comentarii

l desuet


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Ce-a facut rau - de Alice la: 10/10/2003 05:43:07
(la: Hotia e de pret, la romani (din Evenimentul Zilei))
un anume presedinte de consiliu judetean, care si-a dat examenul de stat inaintea bacului, dupa ce o vreme se indeletnicise cu operatul buzunarelor cetatenilor veniti sa-si cumpere cartofi? "Nebuniile tineretii" a comentat, se pare, dom’ Nastase cand a aflat!
E cam acelasi lucru! Si nu ma deranjeaza atat furtul, cat semnificatia pe care societatea civila o da gestului! Ma deranjeaza, in egala masura si faptul ca acuzatorii lui Beuran, ca au fost ei insisi acuzati de subnumitul de aceeasi frauda. Cu alte cuvinte: polite vulgare pe care si le platesc hotii intre ei, prieteni buni de altfel, pan-atunci.
Te-ai mira daca ti-as spune ca la sesiunile de comunicari "stiintifice" o fac pe surzii si se aplauda intre ei? Ca asistentii care cunosc ceva limbi straine sunt obligati sa execute, la comanda (si gratuit), traduceri din reviste de specialitate, pe care anumiti profesori univ. nu le pot consulta ca nu stiu limba? Te-ai mira, daca ti-as mai spune ca apoi, traducerile mot-à-mot se prezinta la respectivele sesiuni cu titlul de inedit? Si ca tocmai asistentii in cauza sunt trimisi sa le sustina (desi numele profului figureaza primul pe lista de autori) ei urmand sa raspunda comentariilor celor ce si-au dat seama de goanga si cer explicatii?
Cazul Beuran e varful unui aiceberg, daca-mi permiteti o comparatie desueta. Pute, ca si-n cazul Bradisteanu. Necazul e ca gangrena se extinde...si ca eu n-am solutii.
te inseli, Catalina, - de sanjuro la: 04/11/2003 08:13:08
(la: Preoti homosexuali?)
Maica Tereza, albaneza de origine, a intrat in biserica la 9 ani, asa ca reincarnarea Mariei-Magdalena este lipsita de miez
Eu nu imi iau preoti drept model, pentru ca inca n-am vazut unul care sa merite. Nici macar unul singur. Daca sunt si ei oameni, n-au decat sa se duca la sapa, sau pe strung. In biserica nu trebuie sa fii un simplu om. Trebuie sa fii mai aproape de Dumnezeu, fiind slujitorul lui. Si cum poti sa-l slujesti, homosexual fiind? Cand in Biblie spune clar ca omul cu femeia se impreuneaza pentru a zamisli copii, pe cand el cauta placere in lucruri contra naturii.
Ai un misticism candid si desuet, care te tine cumva departe de realitate. Mai reflecteaza...

sanjuro
#3145 (raspuns la: #3134) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Fotograf cu umor fin!!! - de Alice la: 14/11/2003 00:22:28
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Cum defintiti "talentul" in propria meserie? Trei calitati indispensabile unui artist fotograf?...
Cat e de subtire linia dintre sublim si grotesc in fotografie? Cateva criterii (in afara de bunul-simt, se-ntelege)care sa limiteze pericolul si, poate, uneori, tentatia spre vulgar sau desuet?

Multumiri!
#4185 (raspuns la: #4184) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Fotograf cu umor fin!!! - de Dinu Lazar la: 14/11/2003 02:00:54
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Chestia cu talentul e o intrebare capcana.
Pentru un fotograf comercial, talent inseamna sa convingi clientul ca orice rahat e de calitate si se potriveste scopului urmarit; sa faci cit mai mult cit mai ieftin si sa ai abilitati de comunicatie si de marketing, sa scoti banul din piatra seaca. Din pacate, conteaza mai mult sa stii sa vinzi sau cum sa vinzi, decit ce stii sa faci in imagine sau sa arati cit de bun fotograf esti - asta e valabil deseori si in fotografia artistica, faci o bauta sau o discutie cointeresata cu cineva care sa-ti faca niste prefetze si gata albumul, gata expozitia.
De prea putine ori simpla calitate a artei sau a imaginii unui fotograf se pune in balanta cind se discuta de talentul lui; mai trebuie si noroc si abilitati financiare si sociale si tot asa.
Si de obicei daca ai tras niste expozitii si niste albume lumea zice ca esti talentat, nimeni nu se intreaba daca esti si bun... asta e treaba cu talentul.

Trei calitati indispensabile unui artist fotograf... nu stiu care ar fi, dar ca sa reusesti pe bune in bransa trebuie sa ai noroc, sa faci bani sau sa ai bani ca sa fai fata tuturor imenselor cheltuieli, si sa cunosti bine arta vizuala in general si sa te preocupe cultura plastica, ce s-a facut, ce se face, care e trendul, sa stii unde esti in ce se face, dar mai ales sa ai puterea sa creezi si facind abstractie de orice, inclusiv de cele amintite aici. Cam asa stau lucrurile cu cele trei calitati care sunt poate citeva zeci sau numai una, cea din final...

