comentarii

l defel


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Referitor la Spiritualitatea Ortodoxa, - de papadie67 la: 05/12/2003 23:47:37
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
Parinte, v-am pus una sau chiar mai multe intrebari, pe sub "Lumina", cam prea demult.

Daca nu m-ati zarit, nu-i bai.
De m-ati zarit si n-a fost timp spre a-mi raspunde, nu-i inca bai, defel.
De m-ati vazut la timpul potrivit si totusi n-ati voit ca sa-mi raspundeti, inseamna ca n-am intrebat acele intrebari la care s-ar putea afla raspuns...
ori ca n-aveti vointa sau putinta de a-mi da, Astazi, raspuns.

Ci, sa ne Dea Putere!
Si s-auzim Cuvant!

Cat despre-ai noshti' copii, PreaSfantul Niculaie sa le dea Har si Multa Minte, astazi!

Doamne-ajuta!
Pantalonasii cu puiuti - de Alice la: 05/01/2004 09:40:22
(la: forever)
Ca veni vorba ...
Mi-amintesc ce cam uitasem.
Pantalonasii cu puiuti ...ce-i mai uram, cum ma strangeau. Facuse Buna la elastic nod amar care-mi intra in piele hotarat, lasand un semn rotund si mancacios, la zece milimetri de buric.

Si erau scurti, dar pantaloni, iar "ei" crapau cand nu vedeau chiloti atuncea cand priveau sub fusta mea, de jos, de sub cires.

In cires...
Vedeti, exista stransa legatura intre cires si-al meu elastic la pantalonii cu puiuti.
Cand venea vremea de ciresi, urcam in pom de fiecare data prima, zdrelindu-mi coate si genunchi, purtand strategic, pantalonii cu puiuti...:)N-aveam mai niciodata scara, sau ne era enorm de grea si cin’ cu scara in cires urca era un prost.

Acuma, fix in varf.
pai, spanzuram acolo, un om de carpa prea urat si-apoi ma speriam eu insami, de fiecare data ce-l zaream, clipind chioras la mine, de printre cirese.
Apoi carabaneam la fructe-n san si ma miram, vazand cum creste burta ca la vite, cand le scapi la lucerna si trifoi.
Da. Elasticu-si facea treaba lui tinand burtica sa nu pierz ciresile.
Elastic strans, ce chinuia ca naiba un copil ce blestema in chin sa moara nodul si nu ceda defel durerii...

Intr-un final, castron de tabla zmaltuit primea fo kila-doua de cirese mult-prea-ochioase.
Acuma, apa proaspata venea, si tot asa, vreo cana-doua, marmorata.
Alt gand aveam, ’nainte de sfanta imparteala, nu sa le spal.

Miraculos, ciresele cresteau sub apa si imi luceau ca fermecate.
bagam in apa mana sa n-o tulbuir, cu doua dejte dibuiam codita si-apoi trageam cireasa-ncet, pan’ la oglinda apei.

Dura putin...

S-apoi samanul sufla-n inalturi inima ciresei, ca semnal!!!
Mancam cu pumnii amandoi si maraiam ca fiare mici, de pofta si de bucurie.

Atunci uitam cat ma strangeau, uitam de nod, de pantalonii cu puiuti ce-mi piuie acum din departari.


Aleg sa fiu ce sunt, aleg o clipa din prezent, de dragul celei care-am fost, sperand in ce voi deveni,nicicand pierzandu-ma.
Caci ma intorc la mine azi in ieri sau in alaltaieri, cu usurinta unui zambet.Copilul din cires, adolescenta agresiv-timida, femeia ce inca nu mi-am devenit, sunt toate EU intortocheat - un joc in flori, in praf, pe pietre sau in nori.
Nu stiu sa zbor, dar port pe limba gustul inaltului ...am fost mereu mai mult de-o schioapa, c-o secunda.

...ca maine-i doar exact ce nu vom sti de se va naste.
...iar ce ne-a fost deja-i cu noi, ACUM.
Din TRICOLORUL - de anita47 la: 27/08/2004 05:12:53
(la: O CATASTROFA NATIONALA: 23 AUGUST 1944)


