comentarii

kompunere pe tema: "piine"


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
wow - de Belle la: 13/09/2004 22:56:53
(la: Roman despre diaspora?)
cine scoate tot felul de subiecte de la naftalina, mai ales ca sunt unele noi pe aceeasi tema lol

oricum ... asta-mi aminteste ca deunazi a trebuit sa-i explic lu' fi-miu ce-i ala un "pionier" ca nu intelegea la ce ma refer cand i-am spus "pe cuvantul meu de pionier"
#22101 (raspuns la: #8655) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"...bagã degetul in ea si ai sa simtsi."pentru AlexM, - de DESTIN la: 13/09/2004 23:26:05
(la: VIATA..., CA DESTIN INTR-O IUBIRE PURA)
Salut AlexM,

Good job! cu bagatul degetului in apa...regret ca te-ai retras afirmatiile ...sexul frumos doar atat asteapta...

"Stii ceva? Uite, retrag toate aceste 3 afirmatii. Considera-le te rog aberatii pentru ca înca nu am invatsat sa demonstrez ca apa este udã cand se afla in stare lichida in alt fel decat asa: bagã degetul in ea si ai sa simtsi."

OK! cu speranta ca nu am influientat degizia ta ...retrag si eu afirmatiile mele...

Cu bine,

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

#22111 (raspuns la: #21989) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"se spune ca unele animale pot avea si ele sentimente,"pt.Jimmy - de DESTIN la: 14/09/2004 00:15:14
(la: sentimente!)
"se spune ca unele animale pot avea si ele sentimente, n-ar fi deci apanajul exclusiv al oamenilor..,"

Se face o mare confuzie,nu se pot numii sentimente unele deprinderi la animale...

Femele ce isi mananca puii la nastere (vezi pestii...un singur exemplu)

Apoi este destul de interesant subiectul acestei conferinte sa-l umbrim cu "sentimente animalicesti"

Cu bine,

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

#22116 (raspuns la: #22036) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Boierimea româna s-a format tarziu,..."(continuare III) - de DESTIN la: 14/09/2004 00:43:31
(la: Cum gandim?)



Urmează cea de-a doua domnie a lui Dumitraşco-vodă Cantacuzino.

În timp ce Miron Costin fugise împreună cu Petriceicu-vodă , marele vornic, Gavriliţă, cumnatul cronicarului, sfătuit de Buhuş hatmanul, care îl avertizează că Dumitraşco-vodă plănuieşte să-i taie pe toţi boierii filo-poloni, fuge, împreună cu fiii săi şi cu alţi boieri gioseni, în Ţara Românească, la Şerban-vodă Cantacuzino, vărul şi rivalul domnului moldovean .

În Muntenia, boierii fugiţi îl aleg domn pe Constantin Cantemir:

“Şi au socotit cu toţii pre Costantin Cantemir cliuceriul, fiind om bătrân, ca de şaptedzăci de ani, şi om prost, mai de gios, că nice carte nu ştié, socotind boierii că l-or purta precum le va fi voia lor […]. Că alţii mai de cinste şi mai de neam nu priimié să fie domnu” .

Tot în Letopiseţul lui Neculce (care, de altfel, nu le este deloc favorabil Costăcheştilor, din pricina propriului diferend al autorului cu Lupul Costache; este interesant de remarcat cât de mult influenţează interesele personale viziunea de ansamblu a acestui cronicar) găsim o nouă probă a uriaşei influenţe la care ajunseseră Gavriliţă şi ai săi - noul domn, Constantin Cantemir, jură în faţa marelui boier:

“Aşijdere au mai giurat Cantemir şi lui Gavriliţă: luund domnia Cantemir, să nu să atingă sabia lui de dânsu sau de vreun ficior a lui”,
după care urmează nelipsitul comentariu maliţios al lui Neculce, care îl vizează, desigur, pe duşmanul său de moarte, Lupul, fiul lui Gavriliţă:
“pentru căci el vidé Gavriliţă pe ficiorii lui că nu sunt toţi aşedzaţi la minte, ce o samă sunt şi can zlobivi” .

După mazilirea lui Dumitraşco-vodă Cantacuzino, ieşenii se revoltă împotriva grecilor, iar armaşul Fliondor, Gheorghiţă Ciudin, căpitanul Mitre şi Mileştii, în fruntea “burzuluirii”, îl caută cel mai vârtos pe Sarăieni “carele au fost de au fost bătut stupii lui Gavriliţă vornicului şi au fost dat ştiubeilor foc”, dar grecul scapă .