Sublim, vulgar, desuet, granite. Si aici ar fi de discutat.
Exista cam 3 categorii mari de arta fotografica; exista fotografia clasica, de sorginte editoriala poate, cu compozitie, stil, istorie, (poate si viitor), cea promovata de marile scoli ale secolului 20 - americana, frantuzeasca, ruseasca .
Exista apoi fotografia academica, salonarda, practicata de milioane de amatori si profesionisti care participa la saloanele de fotografie si incearca sa se exprime dupa alte reguli decit imaginea de sorginte editoriala anterioara.
Si in final, exista fotografia grafica, instalationista, modernista; faci o poza, o rupi, o mizgalesti, o refotografiezi, si iacata marea opera; sau faci poze rupinduti-se de compozitie, sau de reguli de perspectiva, sau cu subiecte considerate de obicei tabu, sau fara naratiune in cadru, care e pentru babalici, si gata expozitia.
BIneinteles ca adeptii acestor scoli se ciomagesc si se scandalizeaza cind se aduce vorba de celelalte curente; e ca treaba cu insula lui Guliver si ele doua popoare care se razboiau de generatii pe motiv ca oul fiert trebuie spart ba la capatul ascutit, ba la capatul rotund.
Asa e si in fotografie.
Cunoscind aceste notiuni sumare, e simplu de dedus ca ce e vulgar si desuet pentru unii e sfint pentru altii, si ce e de bun simt pentru altii e scandalos pentru cealalta tabara. Arta e arta... ce ziceau ziarele cind au aparut Impresionistii, acel grup vulgar de inculti care nu stiu culoare? Nimic nu-i nou sub soare.
#4196 (raspuns la: #4185) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Sunt cativa ani buni de cand nu am mai fost - de Unchiul Ion la: 05/01/2004 18:22:46
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
Sunt cativa ani buni de cand nu am mai fost in Romania si inca nu pot spune ca m-a lovit dorul de tara. Era o vreme cand nu intelegeam foarte bine cu ce se mananca chestia asta.
Spunea odata un poet:
"... legea ni-i desarta si straina,
Cind viata-n noi cu greu se mai anina,
Iar datina si mila sint desarte,
Cind soru-mea-i flaminda, bolnava si pe moarte..."
Am cunoscut si romani care s-au intors definitiv iar dupa ceva timp mi-au spus ca au facut-o din patriotism. Nu vreau sa ma joc cu cuvinte mari, dar atata timp cat nu ii pot asigura copilului meu un viitor pe masura, toate celelalte mi se par desuete, asa ca eu am ales..., si inca ceva, nu traiesc in locul altuia si nici de mai multe ori.
Dilema veche - de Catalina Bader la: 21/01/2004 05:03:37
(la: Regele Mihai de PSD)
Înainte să moară sufocat în abundenţa de cîrnaţi, şorici, raportări guvernamentale glorioase şi zgomotoase veselii în masă puse la cale de primarii noii lumi, anul 2003 a strecurat, cu ultimele-i puteri, o dezamăgire în inimile unora care nu meritau, sub nici un chip, un asemenea cadou. Pentru acea categorie firavă care mai crede, încă, în idei întrupate şi care mai priveşte, încă, cu respect pios spre simboluri istorice şi naţionale, decembrie 2003 a fost o lună proastă. Desuetă în maniere şi nostalgică în aşteptări, ridiculizată de şleahta de pragmatici dezlănţuiţi ai tranziţiei noastre, prostiţi de o istorie care s-a scris peste capetele lor, cu capetele lor, minuscula categorie de români care mai crede, încă, în M.S. Regele Mihai I a putut vedea, stupefiată, în imagini vii şi adevărate, la emisiunile de ştiri, abdicarea Sa. Căci Regele a abdicat în decembrie 2003 şi nu în decembrie 1947.

Abdicarea din 1947, semnată de tînărul Rege de atunci în condiţiile ştiute, a fost şi este nulă din punct de vedere juridic şi imposibil de considerat din punct de vedere moral - ea există doar din perspectiva, e drept, decisivă, a lui real-politik. De aceea, am fost dintre cei care s-au revoltat, în decembrie 1990, cînd Regele a fost alungat din ţara sa ca un borfaş alogen care a trecut ilegal frontiera. De aceea, am fost printre cei care au plîns de bucurie, cîteva luni mai tîrziu, cînd au vazut mulţimea venită pe Calea Victoriei să-şi ovaţioneze Suveranul - pentru prima dată după instaurarea ciumei roşii. De aceea, am fost printre cei care s-au umplut de admiraţie şi respect cînd l-au auzit pe Rege pledînd, în 1991, cauza României în faţa Consiliului Europei - adevărată demonstraţie de nobleţe şi de patriotism. În ochii mei, Mihai I umplea fără rest conturul majestuos al regalităţii. În acel timp, aveam fotografia Majestăţii Sale pe masa mea de lucru.

Cînd, mai tîrziu, administraţia Constantinescu, temîndu-se şi de umbra ei, a înţeles să lase chestiunea monarhică în coadă de peşte, am fost dezamăgit. Mai apoi, cînd Regele s-a aşezat cu preşedintele la masă, mi-am temperat nedumeririle cu truismul "Regele e deasupra..." Istoria pe care o încarnează îl plasează nu dincolo, ci deasupra preferinţelor noastre politice. Micile noastre idiosincrazii, fie ele şi politice, nu au cum să intre în logica regală. În fond, dacă mie nu-mi place preşedintele României, Regele nu e în nici un fel obligat să-şi croiască atitudinile în consecinţă. La fel mi-am spus cînd am aflat că ginerele regelui, "Prinţul", a acceptat un post de consilier al actualului prim-ministru. Am refuzat mereu să cred zvonurile privitoare la starea materială a Regelui şi a familiei
. Sale şi la dependenţa acestora de bunăvoinţa actualului guvern. Mi-am spus, de fiecare dată, că "Regele e deasupra..."

Dar, în ultima lună a lui 2003 (de bună seamă, luna decembrie nu e deloc fastă pentru acest Rege), am încetat, pentru prima oară, să-mi repet mantra monarhiştilor şi mi-a venit în minte o întrebare mult mai republicană: bine, bine, dar Regele e chiar deasupra a orice, pluteşte inocent şi angelic, fără responsabilităţi? Nu există, totuşi, rigori ale acestei detaşări? O atare situare deasupra nu impune, totuşi, o oarecare cenzură în relaţia cu imediatul? A fi deasupra te îndrituieşte să fii la braţ cu oricine de dedesubt? A fi deasupra, în sens regal, îţi dă dreptul să operezi indiscriminat în raporturile cu lumea "supuşilor"? Aşa m-am gîndit cînd l-am văzut pe Rege înmînînd dlui A. Năstase, la festivitatea organizată de o revistă mondenă, titlul de "omul anului 2003". Nu ştiu ce o fi fost în mintea Regelui cînd a acceptat să joace rolul de vedetuţă la butoniera acestui prim-ministru, hrănindu-i ştiuta obsesie de "a da bine" şi dîndu-i iluzia anvergurii istorice. Şi nici ce o fi fost în sufletul lui cînd a schimbat elogii cu premiantul anului, pe scenă. Dar nici nu mă interesează, pentru că nici lui nu i-a păsat ce va fi în sufletul puţinilor care, încă, mai credeau în el.

Deşi efectele sale ţin de exercitarea puterii, substanţa oricărei abdicări e extra-constituţională. Strict juridic, abdicarea unui rege înseamnă părăsirea tronului, a puterii prin voinţă unilaterală. O abdicare în sens constituţional poate fi oricînd discutată şi disputată. Scurta istorie a monarhiei noastre ne oferă două abdicări, amîndouă cît se poate de controversate. Dar adevărata abdicare a unui Rege înseamnă părăsirea stării de regalitatate, a nobleţei superioare, a aristocraţiei autentice, înseamnă demisia din logica demnităţii pe care trebuie să o încarneze un Suveran - înseamnă, de fapt, părăsirea lui "deasupra". Mihai I a abdicat de la starea de regalitate în decembrie 2003, împins, probabil, de nevoi pămîntene. Mihai I a devenit un personaj monden, cu nimic diferit de Mutu, Jojo sau Pepe. Mihai I s-a integrat în mecanismul pieţei notorietăţii bucureştene şi cel mai puternic om al momentului l-a afişat, vanitos, în vitrina sa. Păşind pe scenă în dans tandru cu dl Năstase, în coregrafia celebrului Micky, Regele a întors spatele destinului său înalt şi a părăsit inima cîtorva români, de Sărbători. Sigur că, la urma urmei, asta nu are nici o importanţă. Într-o ţară rănită aproape fatal de atîtea dezamăgiri, gestul neputinciosului Rege nici nu adaugă, nici nu scade ceva. Şi poate, cine ştie, Regele pe asta s-a şi bazat...