Cum se da o lovitura de Stat

Presa scrisa si cea vorbita, îndeosebi Televiziunile, s-au întrecut în ultimele 2-3 saptamîni sa publice ori sa transmita diverse comentarii si materiale despre faptele petrecute în urma cu 60 de ani si care, se stie prea bine, daca pe plan intern au avut multiple consecinte grave si daunatoare, in schimb, pe plan european, au influentat decisiv evolutiile ultimei faze a Razboiului Mondial din 1939-1945, mai ales în spatiul Europei Eat-Centrale. Pentru ceea ce a urmat, pe plan politico-diplomatic, militar, economic si psihologic, s-a avansat de catre istoricii si comentatorii militari - defel exagerat - comparatia cu “un nou Stalingrad”. Dar, asa dupa cum s-a observat, întemeiat, adeseori, locul istoricilor în dezbaterile din ultima vreme l-au luat nespecialistii, care au venit cu propuneri, sugestii si scenarii, care de care mai traznite, contribuind în fapt, si mai mult, la… îndepartarea, decît la apropierea, zilei de 23 august 1944 de constiinta publica. Este adevarat ca scopul scuza mijloacele, dar mistificarile nu-s oricum îngaduite, ci, de regula, sanctionate. Dar sînt atîtea motive pentru o revenire asupra desfasurarii exacte a episodului cardinal - arestarea Antonestilor - revenire oricînd binevenita si, cu totul, pe placul cititorului. in temeiul investigarii memorialisticii ramase de la principalii “actori” ai dramei, dupa analiza documentelor si coroborarea infor-matiilor transmise, la 23 august 1944 au intervenit urmatoarele derulari esentiale: atunci, în epicentrul evenimentului (Palatul Regal din Calea Victoriei) s-au aflat cel putin 30 de persoane, care, ulterior, au depus marturii, verbal ori în scris. Calitatea surselor, în functie si de aceea a oamenilor, difera si, din aceasta cauza, valoarea probelor de care dispunem este cu totul inegala. O sursa (Ioan de Mocsonyi-Styrcea), care ar fi trebuit sa fie de o mare calitate, avînd în vederea rolul si locul personajului în anturajul Regelui Mihai I, se dovedeste (asa cum, de altfel, s-a dovedit si individul, care în perioada 1947-1963 a ravasit închisorile comuniste) execrabila, deci inutili-zabila; alte surse sînt aproximative, atestînd clar dorinta autorilor de a-si afla un post marcant în desfasurarea faptelor (în ordine: D. Damaceanu, Emilian Ionescu, C. Sanatescu - asadar, toti militari); nu lipsesc probele dezinhibate (Lucretiu Patrascanu, Bellu Zilber), nici cele dezlînate (Emil Bodnaras, C. Agiu), si nici altele fardate sau voit studiate (Regele Mihai, diplomatii de la Curte). În categoria, rara, a marturiilor sistematice si precise le includem pe cele datorate lui Iuliu Maniu, Ion Mihalache, Gh. I. Bratianu, Mihai Antonescu, Grigore Gafencu, Gh. Barbul s.a., iar în aceea singulara, dar, concret de exceptie, cuprinzînd numai relatarile, declaratiile si recunoasterile prompte si exacte, unele chiar adnotate (chiar daca în închisoare), care rezista tuturor “intemperiilor” scurgerii timpului si, deci, confruntarilor, se înscriu toate materialele care poarta girul Mare-salului Antonescu. Faptul nu este întîmplator, de vreme ce, în 1944-1946, fostul Conducator era, netagaduit, cel dintîi interesat de aflarea si afirmarea adevarului. Este un element remarcabil si recomanda precis izvoarele de la care, în ana-lizele noastre, trebuie sa pornim si trebuie sa ne si reîntoarcem! Dintre sursele care poarta semnatura Mare-salului, distingem 3 de o valoare exceptionala: 1) documentul intitulat “Însemnari din celula”, asternute într-o agenda din 1930 a Regelui Carol II, chiar în seara demiterii (aproximativ între orele 21 si 23); 2-3) detaliile furnizate de I. Anto-nescu la interogatoriile conduse de Avram Bunaciu, în 15 si 20 aprilie 1946, în cadrul pregatirii procesului “marii tradari nationale” din 6-17 mai 1946. Nemultumit de textul interogatoriului, din 15 aprilie 1946, pe care ex-Maresalul l-a revazut si corectat cu acribie, la 20 aprilie 1946, anchetatorul Avram Bunaciu l-a chemat pe detinut la un nou interogatoriu, din care extragem urmatorul fragment, care, juxtapus textului amintit al “Însemnarilor din celula”, ne ofera, cu siguranta, descrierea cea mai completa si veridica, exacta a desfasurarii audientei istorice de la Palat din 23 august 1944 (aproximativ între orele 15,15 si 17,30). Sa parcurgem acest text: “Mergînd la Palat (în dupa-a-miaza de 23 august 1944), l-am gasit pe culoare pe d-l Mihai Antonescu si am mers împreuna la Rege. Am vazut în curte tancurile pe care mi le ceruse sa se apere de nemti. Tevile erau îndreptate spre casa. Atunci, în fata lui Mihai Antonescu si Sanatescu, i-am spus ca nu mai e nimic de facut si ca asteptam numai un raspuns de la d-l Clodius si scrisoarea partidelor politice. Sanatescu se scoala si spuse: “Vi le aduc eu”. Regele a iesit din camera si dupa o jumatate de ceas s-a reîntors cu un pluton de soldati din garda Palatului cu revolverele în mîna. Surprins, am spus: “Ce înseamna aceasta, Majestate?”. În timpul acesta m-a luat de coate un maior (Anton Dumitrescu) pe care l-am facut “misel”. Lui Sanatescu i-am spus: “Nu ti-e rusine, d-tale, om batrîn, sa-l pui pe Rege, un copil, sa faca astfel de lucruri neuzitate?”