În 1685 începe domnia lui Constantin-vodă Cantemir. Gavriliţă este ţinut la mare cinste (vel-vornic de Ţara de Jos) şi atinge punctul maxim al puterii:

“Şi din toţi boierii era mai ales la acest domnu Gavriliţă vornicul şi cu ficiorii lui. Era el boieriu şi chivernisié precum îi era voia. Şi era o samă din ficiorii lui can făr’ de ispravă , zlobivi: Lupul şi Solomon şi Costachi. Avé slugi tălhari la casăle lor, de ţiné drumurili, de ucidè turcii şi fura bucate din Bugeac, cai, iepe. Şi să făce farmutale totdeuna şi slimuri cu tătarâi pentru fapteli lor, şi nu puté să dzică nime nemică de frica lui Gavriliţă.. Şi domnul, de şi ştié, răbda”.

Vrând-nevrând, cronicarul depune astfel mărturie, printre obişnuitele insulte, pentru măreţia la care ajunseseră Costăcheştii în timpul domniei lui Constantin Cantemir.

Deja nu mai este vorba doar de o familie bogată şi influentă, ci de un adevărat spirit de clan, pe care îl dezvoltă Gavriliţă şi ai lui.

Încercând o comparaţie puţin cam excentrică, am putea sesiza asemănările dintre aceste mari neamuri din Moldova şi clanurile din Scoţia medievală.

Costăcheştii au ştiut cum să-şi apere interesele spiţei şi au avut un “rol pe care nu l-a avut nici o familie boierească din trecut, pentru o perioadă atât de lungă” .

Vodă Cantemir îl trimite pe Gavriliţă cu solie în Ţara Românească, la Şerban-vodă Cantacuzino .

La scurtă vreme de la întoarcerea în Moldova, Gavril Costache, unul dintre cei mai puternici boieri din istoria Moldovei, trece la cele veşnice.

Au existat şi voci care au susţinut că marele boier ar fi fost otrăvit la ordinul domnului Munteniei (şi, mergând mai departe, însuşi Constantin-vodă Cantemir ar fi avut de câştigat de pe urma morţii omului care avusese o atât de importantă influenţă în cadrul procesului de stabilire a candidaţilor la domnie, care îl ţinuse, până atunci, sub control şi peste al cărui cuvânt nu putuse trece; uciderea ulterioară a cărturarului Miron Costin, la ordinul aceluiaşi domnitor, face această supoziţie şi mai plauzibilă: cei doi domnitori, înţeleşi pentru a suprima un personaj devenit mult prea incomod).

De pe urma lui Gavriliţă Costache, familia va fi poreclită, în cronicile vremii, şi Gavriliţeşti.

După moartea lui Gavriliţă, îi urmează în dregătoria de mare vornic de Ţara de Jos, fiul său, Vasile (Vasâlie, Vasâlaki), care însă nu mai avea la fel de multă trecere la Domnie, ca tatăl său.

Încet-încet, şi ceilalţi Costăcheşti sunt decăzuţi din demnităţile avute anterior .

Vasile, căsătorit cu Catrina, născută Cantacuzino , a fost un personaj ceva mai şters şi mai neinteresant pentru cronici , dar un dregător iscusit şi onest, de care nu prea s-a plâns nimeni.

Acum încep să se profileze unele nemulţumiri faţă de Constantin Cantemir, care se înconjurase de mujici şi nu mai cinstea neamurile (există o radicală conştiinţă elitară în rândul boierilor moldoveni; pentru ei, celălalt nu este neapărat străinul, ci necredinciosul şi, poate în primul rând, mujicul.

De multe ori, boierii moldoveni se identifică mai lesne cu, să zicem, nobilii polonezi, decât cu ţăranii de pe propria moşie). În acest context, mai mulţi boieri de frunte ai Ţării de Jos se strâng, în 1690, la Băcani, lângă Bârlad, la nunta lui Ion Pălade. Printre ei: Costăcheştii şi vornicul Velicico Costin. Ei hotărăsc să fugă în Ţara Românească, unde să îi ceară ajutor domnului Constantin Brâncoveanu, pentru a-l instala domn în Moldova pe Velicico. Trădată însă de boierul Ilie Ţifăscul, zis Frige-vacă, conjuraţia a dat greş.

Velicico şi Miron Costin sunt ucişi din ordinul lui Cantemir (care va fi măcinat, mai apoi, de remuşcări), iar Vasile, Solomon şi Costachi Costache, împreună cu Gheorghiţă Mitre, spătarul Dedul, cei trei fii ai lui Miron Costin şi Nicolae Costin sunt închişi.

Aceeaşi soartă o va avea şi un alt grup de boieri, fugiţi în Muntenia şi readuşi: Lupu Costache, cumnatul său, paharnicul Lambrino, Antiohie Jora şi Bujorăneştii.

Cantemir are ordin de la Poartă să nu-i omoare pe prinşi; în plus, îşi aminteşte şi de jurământul făcut faţă de Gavriliţă, acela de a nu-şi atinge sabia de neamul său. Aşa că le cere să plătească, unii zece pungi, iar alţii cinci şi îi eliberează .

Vornicul Vasile o va găzdui în casa sa pe Maria, fiica lui Constantin-vodă Brâncoveanu, în timpul nunţii acesteia cu Constantin Duca, noul domnitor instalat în Moldova .