Sever VOINESCU

Gandire simplista - de Filip Antonio la: 07/02/2004 08:22:35
(la: Sa fi sau sa nu fi..? Electia lui Bush)
Daca tu crezi ca adunarea voturilor lui Nader la Gore este una automata, atunci traiesti in cloud cuckoo land. Multi dintre votantii lui Nader nu sunt neaparat votanti democrati ci mai degraba alegatori care nu voteaza sau sunt radicali pentru care atat Democratii cat si Republicanii sunt o apa si un pamant. Ceea ce vreau eu sa spun este ca potrivit regulilor statisticii, asa cum Florida si New Hampshire care au fost castigate de Bush (iar majoritatea in NH dat fiind marimea statului este una destul de clara), puteau merge la Gore, asa si Iowa, Oregon, New Mexico si Wisconsin puteau bascula la Bush. NB. Bush n-a cerut renumararea voturilor nici macar in New Mexico.

Iar dublele standarde ale liberalilor ca tine au fost foarte bine evidentiate de feministe care in timpul scandalului Lewinsky n-au scos o vorba. Alt exemplu sunt editorialistii, care inainte de scrutinul din 2000, cand Gore conducea in sondaje la votul pe electori, dar nu si la votul popular, laudau virtutile colegiului electiral. Dupa alegeri, cand Bush a castigat presedintia fara a avea majoritatea votului popular, dintr-o data coelgiul electoral a devenit o institutie desueta.
#9078 (raspuns la: #9067) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Helllloooooooo! - de Ovidiu Bufnila la: 04/03/2004 06:49:30
(la: Ovidiu Bufnila, despre taina norilor din Tando si Guasalaa)
Helllloooooooo!
Ma simt extraordinar! Si asa trebuie sa fieeeee! Scriitorii nu mai au monopulul Miracolelor! Ierarhiile s-au prabusit. Academiile desuete trag sa moara iar Aristotel si Platon sunt doi copii zburdalnici buni de trimisi la joaca-n parc! Idolii se prabusesc si ei in desuetudine iar navigatorii cuceresc tot ceea ce a mai ramas de cucerit. Cruciadele par mici opere plutitoare iar Lectorul Ideal e vedeta incontestabila a Marelui Spectacol Karaokeeeeeeeeeeee Showwwwwwwwwwwww!
Intrebati-ma cum va fi vremea!
Intrebati-ma cine castiga alegerile!
Intrebati-ma daca Napoleon a trimis primul om in cosmos!
Ovidiu Bufnila raspundeeeeeee:
Vremea va fi bestiala.
Noi von castiga alegerile.
Napoleon a trimis primul om in cosmos.

Kulmea e ka e cumplit de adevarat.
Tocmai de aceea va iubesc, bine v-am gasit, bine ca inca nu m-ati facut harcea-parcea! Poate ca nici nu o sa se ia nimeni de mine si atunci am scapat intreg si nevatamat si o sa mai scriu doua trei fictionale bestiale despre cum-s-a-schimbat-axa-magnetica-in-1996 si cum de am predictionat, stiinfiticeste vorbind 11 Septembrie in fictionalul aproximativ bantuit de o genialitate insuportabila, autoironic vorbind, America Pierduta scris si publicat cu martori si cu adnotare notariala ca sa stie lumea ca am vorbit extrem si cat se poate de serios.
Nu sunt parodia in carne si oase, EU SUNT HAOSUL.