. Dupa ce Sanatescu mi-a spus: “Sînteti arestat fiindca nu ati vrut sa faceti armistitiu” si i-am raspuns “Cum îndraznesti sa afirmi ca nu am vrut sa fac armistitiu?”, Regele a trecut în alta camera. Dupa aceasta Sanatescu a facut semn soldatilor sa ne scoata (din “Salonul Galben”). Am fost bagati într-o casa de fier în care-si tinea (presupun) d-na Lupescu bijuteriile. Era o încapere mica, lipsita de fereastra, fara scaune. Am stat pîna la 4, cînd a venit d-l “Ceausu” care ne-a dus într-o casa de la pe-riferie (în Bucuresti), unde am stat 8 zile (pîna 31 august 1944), cînd rusii ne-au ridicat si dus la Moscova”. Ce se desprinde, în mod sigur, din textul retinut? Neputînd cuprinde totul, voi proceda selectiv, retinînd esentialul, surprinzînd mobilul faptelor întîmplate. La 22-23 august 1944, Anto-nescu luase ferm decizia de-a încheia armistitiul cu Natiunile Unite, lucru comunicat si, deci, foarte bine cunoscut complotistilor. I. Antonescu fu-sese rugat de fruntasii partidelor istorice (Iuliu Maniu, Dinu Bratianu, I. Mihalache, Gh. I. Bratianu, C. Titel Petrescu) sa conduca el operatiunea de semnare a armistitiului. Pîna atunci, Maresalul fusese ferm convins ca retragerea României din Axa si semnarea armistitiului trebuiau rea-lizate numai dupa avertizarea lui Hitler (de altfel, în seara lui 22 august, revenind de pe frontul din Moldova, el i-a solicitat trimisului lui Hitler, Carl Clodius, aceasta pre-tentie, precizîndu-i ca astepta raspunsul înca 24 de ore, pîna la 24 august 1944, orele 18,00). Dar, în clipa în care, la Snagov, în 23 august 1944, aproximativ la ora 11,00, Ion Antonescu a cazut la întelegere cu Gh. I. Bratianu, în prezenta lui Mihai Antonescu, vice-presedintele Consi-liului de Ministri si titularul Exter-nelor, ca istoricul sa-i aduca o “scri-soare de garantie” semnata de liderii politici, în sensul ca ei erau de acord cu conditiile dure ale armistitiului (cedarea provinciilor istorice din Est în folosul URSS), din acel moment, asadar, Maresalul s-a declarat dispus sa nu mai astepte “acordul” lui Hitler. De “scrisoarea de garantie”, Anto-nescu avea nevoie pentru vizita anuntata telefonic la Palatul Regal pentru ora 15,00. Istoricul se angajase ferm sa aduca documentul pîna la ora 15,00, dar, nefiind posibil, s-a deplasat la Presedintia Consiliului de Ministri din Bucuresti, în jurul orei 15,00, si i-a facut cunoscut lui Mihai Antonescu acordul deplin al liderilor istorici, urmînd sa prezinte “scri-soarea de garantie” în cursul serii, pentru a fi difuzata prin radio. Putem presupune ca Mihai Antonescu nu l-a înstiintat imediat pe Maresal asupra acestei comunicari, dat fiind, probabil, ca avea s-o faca la Palat, unde aveau sa se întîlneasca în minutele urmatoare la rege, unul (Mihai Antonescu) ajungînd mai devreme, iar celalalt (Ion Antonescu) cu oarecare întîrziere. În adevar, Mihai Antonescu s-a întîlnit cu Regele si cu C. Sanatescu, pret de 20 minute, timp in care le-a expus “desfasurarea de forte”, precum si intentia de-a zbura la Ankara pentru a negocia cu Aliatii, mai ales ca, în 22-23 august 1944, facuse 4 interventii diplomatice oficiale si urgente prin Ankara. Regele l-a rugat pe ministrul de Externe sa ramîna în Palat, revenind o data cu Maresalul, cînd acesta avea s-ajunga în Calea Victoriei. Aceasta pauza de circa 30 de minute, care s-a ivit întîmplator ori a fost “dirijata”, avea sa le fie fatala Antonestilor, si iata de ce, pentru ca: Regele, întîlnindu-se în rastimpul ivit cu colaboratorii sai, în biroul sau de lucru din Casa Noua, a fost sfatuit de complotisti sa-l preseze pe Maresal sa semneze numai-decît si imediat armistitiul; numai ca ex-Maresalul nu era omul - nici chiar în acele momente cruciale - care sa asculte recomandarile Suveranului, un “copil”, cum l-a calificat de altfel în cursul întrevederii, iar aceasta pentru ca în problema armistitiului Conducatorul avea deja planul sau si n-a admis sugestiile venindu-i din partea “cuibului de vipere” de la Palat. Din aceste contradictii si presupuneri false ori reale avea sa rezulte, putin dupa ora 17,00, ares-tarea Antonestilor! Numai ca, în vre-me ce Regele si echipa sa, complet nepregatiti, apreciau ca era suficient ca sa se anunte prin radio arestarea Antonestilor si întoarcerea armelor, Aliatii, in frunte cu SUA, URSS si Marea Britanie, s-ar fi grabit - iluzie desarta - sa-i ofere României Armis-titiul, si asta în cele mai bune con-ditii! Or, se cunoaste prea bine, nu avea sa fie nicidecum asa. N-a fost admis nici un armistitiu, iar presa internationala (“The Times”, “The New York Times” s.a.) de a doua zi (din 24 august 1944) s-a limitat sa vorbeasca despre capitularea Româ-niei, care, efectiv, se produsese. În ceea ce-l priveste, I. Antonescu urmarea, dimpotriva, sa se încheie efectiv un armistitiu, ale carui consecinte, mult mai favorabile sau, oricum, altceva capitularii, de genul celei pregatita de complotisti, ar fi fost, incontestabil, favorabile tarii si natiunii. RECAPITULARE SI CONCLUZII: În acest fel, în dupa-amiaza de 23 august 1944 au ajuns Anto-nestii la Palatul Regal din Bucuresti. Era PENTRU PRIMA SI ULTIMA DATA, Conducatorul Statului Român fiind dispus, în fine, sa încheie armistitiul cu Aliatii, desi, în conditiile concrete ale desfasurarii audientei la Rege, nu a marturisit aceasta, dimpotriva. Existau toate premisele si sansele de succes, mai ales ca Maresalul acceptase acest lucru, iar liderii partidelor “istorice” îi garantasera concursul. Complotistii trebuiau sa se decida: ei vor merge cu ori fara Maresal, iar, daca era asa, cum ei preferau de atîta timp, adica fara Maresal, atunci pentru ei cuvîntul de baza la ordinea zilei devenise, firesc, RAPID, CU ORICE RISC sI INDIFERENT CUM, dar Antonescu nu trebuia lasat sa pregateasca si sa semneze, EL, armistitiul! Prin urmare, chiar atunci, în 23 august 1944, trebuia sa se produca ceea ce complotistii planificasera, initial, pentru 26 august 1944: ARES-TAREA ANTONESTILOR, care, indiferent de consecinte, oricum le cadea bine, garantînd succesul loviturii de stat gestante. Avea sa fie o Lovitura de Stat de tip clasic, dat fiind ca Regele instalat, dupa 6 septembrie 1940, prin decret propriu semnat, dispunea de prerogative li-mitate, specifice monarhiilor “nefunctionale”. În consecinta, Regele si restul complotistilor realizau, concomitent cu înlaturarea regimului antonescian, o modificare constitutionala fundamentala, arestînd pe primul-ministru, care, întîmplator, si nu formal, era chiar seful statului. Iar, în cavalcada razboiului general sau a situatiei specifice de la Bucuresti, lovitura aparea scuzabila si necesara, în fata natiunii, a beligerantilor învingatori si - nu-i asa - a Istoriei? Însa pentru cît timp?
Gh. Buzatu