La 1696, este vel-vornic al lui Antioh-vodă Cantemir .

În anul 1701, revine la domnie Constantin-vodă Duca.

Vasile Costache se încuscreşte cu vistiernicul Iordache Ruset, care îl convinge la nuntă să se rupă de Duca şi să fugă în Muntenia, la Brâncoveanu.

Pleacă în Muntenia toţi Costăcheştii, împreună cu Mihalache Racoviţă, Ilie Ţifăscu, Lupu Bogdan şi alţi aproape 50 de boieri .

Boierii pribegi ţin sfat, împreună cu vodă Brâncoveanu şi hotărăsc să îşi aleagă domn dintre ei.

Până la urmă, Vasile Costache moare în pribegie, în Ţara Muntenească:

“Şi n-au apucat să-ş vie la pământul lui şi la casa lui, nice să să bucure de sfatul ce-l începusă” .


(va urma)

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

#22130 (raspuns la: #21846) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Interpretare filozofica a adevarului... - de DESTIN la: 14/09/2004 01:05:17
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)


Gandirea noastra ca fiinte umane intelectual materialista a esuat intotdeuna in interpretarea franturilor de adevar.

Totul este explicabil prin lipsa intelegerii functionarii diferentiate a mentalului uman.

Intalnim trei niveluri de interpretare filozofica a adevarului:

- Nivelul intelectual pur materialist in care se crede in tot ce se
vede si nimic mai mult.

- Nivelul intermediar in care gandirea discerne "anume ceva" aflat
undeva deasupra materialului sau ancestral materiei, asa-zisul nivel "morontial".

Aici gandirea zamisleste entitatea pe cale sa devina suflet
nemuritor, folosind perceptele morale in viata materiala.

Este nivelul in care se crede si in ce nu se vede.

- Nivelul spiritual accesibil celor care au recunoscut existenta in
mentalul lor a unui "Creator Calauzitor", "Lumina Creatorului" care ajuta muritorul sa vada adevarul si sa-l interpreteze intr-un alt limbaj, cel al
simbolurilor.

Este nivelul in care credinta in existenta unui Creator este certa.

De-a lungul existentei noastre, traducerea acestor simboluri in limbajul
curent a facut ca revelatiile partiale ale multor profeti si eruditi sa
sufere o denaturare lamentabila a adevarului pe care l-au transmis.


Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

#22136 (raspuns la: #21760) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"m-ati dat gata cu palavrele.. :))"pentru Jimmy Cecilia, - de DESTIN la: 14/09/2004 04:16:38
(la: Despre prietenie)
Sorry! oricum nu am ascuns subiectul...il gasesti in titlu...

Cu bine,

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

#22201 (raspuns la: #22030) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Ce este dorul?"pentru rodiana, - de DESTIN la: 14/09/2004 04:37:46
(la: dor)

Cuvantul "dor" :sunt prejudecati raspandite ca apartine numai limbii romane...fiind si intraductibil.

In engleza exista expresia "to long" al carui inteles se aseamana perfect cu "a ii fi dor".

Astfel:"to long for someone" in romaneste "a-ti fi dor de cineva".

O alta prejudecata:cuvantul "dor" este aproape imposibil de definit".

Poate fi intr-adevar un sentiment difuz, insa asta nu inseamana ca nu poate fi definit.

Putem sa-l definim: " un sentiment difuz ori acut declansat de lipsa unei persoane, unui lucru sau a unor locuri, fata de care exista legaturi afective".

Am prezentat sintetic acest cuvant "dor",tu ai descris destul de bine sentimentele ce le declansaza...

Cu bine,

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

mirela - de Belle la: 14/09/2004 14:26:22
(la: inginer mecanic)
scuze, aseara eram pe unde scurte cu dini, lemecica si iko si n-am apucat sa vad comentariile tale.

sa stii ca subiectul tau are mare succes si poti afla intr-adevar lucruri foarte utile si interesante... felicitari.

cat despre mine, prea tarziu sa ma intorc la inginerie, mai ales ca e un domeniu in care cunostintele mele (ce-mi mai amintesc din ele, avand in vedere ca am absolvit in urma cu 13 ani) sunt depasite, obsolite (exista cuvantul asta si-n romaneste?). da' vreau sa ma documentez pe tema asta doar asa, in cazul in care aud pe altii c-ar avea nevoie sa stie ce si cum.