Va iubesc.
O sa va spun de fapt cine pe cine iubeste.
Buna ziua tuturor si toate cele bune.
Ingrid, revelatia e in tine insati - de Ovidiu Bufnila la: 05/03/2004 02:44:53
(la: Ovidiu Bufnila, despre taina norilor din Tando si Guasalaa)
Ingrid, revelatia e in tine insati, locul nasterii tale fiind un vartej virtual de procesualitati de la respirati arborelului de langa fereastra dincolo de care te-ai intrupat, fereastra fiind ea insasi procesualitate intrepatrunsa cu procesualitatea istoriei, asadar, Tg Ocna este o instructiune magica si nicidecum un oras misterios si fabulos, fabulos fiind dincoace de orizontul meu vizibil, Tg Ocna, procesualitate fiind, cu fanfare si camioane si galerii de sare ascunzatoare de animale fabuloase si brazi fosnitori in mintea mea care nu e mintea mea ci un vartej virtual al campurilor magnetice, eu nefiind scriitor in adevaratul sens al cuvantului ci doar un navigator pornit sa descopere daca_cumva exista un drum catre Ultimul Sens, anecodotic vorbind, nu sunt cetatean de onoare al orasului in care m-am intrupat caci, autoironic abordandu-l pe pe primarul acestui desuet timp istoric mi-a spus ranjind tembel ca onoarea se face numai postum, ce idiot acest primar, era doar o autoironie bufnilia nicidecum o cautare de impaunare vulgara, asa ca, dragul meu inger, Ingrid, procesualitatea acestui mirific loc are inlauntrul meu un rol magic si cam atat, si multumesc pentru aceasta ingereasca intrebare!
#11394 (raspuns la: #11389) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Grila de lectura! - de Ovidiu Bufnila la: 08/03/2004 04:45:51
(la: Ovidiu Bufnila, despre taina norilor din Tando si Guasalaa)
De-o viata navughez prin universul cartilor si nu numai. Nu pot spune ca citesc! Am un milion de carti deschise la pagina cutare sau cutare. Citesc in ultimul timp cartile magice din forumurile oceanului digital. Oamenii sunt cartile! Unii sunt tafnosi, altii aroganti, altii fac pe nebunii, altii sunt asemenea unor ingeri, altii naivi, altii insurgenti. In forumuri e o lume extraordinaraaaaa! Eu navighez sub flamura bufniliana. Nu am folosit alte nume decat atunci cand am inventat Fanii lui Bufnila, o instructiune autoironica. Era de fapt o trista constatatre a faptului ca in aceasta lume balcanica plina de intelectuali oportunisti si fals pozitionati in Istorie, fanii nu se comporta asemenea unor fani adevarati. Ca sa fii FAN e kestie de atitudine si de asociere. Nu cred ca avem fani adevarati pentru SF-ul romanesc. Cand esti fan te identifici cu scriitorul sau cu personajele lui. Cand esti cosmopolit fara sa stii, nu poti fi fan. Am fost banat intr-un forum unde s-au speriat de moarte cand le-am vorbit despre Omul matriceal si cand am pus la cale Razboaie de Imagine. Altii se incontreaza cu mine pentru ca am avut curajul nebun si autoironia fabulistisca de a ma crede cel mai mare scriitor din lume si cel mai mare consilier de imagine al tuturor timpurilor. Multi forumisti nu au simtul umorului, altii traiesc inca dupa principii desuete ale lumii de hartie. Noile carti sunt mult mai pasionante decat rigidele carti de hartie. Am pornit sa navighez prin lume pentru ca nu vreau sa mor intr-o carte idioata de hartie! Mitul scriitorului modern se prabuseste. S-a sfarsit cu tirania editorului si a criticului literar. Se ventileaza rapid ideile despre literatura. Voi veti cunoaste alte vremuri. Intr-un fel va invidiez. Am inceput sa postez povestiri in forumuri. Mi s-a spus, "te faci de ras". De ce? Ovidiu Bufnila vrea sa fie in contact direct cu navigatorii! N-am chef sa stau cu cartea mea intr-o librarie sa astept ce? O sa ma pierd in oceanul virtual printre milioane de scriitori? Nu ma duc eu la fund! Am o armada! Sunt Marea Meduza Fictionalaaaaaaaaaaa!
#11583 (raspuns la: #11467) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"universul celor alesi"....... - de Ovidiu Bufnila la: 08/03/2004 07:52:50
(la: Ovidiu Bufnila, despre taina norilor din Tando si Guasalaa)
Draga Belazur, nu spre supararea ta sau spre a te pune sub semnul indoielii, ca fiinta fictionala voi spune ca, nu, nu ai dreptate. Oceanul Virtual e o lume incantatoare. O Mare Carte, Marele Text. E insasi Enciclopedia aceea tainica. Fiintele umane? Trebuie sa ne ridicam dincolo de ideologii, dincolo de ierarihii, dincolo de sociologie, dincolo de politica desueta, socialism, liberalism, etc. Vom fi sau nu vom fi in Inima Miracolului. Mai avem ceva de spus pe Pamant? Nu. Dar sa nu speriem lumea. Navigand prin Oceanul Virtual am descoperit lumi fascinante. Am intrat intr-o multime de forumuri! Forumistii au vietile lor superbe sau mizerabile, au tot felul de infatisari, se ascund fie de ei insisi, fie de Miracol. Cartile sunt pentru toate fiintele deschise. Ca nu toate fiintele au acces la esente este o alta kestiune. Pentru ca nu avem deschizatori de drumuri vii, nu prafuiti in pagini de carte! E nevoie de cate un Obi Wan Kenobi! E nevoie de Initiatori! Initiatorii nu sunt insa fiinte! Sunt poate constructii fabulatorii! Cartile au coduri, nu sunt fiinte fabuloase. Nu exista o Cetate! Cetatea e pretutindeni! Cum ne initiem? Trebuie sa ne initiem? Ce facem cu grilele de lectura secrete? Sunt carti interzise? Ce vor face Fortele de Crestere? Vor deveni doar o notita in Istorie? dar noi avem de gand sa facem Istorie Mare sau sa ne evidentiem la culescul capsunilor in Spania?! MI-E RUSINE CA ROMANII SUNT BUNI CULEGATORI DE CAPSUNI IN SPANIA! Ce fac eu ca scriitor? Eu m-am batut sa fie publicati niste tineri minunati Robert David, Roxana Brinceanu, Marius Damian, Mircea Pricajan, Lucian-Dragos Bogdan, Bogdan Gheorghiu, Adriana Mosoiu, Traian Badulescu si multi altii in State! Sa fie ei cu sansa lor! Ma doare ca niste romani sunt mana de lucru. Suna patetic, nu? Sunt eu de ras? Sa fiu eu de ras. Cred ca intelectualul se rateaza aici si acum. Intelectualul trebuie sa faca Istorie Mare nu Utopie! Nu ma intereseaza simpozioanele si medaliile, ma intereseaza cate orase, cate fiinte cate lumi ridica intelectualul! Nu vreau si nici nu ma uit la emisiunile culturale alea dramuite si simandicoase de la orele noptii! usor de manipulat, intelectualul fara de priza la Istoria Mare. Parca as fi dintr-o telenovela, nu?
#11615 (raspuns la: #11611) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Zenyatta Mondatta - de gabriel.serbescu la: 10/03/2004 13:46:27
(la: Neocrestinii)
Excelent!
Nu a fost un ubi bene ibi patria, ci idealul amoros. Nici macar nu e cazul unui happy-end, dar ar fi o istorie prea complicata si desueta de povestit. Una peste alta, mi-e extraordinar de diferit aici, si in general le povestesc prietenilor ca e locul unde mi s-a spart o vena la cap, si irigarea sanguina e mai intensa. Intr-un cuvant, nu mi-e bine, pentru ca inca nu stiu ce mi-ar fi bine. Imi mai lipseste cred o ideologie, un sistem. Voluntar, am ales ubi male, ibi patria, dar nu progresez prea mult in directia asta.
¨Un pic pretentios si alambicat¨- sunt complexe de inferioritate si introvertisme...
Mai scrie

ps.am sa raspund mai pe larg in conferinta ta
#11758 (raspuns la: #11737) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Despre scriitor: - de Ovidiu Bufnila la: 11/03/2004 05:57:38
(la: Ovidiu Bufnila, despre taina norilor din Tando si Guasalaa)
Eu sunt un scriitor liber. Sunt scriitor pentru ca asa am vrut, asa mi s-a intamplat, asa am fost construit, m-am impiedicat de-o piatra si am zarit destinul de scriitor ascuns sub un petec de iarba de pe Marte, iarba era vie, buna, Bufnila, mi-a zis iarba, ce faci iarba, i-am zis eu. Cam asa s-a intamplat. In Uniunea Scriitorilor din Romania si in Asociatia Scriitorilor Profesionisti sunt oameni de exceptie. A te inscrie e o kestiune de alegere. Am sprijinit din umbra infiintarea unei filiale US in tara, de exemplu. Dar atat. Eu nu sunt important, negasimndu-mi importanta in lansari de carte, in seminarii si altele. Mi-am facut praf recent doua carti digitale, le-am ras din oceanul digital si mi-ar place la nebunie sa scriu din nou JAZZONIA care a castigat premiul pentru cel mai bun roman SF romanesc al anului acum 11 ani. As vrea sa scriu JAZZONIA nu pentru ca as considera-o imperfecta ci pentru ca imi place la nebunie universul ei. Vreau sa spun prin aceasta ca NICIODATA nu am respectat regulile clasice ale SCRIITORULUI. Adica nu-mi pasa de canoanele scriitoricesti fie ele legate de stil, tematica, univers fictional sau vietuire scriitoriceasca_cu sindrofii literare, cu coterii literare, cu mariri literare vremelnice. Nu fac din asta o legenda si nici nu-mi arog vreun merit. Sunt SCRIITOR intr-un fel propriu. Cum sunt de altfel toti scriitorii de pe lumea asta. NICIODATA nu am scris articole despre alti scriitori in maniera desueta a povestirii-romanului-lui, de exemplu. Eu caut la scriitori profunzimile. Am o istorie personala fermecatoare si nebuna ca scriitor. Cred insa ca nu numai povestea e importanta. Scriitorii pot spune multe prostii si cred ca si eu am facut-o. E in firea lucrurilor. Scriitorul e un pungas, un mare pungas. Il putem huli, il putem ucide, il putem zeifica, il putem calca in picioare dar nu putem trai fara ESENTA lui. Din acest magic punct de vedere, suntem SCRIITORI. SCRIEM realul in timp ce-l traim. Cred ca suntem rigizi si ratacitori simpatici cand vorbim despre Scrisul Artistic! navigand nebuneste prin oceanul digital am intalnit scrieri si fictiuni fermecatoare. Le-au scris oameni care nici nu viseaza sa ajunga scriitori! dar le-au scris! Toate fictiunile astea fermecatoare plutesc prin oceanul digital ca niste arhipelaguri. Si aici la voi, la noi, sunt o multime de povesti frumoase. Eu le citesc cu placere. Uneori pleznesc de invidie. Te-am citit si pe tine Daniel. Imi place. Numai ca trebuie sa ne desprindem de desuetele idei despre Scriitor si Scriitura! Magia si Aventura Scrisului sunt deschise oricui. Sigur ca e o chestiune de revelatie. O poti avea, poti sa nu o ai. Dar trebuie sa cauti. Trebuie sa pornesti cautarea ei, a revelatiei, parsiva! Nu premiile, nu asociatiile de scriitori, nu lansarile de carte, nu maririle vremelnice, nu astea conteaza. Drumul catre Ultimul Sens este mult mai atragator. Pervers, atragator, periculos si aprozimativ iluzoriuuuuuuuuuuu.