Paianjenul - de carapiscum la: 28/09/2004 03:37:48
(la: OMUL ce stim despre noi?)
Saracul, are o problema, si cred ca-i una "big": vede "atacuri la persoana" peste tot! Si in plus n-a inteles defel cum e cu trupul si sufletul omului dupa moarte, asa dupa cum nici inainte de moarte nu prea-si da seama cum e, de buna seama. De aia si sufera sarmanul, si orice argument contra il va face sa urle la tine ca un disperat- gen taicuta Theodorescu.

Acuma nu stiu, ori tu l-ai facut purtatorul tau de cuvant, ori isi aroga din nou dreptul de a vorbi in numele altora...! Dar pt. ca mi-a atras atentia asupra faptului ca nu ti-am raspuns nu stiu carui mesaj- asta ca sa se vada si cata tinere de minte are el in ce priveste persoana mea- te rog sa-mi mai adresezi odata acel mesaj sau sa ma trimiti la el sa vad despre ce e vorba. Din cate stiu am raspuns tuturor mesajelor de pana acum fiindca nu-mi sta in caracter sa nu raspund celor ce ma chestioneaza. Dar e posibil sa fi fost vreunul postat mai tarziu, ca am vazut deseori mesaje postate inaintea mea desi la timpul la care le-am editat pe ale mele nu erau acolo. Stii ce vreau sa zic.

No, "acum te las, fii sanatos si vesel de Craciun"!
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#23535 (raspuns la: #23529) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
anii de liceu . 95-99 , supe - de miloser coperil la: 20/02/2005 16:10:23
(la: Cei mai frumos ani ai vietii tale)
anii de liceu . 95-99 , super vremi :)):))
am citit imens , stateam in biblioteca cate 10 ore, fara sa-mi fie foame . am facut "marile mele descoperiri " : dostoievski,salinger,j.k.toole,cinemateca,bucurestiul,dali,bergman,sonata kreutzer(filmul),"dilema"......
i-am cunoscut pe oameni fara de care io n-as fi defel : pe adina nicolaevana si pe domnul prof.iacov cohn
Hai să-ţi zic una bună - de Anca Tudor la: 16/03/2005 16:30:09
(la: Ce sa fie ca sa fie bine (sondaj de opinii destinat barbatiilor))
Când îl întreb pe soţul meu: "Nu-i aşa că m-ai luat de nevastă fiindcă sunt deşteaptă?", el mustăceşte şi zice: "Daa, da' mai mult fiindcă ai sâni frumoşi!". Mi-a venit în minet asta citindu-ţi comentariul fiindcă noi într-adevăr ne înţelegem din privire, suntem pe aceeaşi lungime de undă, râdem şi comentăm la fel unele chestii care se întâmplă în jurul nostru, ba chiar avem replici identice, pe care le zicem în acelaşi timp, de se prăpădeşte asistenţa de râs... Şi, deşi recunoaşte că-i place că sunt isteaţă, soţul meu recunoaşte şi că alte atribute l-au atras pe el iremediabil către mine. Lucru ce nu mă supără defel, fiindcă să fi fost proastă, nu l-aş fi putut ţine!
#39585 (raspuns la: #37878) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
to tell you the truth.... - de Belle la: 23/03/2005 15:07:31
(la: Ce fac romanii pentru imaginea Romaniei in strainatate)
eu nu te-am inteles defel...

cum adica "imaginea romaniei in lume"? poate in europa aveti impresia ca toata lumea sta cu ochii pe voi fiindca sunteti romani. in alte parti nobody gives a shit (excuse my french), important e sa fii om de omenie si sa-ti vezi de treaba ta. iar daca cineva face ceva ca sa-si imbunatateasca "imaginea" fata de cei printre care traieste, o face pentru propria persoana si nu pentru "tara si popor". patriotism prost inteles si propaganda de doi lei.

sa nu te superi pe mine si sa nu ma-ntelegi gresit, nu sunt genul "gica contra", da' zau n-am inteles care-i baiul inca de cand ti-am citit prima data subiectul.
#40450 (raspuns la: #40442) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Hai sá spun si eu o poveste... - de Gabi M la: 25/04/2005 14:29:35
(la: Hartuirea sexuala - o problema simplificata de barbati!?)
Locul povestii mele este un oras mare si frumos din Romania. Personajul principal este patronul unei firme, detine peste 80, poate 90% din actiuni. Cásátorit, copii, bani multi de tot. Firma merge foarte bine, íncá de la ínfiintare, produse la export, locuri de munca poate 40-50, salarii decente la nivel "pot trái omeneste din el". Sora mea, cu diploma, angajatá cu concurs. Máritatá, un copil, multumitá de viata ei. Cotact cu seful cel mare, zilnic. Se cunosc deja de ani, poate trei-patru. Íntre timp tot doi metrii distantá.
Íntr-o joi i se pune sefului pata: o chemá pe sora mea ín birou, si-i spune: Am sampania ín masiná, unde mergem sá o bem? Sora mea: Stiti dom' director, eu femeie máritatá, sotul are grijá de mine, multumesc, nici sampania nu-mi place...
Vineri ne íntílnim, sotul ei, ea, noi, eu cu sotul, párintii, discutám problema pe toate fetele. Vai draga mea, poate ai ínteles gresit, sá astepti, sá vezi, etc...
Luni de dimineatá, o cheamá iar:
- Te-ai mai gíndit?
Sora mea:
- N-a fost la ce.
Seful:
- Preaviz douá sáptámíni, predai lucrárile la colega de birou.
Cum s-a terminat?!

