-papricaş!
PACAT - de Areal la: 11/12/2008 15:46:39
(la: DICTIONAR DE CUGETARI)
Poti sa nu pacatuiesti de frica. E o treapta inferioara, buna si ea. Ori din dragoste: cum o fac sfintii si caracterele superioare. Dar si de rusine. O teribila rusine, asemanatoare cu a fi facut un lucru necuviincios in fata unei persoane delicate; a fi trantit o vorba urata in fata unei femei batrane, a fi inselat un om care se increde in tine. Dupa ce L-ai cunoscut pe Christos iti vine greu sa pacatuiesti, ti-e teribil de rusine- N. Steinhardt

Orice lucru care distruge sau slabeste fiinta si personalitatea umana este un pacat.

Contrariul pacatului nu e virtutea, contrariul pacatului este libertatea. - Kierkegaard.

Cu cat faci mai mult ce-ti place, cu atat iti place mai putin ce faci.

Crestinul n-a pierdut putinta de a pacatui, ci dorinta sa pacatuiasca.

Pacatul nu este daunator pentru ca este interzis, ci este interzis pentru ca este daunator!

Nici un om care se gandeste serios la ce inseamna pacatul, mai vrea apoi de buna voie sa-l si comita. Gandeste pentru un minut inainte de a savarsi un pacat si spune-ti: "Lucrul acesta ma va duce in iad". Imagineaza-ti apoi toata grozavia unei suferinte fara sfarsit, despartit de Dumnezeul care poate oferi iertare. Iti garantez ca nu vei mai pacatui. Gandeste-te apoi la frumusetea cerului si la privilegiul posibil ca tu sa ajungi acolo si, iarasi iti garantez, nu vei pacatui. - St. Dionisus

Crestinii ar trebui sa poarte ochelarii mortii. "Qualitis unus quiscue est, talia et sibi videntur "- Omul priveste spre toate lucrurile din prisma dispozitiei pe care o are. La manie, nu vedem decat o singura alternativa; tot asa in pasiunea dragostei, in lacomia de avere si in ambitie. Fie ca "memento mori" (aduti aminte ca vei muri) sa fie intotdeauna inaintea ochilor tai. - Savanarola

Cel mai bun mod de a dovedi ca un bat este stramb, nu este cearta de vorbe, ci sa pui alaturi de el un bat drept. - Moody

"Pacatul!" O clipa de placere si-o vesnica durere.

Dumnezeu ne iubeste suficient ca sa ne accepte asa cum suntem, dar ne iubeste mult prea mult ca sa ne lase asa cum suntem.

Preturile pot sa scada sau sa urce, dar pretul pentru pacat va ramane intotdeauna acelasi: moartea.

Daca ramane Christos, pleaca pacatul,
daca ramane pacatul, pleaca Christos.

Daca Socrate ar intra in camera,
toti ne-am ridica in picioare ca sa-i dam cinste, dar daca ar intra Isus Christos, i-am cadea cu totii la picioare. -Napoleon Bounaparte

Natura ne formeaza, pacatul ne deformeaza, scoala ne informeaza, societatea ne reformeaza, dar numai Christos ne poate transforma.

Cel mai scump lucru din lume este pacatul.

Nu exista pacate noi, doar pacatosi noi. - Billy Graham

Doar putini sunt dusi in ispita, cei mai multi merg singuri acolo.

Poti sa-ti alegi pacatele, dar nu le poti alege si consecintele.
#371713 (raspuns la: #371373) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
madoffi mai sunt, or sa mai fie - de 1brasovean la: 18/01/2009 20:36:56
(la: Mari escrocherii)
dincolo de aranjamentul tehnic [piramidal, marketing, etc.] un asemenea tip de demers se adreseaza unei constante comportamentale, lacomia.
dorinta de a avea mai mult nu tine de cat ai, ci de o alta perspectiva, a mai multului. or, cata vreme vor fi oameni ce-si doresc mai mult, cu viteza mare, dincolo de orice risc, apar si ofertele.

Cel ce nu are deloc este la fel de nemultumit si de frustrat ca cel ce nu are mai mult - a zis cineva, poate Soren Kierkegaard?
*** - de picky la: 12/06/2009 17:14:38
(la: despre shuruburi)
Zise Kierkegaarda! :)
#450506 (raspuns la: #450502) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
G.B - de modigliani la: 13/07/2009 20:11:13
(la: O zi din viata unui muncitor nord-coreean)
'ule, trebuie sa fi auzit tu de kierkegaard
:)
#461689 (raspuns la: #461685) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
books - de teachy16 la: 04/11/2009 17:24:17
(la: Literatura in ziua de azi)
Cum se scrie, asa se citeste....ca sa parafrazam. Coelho, Dan Brown, a fost Sandra Brown, vor mai fi si altii...cat e literatura de calitate si cat nu? Timpul ii omoara, dar ei traiesc bine ancorati in prezent. De ce? Gospodinele citeste!Cu o mana mesteca in oala si cu ailalta citesc. Iaca! Si cartile lor arata frumos! Si nu-ti rup creierii dupa o zi de shopping. Faceti voi un alt top al geniilor necitite pe scara larga. S-ar putea sa avem surpriza ca, daca-l bagam pe facebook, sa fie unii receptivi. Propun eu una: Soren Kierkegaard, Jurnalul seducatorului
vezi ca nu stii sa scrii nietzsche si nici kierkegaard; credeam ca exagereaza unii cand spun care-i nivelul pe aici, m-am lamurit intre timp. plec s-o ard cu folos prin alte parti, v-am salutat :)

nici nietzsche macar, frate!... :)))
#613938 (raspuns la: #613886) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...