Gata, ca incep sa ma prostesc.
#11787 (raspuns la: #11775) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Roxana Brinceanu: un scriitor de forta - de Ovidiu Bufnila la: 18/03/2004 06:49:09
(la: Ecologically right)
Lectura acestui fictional cu marca Roxana Brinceanu nu este spre stralumina noastra ca si cum am privi un tablou dalian sau daleean ci este lectura aceasta o INSURGENTA in non-liniaritate. Spatiul este pulverizat de Roxana nu spre constructia unei lumi alterate ci spre lumina lipsita de rigiditatea unei viteze fixe si fixate de catre filozofia desueta. Roxana Brinceanu ANUNTA non-liniaritatea cu forta, ipostaziind tragic ceea ce ne va domina in curand, ceea ce nje va urmari in somn, ceea ce ne va schimba vietile tragic sau ingeresc. ANALIZA pe fragmente este o constructie iluzorie. Roxana construieste o simultaneitate si o valurire a regimului fictional. TIMPUL NU ESTE NICI LINIAR nici CIRCULAR spune Roxana lasandu-ne prada unei alegeri dementiale: noi trebuie sa alegem temporalitatea acestui fictional caci Roxana ne lipseste. Bravo Roxana! Fictionalul nu trebuie citit in cheie parodica! Momentul in care ne vom vorbi, fictionalitate catre alta fictionalitate este acum. ramane sa constatam, sa verificam daca este si un aici. Roxana Brinceanu da o lovitura mortala literaturii desuete oricare ar fi ea realist-penibila si executanta sau SF-ist-blegoase executata. Roxana, te admir fara rezerve!
Nu e dadaism!Nu e estetic! E VIATA!Roxana e viata! - de Ovidiu Bufnila la: 19/03/2004 01:29:38
(la: Ecologically right)
Draga Daniel, Roxana e viata!
Proza ei e viata ei! E o chestiune de imagine! Noi trebuie sa citim/lecturam altfel! Noi trebuie sa schimbam ceva in atitudinea noastra! Roxana introduce non-liniaritatea intr-o enciclopedie a ei, de taina. Noi trebuie sa intram in aceasta a lume a ei nu tangent, nu euclidian! Lectorul se schimba! Felul nostru de a lectura viata se schimba! Dragul meu Daniel, tu cauti, se pare, in directii gresite. Tu cauti starea desueta a lecturii. S-a dus. A murit. Imi place ca ai curaj si ai pornit un adevarat Razboi de Imagine despre generatia optzecista! Imi place. Roxana nu e optzecista. Nu e nici nouazecista. Roxana Brinceanu este ROXANA, este propria ei instructiune. Americanii au publicat-o fara rezerve. In revista digitala care o publica pe Roxana au aparut si alti tineri scriitori. Stii de ce? Pentru ca ei surprind extraordinar noua traire. Cred ca analizezi gresit fictionalul Roxanei. Dar NU E PROBLEMA ei ci numai a ta. Cred ca esti un spirit euclidian. Nu poti sa nu fii, se intelege. Imi esti drag si te respect. Tu vrei sa explici textul din punct de vedere euclidian. Dar nu uita ca esti de fapt o procesualitate INTERFERATA cu procesualitatea fictionala a Roxanei.
#12391 (raspuns la: #12331) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Asa, da! - de sanjuro la: 22/03/2004 01:24:50
(la: Ovidiu Bufnila, despre taina norilor din Tando si Guasalaa)
Ok, Ovidiu...
Inca mai posed destule exemplare din colectia romanelor stiintifico-fantastice, aparute prin anii '70. Mi-e dag Vladimir Colin, si-mi place Danut Ungureanu din cei numiti de tine optzecisicisti...
SF-ul romanesc a aparut prin anii 50-60 in vremuri neguroase, cand prolcultura sapase adanc in literatura romana de orice fel. La fel si cenaclurile, fie ele literare sau stiintifice, care cu greu puteau sa prezinte si altceva decat ode dedicate "viitorului luminos"...
Nu pot sa nu mentionez colectia romanelor stiintifico-fantastice, aparuta la inceputul anilor '70, care prin diferite tertipuri, slalomand prin cenzura de atunci, a reusit sa publice o serie de romane si scriitori de referinta, romani si straini.
Un moment deosebit a fost in 1973, cand a luat fiinta la Ploiesti "Univers Club" ce a activat, (nu stiu daca mai activeaza in prezent), pana la inceputul anilor '90. Imi aduc aminte ca la sedinta de infiintare, invitat de onoare a fost Ion Hobana. De-a lungul anilor, in intalnirile ce au avut loc, (unele cu audienta de sute de persoane), au sustinut conferinte: Iustin Capra, Florin Zaganescu, Dan Apostol, si altii ca ei...Subiectele erau variate: literatura SF, grafica SF, stiinte de frontiera, fenomene paranormale, OZN, civilizatii extraterestre, lumi disparute, inventii pentru secolul XXI...
Inaintasii nu trebuie uitati. A scrie SF fara a avea o cultura solida in domeniu, este dinante sortita esecului.
Literatura romana SF, atat cea sa zicem anterioara lui '80, cat si cea de acum, dupa parerea mea sufera de incapacitatea de a prezenta "universuri" credibile si "viitoruri posibile". Chiar daca unele romane sau nuvele scrise prin anii '50-'70 de catre cei cu adevarat "mari" ni se par usor desuete, naratiunea are nerv, cititorul citeste pe nerasuflate, este captivat, calatoreste cu gandul, se implica emotional imaginandu-si exact ceea ce si-a dorit scriitorul.
Sunt scriitori romani tineri si talentati, (un exemplu este Florin Lazarescu), dar care din pacate nu au abordat si drumul spinos al SF-ului...