Erau douá pe toatá ramura, cu efort, dar cea care rámínea eventual fácea fatá. Dupá o sáptámíná, colega de birou, ísi cere transferul, lásínd mascá pe patron. Sora mea este chematá din nou, i se spune cá poate sá rámíná, dacá preia toatá munca.
Urmeazá frecusuri, sicane, propuneri, timp de un an de zile. Ín acest timp, sora mea, lunar a dat concurs la tot felul de firme, ca sá poatá pleca. Probleme au fost numai financiare, fiindcá multá vreme nicáieri nu i-au putut oferi salariul pe care íl primea acolo. De un an de zile i-a reusit sá plece, toatá lumea e very happy, mai putin patronul, care a cam rámas fárá replicá. A spus el atunci cátre sora mea: "Ai sá vii plíngínd ínapoi!"...N-a fost sá fie cum ar fi vrut el...
...
Cred cá nimeni nu a generalizat, cá toti bárbatii ar fi la fel. Cred cá nu depinde de femeie dacá se íntímplá asa ceva, nu este vorba de a nu stii sá-ti impui respectul. Cred cá nu poate da un ráspuns corect la íntrebare acel sau acea cineva care nu a tráit oroarea acestor situatii, cínd esti ín dependentá de un loc de muncá, eventual ai si copil de crescut.
Dupá párerea mea nu se pot defel confunda cele douá cazuri, prima cínd vine un "santierist" si fluierá cínd treci pe língá el, asta eventual este situatia cínd poti sá-ti impui respectul, iar a doua este situatia, cínd un sef, un patron, indiferent dacá e bárbat sau femeie, te umileste si te hártuieste si te aduce ín situatii imposibile...
Nu pot decít sá vá spun párerea mea. Nu e o concluzie, nu e o generalizare. Bine-nteles povestea mea e ín trei(?) rínduri, dar a durat mult prea mult ca sá nu lase urme chiar si ín sufletul meu, care am fost doar spectator... Má bucur pentru fetele care scapá din asa íncercári. Cáci pot fi si care nu scapá, nu-i asa?..Dar despre ele nici filme nu se fac...
#45423 (raspuns la: #45281) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Iata cum fac eu, domnule Barca... - de Georges Valch la: 18/05/2005 02:57:58
(la: Simplicitate voluntara)
Comentariu de Georges Valch
Ma iau dupa porumbel fuga-fuga, vad din ce ograda pleaca, il prind, si desi as putea sa-l jumulesc bine, il mananc cu fulgi cu tot acolo in cuib ca sa moara ouale de ciuda. Pare ca bat campii, desigur, dar e nedrept sa afirmi asta atata vreme cat asta fac... De cele mai multe ori, ne eschivam intr-un personaj ca sa ne-ascundem adevarata identitate. Dar in definitiv, de ce dracului o facem? Starnim atata indiferenta de jur imprejurul nostru incat am putea sa ne dam cu curul de pamant si tot nu ne-ar baga nimeni in seama... Insa stie domnia-voastra de ce? Pentru ca in mod obisnuit prea ne vomitam viata in fata altora si ce altceva sa se iste din asta decat repulsie? Daca am incerca sa o luam altfel? Sa aruncam, ici/colo cate-un nevinovat de scuipat, lasandu-i pe ceilalti sa ne perceapa ca fiind niste creaturi misterioase insa susceptibile la scapari? Sunt vulgar? Sa-mi fie cu iertare. In mintea mea, un pic tulburata de insomnie, spiritul artistic nu se poate defel disocia de trivialitate, pentru ca daca traiesc alaturi de amandoua, de ce m-as vrea exprimat numai de una dintre ele? Cati dintre cei de pe Cafenea v-au pus adevarul sub talpi, domnule Barca? Cati dintre cei care fizic va inconjoara, au facut-o? Mai mult: De fiecare data dumneavoastra ati facut-o cu dumneavoastra? Dar va spun: adevarul meu, diferit de toate celelalte va veni, mai curand decat va asteptati. Foarte curand. Poate chiar in aceasta noapte. Si sper sa nu fiti dezamagit de el, caci este un adevar greu, chiar si fara sa sforaie. O fac, si nu pentru dumneavoastra, ci pentru ca intr-un fel, din simpla curiozitatea mi-ati anticipat voia. Ma bucur ca interesante gasiti ideile mele. Inseamna ca emana din ele o ciozvarta de talent. Pe mine insa ma lasa rece, pentru ca Geniu astept de la freamatul din mine - si ades il descopar, dar nu si cuvinte ca sa-l rostesc. Ce muzica iubesc eu... Oricare n-o sesizez ca pe-o galagie. E ambiguu sa spun asa. Dar as nedreptatii toate celelalte daca as da nume numai uneia. Aveti o intuitie cel putin ciudata :) sa intrebati daca virgula cant la vreun instrument apoi, negativ sa va raspundeti indata. Se vede pe fata mea? Se intelege printre randurile scrise ca nu ma folosesc de nimic sa dau glas muzicii mele? Aveti dreptate - insa asta nu va face mai putin ciudat. Dar, stati linistit, un dram de ciudatenie ne face mai curiosi decat toata bruma de haine. Am cunoscut la nudism la 2 mai o femeie atat de stranie psihic incat fara sa aiba chiloti, nu retin nici acum daca intre picioare ii atarna un surplus sau daca purta golul pe care acel surplus ar fi trebuit sa-l umple. Si, in sfarsit, evit sa emit sentinte afara de cazul in care ele sunt deja date iar eu doar le dau grai. In domeniu... Cred ca un recidivist este mai in domeniu decat un judecator chiar... Numai ca eu nu sunt nici unul, nici altul. Vorbeam la inceput despre porumbei si ale lor cotetze. V-am vizitat (dracia asta de cratima nu stiu niciodata unde s-o pun:si atatia pumni in nas iau din cauza ei...nu stiu daca nu ar trebuii sa ma las fro 2 ani de scris ca sa iau gramatica din scoala primara sa vad cum se face. Dar vor binevoi ai mei fani sa se lase de citit atata amar de vreme? lol... dupa ce putem ascunde mai bine ridicolul nostru decat dupa niste fasole ranjite?). Deci: detei o raita si imi placu' ingrijorarea dumneavoastra politica. Pana sa o vad, am avut intentia sa va comentez. Dar faptul ca nu mai vreau s-o fac e cea mai buna dovada ca aveti dreptate. Intradevar nimic mai zadarnic decat aceasta politichie. Toate cele bune, domnule Barca! Povestea mea se scrie...
irina, - de anisia la: 17/08/2005 12:36:45
(la: Autenticitatea Internetului)
nu stiu daca dependenta este cuvantul potrivit. incearca sa vezi cafeneaua (ca sa iau exemplul cel mai apropiat de forum) ca pe o gasca de prieteni. iti amintesti probabil cum in copilarie existau astfel de grupuri/gasti de prieteni. relatiile dintre ei se impamanteneau asa de puternic la un moment dat, incat o absenta de la activitatile cotidiene ar fi fost un gol in viata de atunci. cati dintre noi nu faceam pe naiba in patru sa nu pierdem o petrecere ori o intalnire cu prietenii? faceam asta din dependenta sau pur si simplu pentru ca doream sa fim impreuna cu prietenii cei aveam la acea vreme? tu vii pe cafenea pentru ca esti dependenta sau pentru ca-ti face placere? daca sunt zile in care nu poti veni, cum reactionezi? ca doar nu intorci pamantul cu josul in sus ca sa gasesti un computer si sa te loghezi pe cafenea, nu? atunci as considera eu dependenta. si atunci ar fi chestiune mai profunda...o rotita defectata pe undeva.