oricum, felicitari pentru subiect si modul cum a evoluat :)
#22221 (raspuns la: #22169) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
viata dinainte si de dupa acum - de rangi la: 14/09/2004 15:16:41
(la: Intrebare ! Deja vu, viata de dinainte si de dupa acum?)
pentru Dinisor
Am intilnit subiectul tau care este foarte interesant,dar si mai interesant este ca nimeni nu are ceva de comentat...Citind mi-am dat seama ca desi toti ne punem aceleasi intrebari,sa vorbim despre acest subiect nu ni se pare prea usor.Gasesc ca este un semn bun,de evolutie a noastra a tuturor,caci sa fi fost pus in discutie acum citeva zeci de ani,toata lumea ar fi gasit cool sa discute pe acesta tema.Probabil,cu cit stim mai mult ,cu atit avem mai putin de zis.
Totusi,as vrea sa -ti impartasesc parerea mea,si anume ca sint convinsa ca drumul nostru,sau cel putin al multora dintre noi ,a fost lung, insa dupa cum specifica in biblie, si eu simt ca se apropie de un capat,care bineinteles e un inceput,in sensul ca parca tot ce traim dintotdeauna este pentru a prinde viata(sau a muri,aici e paradoxul)Imi pare ca multi sint cei care inca din aceasta viata se trezesc,ceea ce nu mai face necesara trecerea in tr-o urmatoarea.Parca ne-am nascut ca sa murim putin cite putin in fiecare zi pina la cea finala,murind astfel imaginea care o avem despre noi,facind asa posibila renasterea noastra a ceea ce sintem cu adevarat.Dovezi,cine mai vrea in ziua de azi,dupa cum ai spus si tu,ajunge numai un deja-vu,si, daca analizezi cu atentie,si nu treci peste ca si cind ar fi ceva neinsemnat,vei intelege..

impreuna sintem doar unul
eu zic asa - de Belle la: 14/09/2004 20:02:14
(la: Casuta Postala A Lui LMC)
lemecicai ii place sa gateasca deci n-o deranjeaza retetele, eu ma gandeam sa nu o suparam cu trancaneala pe alte teme, asa ca daca vreti, eu tocmai am pus la dispozitie unul din subiectele mele ca acolo se poate discuta despre orice vreti voi, fara sa incomodam pe nimeni (nu-ti fie grija lemecico, te vizitam periodic, nu te parasim si binenteles sper ca vei face parte si din gashca de la subiectul unde se bat campii).

in al doilea rand, dinisor e sefa de seminar, eu si ivy (si cine-o mai vrea) copii cuminti in banca care iau notite: cum sa te feresti de mama-lor-de-dulciuri

cat despre semi-preparate, traiasca microwave-ul ca daca se strica atunci murim de foame ;)

#22267 (raspuns la: #22265) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
sis - de Belle la: 14/09/2004 20:35:45
(la: Casuta Postala A Lui LMC)
te-ai damblagit... nu e nici un subiect pe tema aia, doar comentam ca ma e si altcineva cu slabiciune la dulciuri si tu sa ne dadacesti ce sa facem

ma refeream la subiectul asta http://www.cafeneaua.com/node/view/1800#22266 ca sa nu stricam conferinta nimanui cand ne-apuca vorbaraia pe langa subiect
#22273 (raspuns la: #22269) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
dupa mine, precis ar fi fost - de Alice la: 15/09/2004 00:19:56
(la: sentimente!)
dupa mine, precis ar fi fost util (macar) un dictionar, fiindca eu insami am acum nevoie de explicatii.
- sentimentul pe care-l numesti ‘de drag’ nu are, in viziunea-ti, o ‘cauza palpabila’?
( io stiu clar de ce cutare mi-i drag, de ce icsulescu nu-mi exista si ….cam atat, fiindca pana azi, n-am reusit sa urasc pe nimeni. In mod cert, stiu si de ce iubesc pe cate unii, cam putini, dreptu-i!)
- cuvantul ‘aprehensiune’ (iata si rolul dictionarelor!), prin chiar existenta lui, sta marturie ca nu orice teama are-o cauza ‘palpabila’. Tocmai aceasta strangere de inima nelamurita imi pare cea mai interesanta, fiindca, daca ma-ntreaba careva de ce mi-e frica de gandaci, am imediat raspunsul.
- Daca mintea cuiva genereaza in mod constient scuturi impotriva disperarii, inseamna ca-i mult mai sus decat mine pe-o scara a evolutiei unde io-s la 1 si el la 9. Ar putea, usurel, sa confectioneze aparatori impotriva prostiei, contra fricii, sau vreo idee toxica pentru gandacii mei. Ce-i drept, tind si eu spre asa ceva- doar un vis indepartat, deocamdata.
Oh, la sfarsit, vreu musai a sublinia (ajutor, paianjenule!!! Cum se bolduieste un cuvant???) ca prefer ‘sentimentele animalicesti’, linguselior slobode trimise din varf de limba despicata, de ipocriti.
Am un caine.
Am certitudinea ca n-are pentru mine decat ‘sentimente de drag’ si ca, orice as face, ma va iubi pana la sfarsit.
Iote insa ca, tocmai faptul ca-s constienta de asta, ma determina sa nu-i fac decat bine.
Tacit, ‘treaba’-i reciproca.
Ma tem ca la oameni nu functioneaza mereu asa.

respect, statornicie, adevar, dreptate, modestie, bun-simt …nu-s, vai, sentimente!
Ce misto, de-ar fi!