Numai bine,
#12528 (raspuns la: #12415) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Mesaj pentru Ema, cu dragoste in stil valurit! - de Ovidiu Bufnila la: 23/03/2004 02:11:49
(la: Florin Iaru: "In 1989 s-a terminat cu optzecismul")
Ema, iti scriu cu dragoste! Bate-ma! Omora-ma! dar Incearca sa Intelegi Altfel Istoriile! Ema, nu vom zvacni inainte daca nu ne vom elibera de desuetudine! Sa incercam sa citim Istoria Tragica pentru a construi Istorie Mare! Nu sunt exaltat. Nu sunt pateticul de serviciu. Nu sunt tampitul de garda. Nu sunt patimasul national. Iata ca-ti scriu cam asa:

Hei, Emaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa!
Scrii un lucru imposibil:
"Optzecistii au avut ideea si curajul , totusi (oricit vi s/ar parea de ciudat, caci , intr/adevar ei nu au produs si disidenti adevarati), de a introduce un tip de scriitura, axat pe teme si poeticitati care erau un fel de "vis american" pentru literatura romana de pina atunci."

Pai, draga Ema, eu, Ovidiu Bufnila, unul dintre cei mai mari scriitori optzecisti SF & postmodernist & experimentalist & suprarealist ma impusc daca asta ar fi Adevarul Istoric despre optzecisti! Nu e asta! Nu TEXTUL si TEXTUALITATEA! Actiunea, asta a contat! Febrilitatea navigarii de colo, colo, complexitatea unei intretesut imagistic UNIC in lume. Hei, ce e cu DEFEKTUL ACESTA DE PERCEPTIE? Noi nu am vrut sa nu mai fim A.R.L.U.S ca sa fim POSTMODERNISTI! Am mai intalnit PROSTIA ASTA! Pai n-ai inteles nimic despre CULTURA ROMANA in totalitatea ei tragica! CULTURA ROMANA este, pe fond, o TOTALITATE care aspira si se valureste continuu si discontinuu catre UNIVERSALITATE! Iaru, Cartarascu, Nedelciu si multi altii, sefistii Mihail Gramescu, Merisca, Ceausu, Alex. Ungureanu si mai nou Damian, Gheroghiu, Pricajan si multi altii si diasporele si Tutea si Patapievici si Liiceanu si Liviu Radu cu Constanta 1919 sunt cu toptii instructiunile acestei neostoite valuriri! Doamna, de ce in mod eronat interpretezi o Istyorie care ASPIRA sa devina UNIVERSALA cu Bart, cu Cioran, cu Bogdan Suceava, cu Adrian Serban cu Dan Culcer si cu toate mamicile burticoase de pe intreg mapamondul, mamici care vor naste fiecare cate un copil care va ganguri romaneste? Hei, nu sunt patetic! Doamna draga, pai n-ai inteles nimic din Monica Lovinescu! L-ai citit pe Andrei Plesu degeaba! Vai, credeam ca esti o luptatoare! Dar ce crezi, draga doamna ca_caile CULTURII ROMANE sunt doar trei? Adica Mama Rusia, Unchiul Sam sau Ultra-Nationalismul? Vai, ce eroare! Esti victima profesorilor tai si a imaginii tale deformate despre cultura romana. Optzecistii sunt extraordinari nu prin textualitate, nu prin cenaclu! Cenaclul a fost ratacire! Insula de evazionism! Optzecistii sunt Mari, cu adevarat MARI pentru ca au valurit Imaginarul dincolo de kakaturile socialist-comuniste. Nu cu Ceausescu inspre dauna lui sau a cantaretilor de la curte s-au luptat optzecistii! Oamenii acestia minunati au construit in TRAGICUL ROMANESC. Nu ca sa se pupe cu postmodernismul si sa intoarca spatele mamei Rusia! Nu asta au facut acesti oameni minunati! Au cultivat tragicul romanesc, l-au pus in valoare, l-au disecat pentru ca sa putem sa zvacnim inainte! Cum sa facem istorie Mare daca nu ne asumam tragicul? Pai nu-l intelegeti pe Florin Iaru! Cred ca nu intelegeti ce va spune Andre Morariu. Si cred ca nu veti intelege ce va spune Bufnila despre timpul valurit, despre tragic si despre felul nostru imposibil de a folosi INCADRARI GRESITE! Optzecistii si-au asumat TRAGICUL EXISTENTEI pregatind SALTUL. Ca va fi facut sau nu, vom vedea. Marele MERIT al GENERATIEI OPTZECI este nu de a fi luptat iluzoriu cu Ceausescu ci pentru ca a luptat, PE FATA, cu ceva mult mai periculos decat Ceausescu sau comunismul importat! OPTZECISTII au luptat cu MEDIOCRITATEA atasata fiecarei fiinte nationale de-a lungul istoriei sale. Nu este Epopee, nu Este Sinucidere ci ACTIUNE! Asta au facut acesti oameni minunati. MEDIOCRITATEA atasata ca instructiune de fund a unei NATIUNI este ADEVARATA FIARA! Cu asta trebuie sa dea piept orice scriitor daca vrea sa fie consemnat cumva intr-o Istorie Mare. Asta inseamna misionarism, sabie si nebunie. Vom cununa in cele din urma Literatura cu Industria si Comertul dar, viguros, inteligent si cu insurgenta va trebui sa facem si Istorie Mare. Sa fiu eu ratacitul daca lucrurile nu stau asa. Lecturati OMUL RECENT pentru ca Patapievici a ascuns akolo un adevar cutremurator. Lecturati Cartarascu pentru ca si el ascunde un adevar cutremurator. Aceste adevaruri cutremuratoare nu sunt detectabile cu uneletele criticului literar sau cu aparatul Merituos pus la indemana lectorilor de un sistem de educatie axat pe miticul desuet. Istoria nu se lectureaza, Istoria e ACTIUNEA: acesta este mesajul optzecistilor. CENACLUL a fost de fapt Injghebarea impotriva careia intr-un fel sau altul au luptat optzecistii. Cenaclul este lipsire de actiune. OPTZECISTII AU AFIRMAT IDENTITATEA Si INDIVIDUALITATEA subminand prostia cenacliera. Au mostenit tampenia asta si au crerscut-o eliberand forta lor! Nu e un Eroic ci un gest tragic si asumat.