cat de reala este aceasta comunicare? la fel de reala ca si scrisorile pe care bunica i le scria bunicului cand era plecat la razboi pe front. numai ca acum, scrisul pe hartie a fost inlocuit cu scrisul in format ascii, electronic, cu taste si aparut pe ecran. asta este singura diferenta pe care o vad eu! asa cum bunica se incredea ca scrisoarea este scrisa de bunicul, tot asa sa ne incredem si noi ca postarile sunt scrise de una si aceeasi persoana de fiecare data cand posteaza sub un nume. sunt si persoane care detin doua-zece-doua zeci de identitati pe net. lumea se imbraca in diferite haine. chestie de gust. unii sunt consecventi , altii nu. incearca sa citesti randurile fara sa vrei sa patrunzi in lumea celui/cele ce le-a scris. de ce oare oamenii nu reusesc sa delimiteze lumea reala de cea virtuala si tin mortis sa treaca de la una la alta ca un firesc?

nu stiu daca singuratatea cronica este cauza principala pentru care oamenii aleg sa-si bea cafeaua virtual, pe forumuri, alaturi de alte personaje virtuale... uite, de ex eu sunt la serviciu acum. nu sunt singura defel. am 5 colegi in birou, suntem in pauza de masa. decat sa mananc impreuna cu ei si sa discutam inerent tot probleme de serviciu, prefer sa ma loghez pe cafenea si sa-mi deconectez neuronii cu alte subiecte decat cele din viata de zi cu zi. as mai putea sa-ti dau si alte exemple care sa-ti spuna ca nu singuratatea cronica este motivul principal. sunt si oameni care-s foarte singuri si se agata de lumea virtuala pentru a-si omora timpul.. procentul (sper!) ca nu este asa de mare si nici in crestere.
Anisia, - de Sunday la: 25/11/2005 02:46:38
(la: Accentul si integrarea in societate)
personal, nu am intimpinat nici un obstacol de integrare din cauza accentului pe care il am. Cine spunea ca vocabularul este mult mai important decit accentul are dreptate. Depinde in ce domeniu lucrezi. Daca ai de-a face cu artele, ai numai de cistigat dupa parerea mea. In acelasi stimp, imi amintesc de o profesoara pe care am avut-o la colegiu. Tipa chinezoaca care preda limba engleza!!!!! Pe linga toate diplomele posibile in limba engleza pe care le avea, avea si un accent atit de nasol, ca dupa doua cursuri m-am retras din clasa ei. Nu o puteam intelege defel...Nu am incercat niciodata sa scap de accent, pot insa sa spun ca am un vocabular mult mai bogat decit multi americani si de asemenea pot spune cu mindrie ca "speluiesc" mult mai corect decit marea majoritate a nativilor...
sunday - de anisia la: 25/11/2005 13:16:27
(la: Accentul si integrarea in societate)
Pe linga toate diplomele posibile in limba engleza pe care le avea, avea si un accent atit de nasol, ca dupa doua cursuri m-am retras din clasa ei. Nu o puteam intelege defel... - vadit lucru ca acea profesoara avea probleme din cauza accentului. daca nu de integrare, cel putin de popularitate. multitudinea de diplome ii dadeau doar o recunoastere a nivelului la care cunoaste limba, dar in practica nu prea o ajutau, de buna seama.
___________________________________________________
daca n-ai sa mai fii tu, am sa fiu si eu un om obisnuit...
#90490 (raspuns la: #90452) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Honey - de Sebesthai la: 26/11/2005 20:38:22
(la: Doar femeile sângerează)
una dintre "virtutile" inerente mediului virtual este neintelegerea sau malentendu-ul (right, maan?). Prin urmare, o critica adresata maanei a fost catalogata (intr-un regim de urgenta care ridica, la randu-i, probleme de comprehensiune si rabdare) drept o dorinta febrila de reprimare a "cartitorilor". Defel. Ma repet: daca are competenta critica necesara (nu discutam opinia mea personala conform careia nu toata lumea ar trebui sa spuna orice despre oricine, in cazul acesta maan vs Nonverba), sa critice. Si daca o face, s-o faca asa cum a demonstrat ca poate: limpede, argumentat, inteligibil si pentru "telectualii" care nu tresar cand tzurtzurele metaforii le gadila spinarea.