#22323 (raspuns la: #22135) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Acele subiecte au fost cerute - de admin la: 15/09/2004 01:10:19
(la: Cine modereaza discutiile?)
Acele subiecte au fost cerute sa fie inchise pentru a respecta decizia luata de admini de a nu mai accepta certurile si balacarelile pe tema "evrei, holocaust, arabi, palestina, etc." (a se vedea "conditiile e utilizare")
#22327 (raspuns la: #16155) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Alice, - de DESTIN la: 15/09/2004 01:37:09
(la: sentimente!)
Am folosit expresia"sentimente animalicesti"intr-un comentariu anterior,cu scopul vadit de a aminti, ca despre fiinte umane este vorba in subiect.

Imi plac animalele insa daca dorim a vorbii despre ele sa vorbim separat ...in comentarii dedicate lor.

Cand am facut afirmatia:

Apoi este destul de interesant subiectul acestei conferinte sa-l umbrim cu "sentimente animalicesti"

La subiect am gandit ...aceasta numesti tu:"linguselior slobode trimise din varf de limba despicata, de ipocriti."

Tu zici:

"ca prefer ‘sentimentele animalicesti’, linguselior slobode trimise din varf de limba despicata, de ipocriti."

Sunt "calitati" gratuite ce mi-le atribui.

Nu toti semenii putem atinge inalte culmi,ca soimul singuratic/singuratica,este un privilegiu la care renunt...prefer sa raman printre semeni la "palavre"

Cu bine,


Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

#22332 (raspuns la: #22323) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Denysa, - de DESTIN la: 15/09/2004 01:51:54
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Aprecierilor tale, la cele comentate de mine le raspund prin a iti multumii.Desigur, sunt franturi ...mult mai mult am putea comenta gandind la Eminescu...

Cu bine,


Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

#22333 (raspuns la: #21877) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ISTORIE RECAPATATA(continuare IV) - de DESTIN la: 15/09/2004 03:54:54
(la: Cum gandim?)
Mai importanţi dintre fraţii lui Vasile sunt Solomon, mare clucer şi vornic, căsătorit cu o Catrina care, după moartea soţului său, va dărui un sfert din moşia Văscăuţi, Patriarhiei de Ierusalim (în anul 1714) şi Costachi, mare serdar la 1690, căsătorit cu fiica vornicului Manolachi Rosetti (de la el porneşte ramura Epurenilor) .

Dar cel mai de seamă dintre fiii lui Gavriliţă (al treilea al său şi primul cu Tudosica ) a fost Lupul Costache, un personaj cu totul excepţional al timpurilor sale şi, de aceea, temut şi invidiat de către contemporanii săi.

În timpul domniei lui Constantin Cantemir a ocupat dregătoriile de vtori-sluger şi vel-medelnicer.

Asupra domnitorului Constantin Duca are o mare influenţă (comentând unele sfaturi pe care i le dă lui Duca, Ion Neculce nu scapă prilejul de a-l caracteriza pe Lupu drept “bezmetec la minte” ) şi este vel-vistiernic, dar nu prea se pricepe la administrarea banilor .

Întreţine relaţii de prietenie cu stolnicul Constantin Cantacuzino (care îi trimite în dar, la 24 mai 1694, o Evanghelie greco-română, cu autograf) şi cu vodă Brâncoveanu .

În anul 1696, devine domn Antioh Cantemir, care îl numeşte pe Lupu comisar şi acesta reuşeşte, împreună cu alţi boieri, să îi alunge pe polonezi din ţară ; apoi devine mare vornic de Ţara de Sus.

Este apoi hatman, în timpul primei domnii a lui Mihai-vodă Racoviţă71 .

În 1705, Antioh Cantemir revine pe Scaunul Moldovei, iar Lupu Costache este vel-vornic de Ţara de Jos .

Constantin Brâncoveanu trimite un sol în Moldova, pentru a aranja logodna fiului său, cu fiica lui Antioh. La marele ospăţ oferit în cinstea solului, Lupu se îmbată şi spune “multe cuvinte deşerte şi fără treabă…împotriva lui Antiohi-vodă”, fapt pentru care s-a şi ridicat masa .

Lupu ştia să-şi disimuleze marile ambiţii, dezvăluindu-le numai din cauza beţiei .

În 1707, devine domn, încă o dată, Mihai Racoviţă, iar Lupu, care este şi rudă cu el, rămâne, în continuare, vel-vornic de Ţara de Gios (Jos) .

În timpul lui Nicolae-vodă Mavrocordat, fuge în Transilvania, împreună cu nepotul Constantin Costache şi cu boierii Catargiu, Rosetti şi Racoviţă.

La 1711, devine domn Dimitrie Cantemir, iar Lupul Costache îşi recapătă vornicia Ţării de Jos .