Ema Word scrie:
Optzecismul, pentru ca nu stiati, defineste numai in Romania un curent foarte puternic al scriitorilor dintr/o anumita epoca, cea a anilor optzeci, cind dictatura devenise sufocanta, presiunea ei devenise ucigatoare, iar conditia scriitorului, a intelectualului era orwelliana. Optzecistii au avut ideea si curajul , totusi (oricit vi s/ar parea de ciudat, caci , intr/adevar ei nu au produs si disidenti adevarati), de a introduce un tip de scriitura, axat pe teme si poeticitati care erau un fel de "vis american" pentru literatura romana de pina atunci. Impactul lor a fost extraordinar, ei au revigorat din interior un plan artistic in care toata lumea se sufoca, ei au facut ca prin implozie creativa sa iasa la suprafata ideile care subminau puternic dictatura. Pentru ca nu cunoasteti arta lor si operele in concret, tindeti sa/i minimalizati. Insa capitolul pe care l/au dezvoltat ei in literatura romana este cel mai important din ultimii cincizeci de ani si, deocamdata, cel mai consistent.
Este evident ca acum mergem in alte directii, si acestea sint din fericire numeroase. Se experimenteaza mult si cu succes. Le doresc succes tuturor.
Cu stima,
Ema word
#12619 (raspuns la: #12385) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Al doilea straigat pentru Ema de la experimentalista Meduza! - de Ovidiu Bufnila la: 23/03/2004 02:39:15
(la: Florin Iaru: "In 1989 s-a terminat cu optzecismul")
Hei, Emaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa!
Sa stii ca te ador pentru ca te revendici a fi despicatoare de cai: PECERIST, NEPECERIST. Uite, eu am fost de toate: pionier, utecist si membru de partid. Numai ca ceea ce nu intelegi tu e urmatoarea kestie: ca exista si alte cai! Este calea luptatorului pervers care viruseaza, care cotrobaie in maruntaiele fiarei si care salveaza si construieste. Si luptatorul de aceasta sorginte nu se expliciteaza ci actioneaza. Va trebui sa inveti ceva mai multe lucruri despre Razboiul Lumii. Au scris despre razboiul asta in cheie Borges, Marquez, Lucas, Mircea Horia Simionescu, si multi, multi altii. sa nu cazi in capcana. Sunt o Enciclopedie Fictionala! Sunt o Mare Meduza! Ema, depaseste desuetele acceptii despre Literatura si Revolutie, despre Insurgenta si Literatura! Iti aduci aminte ca in anii '20 New York isi dorea sa fie Moscova? Stii de ce au facut americanii Ultimul Samurai? Stii ca mi-e draga Sandra Brown? Si vreau cat mai multe telenovele? POTI INTELEGE DE CE? Nu poti intelege de ce. CRIMA nu poate fi scoasa din joc prin condamnarea criminalului. Ce ramane din crimele comunistilor? ELE AU RAMAS. Crimele din lagare au ramas. Crima de la Hirosima a ramas. CRIMA ramane intotdeauna, akolo, in umbra. Ia forme, crima. Se cununa cu mediocritatea! Nu cu un cenaclu se face istorie si nici cu calofilie sau cu lansari de carte. Ele au rostuiri mult mai profunde decat le dam noi. Cartile, scriitorii, literatura au un ROL PROFUND nu de forma asa cum il consideri tu. Am cerut sa ma fac membru de partid pentru ca sunt un luptator PERVERS! Sigur ca nu vei crede asta. Seamana a ratacire. Tu spui ca nu ai fost membra de partid. Te joci cu_culpa colectiva? Lasa-l pe Jaspers in pace. A sosit timpul sa ne asumam CRIMA ca pe un rau pe care trebuie sa-l scoatem din noi. Eu nu te judec. TU INCERCI SA-L JUDECI pe Florin Iaru? Pe mine m-a mirat cand a zis ceva nu stiu cum de poezia de azi. Dar Florin Iaru e un bun luptator. Numai ca, draga Ema, TU NU VEZI! Florin Iaru nu indraznesti ci PROPUNE un scenariu in privinta ta. Asta nu e kestiune de bolsevism! Ha, ha, ha! Ema, dar tu care vorbesti despre americani insemana ca nu intelegi ce-ti spune Florin Iaru! Si in ce cheie o spune! TU ESTI ATINSA cred de bolsevism! Imaprti lumea in buni si rai. In sovietici si americani. Pai, Ema, cu dragoste iti spun, tu esti IN EROARE! Florin Iaru e un scriitor liber! Nu are nevoie de avocat. Nu sunt avocatul lui. Daca nu ma insel, Florin Iaru NU A FOST MEMBRU DE PARTID! Gresesc? Parca nu. Pai tot esafodajul tau Ema cade. Spui ca-l pretuiesti pe scriitorul Florin Iaru? Pai, Ema, n-ai inteles nimic din opera lui. Si ce te burzuluiesti asa? Spui de polemica? Tu nu faci polemica! Tu esti intr-o totala eroare asupra Culturii Romane pe care nu ti-o asumi pentru ca nu ai a-ti asuma tragicul. Tu imparti lumea si se pare ca o recunosti de la bolsevism incoace. Dar fundamentele?
Ema, te pretuiesc.
Ma bucur ca prilejuiesti dezvoltarea unui dialog bestial. Poate ca impreuna vom zvacni inainte.
'''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''