Acum..Honey, in paradisul asta virtual nimic nu-mi alimenteaza mirarea. Nici regulamentele, nici abolirea lor. Aici administratorii tasteaza demiurgic si nu vad cum ar putea "militziile" mele sa-i ajute, atunci cand poseda ei insisi un dram de discernamant. Intrebarea este: do they?!

Ma tem ca nu te urmaresc: care ar fi frustrarile pe care le-ai detectat in militantismul meu pentru critica echilibrata? Sau care sunt neologismele "de lux", daca ale mele iti inspira o dizgratioasa pauperitate?

Un ultim amanunt: "nesimtirea mea inutila" nu s-a cristalizat, pana acum, in forme destul de transparente de discurs de bodega, asa cum am intalnit in reply-ul dlui Intruder, acum caracterizat de o salutara mutzenie.

Cele bune.
#90806 (raspuns la: #90757) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
1.sa zicem un... 20% din timp - de Honey in the Sunshine la: 10/01/2006 01:09:46
(la: Carti)
1.sa zicem un... 20% din timpul liber, dar nu e un procent constant. Uneori nu deschid o carte saptamani intregi, alteori lectura e activitatea mea principala (atunci cand se intalnesc timpul necesar cu pasiunea pentru vreun autor).

2.prefer cartile cumparate (in general din librarii si de la vanzatorii de carti vechi - ambulanti sau anticari). Cu cartile in format electronic nu ma descurc defel si nu reusesc sa ma obisnuiesc. Singurele pe care le-am citit in pdf au fost volumele 5 si 6 din Harry Potter pentru ca nu aveam rabdare sa se editeze in romana sau italiana.

3.Hmm... ce gen de carti ? Pai cu siguranta nu cele "de specialitate". Nu am citit niciodata o carte despre principii economice sau stiinte in general. La un moment dat ma preocupa psihanaliza si volumele alea, impreuna cu cateva carti de filozofie sunt singurele carti "non-beletristice" pe care le-am citit.
In rest, romane cu gramada, citite alandala, evoluand de la Dostoievski la Virginia Woolf, apoi la Joyce, Thomas Mann si Henry Miller (exemple aleatorii, ca sa se inteleaga ce harababura totala a fost si este "planul meu de lectura").
Versuri citesc rar desi ma intorc, periodic, la Minulescu, Foscolo si Emily Dickinson (nici eu nu inteleg predilectia asta).
Adaug ca inafara de "Solaris" nu am citit nici o carte SF si inafara de "niste" Jules Verne, nu am citit romane de aventuri.
________________________________________________________
What if nothing exists and we're all in somebody's dream? Or what's worse, what if only that fat guy in the third row exists? - W. Allen
Andre:) - de anisia la: 19/01/2006 16:12:16
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA)
curatenia-i terminat?
toata casa ai gatat?
harnicutza asa, ca matalutza
nu e orisice dragutza,
uite eu, "un puturos"
nici sa calc si nici sa cos
nu ma prea pricep defel.
ce sa-i faci, sunt "mititel"...
fabricutza de parfumuri
o gasii mergand pe drumuri
virtuale, ce e drept -
si iti spun, ca intzelept
fi-v-ar de m-ar adopta
nea Guerlian, Maria Sa;
fabricutza sa mi-o lase,
un jaguar si doua case.
iti dai seama ce mai zestre
as avea?! - ca in poveste :)

________________________________________________________
doar pentru ca toate pasarile au aripi, nu inseamna ca toate zboara la aceeasi inaltime...
#101121 (raspuns la: #101061) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
zaraza - de mya la: 26/01/2006 02:14:13
(la: Despre Vulgaritate)
In ziua de azi, totul e sa fii cool. Din pacate chiar si cand se sare calul...astia cool sunt admirati de multi. Eu nu-i admir. Uite, mie nu-mi place Madonna si nu mi-a placut nicicand. Din punctul meu de vedere e vulgara si asa a fost mereu. De cand s-a ridicat si pana acuma.

Multe dintre vedetele din ziua de azi sunt considerate cool insa mie nu-mi plac defel, mi se par ridicoli si penibili, nu cool. Si mi se mai par prosti si debusolati (cand vad cum gandesc citind interviurile lor in reviste sau direct la tv.). Mi-e mila de ei, nu ii admir, din contra. Dar nu sunt ei de vina ci publicul lor, care i-a facut vedete si i-a ridicat in slavi. Isi merita publicul ca sa zic asa.