Atunci când Dimitrie Cantemir decide să se alieze cu Ţarul Petru al Rusiei împotriva turcilor, Lupu Costache decide să rămână neutru, bogăţia şi puterea sa permiţându-i să o facă.

Astfel, se retrage la mănăstirea întărită Bursuci (de la care îi va proveni şi porecla de “Bursucul” ), împreună cu neamurile şi slugile.

Neculce scrie că boierul îi era dator lui Cantemir cu 3000 de galbeni, plus încă 800, pe care îi primise de la domn pentru a cumpăra pâinea necesară armatei. Boierul face un inteligent joc dublu, încercând să se facă plăcut atât ruşilor, cât şi turcilor.

Cantemir şi ruşii îl trimit pe polcovnicul Chigheciu, pentru a-l aduce pe boierul răzvrătit.

Acesta se preface însă bolnav şi scapă, trimiţându-i doar zălog pe fraţii săi şi pe unul dintre fii; apoi continuă să-l îndemne pe vizir să treacă Dunărea, lucru care va grăbi înfrângerea ruşilor .

Lupu continuă, în acelaşi timp, să le dea de ştire ruşilor despre mişcările otomanilor şi acestora să le trimită corespondenţa militară rusească, pe care o intercepta (“Numai Lupul vornicul au prinsu acele cărţi şi le-au trimis la veziriul, ca un împiedecătoriu de binele creştinilor”).

Această atitudine ne-ar putea duce cu gândul la lipsa completă de principii morale a personajului (care poate fi considerat şi un “spion dublu”); nu putem, totuşi, să nu ne lăsăm uimiţi şi să nu admirăm curajul şi abilitatea politică a acestui boier, care a reuşit să se menţină pe o poziţie de relativ echilibru faţă de două imperii aflate în conflict şi faţă de domnitorul Moldovei.

Prietenia lui Costache cu vodă Brâncoveanu ar putea veni în susţinerea ipotezei conform căreia boierul moldovean ar fi avut o înţelegere cu domnitorul Munteniei, amândoi dorind înfrângerea lui Cantemir .

Este arareori accentuat rolul decisiv pe care l-au avut Lupu Costache şi neamul său în eşuarea proiectului rusesc de la 1711.

Este greu de crezut că a existat o strategie coerentă de stăvilire a expansiunii ruseşti şi este sigur că boierii vremii nu îşi puteau imagina că Moldova ar fi putut fi transformată, pe viitor, într-o gubernie a Ţarului.

Dar o parte a elitei moldoveneşti din epocă intuia (chiar dacă prin prisma unor interese de “clan”) că aventura atât de bine intenţionată a luminatului prinţ-cărturar şi cu atât de generoase perspective în cazul unei victorii ruseşti, nu putea să fie aducătore de prea mult bine.

Iată, deci, că prudenţa poate fi şi ea, în anumite împrejurări, o formă de curaj.

Contrar tabloului făcut de către Ion Neculce, paharnicul Constantin Sion îl prezintă pe vornicul Lupu în termeni mult mai favorabili (influenţat fiind şi de ruso-fobia sa), drept un “bun patriot” .

Furios pe atitudinea boierului, Petru I a poruncit ca neamul Costăchesc să fie în veci blestemat în bisericile pravoslavnice ale Rusiei.

Lupu Costache nu s-a sinchisit, însă, prea mult de această afurisenie (aşa cum găsim în Psalmii Regelui David: “că ei vor blăstema şi tu vei blagoslovi”) .

(va urma)


Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

#22341 (raspuns la: #22130) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ideie - de LMC la: 15/09/2004 19:28:19
(la: Cafengii din toate tarile, adunati-va!)
Personal nu pot sa-mi fac planurile atit de mult timp inainte. Dar hai sa va dau niste idei extraordinar de bune, as zice eu. In Romania daca m-as duce la intilnire m-as duce la Garana, un sat mic nemtesc, foarte curat, si foarte pitoresc care se afla un pic mai sus de Resita. Tot satul este amenajat cu tot felul de locuri de dormit. Nu costa mult si te simti ca acasa pentru cei care locuiesc si in Romania si in strainatate. Cineva care locuieste in apropiere poate sa mearga oricind si sa tatoneze terenul.

Un alt loc, care este de fapt in Austria, si unde m-as duce intr-o suflare se afla intr-o localitate imediat in afara orasului Graz.

http://cms.graztourismus.at/cms/ziel/41949/EN/

http://www.zehenthof.at/urlaub_am_bauernhof/graz_steiermark/haus.htm

Mai sus aveti linkurile la doua pensioane unde stai ca si in paradis. Sint foarte ieftine si foarte confortabile, mai fain loc nici la 5 stele nu gasesti, plus de asta iti da si mincare pina pleznesti.