Raspuns catre Domnul Florin Iaru
#12613, de ema word la Tue, 23/03/2004 - 08:06


Stimate Domnule Florin Iaru,


Ma surprinde si nu ma surprinde fateta agresiva a spiritului polemic al Domniei Voastre. Faptul ca ati fost atit de prezent in invocare la discutiile din for din ultima vreme se datoreste faptului ca exista o conferinta activa in Cafeneaua, o conferinta care porneste de la declaratii pe care Dumneavoastra le/ati facut presei culturale si in urma carora ceilalti sint invitati sa discute. Ar fi trebuit sa va obisnuiti, cred, pina la aceasta ora, sa va asumati in intregime conditia de persoana publica, adica acea persoana luata drept barometru de opinii, de moralitate, de cutume s.a. si care este datoare sa impuna in interfata formatoare de opinii a propriului sau contact cu media probleme-far, probleme care dau tonul, care isca polemici, care fac mode. Ma emotioneaza sincer, dar negativ, faptul ca nu ati remarcat in urma lecturii ca aici s/a facut o discutie asupra optzecismului(atacat , vorba vine, fara motive si fara argumente de Monsieur Andre Morariu-si caruia eu i/am furnizat unele repere de lectura care includeau si opera Dumneavoastra), iara nu asupra Domniei Voastre. Cit despre tonul cvasi-injurios pe care l/ati adoptat in ultimul raspuns al Domniei Voastre, orice psihanalist v/ar spune ca degajati o anxietate ce bruiaza comunicarea, iar amplitudinea acestei anxietati denota un confortabil misoginism in care v/ati instalat ca intr/un uter de care nu reusiti sa va desprindeti nici acum, la o virsta de aur a marelui Poet care sinteti si dupa ce, iata, au trecut ceva anisori de cind ati strigat editorial:"Innebunesc si/mi pare rau !"
Stimate Domnule Florin Iaru, faptul ca indrazniti in ultimele rinduri pe care le scrieti sa insinuati ca, vezi Doamne, pseudonimul Ema Word ar putea fi codul unei persoane de la SRI care va spioneaza discutiile in site mi se pare o abjectie incalificabila, un recurs la cea mai mare mizerie bolsevica ce pluteste rezidual in anumite minti infierbintate si, in ultima instanta, o mostra din acea fundamentalista arta a masculului de a taia firul unei discutii cu o persoana de sex frumos-inteligent-subtil printr/o lovitura de ghioaga. (Remarc cu tristete, de altfel, ca in ultima vreme metodele bolsevice isi fac din nou loc in mentalitatea publica: in lipsa de argumente, in lipsa de fapte, daca cineva vrea sa/si anihileze un adversar de opinii pe care nu/l poate dobori cu armele fair-play ale polemicii cordiale, atunci il anatemizeaza in public cu suspiciunea de a fi facut parte din politia politica. Iar aceasta toxina publica otraveste si condamna definitiv persoana atacata prin aceste mijloace ale media. Metoda, pe care ati utilizat/o si Domnia Voastra aici, a fost introdusa tocmai de politiile politice la care faceti referinta, pentru a/si denigra si anihila adversarii. Ea este cotata, in bunele manuale deontologice, drept crima morala, prin marele delict ce se face atentind cu rea credinta dar cu buna stiinta la imaginea publica a unei persoane. Intr/un fel, admiratiei pe care o am fata de arta Domniei Voastre, ii adaug faptul de a deplinge ca ati ajuns sa procedati, ca in anii 50, "oamenii de bine".)

Pentru informarea Dumneavoastra, va precizez ca eu, spre deosebire de multi mari anticomunisti cu carnet rosu de partid, nici macar nu am fost membru PCR iar relatia pe care am avut/o cu regimul a fost una de mare ostilitate(numai ca nu ma dau in stamba ca atitia "disidenti", nascuti ca ciupercile dupa ploaie,din chiar cuiburile de PCR, atunci cind dictatura a cazut si cind activitatea adevaratilor disidenti-destul de bruiata si marginalizata astazi-, daduse, intr/un fel, roadele scontate, chiar daca tirzii).

Desigur, restul e tacere...



#12622 (raspuns la: #12613) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ema, ce spui de Spania? - de Ovidiu Bufnila la: 23/03/2004 03:45:59
(la: Florin Iaru: "In 1989 s-a terminat cu optzecismul")
Draga mea Ema, sa stii ca te pretuiesc.
Te intreb acum ce se intampla cu toate lucrurile pe care le spui despre insurgenta textului, acum cand votul spaniol e de-a dreptul memorabil! vezi, Ema, Istoria Mare nu se face intotdeauna cu o Revolutie sau cu NemebritatedePartid! Se face pervers. Ce face oare spiritul tau in asemenea ipostaze istorice? Dreapta spaniola nu avea in sarcina ei strategica o asemenea instructiune! Ema, ISTORIA se valureste in toate directiile si nu liniar pe axa DA/NU! Sa renuntam la filozofii desuete si la imparteala asta falsa. Impotriva CRIMEI lupta este NON-LINIARA. Poate ca vei intelege de fapt cum se desfasoara Istoria.
Te pretuiesc, repet.
Daca, aparent, discursul meu ti se pare intr-un fel sau altul, nu te grabi sa interpretezi. E de fapt o provocare fara insa ca Bufnila sa fie un Provocator Bolsevic!
Te iubesc pentru ca esti ca si mine o fiinta tragica in cautarea Ultimului Sens. Putem fie sa navigam impreuna prin marea timpului valurit fie nu.
Despre balenele de sticla: - de Ovidiu Bufnila la: 05/04/2004 02:18:24
(la: Ovidiu Bufnila, despre taina norilor din Tando si Guasalaa)
Balenele de sticla sunt constructii fabuloase. Ele rotunjesc in mod iluzoriu lumi fictionale de exceptie. In fiecare dintre noi zace sau canta o asemenea balena de sticla. Suntem copnstruiti dupa prejudecati si dupa idei desuete. Multi dintre noi suntem depasiti de istorie, de Evenimente, de Noile Idei. Cu toata avalansa de informatii si imagini perverse sau ingeresti, multi dintre noi raman arestati in corporalitatea unei balene de sticla. E acel peste al anilor '60 care se gasea pe mobilele noilor veniti in Istorie. Ei parasesc acum istoria intr-o confuzie totala, dezradacinati dintr-o elita iluzorie. Asemenea lor, o multime de intelectuali care sunt prinsi in balena sticloasa a epocii lor, balena care ii trage la fund sufocandu-i in comportamente prafuite. Ideile noastre despre guvernare, despre organizare, despre natiune si despre insularitate se prabusesc intr-un vartej ametitor. Ne agatam cu disperare de coada balenei noastre de sticla care se va faca tandari lasandu-ne fara sprijin, fara suport, fara sens. Lipsirea de sens este marele pericol, monstrul care se pregateste sa scufunde mii si mii de balene de sticla, maiestuoase candva dar jerpelite si scofalcite acum. In rostuirea sticloasa a balenelor de sens, multi intelectuali si-au imaginat ca vad adevarul. Dar s-au ratacit printre mituri construit abil de propriul lor imaginar. Marele Nostru Mit este cel al Inactiunii Istorice. Lentoarea si Flecareala Savanta trec la noi drept merite obstesti cand de fapt, Actiunea se revendica a fi sigura cale demna de urmat. Una peste alta, intre fanoanele balenei de sticla mai este de gasit si lunga noastra sporovaiala analitica si contemplarea activa care nu e actiune ci doar banala contemplare chiar ganguritoare fiind ea. Actele mari, Evenimentele mari nu asteapta. Ele rasar in istorie tumultuoase iar cel ce nu e in stare sa le tina piept, deraiaza penibil si indigest. E straniu, hilar, grotesc si grav felul in care atunci cand trebuie sa intram in actiune desfasuram infinte forte pentru a flecari si nu pentru a intemeia. A intemeia in Istorie e chestie de rersponsabilitate, de risc si de curaj nebun dar si de dragoste de abis. nefiind abis, e doar clipoceala si aerisire de tulumbe infundate cu mituri rasuflate si rancede.



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...