Asa e societatea noastra de acuma, ridica in slavi toate nulitatile cu pretentie de vedete. Vezi gramezi de exemple in lumea artistica din Romania. Dar nu numai. E destul sa te uiti la MTV la cele mai noi aparitii.

Culmea e ca Madonna nu canta rau dar eu o vad vulgara. Asta e numai parerea mea, absolut sincera insa.
#102206 (raspuns la: #102204) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
??? - de picky la: 26/01/2006 19:40:40
(la: cea mai buna revista de cultura din Romania)
Adrian Fuchs
Ca sa faci un sondaj de acest gen , eu cred ca titlurile posibil de votat sunt insuficiente. Asa poti face cel mult un clasament al celor in discutie.
De ce n-ai intrebat si de SecolulXXI sau Manuscriptum sau Orizont sau L.I. sau Transilvania sau Tribuna etc. Ai pus in discutie 5 reviste din Bucuresti si una din Iasi, pe restul bagandu-le la gramada.
Eu cred ca cea mai buna (atentie nu tare !) este la ora actuala Obs. cult. Dilema este mult prea politizata si nu mai este ce a fost. Oricum a scazut f.f.f. mult in ultimul an. Din pacate in Dilema , acum , cultura e pusa intr-o cantitate infima (ca sarea in mancare). Adica eu cred ca ei (cei de la Dilema) sunt pe cale sa spuna un "nu" hotarat excesului de cultura. Pacat. Recenzii putine si alea pe baza de reciprocitate. Poezie ioc. Muzica mai defel. Istorie, doar recenta. Geografie, doar prin calatoriile lor, exhibitionate. Pacat, mare pacat ...
Daca gresesc, pacatul meu sa fie !
guinevere Re. - de picky la: 01/02/2006 19:40:59
(la: Vargas Llosa ?, Mario pentru doamne ...)
Adrian Fuchs :

1. Am luat-o ca pe o gluma, n-am sarit nicum. Veneam doar cu precizari.
2. Accept explicatia cu Dostoievski.
3. Dostoievski e un monstru sacru. Unul din cei vreo 10-15, din modernitate. Daca citeai mai atent, sesizai ca spuneam "parca". Cu acest parca spuneam eu (!) ca apreciez mai mult F.K si C. & P. Nu dispretuiam sau surclasam Demonii ! Erau pur si simplu preferintele mele.
Si nu sunt "Amintiri din casa mortilor". Vezi ca la "Polirom" a aparut in trei volume, recent, "Jurnal de scriitor" , a lui Feodor Mihailovici. Ti-l recomand cu toata seriozitatea.
4. Gluma ta m-a amuzat si onorat !
5. In privinta Alessandrei, ce spuneam era la propriu. Vorbeam cu toata seriozitatea si mentin.E un interlocutor placut si cu bagaje (nu de mana ! ). Deci nu te persiflam ci ma bucuram pt. tine ca ai un astfel de interlocutor.
Referitor la mss, nu m-am suparat defel. Este optiunea ta si o respect,
indiferent de pierderile mutuale.
un dar. - de munteanu rodica la: 01/02/2006 23:23:03
(la: Ce cadou ati refuza?)
un dar vine din partea unui om.
normal ar fi ca darurile sa fie facute cu anumite ocazii, in urma unor invitatii pentru participarea la anumite evenimente sau pur si simplu
SINT O SURPRIZA.
Daca este ceva normal, cotidian si pot sa multumesc o fac.
Daca este o surpriza ,fiecare o va face dupa sufletul lui.Cel lacom va accepta darul imediat,cel rational se va gindi la cauza si efect si va hotari singur dar clar ce are de facut,cel singur va spune "poate ,dar nu ma reped" impulsivul "al meu este " sau
pentru ce?

eu cred ca am primit un dar ciudat acum vreo sase luni o mina intinsa.
de fapt au fost trei maini intinse si culmea din acelasi loc.
toti din cafenea.(si dinn acelasi oras)
era cel mai frumos dar pe care l-am primit si poate odata va voi putea povesti de un alt dar cu valoare pecuniara, care nu m-a impresionat defel.
gestul a contat,iar faptul ca nu aveam nevoie de ajutor a amplificat
gesturile lor.
ulterior ca tinem sau nu legatura,conteaza mai putin fiecare are ritmul lui,
viata lui si felul lui de a intelege.
pentru mine a fost un dar si l-am primit.
primesc darurile si le asez la loc de cinste sau le pun deoparte .
cei care le fac trebuie sa inteleaga.
dar trebuie sa stie
si de ce au facut darul si cum a fost primit.
omul nou este scoler? saptam - de cosmacpan la: 03/02/2006 21:09:44
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA)
omul nou este scoler?
saptamana de belfer?
bravos, am cu cine sta
trancani si-apostrofa.
da! imi plac masinile
ca sunt ca reginele
cu cat sunt mai vechi badie
sare pretul cu o mie.
am masina de cusut
toata ziua bat si .......rup
ata e cam putreda
ca-i de in sau canepa
am masina de calcat
masina de aspirat
una e de barbierit,
alta este de gatit
gluma-i, ca sa nu bocesc
dupa un ......sasiu regesc.
nu-s shumacher, n-am accent
dar tot as fugii prin Kent.
c-o masina englezeasca
chiar si cu una nemteasca
o sa crezi ca-s mofturos
dar ferrari nu-i in post
lamborghini n-am defel
parc-am ragusit nitel.
am trei vicii mari si late
si doar una-i calitate:
scriu, citesc si bat in taste
zgandaresc cu sula-n coaste
c-asa spuse-un presedinte
nu ca as avea vreun dinte
da la footbal sunt afon
la politica dau ton
si astept ca mai nainte
sa ma faca presedinte.
la anul si la multi ani
imi dai votul? ce zici? hai?


#103800 (raspuns la: #103776) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...