Cineva care vorbeste Germana, deci AlexM, poate sa faca rezervatiile, dar sint sigura ca se vorbeste Engleza daca suni si intrebi. Noi cind am mers in Austria am mers la primul local, si va spun ca niciunde nu am dormit mai bine sau mincat mai bine ca la familia asta. Sint niste oameni foarte cumsecade. A doilea loc nu am fost acolo dar urmatoarea data cind mergem in Austria o sa mergem la ei. Piinea aia din poza si potolul de mai jos mi-au facut pofta de anul trecut. Ce-i fain iara este ca Graz este foarte aproape si acolo se gaseste tot felul de chestii mistoace de tot. Preturile din nou sint mult mai bune decit in Viena sau alte orase mari din Europa. Stiu si un restaurant super fain unde maninci o mincare de te lingi pe degete. Este restaurantul unui prieten foarte bun care se afla chiar aproape de Jakominiplatz adica centrul orasului numit Cosa Nostra, aici gasiti informatiile

http://cms.graztourismus.at/cms/beitrag/10001452/109635/

cel din poza este chiar prietenul nostru. Graz are si aeroport international, asa ca oricare sinteti in Europa puteti zbura direct, iar cei din America pot zbura la Munich, Germania si din Munich sint zboruri de citeva ori pe zi la Graz. Din Romania iti ia cam 8 ore cu masina, asta daca nu te pierzi prin Budapesta, ca aia nu stiu sa puna semne de directie cum trebuie pe drumuri.

Sper ca am facut o fapta buna acuma ca v-am impartasit secretele mele excursioniste.
Public din Nou --Amintiri de Toamna - de LMC la: 15/09/2004 19:35:16
(la: Casuta Postala A Lui LMC)
De cind ma stiu Toamna a fost si este anotimpul meu favorit. Ziua mea de nastere intotdeauna imi prevesteste sfirsitul verii si venirea toamnei. Nu stiu de ce dar Toamna a fost intotdeauna timpul cind mi-am regasit persoana, cind am putut sa creez, cind am fost inspirata. Daca as putea sa ma mut dintr-o parte in alta al globului as face-o numai sa pot sa traiesc doar anotimpul toamnei. Desi pe la noi sint inca temperaturile verii, dimineata si seara cind ies afara imi place sa respir aerul proaspat si crocant, iar mirosul toamnei il simt cum pluteste deasupra orasului de parca ar vrea sa te seduca inainte de a-si face prezenta intru totul.

Locuim foarte aproape de colegiul orasului si in fiecare dimineata cind plec de acasa imi place atmosfera studioasa si forfotul studentilor indreptindu-se spre clasele lor. Mirosul cafelei din masina imi aduce aminte de zilele mele de studentie cind primul meu popas din rutina mea de dimineata il faceam la cafeneaua universitatii unde deja stiau sa-mi pregateasca un “Double Latte”, pe vremea aia costa doar $1.25, iar un croissant $0.50. Acuma iesi ieftin daca te costa $4.00 total.

Abea astept sa vad frunzele copacilor cum isi schimb culorile, si cind ma plimb sa pasesc pe covoarele ruginii al Toamnei. Toamna a fost intotdeauna anotimpul cind m-am indragostit, cind scriam cele mai multe scrisori de dragoste, cind muzele poeziei si prozei veneau si stateau cu mine toata Toamna. Si-acuma imi amintesc de una dintre cele mai frumoase compuneri care le-am facut vre-odata.

Eram in clasa a cincea. Profesoara de romana ne-a dat tema de casa sa scriem o compunere, dar pentru mine era mai degraba o placere decit tema de casa. Afara deja incepuse sa picure prima ploaie de Toamna. Eram in camera “mare” cu mamica care facea ceva lucru de mina. Tin minte ca in momentul cind puneam creionul pe hirtie, totul din jurul meu disparea si intram intr-o stare de concentrare fenomenala. Fiecare cuvint era scris cu o usurinta de parca cineva mi le dicta, iar in mintea mea traiam fiecare propozitie, de parca tot ce scriam era testimoniul vietii mele. Cred ca v-ati dat seama ca subiectul compunerii era despre Toamna.

Cind am terminat de scris am intrebat-o pe mamica daca vrea sa asculte ce-am scris si daca am scris bine. I-am citit cu voce tare toata compunerea si cind mi-am ridicat ochii de pe caiet mamica plingea si zimbea. M-a luat in brate m-a pupat si mi-a zis ca am scris nemaipomenit de frumos. Eram atit de fericita dar in acelasi timp emotionata de nesiguranta daca si profesoarei ii va place ce am scris. Abea am asteptat sa vina ora de romana si sa-i inmin compunerea, si-apoi cu noduri in stomac am asteptat sa primesc caietul cu nota. Numai ca in ziua cind ni s-au dat caietele inapoi, eu am fost singura care nu l-am primit. Nu stiam ce s-a intimplat, de ce numai eu nu mi-am primit caietul de compunere. Dar nedumerirea mea a fost pusa deoparte cind profesoara a cerut sa facem liniste si sa-i dam ascultare.

Statea in fata clasei, si pe fata ei vedeam o placere si o incintare nespusa. Ne-a zis ca in toata viata ei de profesoara nu a citit niciodata o compunere mai frumoasa si mai bine scrisa decit ce avea ea sa ne citeasca in urmatoarele minute. Cind a inceput sa ne citeasca mi-am dat seama ca era compunerea mea. Stateam in banca cu inima in git si cu stomacul facut nod de emotii. Nu mai stiu daca am inceput sa pling, sau ce am facut, dar la urma cind mi-a anuntat numele si mi-a spus sa ma ridic in picioare stiu ca imi tremurau genunchi si nu indrazneam sa ma uit in jurul meu decit cu coada ochiului. Toti colegii se uitau la mine ca la o vedeta, si in pauza cu totii au venit la mine sa ma felicite. Nu eram obisnuita sa fiu in atentia nimanui, si cind am fost nu m-am simtit in pielea mea niciodata. Intotdeauna mi-a placut sa privesc lumea de pe marginea drumului, nu sa fiu eu privita, dar in momentul acela nu am mai avut de ales.

Acesta a fost si a ramas intotdeuna efectul care Toamna l-a avut peste fiinta mea. Ceva foarte misterios se intimpla cu mine, ceva care nu poate fi explicat, dar care nu-l caut sa-l explic. Ce este important este ca in fiecare an abea astept sa vina Toamna cu culorile ei, cu miresmele ei, cu forfotele inconjuratoare, cu muzele poeziei si-al prozei. Asta e tot ce conteaza.
Denysa - de Belle la: 15/09/2004 19:39:52
(la: Despre prietenie)
Nu stiu daca ti-ai cerut "iertare" la modul sarcastic sau chiar ai fost sincera, eu sper ca ultima varianta drept pentru care vreau sa precizez ca nu e nevoie, sincer. N-ai pentru ce sa-ti ceri iertare, ca eu nu m-am suparat si deci nu vad de ce te-ai simti obligata sa te scuzi :).

In plus, eu stiu ca nu te-ai referit la mine in mod direct, ci la toti care trancaneau pe langa subiect, inclusiv eu, asa ca am percutat, ce puteam sa fac caci nu ma pot abtine ;)

Eu zic sa subiectul si-a pastrat cursul si indirect prin palavrele noastre, ca am dovedit prin asta ca putem fi prieteni. E bine totusi sa nu iei nimic prea in serios aici (in special pe mine, eu zic multe da' sa stii ca-s fata buna si nu fac decat sa ma relaxez nitel cand vin aici).

Parerea mea, nu te mai da incepatoare si pune-te pe scris fato, cu cat suntem mai multi care scriem cate ceva, cu-atat mai bine (stii ce depimant e, de exemplu, sa vezi 20 utilizatori online si 60 anonimi conectati si sa vorbeasca mereu numai 3 sau 4???).

And last but not least ... chestia cu "m-am facut de comando" ti-o explic cu alta ocazie si te pun in tema cand oi avea mai multa rabdare. Mi-a fost adresata de catre cineva care dupa ce-a vazut reactia mea a sters mesajul original si-a ramas doar reactia mea care acum nu mai face nici un sens si probabil ca tot eu pic de cacao lol ... nu-i bai, te pun in tema cu alta ocazie.

Ah.. si binenteles, bine-ai venit printre cafegii ... acum treci la scris, nu te mai multumi doar cu cititul :))


~~~ I don't suffer from insanity, I enjoy every minute of it!
#22393 (raspuns la: #21882) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
[a]salt * expozitie de fotografie * 18.sept Timisoara - de Dragos Bora la: 15/09/2004 20:13:00
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
PH.ACT group va invita sambata 18 septembrie ora 20 la
vernisajul expozitiei foto de grup, "[a]salt" ce se va
putea fi vizionata pe o perioada de 3 saptamni in Art
club, Bastion, Timisoara si la concertul de jazz
sustinut de Quaternion dupa vernisaj.

[a]salt, este o manifestare complexa, organizata de
PH.ACT group in colaborare cu Asociatia Arhitectilor
"Timisoara" în cadrul celei de-a patra ediþii a
Universitatii de Varã "Restaurarea suprafeþelor de
arhitecturã" , Timiºoara 2004, aflata sub egida UNESCO
si include pe langa expozitia de fotografie, proiectii
video cu prezentarea grupului de fotografi, prezentarea
proiectului de reabilitare a bastionului Timisoarei,
concerte de jazz, mese rotunde discutii si sustineri pe
teme legate de fotografie si reabilitare a bastionului,
la care sunt invitati reprezentanti UNESCO precum si
fotografi straini.

http://groups.yahoo.com/group/phact_tm

pentru detalii:
email: ph_act@yahoo.com

tel: 0745146706



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...